COMPLEXUL MUZEAL ARAD INSTITUTUL DE

ARHEOLOGIE
ŞI ISTORIA ARTEI CLUJ -
NAPOCA

MUZEUL BANATULUI TIMIŞOARA

REPERTORIUL
ARHEOLOGIC
AL MUREŞULUI
INFERIOR
 I. JUDEŢUL ARAD

Colegiul de redacţie (1975)

Coordonator: I. H. Crişan
Redactori:
M. Bărbulescu - [M.B.]
E. Chirilă - [E.C.]
I.H. Crişan - [I.H.C.]
V. Vasiliev - [V.V.]
Revizori:
I. H. Crişan
K. Horedt
Secretar de redacţie:
M. Bărbulescu
Colaboratori:
A. Bodor
E. Dörner
D. Isac
D. Protase
I. Winkler

Colectiv de editare (1998)

M. Barbu - [M.Ba.]
G. P. Hurezan - [G.P.H.]
P. Hügel - [P.H.]
E. D. Pădureanu - [E.D.P.]

Desene: A. Sandu
Fotografii: Fl. Hornoiu
Culegere text: D. Hügel, P. Hügel, R. Clepcea
Cuvânt înainte

Unul din primele proiecte de anvengură în domeniul arheologiei,

iniţiat după al doilea război mondial, a fost realizarea unui "Repertoriu
arheologic al R.P.R." Lucrarea, devenită una "de plan", a fost
coordonată ştiinţific de C. Daicoviciu, Gh. Ştefan, I. Nestor, Em.
Condurachi şi D. Berciu. Între 1949 şi 1956 cei mai importanţi
specialişti din ţară au fost implicaţi în realizarea acestui proiect. Deşi
redactarea repertoriului s-a încheiat în 1956, lucrarea n-a văzut
lumina tiparului, rămânând una de sertar. Ulterior, în anii 60 - 70,
vechiul repertoriu a fost revăzut şi completat însă tot n-a fost publicat.
Judeţele din Transilvania şi din vestul României, între care şi Aradul,
au fost repertoriate de un colectiv de specialişti de la Institutul de
Istorie şi Arheologie din Cluj coordonat iniţial de M. Macrea iar mai
apoi de I. H. Crişan. În forma în care s-a păstrat până la editarea
prezentului volum, "Repertoriul arheologic al judeţului Arad"
cuprindea toate datele disponibile, edite şi inedite, privitoare la istoria
zonei începând cu paleoliticul şi până în secolul XIII. Redactarea s-a
încheiat în 1975 când un exemplar dactilografiat al lucrării a fost
remis şi Muzeului Judeţean Arad.
După 1990 au început să fie editate, ca rezultat al unor iniţiative
locale, repertoriile arheologice ale unor judeţe precum Cluj, Mureş,
Braşov, Alba etc. Toate se bazează pe vechile repertorii realizate de
institutul clujean, fapt recunoscut în mai mică sau mai mare măsură
de editori.
Odată cu ivirea posibilităţii de a publica şi repertoriul Aradului, ca
parte a unui proiect mai amplu care vizează întreaga zonă a Mureşului
inferior, ca entitate geografică care depăşeşte graniţele actuale ale
României, ne-am văzut puşi în faţa unor probleme ştiinţifice şi
deontologice adesea delicate.
După mai bine de două decenii de la redactarea sa vechiul repertoriu
îşi păstra în esenţă valabilitatea, dovadă a temeiniciei cu care a fost
realizat. Pe de altă parte în aceeaşi perioadă au fost identificate o
seamă de situri noi, unele chiar cercetate prin săpături sistematice
(Săvârşin, Cladova) care se cereau incluse în repertoriu. La fel
rezultatele numeroaselor periegheze precum şi noile interpretări care
au avut darul să arunce o altă lumină asupra vechilor descoperiri.
Toate datele disponibile la sfârşitul anului 1998 au fost incluse în
volumul de faţă. În dreptul articolelor-voci noi apar siglele celor care
le-au redactat. Acolo unde s-a intervenit semnificativ asupra textului
vechilor articole, alături de redactorul iniţial apare şi sigla celui care a
realizat revizuirea, respectiv completarea. În cazurile în care a fost
doar actualizată bibliografia intrărilor, a rămas în continuare sigla
redactorului iniţial al articolului.
Am încercat să respectăm principiul impus de colectivul clujean şi
anume de a oferi informaţia nudă cu un minim necesar de
interpretare, fără a încărca textul sau bibliografia cu consideraţii care
practic nu îmbogăţesc informaţia ştiinţifică. Unde există interpretări
diferite ale datelor din teren, e vorba mai ales de datări, încadrări
culturale şi atribuiri etnice, le-am menţionat pe acestea în bibliografie
rămânând, de regulă, la interpretarea autorului iniţial al articolului. În
cazul amplului articol despre Pecica am menţinut în întregime textul
lui I. H. Crişan adăugând doar unele clarificări tehnice aduse de Fl.
Gogâltan. În cele din urmă mulţumim colegilor care cu amabilitate ne-
au oferit date inedite şi anume domnului dr. Vasile Boroneanţ, care ne-
a informat asupra rezultatelor numeroaselor sale periegheze în zona
Podgoriei arădene, domnului dr. Florin Gogâltan, care ne-a pus la
dispoziţie repertoriul descoperirilor aparţinând bronzului timpuriu,
mijlociu şi debutului bronzului târziu în zona Mureşului inferior, parte
a tezei sale de doctorat, doamnei dr. Suzana Heitel-More, care ne-a
oferit informaţii inedite asupra săpăturilor de la Pecica-Hăblău şi
asupra cercetărilor ei din zona Pâncota precum şi domnului dr. Sabin
Luca care ne-a pus la dispoziţie rezultatele cercetărilor sale din zona
arădeană. Amintim deasemenea ajutorul acordat, în diferite faze de
lucru, de studenţii R. Clepcea şi A. Stoenescu.
Ne exprimăm gratitudinea deosebită faţă de domnul dr. Florin
Draşovean, directorul Muzeului Banatului, căruia i-a aparţinut
iniţiativa acestui proiect şi prin strădaniile căruia repertoriul vede
lumina tiparului.

Colectivul de editare
Cercetarea arheologică în zona arădeană
(scurt istoric)

