Venezuela: răzbunarea lui Bolivar

Simon Bolivar, revoluționarul anticolonist care a luptat pentru eliberarea Americii de Sud de
sub dominația spaniolă( începutul secolului al XIX-lea), avea visul unirii întregului continent. Visul
construirii unei „Gran Columbia” nu s-a împlinit din cauza replicilor revoluționare.

În zilelel noastre, Venezuela este cea mai bună întruchipare a eșecului Doctrinei
Monroe,datorită bulevardului din Caracas numit „El Libertador”.

Dacă Venezuela nu ar deține resurse de petrol, aceasta at fi una din țările agricole
subdezvoltate. Cu investițiile în petrol din anii ’50 care erau pe cale să se propulseze și cu buna
imagine pe care Caracasul o avea atunci dar istabilitatea politică a stat în calea progresului.

În Venezuela au existat o serie de momente în care era la pământ( anii ’60, începutul anilor
’70). În anii ’80, aceasta a primit o lovitură și mai mare când prețul petrolului a scăzut și prin urmare,
datoriile s-au mărit, producția a început să stagneze, capitalul a dispărut, inflația s-a accelerat,
împrumutul extern s-a majorat. Despre acest lucru, fondatorul OPEC, Juan Pablo P.A. a spus că „se
îneca în excrementele diavolului”

În ziua de astăzi „ Nu ne interesează dacă guvernul stă în cealaltă parte a orașului sau s-a
mutat pe lună” , spune un bătrân sărac din districtul Petre al Caracasului.

Chavez a fost cel care a manipulat mase de oameni care nu pun întrebări despre guvernare și
bani .

În Venezuela, benzina este mai ieftină decât apa. După modelele de succes ale fondurilor
obținute din pentrol din Alaska și Norvegia, până în Kazahstan, Chavez ar fi putut foarte ușor să
creeze un fond permanent, de redistribuire a profiturilor, astfel încât sectoarele sărace să primească
mai mult, dar să ajungă la toți.

Caracasul a devenit un coșmar unde: criminalitatea crescută ține opoziția în casă, acesta a
ajuns la nivelul unei capitale autoizolate din lumea a treia, procentul de morți prin împușcare este
cel mai mare din lume, șoferii ignoră remafoarele din intersecțiile centrale ale orașului.

Venezuelii nu au nimic împotiva americanilor, dar ideologia antiamericanăeste un pilon

pentru conducătorii acesteia. Pentru a acumula capital electoral de pe urma eșecului loviturii de stat
din 2002, Chavez a început să demonizeze Statele Unite: și-a exprimat dorința de a avea energie
nucleară și arme nucleare, a amenințat că vasuspenda exportul de petrol către SUA, ș.a.”Orice face
Chavez e îndreptățit”, declara un intelectual pro-Chivez, mergând pe jos prin Caracas, într-o zi cu
umiditate insuportabilă. ”A fost ales în mod democratic.America nu avea nicic un drept să încerce să
îl răstoarne de la putere..”. Dacă SUA blufează afirmându-și hegemonia asupra Americii Latine,
atunci Hugo Chavez le cere să dea cărțile pe față. Bolivar nu a putut împiedica fărâmițarea
provinciilor andine pe care le eliberase, dar viziunea neoboliviană a lui Chavez își propune să
transforme aceste granițe greșite în simple convenții irelevante din punct de verede ideologic și
economic. Chavez face o serie de demersuri pentru a salva Venezuela, dar a te lua de Statele Unite
seamănă cu a te lua la bătaie cu o gorilă.

Astăzi, țara seamănă cu Iranul din perioada de dinainte de răsturnarea șahului: bogăție din
petrol, inegalitate a veniturilor și pierdere a drepturilor- o situație prerevoluționară clasică.

Visul lui Bolivar va continua și după Chavez, iar președintele venezuelean va încerca să stea
cât mai mult la putere ca să se asigure de acest lucru.