„Omul se crede singur, dar în realitate este legat cu milioane de alte fiinte. El intra în contact cu
ele prin gândurile si sentimentele sale. Daca aceste gânduri si sentimente sunt bune, nobile,
luminoase, ele influenteaza favorabil fiintele care sunt dedesubtul lui, dar în acelasi timp
declanseaza o miscare în regnurile superioare si energii divine încep sa se reverse asupra lui.
În realitate, fie ca o cerem, fie ca nu, noi suntem legati, bransati, dar trebuie de fiecare data sa
stabilim în mod constient aceasta legatura cu fiintele superioare pentru ca în noi sa circule un
curent viu. Cel care refuza sau neglijeaza sa creeze aceasta legatura pierde mai devreme sau mai
târziu lumina, forta si tot ceea ce mai are. Omul poate fi puternic, poate face miracole, dar nu
trebuie sa uite ca nu este decât un conductor de energii venite de sus. El trebuie sa-si spuna:
„Întelepciunea divina este cea care actioneaza în mine… lumea divina este cea care se manifesta
prin mine…”, caci altfel va pierde tot.”
Fapta bună.
Ce înseamnă o faptă bună? Este explozia iubirii,adică a energiei, creaţiei, creativităţii şi
altruismului. Dacă apa curge izvorând într-un torent neîntrerupt se umple bazinul până la refuz.
Dacă izvorul seacă, apa poate să curgă îndărăt. Cu cât senzaţia Divinului din noi devine
neîntreruptă, cu atât avem mai multă energie şi iubire şi încetăm să ne ataşăm de activitatea
noastră. în filozofia indiană se spune că bolile apar din cauza dependenţei mărite faţă de lumea
exterioară. Prin urmare, renunţarea la lume ne permite să scăpăm de dependenţe şi să ne
îmbunătăţim sănătatea. în filosofia indiană, detaşarea de rezultatele muncii noastre este unul
dintre aspectele principale ale fericirii.
Iisus Hristos spunea că atunci când săvârşeşti o faptă bună nu trebuie să ştie stânga ce face
dreapta. Aceasta înseamnă, de asemenea, detaşarea de rezultatele activităţii noastre. Chiar şi
aşteptarea laudelor pentru faptele noastre bune este tot un fel de dependenţă de rezultate.
Mândria pentru că faci o faptă bună ne permite să aşteptăm recunoştinţă în viitor şi să sperăm la
răsplata de sus. Orice aşteptare înseamnă dependenţă. De aceea, când regretăm nişte bani sau
timpul pierdut înseamnă că n-am primit răsplata aşteptată, că avem puţină energie şi puţină iubire
în suflet. Dacă acordăm, continuu, atenţie şi iubire aproapelui nostru, nu înseamnă că nu trebuie
să-i cerem acelaşi lucru. Trebuie să-i îndemnăm, periodic, pe prietenii noştri să se sacrifice, să
ajute şi să aibă grijă de cineva.
Îmi amintesc de o povestire pe care am citit-o pe când aveam cincisprezece ani. Subiectul este
următorul. Pe o navă cosmică ce se îndepărtase suficient de mult de Pământ au apărut nişte
probleme grave. Era nevoie de un schimb de informaţie urgent iar pentru transmiterea ei era
nevoie de câteva zile. Schimbul reciproc de semnale ar fi durat luni de zile şi membrii
echipajului puteau să moară. Unul dintre coordonatorii proiectului a avut ideea de a transmite
continuu informaţia din ambele sensuri iar pe parcurs să unească întrebările şi răspunsurile.
Problema fost rezolvată în câteva zile. Când a fost întrebat cum de s-a gândit la aşa ceva, autorul
a răspuns că astfel comunică soţia sa cu prietena ei când stau de vorbă. Apropo, această schemă
stă la baza activităţii creierului când un grup de oameni acţionează conform regulii: să nu oprim
imaginaţia în nici un caz. Critica, analiza, aprecierea sunt interzise. Aceasta înseamnă că
adevărata creaţie începe în clipa când este eliminată raţiunea sănătoasă. Când interacţionăm la
nivelurile de suprafaţă cu o energie scăzută, situaţia este reglată de raţiunea sănătoasă, adică
funcţionează regulile, principiile, blocarea. Când trecem la conţinutul interior şi nivelul energetic
creşte brusc, raţiunea sănătoasă cedează locul iubirii care trece dincolo de limitele conştiinţei şi
vieţii. în acest caz raţiunea sănătoasă nu este decât o parte infimă a iubirii. Probabil, de aceea
sfântul Augustin spunea: „Iubeşte-L pe Dumnezeu şi poţi să faci tot ce doreşti.”
Sursa : Lazarev