Începuturile preocupărilor legate de vestigiile antice sunt greu de

fixat în timp. Faptul că în zidăria mănăstirilor ridicate în secolele XII -
XIII pe valea Mureşului au fost refolosite materiale de construcţie
romane indică o raportare foarte pragmatică la vestigiile antichităţii
clasice care, deşi în ruină, mai erau în picioare. Întrebarea la care
încă nu putem răspunde este de unde anume au fost procurate aceste
materiale de construcţie, din ruinele unor clădiri aflate în imediata
vecinătate a edificiilor medievale sau au fost aduse de la zeci de
kilometri distanţă, de la Micia şi Apulum. Oricum, folosirea
monumentelor vechi drept carieră de material de construcţie, obicei
perpetuat până în epoca modernă, demonstrează lipsa consideraţiei
istorice faţă de acestea. Situaţia implică un paradox: pe de o parte
mănăstirile au fost totuşi păstrătoarele moştenirii spirituale a
antichităţii clasice pe de alta au desconsiderat vestigiile materiale ale
acesteia. Există însă dovezi că încă din secolele X - XI căutători de
comori scotoceau siturile romane pentru a da de obiecte de valoare
(inclusiv fragmente de terra sigillata) care ulterior erau vândute unor
aşezăminte monahale. Această situaţie este documentată pentru
occidentul european .
Cele mai vechi "săpături arheologice", despre care avem date sigure,
se datorează unor pâncotani, curioşi şi întreprinzători. Ei au scormonit
pe la 1847 ruinele de pe Dealul Cetăţii Pâncotei (locul cunoscut şi sub
denumirea de "Cetatea turcească" sau "La mănăstire"). Deşi au fost
dezvelite ziduri vechi şi chiar morminte, săpăturile au fost abandonate
nedescoperindu-se visatele obiecte cu valoare intrinsecă mare (de
aur). Descoperirea fortuită, în 1862, a tezaurului de câteva mii de
monete republicane la Bârsa a reaprins fantezia căutătorilor de
comori care în 1862-1863 au reluat săpăturile la Pâncota
Primele cercetări de teren realizate de un cunoscător al antichităţii
romane îi aparţin lui Fl. Rómer care a fost delegat de Muzeul Naţional
de Antichităţi din Budapesta pentru a depista vestigiile arheologice
din zona Mureşului inferior. În 1868 el se afla la Bulci. În acelaşi an Al.
Mocioni demara lucrările de renovare şi extindere a castelului din
localitate pe care tocmai îl cumpărase. Este neclar dacă materialele
romane amintite ulterior de Rómer ca provenind de la Bulci au fost
descoperite cu ocazia săpării fundaţiei pentru corpul de nord al
castelului sau provin din săpături arheologice întreprinse în punctul
"Cetate" situat la doar 200 m vest de castel .
Rómer şi-a continuat perieghezele în zona arădeană şi în anii
următori. Astfel, în 1870, a fost prezent la Pecica unde, împreună cu J.
Hampel, a efectuat primele măsurători la "Şanţul Mare". Datele
sumare înregistrate cu această ocazie au fost preluate în schiţa
monografică a lui I. Parecz, care afirma că "movila dintre Semlac şi
Pecica, ce pare a fi servit la scopuri militare, a fost înconjurată de
şanţuri şi este foarte înaltă". Probabil ca urmare a semnalării lui
Rómer şi Hampel, Comisiunea Monumentelor Istorice de la Budapesta
l-a delegat, în 1872, pe inginerul topograf Pál Molnár, pentru a realiza
o schiţă topografică a "cetăţii" de la "Şanţul Mare".
Deja pe la 1862 - 1863 se discuta în mediile intelectualităţii arădene
oportunitatea înfiinţării unei societăţi care să se ocupe de
descoperirea, păstrarea şi valorificarea vestigiilor trecutului . Aceasta
însă nu a luat fiinţă. În timp ce la Deva G. Téglás punea bazele
Societăţii pentru Istoria şi Arheologia Comitatului Hunyad (1870) iar
la Timişoara lua fiinţă Societatea de Istorie şi Arheologie (SIA), din
iniţiativa lui Zs. Ormós (1872), elita intelectuală arădeană se afla încă
sub puternica impresie a revoluţiei de la 1848/49. Apropierea pioasă
de aceste evenimente, adunarea de date şi relicve legate de ele, au
fost demersurile la modă. În timp ce în oraşele vecine se puneau
bazele unor colecţii muzeale, în înţelesul modern al conceptului, la
Arad se strângeau piese pentru un relicvariu, mai degrabă un lăcaş de
cult decât un muzeu . "Complexul Revoluţiei" a marcat pe termen lung
evoluţia elitei intelectuale maghiare din oraş, complex care şi-a găsit
mai apoi replica din partea intelectualităţii româneşti în cultul pentru
mişcarea unionistă şi evenimentele legate de 1 Decembrie 1918.
Urmând indicaţiile Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice de la
Budapesta privind îmbogăţirea bazei de material didactic, marile licee
din Arad şi Lipova şi-au constituit colecţii de antichităţi. Avem date
despre asemenea colecţii înfiripate la liceul din Lipova şi la cel real
din Arad. Ele cuprindeau mai ales monete şi medalii precum şi relicve
ale revoluţiei. În 1876 profesorul I. Kövesdi a aranjat piesele colecţiei
liceului arădean în ordine cronologică expunându-le spre vizitare în
biblioteca liceului. Era vorba de cca 270 de obiecte, în marea lor
majoritate monete şi medalii, dintre care unele antice. Impactul
asupra opinei publice a fost demn de luat în seamă. Un prim rezultat
al acestui semnal l-a constituit donaţia grofului B. Török către liceu:
"225 de cărţi şi 25 de obiecte foarte vechi"
Între timp, începând din 1873 şi până prin 1877, preotul F. Varga şi
călugărul benedictin I. Miletz, ambii membrii ai SIA Timişoara (cel din
urmă chiar custodele colecţiei şi redactorul şef al publicaţiei societăţii)
au supravegheat vară de vară lucrările edilitare desfăşurate la Păulişul
Nou salvând un important material arheologic neolitic şi de epoca
bronzului care a intrat în fondurile colecţiei resp. muzeului (din 1877)
SIA. În 1877 Varga a finanţat din surse proprii sondajele arheologice
din zona cimitirului de la Păulişul Nou .
La Arad, chiar dacă prefectul îşi îndemna oficial fiul, A. Török, să
adune date despre trecutul îndepărtat al zonei, cercetarea de teren se
afla în impas . Abea în 1881 s-au pus bazele societăţii culturale
"Kölcsey" care grupa cei mai de vază intelectuali arădeni. Asociaţia îşi
propunea să dea un impuls vieţii culturale arădene. La conducerea
secţiei de istorie a societăţii a fost ales profesorul de istorie S. Márki.
În primăvara lui 1882 el a preluat custodia colecţiei de antichităţi a
liceului real întocmind un prim registru de inventar al acesteia. În
continuare a adresat SIA Timişoara rugămintea de a găzdui în paginile
buletinului ei (TRÉT) studii de istorie şi arheologie privitoare la
comitatul Arad. În vara lui 1882 Márki îl însoţea pe K. Torma în
cercetarea valurilor de pământ şi a urmelor romane în zona Chesinţ,
Neudorf, Cladova, Păuliş , Sâmbăteni . Problema vestigiilor romane
din Banat intrase de la început în atenţia SIA Timişoara care a susţinut
activ proiectul lui Torma: Acesta căuta deja în 1881 să identifice
drumurile şi staţiunile menţionate de Tabula Peutingeriana în estul
Banatului. În anii următori I. Pontelly a continuat cercetarea şi
cartarea valurilor dintre Timişoara şi Mureş semnalând şi fortificaţia
de pământ situată la vest de Frumuşeni de unde a cules, în 1884,
"cioburi turceşti" . În acelaşi an Márki a publicat un articol despre
"ringul avar de la Sântana" în anuarul societăţii "Kölcsey" lansând o
interpretare istorică eronată a sitului dela "Cetatea Veche" care a
făcut carieră până la mijlocul veacului următor .
În perieghezele sale Márki a fost însoţit de inimosul profesor de desen
al Liceului Real de Stat din Arad, Dömötör Laszlo, care preţ de două
decenii avea să fie principalul, dacă nu cumva singurul, promotor al
cercetării arheologice de teren arădene. Rezultatele primilor ani de
periegheze au fost sintetizate de Márki într-un articol despre
preistoria Aradului publicat .
În continuare mişcarea muzeală, istorică şi arheologică timişoreană
concentra eforturile specialiştilor şi amatorilor de antichităţi din
întregul Banat. Astfel în Societatea Muzeală de Istorie şi Arheologie
din Ungaria de Sud (SMIA), creată în 1884 prin fuzionarea SIA cu
Asociaţia Muzeală, găsim şi 9 membri din comitatul Arad .
În intervalul 1883 - 1885 interesul opiniei publice arădene a fost
dinnou captat de descoperirile de la Pâncota - "Cetatea Turcească".
Noile săpături, în care iarăşi diletanţii au avut un rol hotărâtor, l-au
implicat şi pe Márki care a oferit o primă descriere arheologică-
istorică a sitului semnalând piesele neolitice, fortificaţia de pământ
construită pe un grătar de lemn, bazilica, mănăstirea şi cetatea
turcească.
În primăvara anului 1888 lucrătorii care amenajau terasamentul
pentru calea ferată Arad - Oradea, au descoperit la cca 4 km sud de
Sântana, în dreptul cantonului "Cetatea Veche", un tezaur din aur
cântărind cca. 0,5 kg . "Săpăturile de salvare", iniţiate imediat de A.
Török, au dus la descoperirea a două morminte lipsite de inventar.
Tezaurul, datând din prima vărstă a fierului, a ajuns la Viena de unde,
în ciuda adreselor lui L. Dömötör, nu s-a mai întoarce la Arad .
Folosindu-se de interesul trezit de spectaculoasa descoperire,
Dömötör a solicitat şi a obţinut din partea subprefectului P. Ormós
aprobarea şi sprijinul financiar pentru organizarea de săpături
arheologice pe păşunea de lângă cimitirul din Păulişul Nou .
Amploarea şi rezultatele acestora nu ne sunt necunoscute. Colecţia de
"obiecte arheologice" a societăţii "Kölcsey" continua să se
îmbogăţească permanent în urma cercetărilor de teren întreprinse de
Dömötör dar şi prin donaţii sau achiziţii .
Inaugurarea noului "Palat Muzeal" (27.11.1889) la Timişoara a
determinat conducerea societăţii "Kölcsey" să-şi intensifice eforturile
în direcţia organizării unui muzeu la Arad. În 1891 s-a constituit un
consiliu director care urma să facă toate demersurile necesare pentru
a deschide un muzeu al oraşului. Acesta urma să cuprindă piese
ilustrând istoria medievală şi modernă a Aradului, în centru situându-
se relicvele Revoluţiei de la 1848/49. Dömötör a încercat să convingă
membrii societăţii, consiliul director şi autorităţile locale de
necesitatea includerii "obiectelor arheologice" în viitorul muzeu.
Propunerea a fost refuzată cu motivaţia că sunt prea puţine obiectele
din colecţia de arheologie pentru a le aloca un spaţiu în viitorul muzeu
. În aceste condiţii Dömötör şi-a amplificat eforturile în direcţia
procurării de noi piese. Deja în primăvara anului 1892 a făcut
demersuri pe lângă conducerea domeniilor fiscului în vederea
concesionării către societatea "Kölcsey" a celor cinci movile din
hotarul comunei Glogovăţ (Vladimirescu) . Acţiunea a fost susţinută şi
de Societatea de Arheologie de la Budapesta . Datorită încurcăturilor
birocratice şi a lipsei de fonduri săpăturile arheologice n-au putut
începe.
Între timp fusese amenajat "Muzeul Relicvelor de la 1848 - 1849".
Expoziţia ocupa etajul II al clădirii Teatrului de Stat din Arad şi a fost
gata pentru deschidere în 6 octombrie 1892, însă vernisajul oficial a
avut loc abea la 15 martie 1893.
Desamăgit de neincluderea colecţiei arheologice în expoziţia muzeală,
Dömötör s-a dedicat în anii următori mai mult activităţii didactice,
rărind perieghezele. S. Márki, ajuns profesor la Universitatea din Cluj,
publica între timp ampla sa monografie dedicată comitatului şi
oraşului Arad . Partea afectată istoriei vechi este destul de redusă şi
trădează ruptura dintre vasta cultură general istorică a autorului şi
înţelegerea descoperirilor arheologice din teren.
În 1896 profesorul B. Pósta de la MNMB, a realizat un sondaj
arheologic la Curtici unde a surpins o aşezare eneolitică suprapusă de
una de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul primei vârste a fierului
.
În 1897 a luat fiinţă la Budapesta Inspectoratul General al Muzeelor şi
Bibliotecilor ca organ specializat în cadrul Ministerului Cultelor şi
Instrucţiunii Publice . Inspectoratul putea oferi subvenţii muzeelor
care odată acceptate presupuneau un control nominal al statului
asupra acestor instituţii private.
Noul organism şi-a manifestat interesul faţă de situl de la Pecica -
"Şanţul Mare" arătându-se dispus să aloce fonduri pentru cercetarea
acestuia. Atitudinea inspectoratului se datorează, măcar în parte,
demersurilor lui L. Dömötör care deja în 1895 a reuşit să sensibilizeze
Societatea de Arheologie de la Budapesta în legătură cu necesitatea
unor săpături arheologice la Pecica, Glogovăţ ("Cinci Movile") şi
Sântana "ringul avar").
În primăvara anului 1898 Fl. Rómer şi J. Hampel se aflau dinnou la
Pecica, planificând împreună cu L. Dömötör desfăşurarea viitoarelor
săpături . Cu suportul financiar de 300 Fl. acordat de IGMB, L.
Dömötör a demarat încă în septembrie acelaşi an prima campanie
arheologică la "Şanţul Mare". Aceasta a durat 11 zile, timp în care cei
6 - 11 muncitori au săpat un şanţ lung de 6 m şi adânc de 4.
Rezultatele acestei campanii au rămas în mare parte necunsocute. L.
Dömötör a întocmit doar un raport lapidar pe care l-a înaintat
societăţii "Kölcsey" şi aceasta doar după somaţia lui V. Fraknói,
inspectorul general al IGMB. Din raport rezultă că în stratul superior
au fost descoperite morminte de inhumaţie lipsite de inventar iar în
straturile inferioare au apărut numeroase vase de lut, obiecte din os,
bronz şi fier. În total au fost descoperite 170 de piese.
L. Dömötör a mai întreprins alte trei campanii de săpături la "Şanţul
Mare" în 1900 (17 zile), 1901 (18 zile) şi 1902 (12 zile). În ultimele
două a fost asistat de învăţătorul I. Haller din Pecica. În absenţa unor
planuri de situaţie şi a unor rapoarte detaliate, cele patru şanţuri
săpate în aceste campanii nu pot fi localizate precis. Nici lista pieselor
descoperite nu poate fi stabilită cu certitudine. În vechile registre se
menţionează doar anul descoperirii nu şi locul, ori în această perioadă
L. Dömötör a mai efectuat sondaje la Peregul German (1898) , Arad-
Gai (1899) , la Felnac şi Păuliş (1900) . În legătură cu acestea
dispunem doar de rapoartele justificative de decontare a cheltuielilor.
Cu siguranţă pot fi atribuite campaniilor din 1900 - 1902 de la Pecica o
serie de ulcioare din epoca bronzului, 5 tipare pentru turnat arme din
bronz , câteva oale-borcan şi fructiere dacice precum şi trei monete:
un denar republican din sec. I î.d.Hr., o monetă de aramă scyphată
emisă de Ioan al II-lea Comnenul şi o monetă maghiară din secolele
XII - XIII . Cele peste 1000 de piese provenite din aceste săpături au
format nucleul expoziţiei de arheologie a muzeului arădean, deschisă
în 1903, cu puţin timp înainte de moartea lui L. Dömötör (august
1903) .
Activitatea lui L. Dömötör (1850 - 1903) trebuie apreciată nuanţat.
Meritele lui incontestabile constau în vasta activitate de stângere a
materialului arheologic pentru expoziţia de "obiecte arheologice" al
cărui iniţiator şi fondator a fost. Tot el a reuşit să atragă atenţia lumii
ştiinţifice asupra importantului sit de la Pecica - "Şanţul Mare". În
mediul arădean activitatea sa se singularizează prin aceea că reuşit să
depăşească "complexul Revoluţiei" demonstrând că istoria străveche şi
veche a zonei merită toată atenţia. Din punct de vedere tehnic şi
ştiinţific săpăturile sale n-au depăşit stadiul diletantismului. Largheţea
cu care a tratat materialul descoperit i-au atras încă din timpul vieţii
critici atât din partea specialiştilor cât şi din partea forurilor
adminsitrative care i-au reproşat neinventarierea pieselor şi
publicarea mult prea sumară (sau deloc) a rezultatelor săpăturilor.
După dispariţia lui Dömötör, fostul său colaborator, învăţătorul Haller
Imre, a continuat pe cont propriu săpăturile de la "Şanţul Mare". În
campania din 1904 el a descoperit "urmele cimitirului foarte vechi" de
unde a recuperat "vase şi obiecte de bronz". Nu este clar unde a săpat
Haller şi nici ce înţelegea prin "cimitirul foarte vechi" (cel celtic ?).
O parte din piesele descoperite de Dömötör şi depozitate la şcoala din
Pecica au fost transferate la Arad în timp ce obiectele găsite de Haller
au rămas în colecţia personală a acestuia .
În 1904 societatea "Kölcsey" a solicitat din partea IGMB o subvenţie
de 600 Fl pentru achiziţionarea colecţiei lui Dömötör şi pentru
continuarea săpăturilor la "Şanţul Mare" de către Haller.
Inspectoratul, prin persoana lui V. Fraknói, a refuzat acordarea
subvenţiei atrăgând în acelaşi timp atenţia că Haller nu este autorizat
să continue săpăturile. În aceste condiţii colecţia de arheologie s-a
îmbogăţit în 1905 cu o singură piesă . În acelaşi an S. Márki a revenit
la Arad şi Timişoara vizitând muzeele de aici. La 19 august 1905 I.
Berkeszi, custodele muzeului timişorean, se afla la Firiteaz încercând
să obţină tezaurul de aur descoperit aici. Însă destinaţia acestuia era
deja stabilită - Muzeul Naţional de Antichităţi din Budapesta - iar
încercările de a procura măcar dublete pentru muzeul din Timişoara
au rămas fără rezultat. Berkeszi a plecat mai departe spre Satu Mare
(com. Secusigiu) unde împreună cu F. Milleker a realizat căteva
sondaje în aşezarea fortificată situată între Munar şi Sânpetru
German. Depozitul de piese din bronz şi aur, descoperit cu această
ocazie, a luat drumul muzeului din Vârşeţ. În verile următoare (până
prin 1909) Berkeszi a vizitat siturile dintre Satu Mare şi Sânpetru
German, iar învăţătorul Peter Philip din Satu Mare s-a dovedit a fi un
colaborator de nădejde al muzeului timişorean recuperând o serie de
descoperiri accidentale pe care le-a predat muzeului . În 1906, după
ce efectuase o periegheză prin împrejurimile Lipovei, Berkeszi a ajuns
la Arad unde s-a interesat de colecţia lui Dömötör, pe care văduva
acestuia încerca în continuare s-o valorifice. Berkeszi a achiziţionat
mai multe piese din epoca bronzului şi din a doua vârstă a fierului.
Locul de descoperire a acestora este incert, chiar dacă în registrul
MBT au fost trecute ca provenind de la Felnac .
Între timp muzeul arădean a mai achiziţionat inventarele unor
morminte din secolele XI - XII, descoperite accidental la Felnac şi
Pecica (1907) iar în 1909 a reuşit, în sfârşit, să cumpere ce a mai
rămas din colecţiile lui L. Dömötör şi I. Haller .
În 1910 IGMB l-a delegat pe M. Roska pentru reluarea săpăturilor la
Pecica - "Şanţul Mare". Obiectivele urmărite de profesorul clujean au
fost în esenţă două: clarificarea stratigrafiei şi cronologiei sitului şi
instruirea unui delegat al muzeului arădean în tehnica săpăturii
arheologice. Roska a putut lucra doar 9 zile, din cauza fondurilor
foarte modeste, perioadă în care a săpat o secţiune lungă de 7 m şi
adâncă de peste 4 m . Astfel el a reuşit să definească intensa locuire
de epoca bronzului căreia îi atribuia 16 niveluri. Dintre acestea
primele 8 conţin elemente identice celor descoperite cu un an mai
devreme la Periam, iar următoarele 8 ilustrează o evoluţie post-Periam
. În mod suprinzător el nu aminteşte nici un fel de material dacic deşi
în urma săpăturilor sale din 1910 în muzeul arădean au intrat şi trei
vase-borcan dacice .
Delegatul muzeului arădean a fost F. Juhász care în anul următor a
condus singur campaniile de la "Şanţul Mare" şi din Arad-Gai. Asupra
săpăturilor de la Pecica a publicat un raport lapidar (10 rânduri) iar în
urma celor din Gai s-a mai păstrat decontul contabil al cheltuielilor.
Este evident că Roska atinsese doar primul din cele două obiective
propuse.
La sfârşitul anului 1911 colecţia arheologică a muzeului arădean
număra 1.751 de piese din care 679 au fost înregistrate în urma
săpăturilor din 1910 - 1911.
Între 24 şi 25 octombrie 1913 s-au desfăşurat festivităţile de
inaugurare a Palatul Cultural din Arad. Impozantul edificiu, construit
după planurile arhitectului arădean L. Szántay, adăpostea filarmonica,
biblioteca şi muzeul oraşului. Expoziţiile permanente cuprindeau
secţiile: arheologie, relicvele Revoluţiei de la 1848 - 1849, etnografie,
ştiinţele naturii şi arte plastice.
Postul de director al noii instituţii a fost ocupat de A. Varjassy,
preşedintele societăţii "Kölcsey", cel care prin îndelungi strădanii a
pus bazele primului muzeu arădean şi căruia, în bună măsură, i se
datorează însăşi construirea Palatului Cultural . Pentru postul de
director s-a interesat şi M. Roska .
Tot în 1913 J. Záray a întreprins săpături undeva între gara Bujac şi
drumul spre Pecica (în zona arheologică Gai I) . Rezultatele acestora
au rămas necunsocute.
Colecţia arheologică a muzeului a continuat să se îmbogăţească mai
ales prin achiziţii astfel, în 1917, ea a ajuns să numere 2.795 de piese
a căror valoare contabilă se ridica la suma de 3.951,5 K. Izbucnirea
primului război mondial a determinat transferul colecţiei numismatice
la trezoreria primăriei şi ulterior la Budapesta împreună cu cele mai
valoroase picturi ale colecţiei de artă europeană .
În 1920 Palatul Cultural a trecut sub patronajul Inspectoratului
Muzeelor din Transilvania, ca director fiind numit dr. Nichi Lazăr. În
primul an bugetar, 1921, statul român a alocat palatului 10.000 lei,
sumă folosită pentru reamenajarea secţiilor de etnografie şi artă
naţională. În urma chemării autorităţilor române, Riria Xenopol,
văduva reputatului istoric, a donat bibliotecii oraşului 2.200 de
volume, alte 1.567 fiind donate de Ministerul Muncii . Abea în 1923
Tzigara Samurcaş, inspectorul general al muzeelor, a semnat actele
de preluare a colecţiei de arheologie la nivelul ultimului inventar din
1917.
După o intrerupere de peste un deceniu, M. Roska a reluat săpăturile
de la Pecica în vara anului 1923. În urma acestei campanii a putut fi
definit nivelul eneolitic care a premers locuirii de epoca bronzului .
Doctorul J. Schweitzer, care l-a însoţit pe Roska la săpături şi care le-a
continuat după plecarea acestuia, a publicat în presa locală un raport
asupra cercetărilor din 1923 din care aflăm că a fost excavată o
secţiune de 14 x 3 m în partea de sud-vest a sitului .
În anul următor Roska a continuat săparea secţiunilor trasate în 1923
şi în 1911. Şi rezultatele acestei campanii au fost publicate foarte
lapidar . În 1953 M. Roska a trimis muzeului din Arad întreaga
documentaţie a campaniilor 1923/24. Aceasta conţine planurile şi
profilele secţiunilor dar nu cuprinde şi un plan de situaţie al întregului
sit .
Între 1925 şi 1929 Roska a întreprins cercetări în valea Crişului Alb,
în zona Moneasa (1925) şi Gurahonţ (1925 - 1929). A fost vorba mai
degrabă de periegheze însoţite de mici sondaje care au dus la
descoperirea atât de controversatului materialul litic. În timpul
cercetărilor, realizate cu fonduri alocate de la bugetul oraşului şi
judeţului Arad, Roska a fost vizitat, an de an, de directorul Palatului
Cultural, Nichi Lazăr, şi de bibliotecarul I. Langa .
Extinzând aria perieghezelor şi în zona de câmpie a judeţului, Roska a
descoperit în 1929 aşezarea de epoca bronzului de la Socodor -
Găvăjdia pe care a sondat-o în anul următor însoţit fiind de N. Covaciu,
noul bibliotecar al Palatului Cultural. Tot atunci a realizat câteva
sondaje şi la Vărşand .
Între evenimentele de seamă ale deceniului trei se înscrie vizita lui
Gordon Childe la Pecica (1927). Reputatul arheolog şi istoric al
neoliticului şi bronzului european a întreprins această călătorie de
studii în contextul pregătirii amplei sinteze The Danube in Prehistory
apărută în 1929.
În deceniul următor cercetarea arheologică a zonei arădene a stagnat.
Aceasta din cauza cronicei lipse de fonduri şi a inexistenţei unui
specialist în domeniu la muzeul arădean . Colecţia arheologică, ale
cărei registre de inventar au fost traduse în limba română abea în
1936, s-a îmbogăţit în această perioadă exclusiv pe seama donaţiilor şi
a unor achiziţii. Astfel în 1930 Institutul de Studii Clasice din Cluj a
cedat Palatului Cultural un lot important din ceramica descoperită la
Otomani iar trei ani mai târziu primăriile din Chereluş şi Chişineu Criş
au trimis muzeului ceramica medievală resp. oasele de mamut
descoperite accidental în raza acestor localităţi . Dintre puţinele
achiziţii se disting cele 130 de monete romane republicane din
tezaurul de la Satu Nou, cumpărate în 1932 şi tezaurul de 1432
monete medievale de la Pecica, achiziţionat în 1941. În schimb
tezaurul de aur descoperit fortuit în 1938 la Pecica a fost achiziţionat
de Muzeul Naţional de Antichităţi de la Bucureşti .
Săpăturile planificate la Sâmbăteni, Cladova (1933), Pecica (1935),
Sântana şi Glogovăţ (1942) nu au putut fi realizate din motivele
amintite mai sus.
Abea în vara lui 1943 D. Popescu a obţinut fondurile necesare pentru
realizarea unor noi săpături la Pecica - "Şanţul Mare". Cele şase
secţiuni deschise au confirmat în genere observaţiile mai vechi ale lui
M. Roska. În plus însă D. Popescu a reuşit să definească o locuire din a
doua vârstă a fierului şi alta "din timpul năvălirilor barbare". În
aceeaşi campanie D. Popescu făcut un sondaj şi în punctul "Livada lui
Onea", situat în hotarul comunei Semlac, la cca 2 km vest de "Şanţul
Mare". Materialul arheologic rezultat din aceste cercetări a fost
transportat la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti .
În 1944 directoratul Palatului Cultural i-a revenit lui N. Covaciu care a
reuşit, în ciuda vremurilor vitregi, să publice o broşură monografică
asupra istoriei vechi a zonei arădene . Lucrarea reprezintă defapt
rezumatul capitolelor dedicate istoriei vechi din monografia lui S.
Márki (altfel aspru criticată de Covaciu) la care au fost adăugate
descrierile săpăturilor din 1930 de la Socodor şi Vărşand.
După al doilea război mondial cercetarea arheologică în zona
Mureşului inferior a fost reluată de acelaşi D. Popescu care în 1948 -
1949 întreprins săpături la Socodor, Păuliş, Vărşand şi Frumuşeni .
Abea în 1951 a început reorganizarea muzeului care, despărţindu-se
de bibliotecă, a devenit instituţie cu buget propriu. Spaţiul de
expunere a fost extins şi mobilierul înnoit. Cea mai importantă
schimbare o constituie însă angajarea de personal calificat pentru
toate secţiile muzeului . Asistent la secţia de istorie veche a fost E.
Dörner.
Cercetarea arheologică din deceniul şase s-a rezumat la un număr de
săpături de salvare întreprinse de M. Rusu (Institutul de Arheologie
Cluj) împreună cu E. Dörner la Sântana - Gară (1954) şi la Şiclău -
Gropoaie (1959). În 1957 şi 1958 E. Dörner şi N. Kiss au supravegheat
lucrările edilitare de la Zădăreni care au deranjat o necropolă
sarmatică. Săpături arheologice propriu-zise nu s-au făcut.
Între 1953 şi 1954 s-a desfăşurat acţiunea de inventariere şi
naţionalizare a bunurilor muzeale aflate în proprietate privată. Cu
această ocazie a ajuns la muzeu "Minerva de la Bulci". În 1955
expoziţia permanentă de istorie veche a fost redeschisă spre vizitare.
Cercetările sistematice au început în deceniul şapte. Temele vizate
prioritar au fost civilizaţia dacică şi daco-romană. La Pecica -"Şanţul
Mare" un colectiv condus de I. H. Crişan a lucrat preţ de patru
campanii (1960 - 1962, 1964) cu obiectivul declarat de a pune în
valoare mai ales locuirea dacică de aici. În paralel I. H. Crişan şi E.
Dörner au realizat şi un sondaj la Arad - Ceala (1962). În 1963, când
săpăturile de la Pecica au fost întrerupte, E. Dörner i-a însoţit pe M.
Rusu şi I. Ordentlich în campania de la Sântana - Cetatea Veche. Tot
atunci L. Mărghitan a cercetat necropola de secol X de la Şeitin -
Gropoaie.
După încheierea campaniilor de la Pecica I. H. Crişan a demarat
cercetări în mai multe puncte din judeţ: Temeşeşti - Gomile, Căpâlnaş -
Ciumernic şi Cicir - Gropoaie (toate în 1965). Săpăturile de la Cicir au
fost continuate în 1968.
Între 1966 şi 1967 K. Horedt a coordonat un proiect care viza
clarificarea situaţiei valurilor de pământ din zona arădeană. Săpăturile
întreprinse de V. Boroneanţ şi E. Dörner la Covăsânţ - Desanu şi
Fânaţe n-au adus însă lămuririle aşteptate.
Pe lângă aceste şantiere de amploare, E. Dörner a continuat
perieghezele şi sondajele de mică întindere vizând problema
"convieţuirii daco-sarmate". Astfel a cercetat siturile de la Dorobanţi
(1961, 1970), Sânpetru German (1963, 1965), Arad Ceala (defapt Gai
I, 1964), Pecica - Cărămidărie (1967/68). Rezultatele acestora au fost
publicate parţial şi cu precădere în lucrări de sinteză.
În perioada 1961 - 1968 Crişul Alb delimita "zonele de competenţă"
ale muzeelor din Oradea şi Arad. Muzeul orădean a finanţat săpăturile
de la Şimand - Grozdoaie (M. Rusu, N. Chidioşan), în 1961/62, cele de
la Berindia (I. Ordentlich, S. Dumitraşcu, 1966/67), Groşeni (N.
Chidioşan) şi Moroda (S. Dumitraşcu), ultimele două în 1967, precum
şi sondajul prin valul de pământ de la Archiş (S. Dumitraşcu), în 1967.
Cercetările anilor şaptezeci se deosebesc de cele din deceniile
precedente atât prin amploare cât şi prin diversitatea epocilor istorice
vizate. Săpăturile de la Conop - Hotărel (1972) şi Zăbrani (1973-1975),
conduse de V. Boroneanţ, însoţit de E. Dörner, au pus în valoare
elemente ale habitatului paleolitic în zona Mureşului inferior.
Date noi în legătură cu civilizaţia dacică au adus campaniile mai lungi
întreprinse de M. Zdroba şi M. Barbu la Vărădia de Mureş (1971 -
1974) şi Felnac (1975 - 1977). În 1976 Şt. Ferenczi şi M. Barbu au
demarat cercetările la Bulci - Cetate, continuate mai apoi până în
1989, iar în 1979 E. Dörner şi M. Barbu au realizat un sondaj în
aşezarea dacilor liberi de la Sântana-Livezi. Arheologiei medievale i s-
a acordat o atenţie deosebită. Deja în 1969 M. Zdroba şi M. Barbu
începeau cercetările la biserica din Vladimirescu. Lucrările au
continuat aici până în 1971, fiind reluate mai apoi, printr-o singură
campanie, în 1983. Biserica voevodală de la Hălmagiu - Vârfuri a fost
cercetată în 1973/74 de un colectiv condus de R. Popa, iar în perioda
1975 - 1980 M. Zdroba şi M. Barbu au săpat fortificaţia de pământ de
la Vladimirescu. În 1976 V. Boroneanţ începea săpăturile sistematice
de la Cladova - Dealul Carierei.
Cercetările deceniului opt au pus în evidenţă o serie de situri
complexe în care straturile de locuire se succed din paleolitic sau
neolitic şi până în evul mediu. Pentru continuarea lor se impunea
formarea unor colective de cercetare mai mari care să acopere, prin
specializarea membrilor, toate epocile istorice menţionate.
În anii 80 şi 90 au fost continuate prioritar cercetările sistematice de
la Cladova, Bulci precum şi cele de la Săvârşin, începute abea în 1980.
Pe lângă acestea s-au mai efectuat sondaje şi la Chişineu-Criş (M.
Barbu, E. Ivanoff - 1980), Frumuşeni (M. Rusu, P. Hurezan, M. Barbu -
1981), Arad - Bujac (M. Zdroba - 1982), Zărand (P. Hurezan, M. Barbu
- 1982), Feniş-Iovuţeşti (M. Babru, P. Hurezan - 1981), Feniş-Anele
(S.A. Luca, M. Barbu - 1989), Pecica-Forgaci (S.A. Luca - 1989),
Pecica-Hăblău (R. Heitel şi colab. - 1994), Semlac - Livada lui Onea
(Fl. Gogâltan - 1994).
Privită în ansamblu evoluţia cercetării arheologice a zonei arădene a
parcurs mai multe etape importante. Prima, cea a începuturilor, este
marcată de activitatea lui L. Dömötör care şi-a propus strângerea
materialului necesar organizării unei expoziţii arheologice, scop fost
atins în 1903, Dömötör putând fi socotit fondatorul ei. În schimb din
perspectiva metodei de lucru el rămâne un precursor al cercetării
ştiinţifice de teren. Următoarea etapă, cea a săpăturilor arheologice
propriu-zise, a fost inaugurată de M. Roska prin campania din 1910 de
la Pecica. În următoarea jumătate de secol toate săpăturile din zonă au
fost conduse de specialişti din centrele universitare Cluj (M. Roska,
M. Rusu, I. H. Crişan) şi Bucureşti (D. Popescu).
A treia etapă înseamnă intrarea în scenă a arheologilor arădeni.
Primul, care rupt cu diletantismul predecesorilor ante- şi interbelici,
a fost E. Dörner (1925 - 1993) secondat de N. Kiss (1928 - 1997).
Dörner a pus bazele secţiei de istorie veche a muzeului reorganizând
atât depozitul cât şi epoziţia permanentă. Cercetările sale de teren,
care au implicat mai mulţi colaboratori fideli, au permis trecerea pe
harta arheologică a unui număr mare de situri noi.
Perioada săpăturilor sistematice realizate de specialiştii muzeului a
început abea în deceniul opt şi se datorează activităţii lui M. Zdroba
(1941 - 1989) şi M. Barbu.
Rezultatele cercetărilor au fost valorificate atât prin publicare, mai
ales în paginile anuarului muzeului, Ziridava, editat cu începere din
1967, cât şi prin includerea pieselor semnificative în expoziţia
permanentă, reorganizată în 1968 şi 1979. La ora actuală inventarul
colecţiei arheologice a muzeului cuprinde aproape 20.000 piese.
După publicarea monografiei arheologice Ziridava şi a celor două
sinteze privind istoria Aradului, în care istoria veche ocupă un spaţiu
important, editarea acum a Repertoriului arheologic ilustrează stadiul
cercetării şi cunoaşterii istoriei vechi a zonei arădene.
[H.P.]

