Metoda Delphi

Metoda Delphi este o metodă sau tehnică de comunicare structurată, dezvoltată

inițial ca o metodă de previziune sistematică, interactivă, bazată pe consultarea
unui grup de experți.

Istoric

Numele metodei Delphi provine de la numele oracolului din Delphi despre

care se spune ca putea prezice viitorul celor care-l consultau. Autorii ei nu au fost
foarte mulțumiți cu acest nume, deoarece implica „ceva oracular, cu un ușor iz de
ocult”
Metoda Delphi se bazeaza pe principiul gandirii intuitive si al perfectionarii
acesteia, presupunandu-se ca la baza deciziilor privind viitorul trebuie sa se afle, ca
o componenta de baza, cunostintele si intuitia specialistilor in domeniul respectiv.
Metoda a fost elaborată în SUA, la începutul Războiului Rece, pentru
previziuni referitoare la impactul tehnologiei asupra domeniului militar. În 1944,
generalul Henry H. Arnold⁠ a ordonat redactarea unui raport către Forțele Aeriene
ale Statelor Unite ale Americii despre noile capacități tehnologice pe care armata
le-ar fi putut utiliiza în viitor.
Au fost testate diferite abordări, dar neajunsurile metodelor tradiționale de
previziune (abordarea teoretică, modelele cantitative, extrapolarea tendințelor) au
devenit în scurt timp evidente, în domeniile pentru care nu fuseseră încă stabilite
legi științifice precise. Pentru a face față acestor neajunsuri, metoda Delphi a fost
dezvoltată de către Olaf Helmer, Norman Dalkey și Nicholas Rescher, în cadrul
proiectului RAND, în deceniul 1950-1960 (1959). De atunci, ea a fost folosită
constant, împreună cu numeroase modificări și reformulări, cum ar fi procedura
Imen-Delphi.
Experților li s-a cerut să-și exprime opinia cu privire la probabilitatea,
frecvența și intensitatea unor posibile atacuri inamice. Alți experți au putut să
formuleze reacții anonime. Acest proces a fost repetat de mai multe ori, până când
s-a obținut consensul.
Descrierea metodei

Tehnica Delphi presupune deci selectarea unui anumit grup de experti care
vor trebui sa-si exprime, de cele mai multe ori anonim si separat, opinia asupra
unui subiect sau set de probleme.

Pentru aceasta este necesara pregatirea in prealabil a unui chestionar si

alegerea unui moderator care va facilita colaborarea intre membrii grupului.
Fiecare participant va completa chestionarul si va primi feedback structurat de la
moderator, feedback care va incorpora toate raspunsurile celorlalti participanti,
impreuna cu argumentele acestora, insa totul sub protectia anonimatului pentru a
nu fi influentat de alte elemente decat cele rationale si logice.
Procesul se repeta, de aceasta data respondentii putand oferi explicatii pentru
opiniile lor care difera semnificativ fata de cele ale celorlalti membri ai grupului.
Statistic s-a constatat ca dupa un numit numar de iteratii consensul asupra
problematicii in discutie creste, ajungandu-se, de regula, la un procent acceptabil
de participanti care sa determine un raspuns colectiv validat.
 Numarul de runde necesar se poate stabili de la inceput sau pe parcurs, de
catre moderator, in functie de rezultate.
Metoda Delphi este folosita in principal în doua directii:
• pentru a alege una, respectiv cateva ipoteze, propuneri, solutii, variante de obiecte
etc. (ordonate valoric), dintr-un sir preexistent, obtinut printr-o alta metoda de
creatie de grup sau individuala;
• pentru prognoze pe termen mai indelungat (s-a observat ca pentru prognoze pe
termen scurt metoda nu este foarte sigura).

Etapele metodei

Utilizarea acestei tehnici implica parcurgerea a trei etape:

1)pregatirea si lansarea anchetei – in aceasta etapa se stabileste

conducatorul anchetei si problema decizionala pentru care se utilizeaza ancheta; se
constituie grupul de specialisti; se intocmeste cat mai clar, detaliat, primul
chestionar care se transmite componentilor grupului pentru completare;

2)efectuarea anchetei – consta in completarea chestionarului, restituirea

raspunsurilor organizatorilor anchetei si imbunatatirea chestionarelor pe baza
opiniilor exprimate de specialisti. Specific acestei metode este transmiterea de
chestionare specialistilor, completarea de catre acestia si reformularea lor succesiva
pe baza opiniilor exprimate de specialisti. Ciclul expediere chestionar – completare
– inapoiere chestionar – prelucrarea opiniilor exprimate si reformularea
chestionarului se repeta pana cand se obtine consensul a cel putin 50 % dintre
membrii grupului asupra opiniilor inserate in chestionar;

3)prelucrarea datelor obtinute si valorificarea lor in procesul

decizional– rezultatele sunt prezentate factorilor de decizie in vederea luarii
deciziilor care se impun. Tot in aceasta etapa se include si recompensarea materiala
si morala a componentilor grupului .
Factori ce influenteaza ancheta

Factorii principali care conditioneaza calitatea optiunilor decizionale

degajate ca urmare a utilizarii tehnicii Delphi sunt urmatorii:
- realismul si claritatea prezentarii problemei supuse anchetei si a formularii
chestionarelor;
- calitatea si eterogenitatea membrilor grupului;
- durata perioadelor in care specialistii trebuie sa raspunda la chestionare si sa
transmita raspunsurile;
- motivarea componentilor grupului in participarea la derularea metodei;
- seriozitatea specialistilor in formularea raspunsurilor la chestionare;
- capacitatea de sinteza a organizatorului.
Avantaje

Utilizarea metodei Delphi prezinta mai multe avantaje potentiale:

➔ valorificarea in interesul firmei a competentei unei parti apreciabile dintre
cei mai buni specialisti in domeniul respectiv
➔ analiza aprofundata a unor probleme majore finalizata in stabilirea unor
concluzii si solutii pertinente pentru societatea comerciala
➔ prefigurarea de solutii la probleme de indelungata si medie perspectiva
Cand este utila aplicarea Metodei Delphi ?
Aplicarea este utila atunci cand
➔ numarul de persoane care trebuie implicate este foarte mare.
➔ distantele dintre respondenti sunt mari si este dificil ca timp si costuri sa
organizezi o intalnire.
➔ exista o anumita nevoie de a depasi obstacole de natura umana:
· teama de a vorbi deschis in public (sefi, opinii contrare, refuz)
· rusinea de a recunoaste ca s-a gresit la prima opinare
· frica de umilinta a unui expert recunoscut
· tendinta de a fi influentat de opinia majoritatii
· evitarea acapararii discutiei de catre extrovertiti
Dezavantaje

Un punct slab îl constituie faptul că, deşi diminuează riscurile unor capcane
mentale, acestea se pot manifesta la nivelul facilitatorului, care, pe fondul
background-ului personal, poate fi influenţat în selectarea răspunsurilor pe care le
consideră ca fiind cele mai potrivite.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că Delphi nu este potrivită pentru
situaţii complexe, în care prognoza trebuie să ţină cont de evoluţia simultană a mai
multor factori, sens în care trebuie recurs la alte metode de analiză, cum ar fi
analiza de tip „cross impact”, care ia în considerare faptul ca producerea unui
eveniment să se repercuteze asupra altor evenimente conexate cu acesta.
Pe de altă parte, gradul de incertitudine al concluziilor studiilor Delphi
privind domeniul ştiinţific este în mod esenţial influenţat de ritmul accelerat de
apariţie şi dezvoltare al noilor tehnologii, care determină un nivel ridicat al erorilor
prognozelor.
Nu în ultimul rând, erorile induse de deficienţele în modul de alegere al
participanţilor (între care unii ar putea avea lacune de cunoaştere) pot fi accentuate
prin insuficienta informare a acestora cu privire la subiectul aflat în dezbatere.

Utilitatea metodei

Primele aplicaţii în care a fost utilizată această metodă au avut ca obiect

previziunile din domeniul ştiinţei şi tehnologiei, semnificativ fiind raportul
elaborat în anul 1964 de Gordon şi Helmer, în care au fost evaluate tendinţele pe
termen lung ale dezvoltării ştiinţifice şi tehnologice cu impact asupra controlului
natalităţii, automatizării mijloacelor de producţie, prevenirii apariţiei unor focare
de conflict şi evoluţiei sistemelor de armament.

Alte prognoze fundamentate pe tehnica Delphi au abordat perspectivele

sistemelor de roboţi industriali, utilizarea tehnologiei în educaţie sau dezvoltarea
internetului şi a comunicaţiilor în bandă largă.

Rezultatele încurajatoare obţinute în urma consultării unor echipe de experţi

prin Delphi au recomandat utilizarea metodei în domenii de interes legate de
politici publice aplicate în economie, sănătate şi educaţie, precum şi în analize ale
mediului de afaceri.

Un exemplu concludent este cel al studiului de caz realizat de Basu şi

Schroeder în anul 1977, care au prezis, cu o acuratețe situată în marja 3-4%,
nivelul vânzărilor unui produs, într-o perioadă de doi ani de la lansare.

Comparativ, aceeaşi problemă a fost analizată prin metode cantitative,

rezultând erori de 10-15% raportat la Delphi, precum şi prin analize tradiţionale
nestructurate, care au generat diferenţe de aproximativ 20%.

Studiu de caz

SC British American Tobacco S.R.L doreste sa introduca la intrarea pe o

noua piata un pachet competitiv de beneficii si in acest scop pregateste un
chestionar la care vor raspunde principalii stake-holderi impactati de aceasta
decizie precum si alti experti (reprezentanti ai angajatilor si managementului,
experti fiscali si specialisti in Resurse Umane din tara de origine si tara tinta,
factori de decizie din departamentul Financiar si Resurse Umane, consultanti ai
furnizorilor de beneficii din piata, personal administrativ de executie etc.).

In primul sondaj de opinie s-au pus intrebari legate de tipul beneficiilor

care s-ar pune in discutie, ce avantaje si dezavantaje se preconizeaza odata cu
implementarea acestora in viitor, sugestii legate de politica de Resurse Umane
aferenta acestora.

Raspunsurile au fost foarte diversificate deoarece dorintele angajatilor sau

specialistilor in Resurse Umane au fost temperate de posibilitatile oferite de
fiscalitate si bugetele previzionate. De asemenea, unele optiuni au fost eliminate
din cauza solutiilor de implementare costisitoare sau administrarii greoaie.
 In runda a 2-a au fost eliminate 8 dintre cele 22 de tipuri de beneficii puse in
discutie rezultand 10 beneficii a caror implementare nu ar genera probleme de
buget sau de administrare si 4 beneficii care ar necesita externalizarea pentru a fi
implementate corespunzator.

In finalul rundei a treia s-au eliminat si variantele care ar fi dus la politici

de motivare si compensare diferentiate pentru diverse categorii de angajati si au
ramas 8 beneficii care se vor implementa sub forma unei matrici de beneficii
optionale cu buget constant si contributii din partea angajatilor.

Solutiile gasite au tinut cont si de tratamentul fiscal al acestor beneficii ,

de facilitatea implementarii si de optiunile consolidate a 75% din angajatii
respondenti. Restul optiunilor au fost retinute pentru a se studia oportunitatea
implementarii lor in anii urmatori.