ABREVIERI

CMA - Complexul Muzeal Arad

KHMW - Kunsthistorisches Museum Wien
MCDRD - Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva
MFMS - Móra Ferenc Múzeum Szeged
MB - Muzeul Bekescsaba
MBS - Muzeul Brukenthal Sibiu
MBT - Muzeul Banatului Timişoara
MG - Muzeul Gyula
MITC - Muzeul de Istorie a Transilvaniei
MM - Muzeul Mako
MMCB - Muzeul Militar Central Bucureşti
MNIRB - Muzeul Naţional de Istorie a României
MNMB - Magyar Nemzeti Múzeum
MOL - Muzeul Oraşului Lipova
MTCO - Muzeul Ţării Crişurilor Oradea
MV - Muzeul Vârşeţ

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

N.berg, Chronologie N.berg, Bronzezeitliche und

früheisenzeitliche
Chronologie, Stockholm, I - V,1931 - 1935
ACMI Anuarul Comisiunii Monumentelor
 Istorice, Bucureşti,1915 -1943.
ACMIT Anuarul Comisiunii Monumentelor
istorice. Secţia pentru Transilvania, Cluj,
I (1926) -IV (1938)
ActaArch Acta Archaeologica Academiae
Scientiarum
Hungaricae, Budapest, I (1951) şi urm.
ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj, I (1964) şi
urm.
AÉ Archaeologiai Értesitö, Budapest, I (1869)
şi urm.
AIGR Anuarul Institutului de Geologie al
României,
Bucureşti, 1907 - 1943
AK Archaeologiai Közlemények, a hazai
müemlékek
ismeretének elömozditására, Budapest, I
(1859) - XXII (1899)
Aluta Aluta. Muzeul Judeţean de Istorie Sfântu
Gheorghe
AnB Analele Banatului, I - IV, Timişoara, 1928 -
1931; serie nouă I (1981), II (1993) şi
urm.
I.Andrieşescu, I.Andrieşescu, Contribuţii la Dacia înainte
Contribuţii de romani, Iaşi, 1912.
I. Andriţoiu, I. Andriţoiu, Civilizaţia tracilor din sud-
Civilizaţia tracilor vestul
Transilvaniei în epoca bronzului, în
BiblThrac, II, Bucureşti, 1992
I. Andriţoiu, A. I. Andriţoiu, A. Rustoiu, Sighişoara-
Rustoiu, Sighişoara- Wietenberg. Descoperirile preistorice şi
Wietenberg aşezarea dacică, în BiblThrac, XXIII,
Bucureşti, 1997
AO Arhivele Olteniei, Craiova, I (1920) - XVIII
(1939).
AKÖG Archiv für Kunde Österreichischer
Geschichtsquellen, Wien, I (1848) şi urm.
Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia,
I (1942) şi urm.
Aradul Aradul permanenţă în istoria patriei,
Arad, 1978
ArchHung Archaeologia Hungarica. A Magyar
Nemzeti Múzeum régészeti osztályának
kiadványai. Budapest (1926) şi urm.
ArhMold Arheologia Moldovei. Bucureşti, I (1961)
şi urm.
J. Arneth, Gold u. J.Arneth, Die antiken Gold- und Silber
Silber Monumente des k.k. Münz- und antiken
Cabinetts, Wien ,1850
AVSL Archiv des Vereins für Siebenbürgische
Landeskunde. Sibiu, 1843 - 1915.
T. Bader, Epoca T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul
bronzului Transilvaniei, Bucureşti, 1978
T. Bader, T. Bader, Bemerkungen über die
Bemerkungen ägäischen Einflüsse auf die alt- und
mittelbronzezeitliche Entwicklung im
Donau-Karpatenraum, în Orientalisch-
Ägäische Einflüsse in der europäischen
Bronzezeit, Koll. Mainz 1985,
Monografien RGZM, 15, Mainz, 1990, p.
181-205.
Balcania Balcania. Bucureşti, I (1938) - VIII (1945).
Banatica Banatica. Reşiţa, I (1971) şi urm.
Barlangk Barlangkutatás, I - XVI, Budapest, 1913 -
1938.
Bayer Vbl Bayerische Vorgeschichtsblätter,
München
BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice. Bucureşti, I (1908) - XXXVIII
(1945)
D. Benea, Dacia sud- D. Benea, Dacia sud-vestică în secolele III
vestică - IV, Timişoara, 1996.
E.Beninger, WestgotZ E. Beninger, Der westgotisch - alanische
Zug nach Mitteleuropa, Mannus -
Bibliothek nr. 51 Leipzig, 1951
BerRGK Bericht der Römisch-Germanischen
Kommission des Deutschen
Archäologischen Institutes, Frankfurt am
Main
I. Berkeszi, Délm I. Berkeszi, Délmagyarország éremleletei,
în TRÉT, XXIII, 1907, p. 1 - 57.
BIRS Buletinul Institului Român din Sofia,
I,1943.
BKL Bányászati és kohászati lapok. Budapest,
1871 - 1944
A.Blanchet, Traité A. Blanchet, Traité des monnaies
gauloises, Paris, I -II, 1905
L. Böhm, Banat L. Böhm, Geschichte des Temescher
Banates, Leipzig, 1861
I. Bóna., Bronzezeit I. Bóna, Die mittlere Bronzezeit Ungarns
und ihre südöstlichen Beziehungen,
Budapest, 1975
Bonner Jahrb Bonner Jahrbücher des Rheinischen
Landesmuseums in Bonn und der
Freunde und Förderer des Rheinischen
Landesmuseums in Bonn
S. Borovszky, S. Borovszky, Temesvármegye, Budapest
Temesvm
Al. Borza, Banatul Al. Borza, Banatul în timpul romanilor,
Timişoara, 1943
Bronze Age The Bronze Age civilization in
Transylvania, H. Ciugudean (Ed.), Alba
Iulia, 1997, p. 18-19
BSN Buletinul Societăţii Numismatice Române.
Bucureşti, I (1904) - XXXVI (1942)
Catal. Col. Egger Catalogue of the important collection of
bronze arms and implements and
carnaments in gold, silver and bronze
formed by the late Dr. S. Egger, of Vienna
N. Chidioşan, Derşida N. Chidioşan, Contribuţii la istoria tracilor
din nord-vestul României. Aşezarea
Wietenberg de la Derşida, Oradea, 1980
V. G. Childe, Danube V. G. Childe, The Danube in prehistory,
Oxford, 1929
R. Chirilă, G. E. Chirilă, G. Mihăescu, Tezaurul monetar
Mihăescu, de la Căprioru, Târgovişte, 1969
Căprioru
V. Christescu, Viaţa ec V. Christescu, Viaţa economică a Daciei
romane, Piteşti, 1929
V. Christescu, Ist.mil V. Christescu, Istoria militară a Daciei
romane, Buc., 1937
H. Ciugudean, Epoca H. Ciugudean, Epoca timpurie a
bronzului în centrul şi sud-vestul
Transilvaniei, în BiblThrac, XIII,
Bucureşti, 1996
Congr B Actes du VIII-e Congres international des
sciences prehistoriques et
protohistoriques, I - III, Beograd, 1971 -
1973
N. Covaciu, Urmele N. Covaciu, Urmele strămoşilor în judeţul
Arad, Arad, 1944
Crisia Crisia. Culegere de materiale şi studii.
Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, I 1972 şi
urm.
I. H. Crişan, Ceramica I. H. Crişan, Ceramica daco - getică. Cu
specială privire la Transilvania,
Bucureşti, 1969
CrNa Cronica numismatică şi arheologică.
 Bucureşti, I (1920) - XX (1945)
CronoV CronoV. Beiträge zur prähistorischen
Archäologie zwischen Nord- und
Südosteuropa. Festschrift für Bernhard
Hänsel, C. Becker, M.-L. Dunkelmann, C.
Metzner-Nebelsick, H. Peter-Röcher, M.
Roeder und B. Terzan (Hersg),
Espelkamp, 1997
D. Csallány, ArchDenk D. Csallány, Archäologische Denkmäler
der Gepiden im Mitteldonaubecken,
Budapest, 1961
Dacia Dacia. Recherches et découvertes
archéologiques en Roumanie. Bucureşti, I
(1924) -XII (1948); N. S. , Revue d'
archéologie et d'histoire ancienne,
Bucureşti, I (1957) şi urm.
Délvidék Délvidék, Arad (cotidian)
Dolg Dogolzatok - Travaux. Dolgozatok az
Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem- és
Régiségtárábol. Cluj, I (1910) - X (1919)
DolgSz Dolgozatok. A. M. Kir. Ferencz József
Tudományegyetem Archaeologiai
Intézetéböl. Szeged, I (1925) - XIX (1943)
E. Dörner, Urme E. Dörner, Urme ale culturii materiale
dacice pe teritoriul arădean, Arad, 1969
DrfGuSt Deutsche Rundschau Für Geographie und
Statistik, XIV, Berlin, 1892
S. Dumitraşcu, S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, Oradea,
Dacia apuseană 1993
Vl. Dumitrescu, Cârna Vl. Dumitrescu, Necropola de incineraţie
din epoca bronzului de la Cârna,
Bucureşti, 1961
EDR Ephemeris Dacoromana, Roma, I (1923) -
X (1945)
ÉFR Actes du IX-e Congres international d'
études sur les frontieres romaines,
Mamaia, 6 - 13 sept. 1972 (1974)
EH Enzyklopädisches Handbuch zur Vor- und
Frühgeschichte Europas, Praga
Eml.Délm. Tört. Társ. Délmagyarországi Történeti Társulat
Emlékkönyv, Timişoara, 1873
EMU Ethnologische Mitteilungen aus Ungarn,
Budapest, I (1887) - IX (1905) şi Beiblatt
Erd Múz Erdélyi Múzeum. Cluj (1839 - 1945)
ÉTTK Értekezések történeti tudománzok
köréböl. Budapest (1867 - 1915)
ÉvkNyíregyháza A Nyiregyhazái Jósa András Múzeum
Évkönyve, Nyíregyháza
FA Folia Achaeologica, I - V, Budapest
E. Fiala, W. G. E. Fiala, Kollektion Ernst Prinz
Windischgrätz, vol. VI, Wien, 1900, 3 Abt.
Wien, 1904, Anhang zu dem Band V,
Praga, 1900
FRA Flacăra Roşie Arad. (cotidian )
R. Forrer, KeltNum, 2 R. Forrer, Keltische Numismatik, Band 2,
Bibliographische Nachträge und
Ergänzungen, Graz 1969
Forschungen Forschungen zur Volks und Landeskunde.
Sibiu, I (1958) şi urm.
Gaudeamus Gaudeamus (Revista Institutului
Pedagogic de 3 ani Oradea)
I. Glodariu, RCD I. Glodariu, Relaţii comerciale ale Daciei
cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974
Fl. Gogâltan, Fl. Gogâltan, About the Early Bronze Age
Early Bronze Age in the Romanian Banat, în The Yugoslav
Danube Basin and the Neighbouring
Regions in the 2nd Millennium B.C.,
Belgrad-Vrsac, 1996, p. 43-68
Fl. Gogâltan, Rep Fl. Gogâltan, Repertoriul descoperirilor
aparţinând epocii bronzului din sud-vestul
României, teză de doctorat, vol. II, mss
F. Griselini, Banat F. Griselini, Geschichte des Temeswarer
Banats, Wien, 1780
N. Gudea, Limes N. Gudea, Der dakische Limes.
Materialien zu seiner Geschichte, Jhb
RGZM, 44 (Sonderdruck), 1997
M. Gumă, Civilizaţia M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a
fierului în sud-vestul României, în
BiblThrac, IV, Bucureşti, 1993
M. Gumă, Epoca M. Gumă, Epoca bronzului în Banat.
bronzului Orizonturi cronologice şi manifestări
culturale. The Bronze Age in Banat.
Chronological levels and cultural entities,
în Bibliotheca historica et archaeologica
Banatica, V, Timişoara, 1997
J. Hampel, J. Hampel, Alterthümer des früheren
Alterthümer Mittelalters in Ungarn, I - III,
Braunschweig, 1905
J. Hampel, Antiquités J. Hampel, Antiquitées préhistoriques de
la Hongrie, Esztergom, 1877
J Hampel, Catalogue J. Hampel, Catalogue de la I - ére
exposition préhistorique des musées de
 province.
J. Hampel, J. Hampel, Ujabb tanulmányok a
Honfoglalás-kor honfoglalás-kor emlékeiröl, Budapest,
1907
B. Hänsel, Beiträge B. Hänsel, Beiträge zur Chronologie der
mittleren Bronzezeit im Karpatenbecken,
Bonn, 1968
Horedt-Seraphin K. Horedt, C. Seraphin, Die
Prähistorische Ansiedlung auf dem
Wietenberg bei Sighişoara-Schässburg,
Bonn, 1971.
ETRTÉ A hunyadmegyei történelmi és régészeti
társulat Évkönyvei. I (1880)-XXII (1913)
I. Hunyady, Kelték I. Hunyady, Die Kelten im
Karpatenbecken, Budapest
(Dissertationes Pannonicae II, 18), 1942
Ill.Zeit. Illustrierte Zeitung, Leipzig, 1847
Ist. Rom, 1 Istoria României, vol. 1, Bucureşti, 1960
JNG Jahrbuch für Numismatik und
Geldgeschichte, München, I (1950) şi urm
KIRM Kwartelnik istorii kultury materialnej,
Varşovia
Kulturen Kulturen der Frühbronzezeit des
Karpatenbeckens und Nordbalkans, N.
Tasić (Hrsg.), Beograd, 1984
E. Kroeger-Michel, E. Kroeger-Michel, Les haches à disque
Les haches du bassin des Carpathes, Paris, 1983
I. Kutzian, I. Kutzian, A Köröskultura (Dissertationes
Köröskultura Pannonicae, ser. II, nr. 23) Budapest
Laur Aquinc Laureae Aquincenses, I, Budapest, 1938
S. Luca, S.A. Luca, Sfârşitul eneoliticului pe
Bodrogkeresztúr teritoriul intracarpatic al României –
cultura Bodrogkeresztúr, în Bibliotheca
Musei Apulensis, 11, Alba Iulia, 1999
LucrŞt Oradea Lucrări ştiinţifice. Institutul Pedagogic,
Oradea, I, 1971 şi urm.
M. Macrea, Viaţa M.Macrea, Viaţa în Dacia romană,
Bucureşti, 1969
MAGW Mitteilungen der Anthropologischen
Gesellschaft in Wien, 1912-1941
MaMü Magyarország Müemlekei. Budapest,
1906
Mannus Mannus. Zeitschrift für deutsche
Vorgeschichte Leipzig, XXIII-XXXIV
(1931-1942)
S. Márki, ArMon S. Márki, Arad vármegye monographiája,
 Arad, 1892
Marmaţia Marmaţia. Muzeul Judeţean Maramureş,
Baia Mare, I, 1969 şi urm
Materiale Materiale şi cercetări arheologice,
Bucureşti I (1953) şi urm.
Fl. Medeleţ, N. Toma, Fl. Medeleţ, N. Toma, Muzeul Banatului.
Muzeul Banatului File de cronică. I. 1872-1918, în
Bibliotheca historica et archaeologica
Banatica, VII, Timişoara, 1997
A. Mozsolics, A. Mozsolics, Bronzefunde des
Bronzefunde Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte
von Hajdúsámson und Kosziderpadlás,
Budapest, 1967
A. Mozsolics, Bronze A. Mozsolics, Bronze und Goldfunde des
Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte
von Forró und Ópályi, Budapest, 1973
H. Müller-Karpe, H. Müller-Karpe, Handbuch der
Handbuch 3 Vorgeschichte, III. Kupferzeit, München,
1974
H. Müller-Karpe, H. Müller-Karpe, Handbuch der
Handbuch 4 Vorgeschichte, IV. Bronzezeit, München,
1980
I. Nestor, Stand I. Nestor, Der Stand der
Vorgeschichtsforschungen in Rumänien,
BerRGK, 22, 1932, Frankfurt am Main
1933
NK Numizmatikai Közlölly. Budapest, I (1902)
şi urm.
NZ Numismatische Zeitschrift, Berlin, 1870-
1936
ÖBLK Österreichische Blätter für Literatur und
Kunst Wien, 1846-1847
Omagiu Lupaş Omagiu lui I. Lupaş, Bucureşti, 1943
OmD Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu
prilejul împlinirii a 60 de ani, Bucureşti,
1960
T. Ortvay, T. Ortvay, Temesvármegye és
TemesvaTört Temesvárvéros törtenete, I Öskor,
Bratislava, 1896. II Régibb közkor,
Budapest, 1914
M. Párducz, DSU M. Párducz, Denkmäler der Sarmstezeit
Ungarns, III, Budapest, 1950
H. Parzinger, Studien H. Parzinger, Studien zur Chronologie
und Kulturgeschichte der Jungstein-,
Kupfer- und Frühbronzezeit zwischen
Karpaten und mittlerem Taurus, Mainz,
 1993
P. Patay, P. Patay, Frühbronzezeitliche Kulturen in
Frühbronzezeit Ungarn (Dissertationes Pannonicae, ser.
II, nr. 13) Budapest
E. Patte, Souvenirs E. Patte, Souvenirs de voyage en
Roumanie, Paris, 1934
V. Pârvan, Getica V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei,
Bucureşti, 1926
PBF Prähistorische Bronzefunde, München,
Stuttgart
M.Petrescu-Dîmboviţa, M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozitele de
Depozite bronzuri din România, Bucureşti, 1977
K. Pink, Münzprägung K. Pink, Die Münzprägung der Ostkelten
und ihrer Nachbarn, (Dissertationes
Pannonicae, ser. II, nr. 15), Leipzig, 1939
D. Popescu, Bronzezeit D. Popescu, Die frühe und mittlere
Bronzezeit in Siebenbürgen, Bucureşti,
1944
PZ Prähistorische Zeitschrift, Berlin -
Leipzig, I (1909) şi urm.
Raport MNA Raport către Muzeul Naţional de
Antichităţi
RevMuz Revista Muzeelor, Bucureşti, I (1964) şi
urm.
RIR Revista Istorică Română, Bucureşti I
(1931) - XVII (1947)
RISBC Revista Institutului Social Banat -
Crişana, Timişoara, 1933 - 1934
P. Roman, I. Németi, P. Roman, I. Németi, Cultura Baden în
Baden România, Bucureşti, 1978
P. Roman, Coţofeni P. Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti,
1976
Fl. Rómer, Résultats Fl. Rómer, Résultats généraux du
movement archéologiqe en Hongrie,
Budapest, 1878
M. Roska, Kézikönyv M. Roska, Az ösrégészet kezikönyve, Cluj,
I - II, 1926 - 1927
M. Roska, Rep M. Roska, Erdély régéséti repertóriuma,
Cluj, I, 1942
RMM Revista Muzeelor şi Monumentelor, seria
muzee
RT Revue de Transilvanie, Cluj - Sibiu, 1934 -
1944
Sargetia Sargetia. Acta Musei Devensis. Deva, I
(1937) şi urm.
H. Schroller, St.U.Kz. H. Schroller, Die Stein - und Kupferzeit
 Siebenbürgens, Berlin, 1933
G.Schumacher- G. Schumacher-Matthäus, Studien zu
Matthäus, Studien bronzzeitlichen Schmucktrachten im
Karpatenbecken. Ein Beitrag zur Deutung
der Hortfunde im Karpatenbecken,
Mainz, 1985
Studien zu den Anfängen der Metalurgie,
SAM Berlin.
SCIV (SCIVA) Studii şi cercetări de istorie veche.
Bucureşti, I (1950) - XXIV (1973); Studii şi
cercetări de istorie veche şi arheologie.
Bucureşti, XXV (1974) şi urm.
SCN Studii şi cercetări de numismatică,
Bucureşti, I (1957) şi urm.
SCŞCluj Studii şi cercetări ştiinţifice, Cluj, 1951 -
1955
T. Soroceanu, Studien T. Soroceanu, Studien zur Mureş-Kultur,
în Internationale Archäologie, 7, Buch am
Erlbach, 1991
SPH Symposium zu Problem der Jüngeren
Hallstattzeit in Mitteleuropa, Smolenice
ČSSR, Bratislava, 1974
StCom Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări.
Arheologie - Istorie. Sibiu, 12 (1956) şi
urm.
Studii Studii. Revistă de ştiinţă şi filosofie.
Bucureşti 1948 - 1952
Studii IstAr Studii privind istoria Aradului, Buc., 1980
Şilindia E. Chirilă, N. Chidioşan, I. Ordentlich, N.
Kiss, Der Münzhort von Silindia, Oradea,
1972
TezBanat E. Chirilă, N. Gudea, I. Stratan,Trei
tezaure monetare din Banat din secolul
IV, Timişoara, 1974
TIR L 34 Tabula Imperii Romanii, Aquincum -
Sarmisegetusa - Sirmium, L 34, Budapest.
Budapest, 1968
G. Tocilescu, Dacia G. Tocilescu, Dacia înainte de romani,
Bucureşti 1880
Transilvania Transilvania, organul Astrei, 1940 - 1946
TRÉT Történeti és Régészeti Értesittö, a
Délmagyarorszag Történeti és Régészeti
Múzeum társulata,Timişoara I - X, 1875 -
1884; I - XXXIII, 1885 - 1917
D. Tudor, OTS D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia
 romană, Bucureşti, 1968
UR Ungarische Revue, Budapest, I (1881) - X
(1889)
V. Vătăşianu, V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în
Istoria artei feudale Ţările Române, I, Bucureşti, 1959
J. Werner, Mykena J. Werner, Mykena-Siebenbürgen-
Skandinavien, în Atti del I° congresso
internazionale di preistoria e protoistoria
Mediterranea, Firenze-Napoli-Roma,
1950, Firenze 1952, p. 293-308
Ziridava Ziridava. Muzeul Judeţean Arad, I, 1967 şi
urm

ACIUŢA, (Ácsuca, Ácsfalva), com. Pleşcuţa

1. Este pomenit un opaiţ roman, care provine de fapt de la Zimbru
(vezi acolo).
2. La sud-vest de sat, pe terasa numită "Pe Dâmb", au fost
descoperite prin cercetări de suprafaţă nuclee, percutoare şi alte piese
din silex şi opal care se încadrează cronologic în paleoliticul superior
final.

1. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 28.

2. E. Pădureanu, Crisia, 13, 1983, p. 423 - 429; idem, Crisia, 15, 1985,
p. 29.
[M.B.]

ADEA, (Agya, Ágya), com. Sintea Mare (Fig. 2)

1. În pădurea Adea s-a descoperit o aşezare neolitică aparţinând
probabil culturii Starčevo-Criş; de aici provine o greutate de plasă din
lut ars şi, poate, un topor de piatră (trahit) şi un fragment dintr-o daltă
de piatră.
2. Spre est de sat, în 1972, s-a descoperit întâmplător un schelet
orientat est-vest, care avea un vas de lut aşezat lângă cap.
3. La sud-est de sat, venind dinspre Sintea Mare, se văd urmele unui
val de pământ.
4. La cca 100 m est de primărie se găseşte o movilă de pământ din
care se pare că au fost scoase schelete omeneşti.

1. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 3, 11; I. Kutzian, Köröskultura, p. 21 (il.)

2. Informaţie I. Molnár (Zerindu Mic).
3. - 4. Fişe de monument la C.M.A.
[M.B.]

AGRIŞU MARE (Agris, Ágriş, Almásegres), com Târnova (Fig. 3)

1. a) În valea pârâului Bor s-a descoperit în anul 1881 un tezaur
compus din 132 de tetradrahme de tipul Filip II (4 piese la MNMB,
trei în colecţia Dessewffy.)
b) Tot de aici provin piese de tip Apollonia.
2. În locul numit "Pe Coastă", la est de sat, a fost culeasă de la
suprafaţă ceramică dacică (picior de fructieră, de culoare brun-
gălbuie) din secolele II - I î.d.Hr.
3. La cca 1,5 km sud-vest de sat, în locul "Între Văi", au fost
descoperite fragmente izolate aparţinând culturii Criş, precum şi
ceramică (gri-cenuşie şi negricioasă, lucrată la roată, şi cărămizie,
zgrunţuroasă, lucrată cu mâna) provenind probabil dintr-o aşezare a
dacilor liberi din secolele II - IV d. Hr.

1. a) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 18, 20; Ö. Gohl, NK, 6, 1907, p. 4; C.

Moisil, BSM, 17, 1922, p. 59; K. Pink, Münzprägung, p. 46-47, 134,
nr. 4; B. Mitrea, ED, 10, 1945, p. 32; C. Preda, SCN, 3, 1960, p. 61;
idem, JNG, 16, 1966, p. 73; Idem, MGD, p. 66-69, 118, nr. 1, p. 123,
323; Şilindia, p. 56-57; S. Dumitraşcu, L. Mărghitan, Sargetia, 8, 1971,
p. 52; I. Winkler, FI, 3, 1974, p. 169
b) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 20; I. Glodariu, RCD, , p. 274
2. - 3. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 30; idem, Crisia, 18, 1988,
p. 381
[V.V.]

AGRIŞU MIC (Agris, Ágris, Bélegregy), com. Hăşmaş

1. Monetele descoperite întâmplător pe teritoriul satului sunt feudale
(sec. XVII) şi nu dacice.

1. S. Márki, Arad helység, p. 115; S. Dumitraşcu, Crisia, 1972, p. 128,

n. 37
[M.B.]

ALMAŞ (Almás, Háromalmás) (Fig. 4)

1. La locul "Pietroaie", situat la cca 2 km spre sud de comună, pe
valea Pleşa, s-a descoperit un tezaur compus din cca 200 monete
dacice de argint, depozitate într-un vas de lut. Din tezaur au fost
recuperate 19 monete ce se datează la sfârşitul secolului II î.e.n. (17
în MTCO, două în colecţia Filip Leonaş, Gurahonţ).
2. La cca 1,5 km sud de valea Almaşului, în apropierea locului
"Pietroaie" au fost găsite nuclee de silex şi fragmente ceramice
neolitice (cultura Starčevo-Criş).
1. E. Chirilă, N. Chidioşan, ActaMN, 2, 1965, p. 111-118 (il.); SCIV,
18, 1965, p. 195; I. Winkler, SCN, 4, 1968, p. 80, 85, 99; TezFeniş, p.
17, 23; Dacia, 15, 1971, p. 401; SCIV, 22, 1, 1971, p. 121, nr. 19;
DMN, p. 10; R. Forrer, KeltNum, 2, p. 71; Fl. Dudaş, ActaMN, 12,
1975, p. 136; C. Preda, MGD, p. 309
2. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 30
[E.C.]

ALUNIŞ (Traunau, Cseralja), sat component al com. suburbane

Fântânele, mun. Arad.
(vezi fig. 32)
1. Pe "Dealul Molizilor" în imediata vecinătate a Mureşului, pe un
platou uşor înclinat, a fost identificată, în 1972, o aşezare din epoca
mijlocie a bronzului, aparţinând grupului Corneşti-Crvenka. Aici s-au
găsit unelte de silex, ceramică fină şi rudimentară.
2. În partea de sud - vest a satului, înspre Frumuşeni, a fost
descoperit, în arătură, un cuţit celtic îndoit ritual.

1. E. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, p. 395-397 (il.) (aşezarea este

atribuită culturii Otomani); Fl. Medeleţ, I. Bugilan, Banatica, 9, 1987,
p. 104 ( semnalează şi un tell sau tumul la 800 m sud-est de
localitate); T. Soroceanu, Studien, p. 131 nr. 1 (aşezarea ar aparţine
culturii Mureş); Fl. Gogâltan, Rep, sv.
2. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 30
[M.B.]

APATEU (Apáti) (Fig. 5)

1. De pe teritoriul comunei, fără precizări topografice, se menţionează
ceramica din sec. II-III d.Hr.
2. Pe locul "Cerăt" au fost descoperite, în 1981, o daltă din rocă
vulcanică şi un topor de piatră fragmentar cu semne care denotă
încercarea de a obţine o nouă gaură de înmănuşare. Piesele ar putea fi
atribuite culturii Tisa I - II.

1. E. Dörner, OmD, p. 158

2. Informaţie E. D. Pădureanu.
[V.V.]

ARAD (Arad) (Fig. 6)

1. De pe teritoriul oraşului ori din imediata apropiere, fără precizări
topografice, provin:
a) un topor de cupru cu două tăişuri în cruce din epoca eneolitică (în
fosta colecţie Zwinger, Dresda);
b) un topor de luptă şi un celt din epoca târzie a bronzului (în fosta
colecţie Egger);
c) o sabie de bronz de la începutul primei vârste a fierului (într-o
colecţie particulară);
d) un vârf de lance, o spadă şi un cuţit de fier, de factură celtică, din
epoca Latène;
e) mai multe monete dacice de argint de tip Filip II (4 la MMCB, altele
în colecţia Academiei Române, nr. 413; patru MNMB şi în colecţia
Severeanu), o tetradrahmă a Macedoniei Prima, o monetă de bronz de
la Constantin II, găsită în anul 1932, alta de la Valentinian I, emisă la
Heracleea, un follis de la Iustin II şi o monetă de bronz de la Iustinian;
f) 10 denari romani de la Otho, Vespasian, Domitian, Nerva, Traian,
Hadrian şi Constantin II (KHMW);
g) un vas mare, un fragment de scăriţă şi zăbală de fier, potcoave, oase
de cal şi o greutate de plasă din piatră, probabil din a doua jumătate a
mil. I, toate descoperite într-o movilă în anul 1890 (în fosta colecţie
Kölcsey, Arad);
h) trei brăţări de aur ornamentate, fibule de bronz, un inel de argint
împletit din trei sârme, două mărgele de calcedoniu, a căror încadrare
cronologică nu poate fi stabilită cu certitudine.
2. Zona centrală a oraşului.
a) În piaţa Avram Iancu s-au găsit întâmplător topoare, scăriţe, vârf de
lance, etc., toate din fier, vase de lut şi diferite obiecte din os, toate de
la începutul epocii feudale (CMA); este semnalat şi material
hallstattian timpuriu.
b) În 1998, cu ocazia efectuării expertizei arheologice asupra Casei
Hirschl (Teatrul Vechi), de pe str. Gh. Lazăr nr. 1 - 3, a fost identificat
un nivel de locuire hallstattian (B 1) la 2,80 m adâncime. Într-un strat
puternic răvăşit au apărut şi fragmente ceramice cenuşii, lucrate la
roată databile în secolele III - IV d. Hr.
c) În anul 1967, la excavarea fundaţiilor hotelului "Astoria" s-a
descoperit un depozit de bronzuri compus din 51 de piese: celturi,
seceri, vârfuri de lance şi brăţări; depozitul datează de la începutul
primei epoci a fierului (seria Moigrad - Tăteu, Hallstatt B 1) (vezi fig.
3)
d) Cu ocazia săpării unui şanţ au fost descoperite pe B-dul Revoluţiei
(fost Republicii), în dreptul imobilului cu nr. 85, la adâncimea de 2,7 m
dărămăturile unei locuinţe cu pereţi de chirpic. Sub stratul de chirpic
şi cărbune se afla un schelet de copil (vârsta cca 6 ani) precum şi o
tibie de adult. Din cadrul ceramicii recoltate reţine atenţia un vas-
biberon de culoare neagră, ornamentat cu caneluri. Pe baza
materialului arheologic complexul descoperit poate fi încadrat în
Hallstatt B 1 fiind contemporan cu depozitul de bronzuri descoperit la
Hotelul "Astoria", situat la cca 100 m nord.
e) Pe B-dul Revoluţiei între străzile Xenopol şi Târnavelor, cu ocazia
unor lucrări edilitare s-au descoperit fragmente ceramice, o valvă de
tipar din gresie, pentru celturi, chirpic - toate de la începutul primei
epoci a fierului (colecţia Gh. Miloi, Arad).
f) La capătul nordic al B-dului Revoluţiei au fost scoase la suprafaţă cu
ocazia excavării unui şanţ fragmente ceramice aparţinând culturii
Tisa I.
g) Lângă Gara Electrică cu ocazia unor lucrări edilitare s-a descoperit
o cană mare de lut care datează din sec. III-IV d.Hr.
h) În curtea Spitalului Unificat (fosta str. 6 Martie, actuala St. Cicio-
Pop), cu ocazia săpării unei gropi, s-au descoperit fragmente ceramice
cu caneluri, din prima epocă a fierului (CMA).
i) La excavarea fundaţiilor pentru noul sediu al poliţiei (str. Vârful cu
Dor) a fost descoperită o urnă gri-cenuşie, lucrată la roată care poate
fi atribuită populaţiei daco-romane (sec. III - IV d. Hr.)
j) În apropierea "Castelului de apă" s-au descoperit trei monete de
bronz de la Iustinian (una la CMA).
k) În parcul din faţa Palatului Cultural, cu ocazia săpării unei gropi s-
au descoperit fragmente ceramice din epoca bronzului (cultura
Mureş) precum şi ceramică, oase de animale şi o figurină de lut ars
din prima epocă a fierului.
l) Pe terenul de sport al Liceului "Moise Nicoară" (fost"I. Slavici") s-a
descoperit întâmplător, în 1969, un mormânt de incineraţie cu urnă
din sec. IV d.Hr. Urna este de culoare cenuşie, lucrată cu roata şi
urmele unui obiect de fier, probabil un cuţit (CMA). În spatele
aceluiaşi liceu s-au descoperit cu ocazia unor lucrări edilitare din anul
1968 fragmente ceramice din sec. IV. d.Hr. (CMA).
m) Pe terenul fabricii "TEBA", în 1955, s-a descoperit întâmplător o
groapă care conţinea vase din epoca Latène şi din sec. II-IV d. Hr.
(CMA, nr. inv. 12.902, 12905, 12.899).
n) În grădina casei situate la colţul străzilor Remus şi Bârsei a fost
descoperit accidental un denar de la Traian.
3. Cartierul Pârneava
a) Pe strada A. Şaguna (fostă Gh. Dimitrov) au fost descoperite, cu
ocazia unor lucrări edilitare, cca 70 de piese (unelte, nuclee, rebuturi)
cioplite din rocă bazică, databile în paleoliticul superior.
b) Într-o carieră de pietriş de la marginea de sud a oraşului (probabil
gropile de lângă fabrica de cărămidă) s-au găsit, în 1895, 5 butoni de
bronz şi două cranii de om, toate databile în prima epocă a fierului.
4. Cartieul Bujac
a) Pe strada Împărat Tiberiu au fost descoperite fragmente ceramice
eneoltice şi hallstattiene.
b) Din acest cartier, probabil din zona gropii de nisip, provin
fragmente ceramice de epoca bronzului, culese în 1961 (CMA, nr. inv.
13.770)
c) Din punctul "Silvaş" provin fragmente ceramice hallstattiene şi
dacice (CMA, nr. inv. 12705-12708).
d) Un sondaj arheologic întreprins în 1982 a scos la iveală o cantitate
însemnată de ceramică cenuşie, lucrată la roată precum şi ceramică
zgrunţuroasă lucrată cu mâna. Materialul, datat în secolele III - IV d.
Hr., indică existenţa în această zonă a unei întinse aşezări daco-
romane.
5. Cartierul Aurel Vlaicu
a) Un denar de la Hadrian a fost găsit în pământul adus pentru
nivelări din zona Ceala (1992).
b) Materiale arheologice databile în secolele XII - XIII d. Hr. au apărut
cu ocazia unor lucrări edilitare în faţa Stadionului UTA.
6. Cartierul Gai
a) Se semnalează o aşezare neolitică aparţinând culturii Tisa III; la
CMA se păstrează câteva fragmente ceramice şi vase din epoca
eneolitică.
b) În 1881 s-au găsit, cu prilejul construirii unei case, într-o oală de
lut, trei turte de bronz şi o "unealtă cruciformă" din epoca bronzului
(turtele MNMB, unealta în fosta colecţie Kölcsey, Arad).
c) Se menţionează un mormânt din epoca bronzului.
d) Sunt amintite morminte de incineraţie plane, din prima epocă a
fierului.
e) Între linia ferată Arad - Pecica şi şoseaua naţională, pe o movilă
proeminentă, cu ocazia exploatării pietrişului, începând cu anul 1952,
s-a identificat o bogată aşezare cu mai multe niveluri de locuire,
începând cu epoca bronzului şi până în epoca migraţiilor; pe acelaşi
loc s-a descoperit o necropolă din care în colecţia Gh. Miloi din Arad
se păstrează o parte a inventarelor provenind de la cca 8 morminte
(vezi pl. 4). Această zonă arheologică este cunoscută în literatura de
specialitate mai nouă sub denumirea de Gai I.
f) La CMA (nr. inv. 1152) se păstrează un vas dacic şi o ceaşcă opaiţ
provenite din cartierul Gai.
g) La capătul străzii Poetului, în dreapta drumului care duce la Variaş,
în 1965, într-o groapă de unde se extrăgea prundiş, s-au găsit două
vase romane, cenuşii, lucrate cu roata, care provin probabil din
morminte sarmate distruse (CMA).
h) La capătul de vest al cartierului, într-o carieră de pietriş, s-au găsit,
în 1897, oase umane, vase, 12 mărgele de sticlă şi carneol, probabil
sarmatice.
7. Cartierul Grădişte
a) Din acest cartier, fără alte precizări, provine o drahmă de
Dyrrhachium (CMA).
b) Pe str. Voievod Moga a fost identificată o întinsă aşezare neolitică
(cultura Starčevo-Criş, faza III). Între bordeiele neolitice erau
intercalate altele datate în secolele II - IV d. Hr. şi atribuite dacilor
liberi.
c) În curtea Şantierului de Drumuri şi Poduri, au fost identificate
straturi de locuire din diverse epoci (Starčevo-Criş, Bucovăţ-Szakálhát,
Tisa III, Latène dacic, târziu, şi din secolele XI - XII);
d) În dreapta şoselei Arad - Oradea, pe terenul Complexului de Sere,
au fost recoltate fragmente ceramice neolitice (cultura Tisa) şi din
epoca bronzului (grupul Corneşti-Crvenka). Tot aici a fost descoperit
accidental, în 1969, un denar de la Faustina Iunior (Coh 2, 111)
e) Tot pe terenul Complexului de Sere, cu ocazia unor excavaţii, au
fost descoperite 5 gropi, dintre care una în formă de clopot, din care
provin oase calcinate, ceramică de culoare gri-cenuşie, lucrată la
roată, ceramică zgrunţuroasă lucrată cu mâna şi un pieptene de os cu
mâner semicircular prins cu două nituri de fier şi ornamentat cu şiruri
de puncte incizate. Materialul datează din secolele IV - V d. Hr. şi
prezintă influenţe germanice.
f) Între Complexul de Sere şi staţiunea agricolă experimentală s-a
descoperit, în 1963, un căzănel fragmentar din sec. XI (CMA).
g) Pe str. Lucreţiei nr.1 s-a descoperit întâmplător un mormânt de
incineraţie de sec. III-IV d.Hr. Urna, un ulcior cenuşiu lucrat cu roata,
a conţinut pe lângă cenuşă şi oase calcinate şi piese din metal: un
cuţitaş de fier, o cataramă şi o fibulă de fier cu piciorul întors pe
dedesubt, toate cu urme de ardere secundară (CMA).
h) Pe str. Mierlei în grădina imobilului de la nr. 68 au fost scoase la
iveală, cu ocazia unor lucrări gospodăreşti, fragmente ceramice care
pot fi încadrate în secolele III - IV d. Hr.
8. Cartierul Micălaca
a) Pe calea Lipovei (I. Maniu, fosta Aramata Roşie) nr. 228 s-a
descoperit întâmplător o daltă de piatră neolitică (CMA).
b) În punctul "Deluţ" se semnalează o aşezare care, pe baza
materialului ceramic recoltat, se datează în prima şi a doua epocă a
fierului (CMA).
c) În punctul "Cimitirul Vechi" sau "La Buţiu" cu ocazia unor lucrări de
construcţie şi a unui sondaj de salvare au ieşit la iveală urme de
locuire - chirpic, material ceramic, unelte de fier, zgură de fier, datate
în sec. III. î.d.Hr. - I d.Hr. Acestea pot fi puse în legătură cu aşezarea
de la "Deluţ" unde au ieşit materiale similare circumscriind astfel o
aşezare de mari dimensiuni.
d) Între uzina electrică şi str. Moş Ajun a fost descoperit întâmplător
un vas dacic de epocă Latène (CMA).
e) În aceeaşi zonă s-a descoperit un mormânt de inhumaţie din care
provine o căniţă cenuşie, lucrată cu roata (colecţia Gh. Miloi).
Mormântul datează din sec. II-IV d.Hr.
f) La MNMB a intrat în anul 1903 inventarul a două morminte
descoperite cu ocazia construirii căii ferate, compus din 2 perechi de
cercei de aur, fragmente de podoabe de bronz, mărgele de chihlimbar
şi bucăţi de sticlă. Mormintele sunt, probabil, sarmatice.
g) La cca 1,5 km nord-est de cartierul Micălaca, în apropierea Uzinei
de Apă, pe lângă pârâul Firiteaz, se află un tell din preajma căruia au
fost culese fragmente ceramice aparţinând următoarelor epoci:
eneolitic (cultura Tiszapolgár), epoca bronzului (grupul Corneşti-
Crvenka), Hallstatt timpuriu, secolele III - IV şi XVI - XVIII.
9. Cartierul Aradul Nou (Ujarad, Neuarad)
a) În 1967, cu ocazia săpării unui canal de irigaţie în grădina de
zarzavaturi a fostului CAP, situată la marginea de vest a cartierului, au
fost distruse mai multe morminte celtice. Săpăturile de salvare
întreprinse de E. Dörner au dezvelit 2 morminte: unul de incineraţie şi
al doilea de inhumaţie. Inventarul salvat din mormintele distruse şi din
cele cercetate arheologic cuprinde: 2 spade (din care una îndoită
ritual), 3 cuţite, 2 vârfuri de lance (unul îndoit ritual), o buterolă şi un
fragment de teacă, o foarfecă - toate din fier; 3 brăţări, o fibulă de tip
Dux timpuriu şi un vas mic - toate din bronz; vase de culoare neagră,
lucrate la roată. Pe baza inventarului necropola birituală a fost datată
în a doua jumătate a secolului IV î.d.Hr.
b) Substrucţiile de zidărie romană, cărămizi cu ştampila legiunii V
Macedonica (CIL, III, 1019), ceramică uzuală şi terra sigillata, monete
imperiale romane de bronz şi de argint de la Augustus, Vespasian,
Domitian etc. menţionate aici provin de fapt de la Cărani (TM).
c) În cimitirul romano-catolic, situat aproape de ieşirea din oraş spre
Timişoara, pe partea dreaptă a şoselei, a fost descoperită, în 1962, o
cărămidă cu ştampila legiunii a IV-a Flavia Felix (vezi pl. 10).
Sondajele efectuate ulterior la marginea de vest a cimitirului au scos
la iveală ceramică hallstattiană şi daco-romană, resp. sarmatică
(cenuşie, lucrată la roată) din secolele III - IV d. Hr. (CMA).
d) Greşit sunt menţionate aici piesele de metal ce au aparţinut unui
mormânt avar din sec. VIII care provin de la Felnac (vezi acolo).
e) La intersecţia străzilor Calea Timişorii (fostă K. Marx) şi A. Ipătescu
s-au descoperit întâmplător, în anul 1970, fragmente ceramice
hallstattiene, altele din sec. IV d.Hr. şi sec. XI - XIII (CMA).
f) De la staţia de pompare situată la limita vestică a cartierului şi până
în dreptul malului înalt de la Trei Insule (hotarul "Bufniţ") au fost
culese numeroase fragmente ceramice aparţinând următoarelor epoci:
neolitic (cultura Starčevo-Criş), eneolitic (cultura Tiszapolgár),
perioada de tranziţie spre epoca bronzului (cultura Baden), epoca
mijlocie şi târzie a bronzului (grupul Corneşti-Crvenka resp. grupul
Păuliş), secolele II - IV d. Hr. şi X - XI. În zona malului înalt se află a
necropolă de incineraţie din epoca bronzului şi una de inhumaţie din
secolele X - XI.
10. În albia Mureşului s-au descoperit:
a) în anul 1863 o cruce bizantină cu email, din epoca prefeudală
(MNMB);
b) monetă de bronz de la Iustinian (MNMB);
c) o monoxilă la cca 100 m în amonte de podul Traian şi alta în zona
Bufniţ.
11. Zona Ceala
a) În pădurea Ceala, cu ocazia construirii unui dig, s-au descoperit
mai multe cioburi dacice din epoca Latène (parte la CMA, inv. 12.850 -
12.870), două cuptoare de olar şi un denar republican roman din anul
49 î.d.Hr..
b) În aceeaşi zonă, menţionată ca "Cetatea Ceala", s-a descoperit
întâmplător un opaiţ de lut (roman?) şi două monete romane de argint
din vremea împăratului Aurelian.
c) Pentru verificarea acestor descoperiri întâmplătoare în anul 1962 I.
H. Crişan şi E. Dörner au executat un sondaj arheologic la liziera
pădurii Ceala, în apropiere de drumul spre Bodrogul Vechi. Au fost
dezvelite mai multe gropi de provizii, într-una aflându-se un vas mare
de provizii (tip Krausengefäss), şi un cuptor de olar. În zonă se puteau
observa, la suprafaţă, urmele mai multor cuptoare. Cel cercetat
aparţine tipului cu dublu focar (resp. cu pinten median) şi prezintă
urmele unei refaceri radicale. Ceramica descoperită poate fi
clasificată în trei categorii: a. gri-cenuşie, din pastă fină, lucrată la
roată; b. brună, grosieră, lucrată cu mâna sau la roată, de factură
dacică; c. roşie, fină, lucrată la roată, bine arsă, de factură romană.
Peste 90 % din ceramica descoperită aparţine primei categorii.
Formele caracteristice sunt cănile mari şi mijlocii, cu o singură toartă
şi vasele de provizii. Ornamentele specifice constau din linii incizate în
val respectiv motive în zig-zag lustruite şi se află pe umărul, gâtul sau
buza vasului. Pe baza materialului ceramic şi a celor două monete
(Caracalla şi Valens) descoperite în săpătură situl se datează în
secolele III - V d.Hr.
d) Pe linia ferată Arad-Ceala, în dreptul celui de-al treilea canton, s-au
descoperit întâmplător patru vase de lut dacice, din epoca Latène
(CMA, nr. inv. 12.469).
e) La cca. 8 km vest de centrul oraşului şi 1,5 km nord de drumul spre
Pecica, într-o carieră de nisip au fost descoperite: vase de factură
celtică provenind, probabil, din morminte distruse; 4 monete
imperiale romane de argint de la Titus, Antoninus Pius, Faustina
senior şi iunior; mormânt orientat est-sud-est/vest-nord-vest,
conţinând un craniu de cal, o zăbală, o cataramă, părţi dintr-o sabie şi
un inel de bronz, mormânt datat în sec. X. Descoperirile au fost
incluse de E. Dörner în zona arheologică Ceala pe baza faptului că
terenul aparţinea la data respectivă (1964) de G.A.S. Ceala, în
realitate punctul aparţine zonei arheologice Gai II.
f) La vest de oraş, lângă "Insula a 3-a", s-a descoperit o cană datând
din sec. III-IV d.Hr.
12. În triunghiul format de linia ferată Arad-Zimand şi Arad-Pecica se
semnalează un tumul.
13. La vest de oraş este semnalat un val de pământ care vine din
Banat şi trece spre nord.
14. În apropierea oraşului, pe teritoriul sălaşului "În vii" în 1886 cu
ocazia săpării unei movile s-a descoperit un mormânt de inhumaţie din
a cărui inventar făceau parte mărgele de sticlă şi probabil piese de
bronz. 114 mărgele roşii, albe, albastre, verzi se păstrează la CMA
(inv. 13.453). Mormântul datează din sec. II - III d.Hr.

1.a) M. Roska, Közl, 2, 1942, p. 26, nr. 10; idem, Rep, p. 6, nr. 98
b) Catal. col. Egger, p. 11, nr. 76 şi pl. 3, nr. 23; M. Roska, Rep, p. 26,
nr. 98
c) A.D. Alexandrescu, Dacia, 10, 1966, p. 136-137, 188, nr. 284
d) I. Hunyadi, Kelták, p. 50, 111, 119, 125
e) J.G. Seidl, OBLK, 3, 1846, p. 26; B. Mitrea, ED, 10, 1945, p. 76; E.
Dörner, SCIV, 11, 4, 1960, p. 431; SCIV, 14, 4, 1963, p. 469, 472;
SCIV, 16, 4, 1965, p. 612; I. Winkler SCN, 1968, p. 79 (il.); E. Chirilă,
G. Mihăescu, Căprioru, p. 29; C. Preda, SCIV, 23, 3, 1972, p. 395; C.
Preda, MGD, 297, nr.3, p. 309, nr.2, 433, nr. 2; I. Glodariu, RCD, , p.
259
f) J.G. Seidl, ÖBLK, 3, 1846, p. 147
g) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 37
h) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 15, 16; AÉ, 2, 1870, p. 274, 315
2. a) Informaţii M. Rusu; E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 29;
idem, Ziridava, 18, 1993, p. 21
b) P. Hügel, P. Hurezan, Expertiză arheologică asupra Complexului
Hirschl Arad, mss. la CMA, DMI şi Ministerul Culturii Austria
c) SCIV, 19, 4, 1968, p. 682; M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozite, p. 125
d) P. Hügel, CCA, 2, 1995, p. 5 - 6
e) E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 449-450 (il.)
f) Informaţie E. D. Pădureanu (1997)
g) E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 451 (il.)
h) E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 449 - 450 (il.)
i) P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 548 nr. 3 i, 575 nr. 3 i
(dintr-o eroare de tehnoredactare aici apare şi fibula de fier
descoperită defapt în Grădişte, str. Lucreţiei); p. 593 (il.)
j. SCIV, 13, 2, 1962, p. 222; Dacia, 6, 1962, p. 539, nr. 4
k) E. D. Pădureanu, SympThrac, 6, 1988, p. 39; Fl. Gogâltan, Rep, sv.;
informaţie E. Dörner.
l) E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 449 - 450; idem, SCIV, 21, 4, 1970,
p. 509, nr. 107; D. Protase, Riturile, p. 180
m) I.H. Crişan, Ceramica, p. 252, nr. 10f; E. Dörner, Urme, p. 26
n) M.Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 67 nr. 1 b; P. Hügel, M.
Barbu, Acta MP, 21, 1997, p. 549 nr. 3 g, 575 nr. 3 g
3. a) E. D. Pădureanu, Adevărul Arad, din 11 mai 1997
b) L. Dömötör, AÉ, 17, 1897, p. 261
4. a) E. D. Pădureanu, Adevărul Arad, din 11 mai 1997
b) P. Roman, SlovArch, 36, 1, 1988, p. 220; Fl. Gogâltan, Rep, sv.
c) I. H. Crişan, Ceramica, p. 252, nr. 10a; E. Dörner, Materiale, 9,
1970, p. 449.
d) M. Zdroba, Ziridava,14, 1982, p. 75 - 88
5. a) M.Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 67 nr. 1 d
b) E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 28
6. a - c) L. Dömötör, AÉ, 11, 1891, p. 255-257; AÉ, 1897, p. 261-2; M.
Roska, Rep, p. 26, nr. 98; M. Rusu, Banatica, 1, 1971, p. 80; P. Roman,
I. Németi, Baden, p.12; M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozite, p. 147
d) M. Rusu, Materiale, 1962, p. 350
e) I. H. Crişan, Materiale, p. 51-56 (il.); idem, Sargetia, 10, 1973, p.
52; Vl. Zirra, Dacia, 15, 1971, p. 179; S. Dumitraşcu, L. Mărghitan,
Sargetia, 8, 1971, p. 47; I. Ordentlich, Marmatia, 2, 1971, p. 20, nr. 3;
E. D. Pădureanu, SympThrac, 6, 1988, p. 38-39 ( materialul de epoca
bronzului este atribuit culturii Otomani); idem, Ziridava, 19 - 20, p. 79
- 90 (aşezarea de sec. IV d. Hr.); Fl. Gogâltan, Rep, sv (materialul de
epoca bronzului este atribuit grupului Corneşti-Crvenka)
f) I.H. Crişan, SCSCluj, 6, 3-4, 1955, p. 138, nr. 3; idem, Ceramica, p.
252, nr. 10 (il.)
g) E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 451 (il.); S. Dumitraşcu, Dacia
apuseană, p. 141, nr. B/2
h) L. Bardues, Laur.Aquinc, 10, (il); I. Werner, Attila Reich, p. 107 (il.)
7. a)SCIV, 13, 2, 1962, p. 217; Dacia, 6, 1962, p. 533-534, nr.2; I.
Glodariu, RCD, , p. 269
b - c) Gh. Lazarovici, E. D. Pădureanu, Ziridava, XIII, p. 49 - 72; iidem,
Ziridava, XIV, 1982, p. 15 - 43; E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p.
27; idem, Crisia, 18, 1988, p. 382
d) E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 28 (materialul este atribuit
culturii Otomani); Fl. Gogâltan, Rep, sv.; moneta: SCIV, 22, 1, 1971, p.
126, nr. 48; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 125 nr. 1; M. Barbu, P.
Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 67 nr. 1 h; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP,
21, 1997, p. 576 nr. 3 L
e) SCIV, 15, 4, 1964, p. 562; D. Popescu, RevMuz, 1965, 2, p. 184-185;
E. Dörner , Materiale, 1970, p. 445-446 (il.); S. Dumitrescu, CMO, p.
199-200; E. D. Pădureanu, FIRA, 8 ian., 1975; Dumitraşcu, Dacia
apuseană, p. 143 nr. D/1; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 1997, p. 576 nr.
3L
f) Informaţii C. Müller.
g) Fl. Dudaş, Ziridava, 5, 1975, p. 13-16 (il.).
h) E. D. Pădureanu, Crisia, 18, 1988, p. 383
8. a - b) Informaţii E. Dörner.
c) M. Barbu, A.Mureşan, Ziridava, 15-16, 1987, p. 43-54.
d) I. H. Crişan, Ceramica, p. 252, nr. 10 e
e) E. Dörner , OmD, p. 159; Idem, Materiale, 9, 1970, p. 450-451(il.);
S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 141 nr. B/3
f) J. Hampel, AÉ, 23, 1903, p. 434; D. Csallány, ArhDenk, p. 144
g) E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 29 (materialul de epoca
bronzului este atribuit culturilor Otomani, Vatina, Mureş); idem,
ActaMN, 24-25, 1987-1988, p. 509; Fl. Gogâltan, Rep, sv.
9. a) SCIV, 19, 4, 1968, p. 682; E. Dörner , Urme, p. 10-11 (il.); Vl.
Zirra, Dacia, 15, 1971, p. 179; I. H. Crişan, Ziridava, 3-4, 1974, p. 40 -
44; Dicţionar de istorie veche a României, Buc., 1976, p. 41 sv (Vl.
Zirra)
b) Ill.Zeit, nr. 1365; B. Milleker, Délm, 2, p. 13-14; T. Ortvay,
TemesTört, 1, 2, p. 59, 75; E. Panucca, AuB, 4, 1930, p. 45; C.
Daicoviciu, Apulum, 1939-1942, p. 104; A. Borza, Banatul, p. 79; M.
Macrea, IstRom, 1, 1960, p. 376; Idem., Viaţa, p. 230; TIR, L 34, 30; D.
Tudor, OTS, p. 58; E. Dörner, ActaMN, 8, 1971, p. 503-506 (il.)
c) I. Glodariu, ActaMN, 3, 1966, p. 431; D. Protase, ActaMN, 4, 1967,
p. 47 (il.); E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 447 (il.); idem, Urme, p. 16
(il); IDR III/1, p. 242; N. Gudea, Limes, p. 23-24 nr. 2 (cărămizile cu
ştampila legiunii a XIII-a Gemina nu au fost descoperite la Arad ci au
ajuns la CMA de la Muzeul din Alba Iulia; presupusul castru este
localizat - fig. 2 - în preajma cartierului "Subcetate" de unde nu provin
nici un fel de materiale arheologice, zona fiind şi astăzi inundabilă)
d) Informaţie I. H. Crişan.
e) E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 28; idem, Crisia, 18, 1988, p.
382; M. Gumă, Civilizaţia, p. 283, nr. 3
f) Informaţii E. Dörner; P. Roman, I. Németi, Baden, p. 12; E. D.
Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 28 (materialul de epoca bronzului este
atribuit culturii Vatina); idem, Crisia, 18, 1988, p. 382; idem, ActaMN,
24-24, 1987-1988, p. 507-508 (aşezarea de epoca bronzului ar putea fi
legată de faza a 2-a a culturii Cruceni-Belegië); idem, SympThrac, 6,
1988, p. 39 (aşezarea de epoca bronzului ar aparţine culturii Mureş);
Fl. Gogâltan, Rep., sv.; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 551
nr. 3 x, 577 nr. 3 x; informaţii P. Hurezan, P. Hügel (1998)
10. a) F. Romer, AK, 4, 1864, p. 162
b) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 39
c) Informaţii P. Hügel (1996)
11. a-b) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 12, 27, AÉ, 21, 1901, p. 335; I.
Glodariu, RCD, , p. 276, nr. 12
c) SCIV, 14, 4, 1963, p. 460-461, 469; Gh. Bichir, SCIV, 17, 4, 1966, p.
507; I.H. Crişan, Apulum, 7/1, 1968, p. 243-245 (il.); E. Dörner, Urme,
p. 24; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 109, nr. 1; S. Dumitrascu, CMO,
p. 202; idem, Dacia apuseană, p.140 nr. A/1; Aradul, p. 70 - 72; M.
Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 67 nr. 1 f; D. Benea, Dacia sud-
vestică, p. 224; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 550 nr. 3 s,
576 nr. 3 s; P. Hügel, Abstracts of the 21 RCRF Congress, 1998, p. 75
d) I.H. Crişan, Ceramica, p. 252, nr. 10
e) E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 447-449 (il.); S. Dumitraşcu, Dacia
apuseană, p. 125 nr. 2, 129 nr. d/1; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18,
1993, p. 67 nr. 1 c; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 576 nr. 3
t
f) E. Dörner , Materiale, 9, 1970, p. 451 (il.)
12. F. Romer, Resultats, p. 154; informaţii M. Rusu
13. P. Polonic, vol. 1, caiet 12, p. 7, mss.
14. L. Loczy, MFI, 1887, p. 115; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p.
141 nr. B/1 (sv Arad - "Movila Putri")
[I.H.C., P.H.]

ARAD /fostul judeţ/, Arad vármegye.

De pe teritoriul judeţului Arad, înainte de Unire, teritoriu care
corespunde în mare cu cel de astăzi, se menţionează, fără precizări
topografice, următoarele descoperiri:
a) cca 50 de obiecte preistorice nespecificate (MNMB).
b) un topor de luptă din bronz, cu ceafa în formă de disc- epoca
bronzului (CMA, din fosta colecţie a liceului "M. Nicoară"-Arad).
c) spre vest de regiunea muntoasă s-au făcut descoperiri de monete
dacice;
d) monete de bronz şi de argint ale tribului epiriot al Molossilor şi
monete republicane romane de argint, până la Caesar (MNMB).
e) o cană de aur, despre care lipsesc alte precizări, oferită în 1848
spre vânzare la Viena fără a fi cumpărată.

a) J. Hampel, AÉ, 18, 1898, p. 50

b) D. Berciu, RIR, 14, 1944, 354-6, p. 369 (il.)
c) G. Téglás, UR, 9, 1889, p. 325
d) AKÖG, 38, p. 309; C. Gooss, AVSL, 14, 1877, p. 71; G. Tocilescu,
Dacia, p. 856; V. Pârvan, Getica, p. 614; M. Roska, Rep, p. 28, nr. 100;
I. Glodariu, RCD, , p. 297, nr. 360
e) J. Arneth, Gold u. Silber, p. 87; AK, 5, 1865, p. 31
[I.H.C.]

ARCHIŞ (Arkus, Bélárkos).

1. Pe islazul localităţii se vede un val de pământ dispus pe direcţia
nord-sud. El a fost secţionat în 1967, constatându-se existenţa şi a
unui şanţ în partea de apus. Nu au fost identificate elemente de
datare. Se presupune că valul a fost ridicat de romani pentru apărarea
zonei aurifere din Munţii Apuseni.

1. S. Dumitraşcu, ActaMN, 6, 1969, p. 487-491; St. Ferenczi, ActaMN,

1974, p. 37, n. 201
[M.B.]
AVRAM IANCU (Acsva), com Vârfurile.
1. În locul numit "Valea Sârbului" s-a descoperit întâmplător un topor
de piatră neolitic, păstrat fragmentar (CMA, nr. inv. 12.327)
1. Informaţie E. Dörner
[M.B.]

BAIA (Baja, Kisbaja), com Vărădia de Mureş

1. De aici provine un vas de lut, de epocă romană, achiziţionat în 1824
de Ackner (MBS, 1883 - inv.)
[M.B.]

BARAŢCA (Baracka), com. Păuliş (vezi fig. 23)

1. Cu ocazia unor periegheze din anul 1972, pe teritoriul fostului IAS
s-a descoperit un vârf de silex, probabil din paleoliticul mijlociu, iar pe
versantul dinspre Valea Cladovei au fost descoperite urme de aşezare
de la sfârşitul epocii bronzului sau din Hallstattul timpuriu.

1. Informaţii V. Boroneanţ
[M.B.]

BATA (Batta)
1. Într-un punct neprecizat s-a descoperit un obiect de podoabă care
se datează probabil în secolele X-XI d. Hr.

1. J. Hampel, AÉ, 24, 1904, p. 106

[M.B.]

BÂRSA (Berza, Barza) (Fig. 7)

1. Din valea Inicu provine un tezaur de monete republicane (o mie sau
mai multe mii de piese) descoperit în 1862. Au fost determinate 21 de
piese, denari, emişi între 172-46 î.d.Hr.. Se pare că e vorba de
tezaurul cunoscut în literatură ca fiind descoperit la Ineu.

1. A. Ipoly, AK, 3, 1863, p. 174; Fr. Kenner, AKÖG, 38, 1867, p. 296-
297; I. Miletz, TRÉT, 2, 1876; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 28; B. Mitrea,
ED, 10, 1945, p. 111; J. Winkler, JNG, 17, 1967, p. 133, 143 (greşit la
Bârzeşti); E. Dörner, Tibiscum, 1, 1971, p. 24-32; SCIV, 24, 1973, p.
141; Dacia, 17, 1973, p. 406; I. Glodariu, RCD, p. 278
[E.C.]

BELIU (Bél, Béel) (Fig. 8)

1. De pe teritoriul comunei provin, fără a se cunoaşte exact locul
descoperirii, aşchii de silex, un topor de piatră cu gaură de
înmănuşare şi alte obiecte din epoca neolitică (MBT).
2. Din locul "La Grajd", situat în nordul localităţii, lângă pârâul
Megieş, a fost găsit un topor neolitic din piatră şlefuită, fără gaură de
înmănuşare.
3. În apropierea comunei se află o cetate de pământ şi tumuli
necercetaţi.
4. În secolul trecut s-au descoperit mai multe monete romane - fără
alte precizări.
5. La cca 500 m de cetatea Beliului s-a descoperit, în malul văii
Beliului, un bordei cu ceramică şi obiecte de fier databile în sec. VIII-
IX d.Hr.

1. F. Romer, Resultats, p. 12; J. Hampel, Antiquités, p. 15-16 (il.); M.

Roska, Rep, p. 39, nr. 102
2. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 355
3. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 167; MaMü, 2, p. 209
4-5. S. Borovszky, Biharvár, p. 163; Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 358
[V.V.]

BERINDIA (Berindeni, Borosberind), com. Buteni (Fig. 9)

1. În apropierea satului, pe Dealul Şindrioara, a fost descoperită o
aşezare fortificată dacică. Fortificaţia cu val şi palisadă datează din
sec. II î.e.n. S-au descoperit locuinţe de suprafaţă şi bordeie, un bogat
material ceramic, lucrat cu mâna şi la roată, piese din bronz: fibule,
ornamente de car de tradiţie celtică, fragmente dintr-un coif al unei
căpetenii (săpături I. Ordentlich, S. Dumitraşcu 1966-1967).
2. Cercetările din 1986 (M. Barbu) au identificat la poalele dealului
urmele unei locuiri hallstattiene precum şi aşezarea contemporană cu
fortificaţia dacică de pe deal. În cea din urmă au fost cercetate mai
multe locuinţe din care provine un bogat material ceramic, unelte şi
arme din fier.
În acelaşi punct a fost identificată şi o aşezare daco-romană din
secolele II - IV d. Hr. Au fost depistate mai multe locuinţe tip bordei,
vetre de foc şi gropi de provizii. Majoritatea ceramicii este lucrată la
roată. Pe câteva fragmente de culoare cenuşie au fost observate urme
de ştampilare. Au mai apărut ceramică lucrată cu mâna, obiecte din
fier şi piese de podoabă.

1. - 2. SCIV, 18, 4,1967, p. 526; S. Dumitraşcu, L. Mărghitan, Sargetia,

8, 1971, p. 48 (il.); S. Dumitraşcu, Crisia, 1,1972, p. 125-127; Studii
IstAr, p. 56; I. Glodariu, Arhitectura, p. 58, 62, 66, 129; M. Barbu,
SympThrac, 5, 1987, p. 16.
[M.Ba]

BIRCHIŞ (Birkis, Marosberkes)

1. Pe teritoriul satului au fost descoperite, fără precizări topografice
mai exacte:
a) cinci inele de aur, cu patru muchii, mai înguste la capete (greutate
totală 245 gr) întrebuinţate ca monete-inele; datare probabilă:
sfârşitul epocii bronzului (KHMW);
b) un fragment de conductă din material ceramic, eventual de epocă
romană (MBT).

1. a) Fr. Kenner, AKÖG, 24, 1860, p. 377; G. Téglás, ErdMuz, 4, 1887,

p. 130; B. Milleker, Délm, 1, p. 21; K. Pink, NK, 1928, p. 2; B. Mitrea,
Dacia, 7-8, 1937 - 1940, p. 147 - 154; M. Roska, Rep, p. 157, nr. 83; D.
Popescu, Materiale, 2, 1956, p. 228; M. Rusu, ActaMN, 9, 1972, p. 44,
nr. 10; M. Gumă, Civilizaţia, p. 244, nr. 3, 283, nr. 11.
b) Informaţii F. Medeleţ.
[M.B., P.H.]

BOCHIA, (Bokkia, Boklya), com Beliu (vezi fig. 8)

1. Pe "Dealul Floroiu" a fost identificată, în 1967, o aşezare neolitică
aparţinând culturii Tisa, cu ceramică şi unelte de piatră.
2. La "Dumbrava", pe un promontoriu, lângă valea Megieş, spre satul
Mărăuş, a fost identificată o aşezare neolitică aparţinând culturii Tisa
II, cu ceramică, aşchii de cremene şi un fragment de ciocan de piatră.
Un sondaj efectuat în 1968 a dus la descoperirea unor fragmente
ceramice, a unui topor din piatră şi a unui percutor.

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 355.

2. Fl.Dudaş, Gaudeamus, 1-2, 1968.
[V.V.]

BODROGU NOU, (Ujbodrog), com . Felnac (Fig. 10)

1. Din puncte neprecizate provin:
a) un ciocan mare de piatră, neolitic, descoperit în 1957 (CMA);
b) fragmente ceramice atribuite culturii Baden.
2. Spre nord-vest de sat, în incinta mănăstirii, cu ocazia lucrărilor de
restaurare din 1976, s-au descoperit, în fundaţia turnului clopotniţă,
cărămizi romane fragmentare. Cu aceeaşi ocazie s-au descoperit
fragmente ceramice din sec. XI-XII d.Hr.
3. La nord de sat, pe locul numit "La Hodaie", se pot observa la
suprafaţă urmele unei fortificaţii de pământ (cca 100 x 60 m). Valul se
păstrează pe o înălţime de 0,8 m şi o lăţime de 3 m.
4. În extremitatea nordică a terasei "La Hodaie", în locul numit "Către
Vale", în imediata apropiere a vechiului curs al Mureşului, a fost cules
material ceramic aparţinând neoliticului (cult. Banatului), eneoliticului
(cult. Tiszapolgár), epocii bronzului (grupul Păuliş), secolelor III - IV, X
- XIII, XIII - XIV d. Hr.

1. a) Informaţii E. Dörner.
b) P. Roman, Coţofeni, p. 80; P. Roman, I. Németi, Baden, p.12;
2. Informaţii Luminiţa Munteanu.
3. - 4. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 30 - 31(materialul de
epoca bronzului atribuit culturilor Otomani, Mureş, Wietenberg);
idem, ActaMN, 24 -25, 1987-1988, p. 509; idem, SympThrac, 6, 1988,
p. 39 (materialul de epoca bronzului atribuit culturii Mureş); Fl.
Gogâltan, Rep, sv.; E. D. Pădureanu, Crisia, 18, 1988, p. 383.
[M.B., P.H.]

BODROGUL VECHI ( Hodoş Bodrog), com. Pecica (vezi fig. 10)

1. La cca 1 km nord de sat, pe locul numit "Grădişte", este semnalată
o întinsă fortificaţie de pământ (cca 18 ha) provenind dintr-o perioadă
nedeterminată. Sondajele întreprinse în 1980 au adus unele precizări
privind sistemul de fortificaţie (val de pământ lat de 9 m , şanţ de
apărare lat de 5 m) iar în interiorul fortificaţiei au fost dezvelite şase
morminte de inhumaţie orientate vest-est, lipsite de inventar.
Materialul ceramic recoltat cu această ocazie se încadrează în
secolele XIV - XV.
1. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 31; M. Zdroba, M. Barbu,
Raport de săpătură, mss (CMA); E. D. Pădureanu, Ziridava, 15-16,
1987, p. 29 - 31.
[P.H., M.Ba.]

BOTFEI (Botfej ), com. Hăşmaş (vezi fig. 8)

1. Pe valea Botfeiului, în amonte de sat, în punctul "Cetăţeaua Înaltă"
se află o fortificaţie dacică tip promontoriu barat. Pe baza materialului
ceramic cules de la suprafaţă fortificaţia poate fi datată în secolele II -
I î. d. Hr.
1. Informaţii E. D. Pădureanu (1993)
[E.D.P.]

BRUZNIC (Bruznik, Marosborosznok, Marosbrosznok), com. Dorgoş

1. Pe teritoriul acestui sat s-a găsit în 1879 o drahmă de argint din
Dyrrhachium (MBT).
2. În acelaşi an s-au descoperit în altă parte denari de la Hadrian,
Septimius Severus şi Filip Arabul (MBT).

1-2. I. Berkeszi, Délm, p. 12; Ö. Gohl, NK, 21-22, 1922-1923, p. 7; M.

Roska, Rep, p. 158, nr. 86; B. Mitrea, EDR, 10, 1945, p. 88; I.
Glodariu, RCD, , p. 269. [E.C.]

BUCEAVA - ŞOIMUŞ (Buceava, Buciava, Şoimuş-Buceava, Bucsa,

Solymosbucsáva, Solyombucsa), com. Brazii (Fig. 11)
1. La locul numit "Cotul Zeldişului", s-au descoperit câteva piese
izolate aparţinând neoliticului mijlociu (CMA).
2. Într-o carieră de piatră de pe teritoriul satului s-a găsit un topor de
piatră din epoca neolitică (MNMB).

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 7, 4, 1970, p. 356.

2. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 3; M. Roska, Rep, p. 249, nr. 65; I.
Kutzián, Köröskultura, p. 21.
[M.B.]

BUHANI (Bohani, Bohány, Bajnokfalva), com Dezna

1. Într-un punct neprecizat s-au descoperit două monete de aur de la
Marcus Aurelius (MNMB).

1. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 27; N. Covaciu, Urmele, p. 24 (ar fi vorba

de monete de bronz şi de argint de la acelaşi împărat); Gh. Lazin,
Aluta, 2, 1, 1970, p. 110, nr. 5; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 125
nr. 2; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 68 nr. 5; P. Hügel, M.
Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 578 nr. 8.
[M.B.]

BULCI (Bulciu, Bâlciu, Bulca, Bulcs) com. Bata (Fig. 12)

1. La est de sat se semnalează un tumul din epoca bronzului în
punctul numit "Dâmbul lui Roman". Din mantaua acestuia au fost
culese fragmente ceramice specifice culturii Mureş.
2. Pe teritoriul satului, fără precizări topografice, s-au făcut
descoperiri de materiale arheologice din epoca romană: pietre
fasonate, un capitel, numeroase cărămizi şi ţigle, un capitel, cărămizi
cu ştampila LEG XIII GEMINA, o inscripţie greşit socotită a fi romană,
poate un sarcofag roman.
3. La vest de sat, în locul numit "Cetate" sau "La Mănăstire", s-au
efectuat săpături arheologice în perioada 1976 - 1989 (St. Ferenczi,
M. Barbu) . A fost identificat un nivel de locuire aparţinând culturii
Baden, unul hallstattian târziu şi unul dacic. Într-un nivel atribuit
epocii romane au apărut ceramică romană provincială, fragmente de
terra nigra, cărămizi de padiment şi de hypocaustum, tegule un
ornament de casetă din bronz. Peste vestigiile romane se suprapune o
aşezare fortificată din secolele X - XII, suprapusă la rândul ei de un
complex monastic benedictin, compus dintr-o bazilică şi anexe, datând
de la sfârşitul secolului XII (Abaţia de Bulci, menţionată documentar la
1207). Complexul a fost distrus de către turci la jumătatea secolului
XVI.
4. Capul statuar din bronz reprezentând-o pe Minerva (CMA, nr. inv.
12.581), cunoscut sub denumirea "Minerva de la Bulci", nu provine
din săpăturile arheologice întreprinse aici, ci a făcut parte din colecţia
de antichităţi a lui Al. Mocioni. Piesa s-a aflat printre "bunurile
muzeale" inventariate în castelul din localitate (în 1953) şi
naţionalizate în 1954. Însuşi caracterul ei antic, roman, este pus sub
semnul îndoielii (vezi pl. 12).
5. Pe teritoriul sanatoriului la cca 1 m adâncime au fost observate
urmele unui zid din cărămidă (romană ?).
6. În pivniţa castelului Mocioni, în zidurile de fundaţie, au fost
identificate cărămizi romane. Un şanţ săpat cu scopuri edilitare (adânc
de 0, 80 m), care a traversat parcul castelului de la nord la sud, nu a
oferit rezultate concludente privind locuirea romană.
1. Informaţii M. Barbu; Fl. Medeleţ, I. Bugilan, Banatica, 9, 1987, p.
114; Fl Gogâltan, Rep, sv.
2. AK, 7, 1868, p. 191; C. Gooss, Programm Schässburg, 1873-1874, p.
45-46; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 22-23, 451; H. Kematmüller,
DRfGuST, 14, 1892, p. 219; B. Milleker, Délm, 2, p. 16; CIL III, 8064;
T. Ortvay, Temesvtört, 2, p. 75; V. Christescu, Viaţa Ec., p.105; idem,
Ist.mil., p. 120; C. Daicoviciu, Apulum, 1, 1939-1942, p. 104; Al. Borza,
Banatul, p. 79; IstRom, 1, p. 376; TIR, L, 34, 43; M. Macrea, Viaţa, p.
186, 230; IDR III/1, p. 242; N. Gudea, Limes, p.23 nr. 1 (pe hartă,
punctul "Cetate" localizat greşit, la nord-est de sat)
3. St. Ferenczi, M. Barbu, Ziridava, 10, 1978, p. 67-81; iidem,
Materiale, Oradea, 1979, p. 289-291; M. Barbu, E. Ivanof, Studii
IstAr, p. 67, 96, 104, 106, 108, 112.
4. P. Hügel, Adevărul Arad, 9 iunie 1991; idem, Catalogul Expoziţiei
naţionale "Capodopere de artă romană în Dacia" / Catalogue de
l'Exposition "Chefs-d'oeuvre d'art romain en Dacie", Cluj, 1995, p. 8,
24 nr. 8; P. Hügel, C. Pop, ActaMN, 34, 1, 1997, p. 581 - 583 (il.)
5. Informaţii E. Pădureanu (1981).
6. Infromaţie M. Barbu, P. Hügel (1995)
[M.B., P.H.]

BUTENI (Buttin, Körösbökény)

1. De pe teritoriul localităţii, fără precizări topografice, provin 5
monete dacice (MNMB).

1. J. Winkler, ActaMN, 5, 1968, p. 40 (il.)

[V.V.]

CAPORAL ALEXA (Cherechiu, Kerek, Erdöskerek), com. Sântana

(Fig. 13)
1. La cca. 5 km sud-vest de localitate şi la 1,5 km S de calea ferată
Sântana - Şiria există o movilă numită de localnici "Holumbul Mare".
Movila are 35 m în diametru şi 4 m în înălţime. Epoca neprecizată.
2. Pe teritoriul comunei, fără precizări topografice, s-a descoperit un
tezaur de monete imperiale romane de argint, din care, în 1902, nouă
exemplare au ajuns la MFMS. Cele nouă monete se înşiră de la Nero
la Lucilla.
1. Informaţii E. Dörner.
2. NK, 11, 1912, p. 11; E. Dörner, Urme, p. 18.
[V.V.]

CĂLUGĂRENI (Vinga Nouă, Ujvinga), com. Felnac (vezi fig. 10)

1. Pe platoul de la nord-vest de sat, la cca 300m spre Felnac, s-a cules,
cu ocazia unei periegheze, ceramică dacică din sec. I î.d.Hr. - I d.Hr. şi
ceramică de sec. III d.Hr. (CMA).

1. Informaţii M. Zdroba şi M. Barbu.

[M.Ba.]

CĂPÂLNAŞ, (Căpălnaş, Kápolnás), com. Birchiş (Fig. 14)

1. Sub "Valea Grosului" s-au semnalat o serie de movile, iar în strada
Bisericii urme ale unei cetăţi. Au fost descoperite numeroase
fragmente arhitectonice medievale.
2. La locul "Coasta Cimernic", între şoseaua care duce la Făget şi
drumul spre Groşi, se află o mică fortificaţie patrulateră (65 x 60 m)
înconjurată cu val şi şanţ (spre interiorul fortificaţiei - ?), posibil un
turn din epoca feudală (sondaje I.H. Crişan, 1965).
3. Pe dealul "Bârlălău" sau " Cetate" se văd urmele unei cetăţi feudale
cu ziduri de piatră şi mortar, precum şi un şanţ mare. Turnul de la
punctul anterior a putut aparţine de această cetate în apropierea
căreia se găseşte.

1. TRÉT, 2, 1876, p. 6; E. Botiş, RISBC, 1941, p. 316.

2. I. H. Crişan, Tibiscus, 5, 1979, p. 197 sq.
3. Informaţii I.H. Crişan.
[I.H.C.]

CĂPRIOARA, (Kaprevár, Kaprioara), com. Săvârşin (Fig. 15)

1. În anul 1875 s-a găsit într-un vas de lut un tezaur compus din 85 de
monete de argint. Patru drahme de Apollonia, provenind din acest
tezaur au intrat în MNMB, iar patru drahme din Dyrrhachium în MBT,
împreună cu trei fragmente din vasul de lut, care avea forma unei
ceşti înalte cu pereţii drepţi.
2. În peşterile din jurul localităţii a fost descoperit material Coţofeni.
3. Pe Dealul Babei, la sud-est de localitate, au fost depistate urmele
unei construcţii rectangulare cu ziduri din piatră.
1. TRÉT, 2, 1876, p. 104; TRÉT, 4, 1878, p. 6; B. Milleker, Délm, 1, p.
51-52; T. Ortvay, TemesvmTört, p. 342; I Berkeszi, Délm, 2, p. 23; Ö.
Gohl, NK, 21-22, 1922-1923, p. 7; M. Roska, Rep, p. 117, nr. 22; E.
Botiş, RISBC, 1941, p. 316; B. Mitrea, EDR, 10, 1945, p. 88; I.
Glodariu, RCD, , p. 269; L. Mărghitan, Banatul, 1, p. 157
2. - 3. Informaţii E. Pădureanu (1989).
[V.V., E.D.P.]

CĂPRUŢA (Kaprucza), com. Bârzava

1. În hotarul satului, aproape de Mureş, s-a găsit un tezaur de denari
republicani romani. Cele opt monete cunoscute din acest tezaur se
datează între anii 100-48 î.d.Hr.
2. În locul unde s-a construit casa parohială au fost descoperite
oseminte umane (5 cranii). Nu s-au făcut cercetări.

1. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 26; J. Winkler, JNG, 17, 1967, p. 134, 144,

nr. 29; E. Dörner, Urme, p. 13; I. Glodariu, RCD, , p. 279, nr. 62; L.
Mărghitan, Banatul, 1, p. 172 cu n. 153
2. ASIV, II, nr. 60, iunie 1933 (cuprinde sesizarea jandarmeriei
Căpruţa; raportul muzeului; refuzul prefecturii de a suporta
cheltuielile de deplasare).
[P.H.]

CĂRAND (Toplicakaránd, Hévizkaránd) (vezi fig. 8)

1. Pe botul de deal "La Cărămzel" s-au identificat fragmente ceramice,
silexuri, percutoare şi chirpic, aparţinând culturii Tisa II (colecţia Fl.
Dudaş).

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 7, 1970, p. 355-356.

[V.V.]

CERMEI (Csermö) (Fig. 16)

1. În hotarul comunei, pe locul numit "Drumul Sămădăului", au fost
descoperite fragmente ceramice aparţinând culturii Tisa II.
2. Se semnalează ca provenind din această localitate, fără precizarea
locului exact de descoperire, unul sau mai multe topoare de cupru cu
două tăişuri în cruce şi o "daltă de aramă" ; topoarele provin poate din
morminte, iar dalta este probabil tot un topor - toate din perioada de
tranziţie spre epoca bronzului (CMA).
3. La cca 3 km est de primărie, pe malul drept al canalului care duce
la Crişul Negru se află o "cetate turcească" (?); la suprafaţă se observă
o ridicătură de pământ de cca 1,5 m; nu s-au făcut cercetări; epocă
nedeterminată.

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 7, 4, 1970, p. 355.

2.S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 12; informaţii M. Petrescu-Dâmboviţa; Fl.
Dudaş, RevMuz, 7, 4, 1970, p. 355.
3. Fişa de monument la CMA.
[M.B.]

CHERELUŞ, (Kerülös), com. Şicula

1. Aici s-au descoperit trei tezaure de monete dacice scyphate: unul
de 76 piese (1900), al doilea de 24 de piese (1901), al treilea de 16
piese (1910). Piesele se încadrează în tipul vest transilvan. Este vorba
probabil de trei tezaure deosebite (toate MNMB).

1. Ö. Gohl, NK, 1, 1902, p. 49; NK, 15, 1916, p. 104; A. Blanchet,

Traité, 2, p. 465 n.2; R. Forrer, KeltNum, p. 181, 359; idem, 2, p. 59,
71, 78; K. Pink, Münzprägung, 74, 138, nr. 132, fig. 268-271; TezFeniş,
p. 23; J. Winkler, SCN, 4, 1968, p. 69-100 (il.), 340; DMN, p. 10; C.
Preda, MGD, p. 308, 309-310, nr. 4, 320.
[E.C.]

CHESINŢ (Keszincz, Lippakeszi), com. Zăbrani (Fig. 17)

1. În locul "Ocop", pe teritoriul fortificaţiei feudale a fost identificată,
în 1973, o aşezare neolitică aparţinând culturii Vinča-Turdaş precum
precum şi o aşezare de epoca bronzului.
2. În zona dealurilor Răchita, Hunca şi Milicot, coborând spre câmpia
Mureşului, se află un val de pământ numit "Iarcul".
3. La cca 500 m sud de Hunca au fost culese, din arătură, fragmente
ceramice eneoltice, iar la baza dealului ceramică din prima vârstă a
fierului (colecţia E. D. Pădureanu).
4. La cca 150 m nord-est de "Ocop" a apărut şi ceramică gri-cenuşie,
lucrată la roată, databilă în sec. III-IV d.Hr.
5. Pe locul "Grădişte", împreună cu fragmente ceramice feudale, a fost
descoperit şi un fragment de cazan de lut, de sec. XI-XII d. Hr.
(colecţia E. D. Pădureanu).
6. În zona viilor dinspre Bogda, în grote adânci, se amintesc gravuri,
fără alte precizări.
7. De pe locul "Mocrea" ar proveni monete de aur, fără alte precizări.

1. Informaţii V. Boroneanţ; Gh. Lazarovici, NeolBan, p. 190; E. D.

Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 32; Gh. Lazarovici, C. Săcărin,
Banatica, 5, 1979, p. 74 n. 25; Fl. Medeleţ, I. Bugilan, Banatica, 9,
1987, p. 121, nr. 2; E. D. Pădureanu, SympThrac, 6, 1988, p. 39; Fl.
Gogâltan, Rep, sv.
2. I. Moţiu, AnB, 2, 1929, p. 120-121.
3. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 32; idem, SympThrac, 8, 1990,
p. 141(cultura Basarabi); M. Gumă, Civilizaţia, p. 213, 287 nr. 28.
4. - 5. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 32; idem, Crisia, 18, 1988,
p. 384.
6.- 7. I. Moţiu, AnB, 1929, p. 120-121.
[V.V., P.H.]

CHIER (Kurvaker), com. Târnova (Fig. 18)

1. La est de sat, la confluenţa Dudului cu Cigherul, se află punctul
"Cetăţuie" unde se observă urme ale unui val de pământ. De la
suprafaţă au fost culese fragmente ceramice medievale (sec. XII - XIII)
1. Informaţie E. D. Pădureanu (1983).
[E.D.P.]

CHISINDIA (Chişindia, Kiszindia, Keszend) (Fig. 19)

1. La nord de localitate, pe locul numit "Podul Vechi", s-a identificat o
aşezare din epoca bronzului, aparţinând grupului Corneşti-Crvenka cu
importante influenţe Otomani. Materialul ceramic şi o greutate de lut
fragmentară au ajuns la CMA (nr.inv.14.863 - 14.898) şi la MBT.
2. În malul stâng al pârâului Păiuşenilor s-au descoperit în 1969
fragmente ceramice de la sfârşitul epocii bronzului şi din prima vârstă
a fierului precum şi greutăţi de lut, o fibulă de metal, despre care se
susţine că ar data din aceeaşi epocă , la fel şi un maxilar uman.
3. De pe teritoriul comunei se menţionează, fără precizări topografice:
a) morminte cu cerc de piatră cu scheletele probabil în poziţie şezândă
datând dintr-o epoca nedeterminată;
b) o monetă de argint de la Titus, două monete de argint de la
Antoninus Pius şi o monetă de bronz de la Filip Arabul.
4. La sud-vest de localitate a fost descoperit, în 1995, un inel sigilar
de argint cu imaginea unui balaur scoţând flăcări. Piesa este
medievală (sec. XIII) (colecţia prof. C. Bodea, Arad)

1. Informaţie M. Moga; Fl. Dudaş, Crisia, 5, 1975, p. 245-247 (il.); Fl.

Gogâltan, Rep, sv.
2. Informaţie Fl. Dudaş; idem RevMuz, 7, 4, 1970, p. 357.
3. a) Török Gabor, în I. Parecz, Aradmegye és Aradváros ismertetése,
Arad, 1871, p. 9; I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 168; S. Márki, ArMon,
2,1, p. 7.
b) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 27; N. Covaciu, Urmele, p. 24; Gh. Lazin,
Aluta, 2, 1, 1970, p. 110 nr. 7; J. Winkler, SCN, 5, 1971, p. 154; S.
Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 126 nr. 4; M. Barbu, P. Hügel,
Ziridava, 18, 1993, p. 68 nr. 9; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997,
p. 578 nr. 14.
4. Informaţie E. D. Pădureanu.
[M.B., P.H.]

CHIŞINEU CRIŞ (Kis-Jenö) (Fig. 20)

1. Pe teritoriul satului Pădureni, contopit cu Chişineu Criş, s-au
descoperit: o lingură de lut, din epoca eneolitică, un opaiţ de lut din
epoca romană, vase de lut din epocă neprecizată.
2. De pe teritoriul oraşului Chişineu Criş, din locuri neprecizate
provin:
a) un tezaur monetar, descoperit în 1835, compus din 263 monete
antice, originale şi imitaţii; din acestea au fost reţinute în KHMW
tetradrachme originale de la Alexandru Macedon, 50 de la Lysimah şi
cinci de la Seleucos I. Imitaţiile sunt bătute după tetradrahmele lui
Filip II şi se află la KHMW (19 buc.), colecţia Ernst Prinz
Windischgrätz (2853-55), colecţia Dessewffy (una), colecţia Forrer
(una-325), Paris (9772 şi 9774);
b) un denar de la Elagabal (Coh 2, 1), descoperit în 1952, care a ajuns
într-o colecţie particulară;
c) o lance de fier din epocă neprecizată;
d) un cerceluş de bronz în formă de cal cu călăreţ, probabil de la
începutul sec. XIII.
3. În 1977 M. Barbu şi E. Ivanoff au întreprins un sondaj la cca 2 km
vest de localitate, între dig şi Criş, la staţia de pompare, descoperind
material ceramic bogat din prima vârstă a fierului, sec. III - IV d. Hr.
precum şi o locuinţă cu vatră şi material ceramic (inclusiv funduri de
oală cu marcă de olar) din sec. IX - XI.

1. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 10-12

2. a) J. Hampel, Catalogue, p. 112, vitrina 21; J. Arneth, Gold und
Silber, p. 8; C. Goos, AVSL, 14, 1877, p. 69; Idem, Skizzen, p. 69; Ö.
Gohl, AÉ, 21, 1901, p. 418; E. Fiala, W-G, p. 203-4, nr. 2835-55; R.
Forrer, KeltNum, p. 166-168, 325 (il.); ibidem, 2, p. 69; Dess, p. 308;
K. Pink, Münzprägung, p. 35, 38, 47, 101, 138, nr. 135, 22-24 (il.); C.
Preda, SCIV, 7, 2, 1956, p. 275; idem SCN, 3, 1960, p. 68; idem, JNG,
16, 1966, p. 78; idem, MGD, p. 116, 119, 125, 397, 402, 415-417;
Şilindia, p. 56.
b) SCIV, 16, 4, 1965, p. 613; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 110, nr. 8;
S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 126 nr. 5; M. Barbu, P. Hügel,
Ziridava, 18, 1993, p. 68 nr. 9 h; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21,
1997, p. 578 nr. 15 a.
c) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 17.
d) C. Petranu, Revendicările, p. 13 (il.); T. Gerevich, Románkori
emlékei, p. 196 (il.).
3. Studii IstAr, p. 78; M. Barbu, E. Ivanoff, Raport de săpătură, mss
(CMA)
[E.C., M.Ba.]

CICIR (Csiszér, Maroscsiszér), aparţine com. suburbane Vladimirescu

(Fig. 21)
1. Din nisipul adus de la balastieră a fost recuperat un vârf szeletian
(colecţia dr. M. Motoc, Arad)
2. În apropierea gării CFR, în punctul "Balastiera" au fost descoperite
în 1971: o aşezare neolitică cu bordeie din care provin unelte de
piatră şi obsidiană precum şi fragmente ceramice din categoria fină
sau poroasă; fragmente ceramice aparţinând culturii Baden;
fragmente de ceşti dacice lucrate cu mâna (sec. I î.d.Hr. - II d. Hr.);
bordeie din secolele IX - X d. Hr.
3. Între Cicir şi Sâmbăteni, pe marginea şoselei a fost identificată, în
1972, o aşezare neolitică (cult. Tisa) din care provin unelte de piatră şi
fragmente ceramice.
4. La cca 800 m nord de localitate, pe locul numit "Spinul lui Stanca",
situat pe un vechi grind al Mureşului, a fost cules material ceramic
datând din epoca bronzului (grupul Corneşti-Crvenka), din secolele II -
III î.d.Hr. (dacic) precum şi din seolele III - IV d. Hr. În acelaşi punct a
fost semnalată o suprafaţă pietruită (cu blocuri ecarisate) care se
găseşte la capătul nordic al unui vechi canal, lat de 30 m şi lung de
cca 800 m care trece pe la est de sat oprindu-se într-un vechi mal al
Mureşului. Nu există indicii pentru încadrarea cronologică a acestor
amenajări.
5. La 1,5 km S de sat, pe prima terasă a Mureşului, în punctul numit
"Gropi" a fost cercetată o aşezare dacică cu două niveluri de locuire
(săpături I.H. Crişan - 1965 - 1968). Primul nivel aparţine sec. III - II
î.d.Hr. iar următorul sec. II-III d.Hr. A mai fost constatată şi o locuire
din sec. XVI-XVII. Aşezarea dacică este deschisă iar locuirea, în
ambele faze, se făcea în bordeie şi semibordeie. Bordeiele măsoară
între 2 şi 3,2 m lăţime şi 3,2 - 4 m lungime, iar adâncimea lor variază
între 0,8 şi 2 m, de la nivelul de călcare actual. În total au fost
dezvelite 16 bordeie, dintre care 3 apaţin sec. III-II î.d.Hr. iar restul
sec. II-III d.Hr. Pe lângă bordeie au fost descoperite şi gropi de
provizii de forme şi dimensiuni diferite. În cele trei bordeie de sec. III-
II î.d.Hr. a apărut ceramică dacică lucrată cu mâna şi ceramică de
factură celtică, lucrată la roată. Au fost descoperite o fibulă de bronz
şi brăţări de argint. În bordeiele de sec. II-III d.Hr. s-a găsit ceramică
lucrată cu roata, de culoare roşie şi cenuşie. Pe lângă formele
autohtone există şi forme romane, fragmente de terra sigillata fiind
descoperite aproape în fiecare bordei. Într-un bordei s-a găsit un
denar roman de argint de la Vespasian, folosit ca pandantiv, şi altul de
la Domitian.
6. Pe o insulă de pe Mureş s-a descoperit un denar roman de la Traian
(Coh 2, 76).
7. La cca 800 m sud-est de localitate, pe locul numit "Sălciile lui
Muchi", pe vechiul mal al Mureşului, au fost descoperite fragmente
ceramice neolitice (cultura Criş) şi daco-romane (sec. III - IV d.Hr.).
8. La vest de sat, între Cicir şi Mândruloc, pe locul numit "Moara lui
Isus" sau "Între Sate", au fost culese din arătură fragmente ceramice
datând din secolele II - III d.Hr. (dacice).
9. În capătul de est al localităţii, în dreptul intersecţiei ultimei străzi
laterale cu şoseaua Arad - Deva, au fost scoase la suprafaţă cu ocazia
excavării şanţului pentru conducta de gaz, mai multe fragmente
ceramice cărămizii, lucrate la roată, de factură romană (sec. II - III d.
Hr.).
1. Informaţie E.D. Pădureanu (1995).
2. E. D. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, p. 399-400 (il); idem, Crisia, 15,
1985, p. 31 (materialul de epoca bronzului este atribuit culturilor
Otomani, Mureş, Vatina); N. Chidioşan, Derşida, p. 88 nr. 5; T.
Soroceanu, Studien, p. 133, nr. 21 (materialul de epoca bronzului este
atrubuit culturii Mureş); Fl. Gogâltan, Rep, sv.
3. - 4. E. D. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, p. 399-400 (il); idem, Crisia,
15, 1985, p. 31; idem, Crisia, 18, 1988, p. 384.
5. I. H. Crişan, Materiale, p. 64, nr. 7; idem, Apulum, 7, 1, 1968, p.
246-249 (il.); idem, ArhMold, 6, 1969, p. 105, n. 80; idem, Ceramica,
p. 258; SCIV, 18, 4, 1967, p. 528; Dacia, 12, 1968, p. 453, nr. 50;
SCIV, 19, 4, 1968, p. 682; SCIV, 20, 4, 1969, p. 482; Dacia, 13, 1969,
p. 517; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 110 nr. 9; S. Dumitraşcu, L.
Mărghitan, Sargetia, 8, 1971, p. 48; Vl. Zirra, Dacia, 15, 1971, p. 149;
idem, Alba Regia, 14, 1975, p. 55; L. Mărghitan, Banatul, 1, p. 151,
173; E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 32; S. Dumitraşcu, Dacia
apuseană, p. 100 nr. 1, 126 nr. 6, 128 nr. b/1; M. Barbu, P. Hügel,
Ziridava, 18, 1993, p. 68-69 nr.10 a - b; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP,
21, 1997, p. 579 nr. 16 a.
6. SCIV, 14, 1963, p. 469.
7. - 8. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 32; idem, Crisia, 18, 1988,
p. 384
9. Informaţie E. D. Pădureanu (1996).
[I.H.C., E.D.P., P.H.]

CIL (Alcsil), com. Almaş

1. De pe teritoriul satului, fără precizări topografice, provine un celt
de bronz de la sfârşitul epocii bronzului (MNMB).

1. S. Márki, ArMon, 2, 1, p.14 (vorbeşte de farfurie de bronz găsită în

această localitate); M. Roska, Rep, p. 15, nr. 17; M. Rusu, Sargetia, 4,
1966, p. 35, nr. 31.
[E.C.]

CIUNTEŞTI (Ciuntahaza, Csonaháza), com. Craiva (Fig. 22)

1. În sat, pe "Movila Bisericii", s-au descoperit fragmente ceramice şi
topoare din piatră din epoca neolitică.
2. Din locuri neprecizate provin alte urme neolitice.

1-2. Informaţii Fl. Dudaş.

[M.B.]
CLADOVA (Kladova, Kalodva), com. Păuliş (Fig. 23)
1. Pe platoul de pe Dealul Carierei (sau Dealul Cetăţii) situat la cca 200
m nord de cursul actual al Mureşului, în hotarul dintre satul Cladova
(com.Păuliş) şi oraşul Lipova (Radna), a fost identificat şi cercetat
sistematic începând cu anul 1976 un sit arheologic complex. Au fost
trasate 17 secţiuni şi 11 suprafeţe care au scos la iveală urme de
locuire din paleoliticul mijlociu şi până în secolul XIX. (Fig. 23 a)
a. Cele mai vechi urme ale activităţii umane în acest punct datează de
la sfârşitul interglaciarului Riss-Würm şi din primele stadii ale
glaciaţiunii Würm. Au fost descoperite mici vetre de foc şi numeroase
unelte cioplite din silex, cuarţ şi roci cuarţitice - vârfuri de mână,
răzuitoare, piese denticulare, aşchii retuşate - aparţinătoare culturilor
musteriană şi aurignaciană.
b. Locuirea este reluată în perioada de trecere spre epoca bronzului
când purtători ai culturilor Baden şi Coţofeni au întemeiat aici o
aşezare, compusă din locuinţe semiadâncite, săpate în loessul care se
depusese de-a lungul mileniilor peste urmele de locuire paleolitice, dar
şi din locuinţe de suprafaţă. Acestea din urmă au fost construite din
bârne legate între ele cu nuiele lipite cu chirpic, au avut podele din lut
bătut şi vetre de foc. A fost descoperită o mare cantitate de ceramică,
de la ceşcuţe la vase de provizii, ornamentate cu împunsături succesive
sau linii incizate în pasta crudă. Aşezarea a fost distrusă prin distrusă
prin incendiere.
c. Următorul nivel de locuire aparţine Hallstattului. Au fost cercetate
locuinţe semiadâncite - unele construite chiar în buza pantei naturale -,
gropi de provizii şi rituale din care provine vastă cantitate de ceramică
neagră, canelată sau cărămizie. Atrag atenţia în mod deosebit două
complexe arheologice din această perioadă, ambele descoperite în
partea nordică a sitului. În buza pantei de nord, la 5,40 m sub nivelul
de călcare actual, a fost identificată a locuinţă semiadâncită. Pereţii de
chirpic ai acesteia s-au prăbuşit în urma unui incendiu violent
acoperind podeaua lutuită, vatra de foc, o mare cantitate de ceramică
şi oase de animale. Ceramica, din care o bună parte este întregibilă,
acoperă două categorii: fină (de lux), de culoare neagră, lustruită şi
decorată cu caneluri resp. zgrunţuroasă (uzuală), de culoare roşu-
cărămiziu decorată cu brâie crestate. Din prima categorie fac parte
vase de dimensiuni mici şi medii (străchini, ulcioare, boluri) precum şi
un număr redus de urne de dimensiuni mai mari, pe când în categoria
a doua se încadrează aproape exclusiv vase de provizii. Menţionăm ca
piesă aparte un fragment din suportul unui vas-alambic. În interiorul
locuinţei se afla o cantitate însemnată de oase aparţinând unor animale
domestice sau sălbatice de talie mare.
Al doilea complex închis îl reprezintă o groapă rituală care adăpostea
un vas de provizii de mari dimensiuni în interiorul căruia fusese
aşezată o râşniţă.
d) Perioada civilizaţiei dacice înseamnă primele lucrări de fortificare
pe Dealul Carierei - ridicarea unui val din pământ bătut şi săparea
unui şanţ de apărare (adâncit chiar şi în stâncă). Rezultă astfel o
fortificaţie de formă elipsoidală de cca 160 x 70 m (din interiorul
valului). În interiorul ei au fost descoperite mai multe bordeie şi
semibordeie, gropi de provizii (sau rituale), un bogat material
ceramic (lucrat cu mâna, dar şi la roată) şi o monetă de argint
(tetradrahmă de Apollonia, sec.II î.d.Hr.).
Dintre piesele deosebite amintim mai multe fragmente de ceramică
lucrată la roată şi decorată cu motive geometrice pictate (alb pe fond
roşu aprins sau sângeriu pe fond alb) precum şi un segment de bronz
dintr-o centură cu astragale. Aceste piese provin dintr-o singură
locuinţă care a fost probabil reşedinţa unui aristocrat local.
Începuturile aşezării dacice datează din sec. IV/III î.d.Hr., iar
fortificarea ei din sec. II î.d.Hr. Aşezarea a ajuns la maxima înflorire
în perioada secolelor I î.d.Hr. - I d.Hr.
Urmele puternice de arsură depistate atât în zona valului de pământ
cât şi în interiorul fortificaţiei indică distrugerea violentă a acesteia .
e) Epoca romană este marcată prin descoperirea unor cărămizi
purtând ştampilele legiunii XIII Gemina (de la Apulum) şi ale cohortei
II Flavia Commagenorum (staţionată la Micia) (vezi pl. 11), fragmente
de conducte de apă şi ceramică romană, inclusiv fragmente de terra
sigillata. Nu au fost depistate elementele vreunei construcţii care să
dateze din această perioadă. Cărămizile romane au fost refolosite în
zidurile bisericii medievale.
f) În campania din 1997 au apărut un număr semnificativ de fragmente
ceramice de culoare gri, fine, lucrate la roată, specifice atelierelor de
olărie de la Arad - Ceala. Alături de acestea au mai fost descoperite
fragmente de ceramică provincial romană de culoare cărămizie. Aceste
elemente conturează un nou orizont cronologic în evoluţia habitatului,
respectiv locuirea daco-romană a secolelor III - IV d.Hr.
g) Locuirea medievală începe cu fortificarea promontoriului în secolul
XI. Pe o structură din bârne a fost înălţat un val din pămînt şi lut bătut,
urmând traseul vechiului val dacic. Structura de lemn a fost mistuită la
un moment dat de un puternic incendiu. Ulterior valul a fost refăcut,
pe coama sa fiind aşezată o palisadă în spatele căreia a fost amenajat
un drum de rond. Un nou incendiu a distrus suprastructura de lemn.
Resturile valului s-au păstrat până în zilele noastre pe o înălţime de 2,5
m şi o lăţime de 12 m.
În interiorul fortificaţiei au fost descoperite mai multe locuinţe
semiadâncite, cu pereţi de lemn, podea din pământ bătut şi cu vetre de
foc. Inventarul specific, altfel destul de sărăcăcios, constă din ceramică
lucrată la roata înceată. Pe unele funduri de vas apar mărci de olar.
Acestei aşezări îi corespunde un cimitir situat în partea central-sudică
a promontoriului. Defuncţii, de ambele sexe, au fost înmormântaţi în rit
creştin. Inventarul mormintelor este modest rezumându-se la un număr
mic de inele de buclă în simplu şi dublu "S" verighete din argint,
mărgele din pastă de sticlă şi monete din care cea mai timpurie
datează din 1095. Deşi ea oferă un terminus post quem, datând
cimitirul mai degrabă la începutul sec. XII, o încadrare a acestuia
începând cu a doua jumătate a secolului XI nu este hazardată, ţinând
cont de alte piese din inventarul mormintelor respectiv din locuinţele
identificate în preajmă.
Etapele succesive de construcţie şi distrugere ale fortificaţiei de
pământ nu pot fi datate absolut. Ipotetic distrugerile pot fi puse în
seama unor evenimente războinice, poate ultima incendiere să se
datoreze marii invazii mongole de la 1241.
În a doua jumătate a sec. XIII în interiorul arealului închis de vechiul
val, activitatea meşteşugărească ia un avânt deosebit. Au fost
cercetate cinci ateliere-locuinţă, de formă rectangulară, săpate în
pământ şi stâncă. Două dintre acestea sunt de dimensiuni mari (4 x 7
m), celelalte trei ocupând o suprafaţă mai modestă ( 3 x 5 m). Ele a
fost destinate prelucrării fierului, aramei sau alierii bronzului.
In cele de dimensiuni mari, sau în preajma lor, au fost găsite cantităţi
mari de zgură şi turte din fier precum şi diverse produse finite sau
semifinite. Este vorba de cuţite sau cosoare din fier, foarfeci, dăltiţe,
fragmente de sfredele, topoare, săpăligi, vârfuri de săgeţi, fragmente
de cămăşi de zale, mânere de căldări. Din inventarul metalic mai fac
parte: catarame din fier, verigi şi pinteni. Numeroase sunt scoabele
pentru fixarea grinzilor şi cuiele folosite la construcţii sau la
confecţionarea coşciugelor.
În interiorul locuinţelor atelier de mari dimensiuni au fost găsite piese
finite sau deşeuri din aramă. Unele erau piese deteriorate aduse
pentru a fi reparate sau pentru a fi retopite.
Din atelierele mai mici provin numeroase obiecte artizanale cum ar fi
inele, cercei, inele de buclă din bronz sau argint precum şi catarame.
Asemenea podoabe şi accesorii vestimentare au fost descoperite şi în
morminte.
Nu este exclus ca unele dintre inele să fi fost lucrate în staţiune, ele
având clar caracter de produs artizanal. În acest sens pot fi amintite
inelul de argint cu inscripţia "DVS POVS(A)", găsit în atelierul numărul
3 (vezi pl. 18), sau alt inel de argint pe al cărui şaton a fost gravată o
floare de crin, descoperit în atelierul nr. 4, respectiv inelul de bronz
găsit pe degetul inelar al unui defunct inhumat în locul numit de noi
Biserica din vale.
Surprinzătoare este descoperirea unor turtiţe de aramă sau plumb,
unele dintre ele cu unul sau multe cerculeţe imprimate pe una din
feţe. Este vorba defapt de mici lingouri pregătite pentru schimb sau
pentru a fi vândute artizanilor din zonă.
La sfârşitul secolului XIII şi la începutul celui următor în partea
central-sudică a promontoriului a fost ridicată o biserică sală, din
piatră de carieră şi cărămidă (13,5 x 7,5 m). Zidul vestic al edificiului
precum şi absida deranjează morminte din vechiul cimitir. Biserica a
trecut prin mai multe faze de refacere în care zidurile exterioare au
fost consolidate, nivelul de călcare în interior ridicat şi a fost construită
tribuna. Nu au fost descoperite fragmente arhitectonice deosebite.
Doar intrarea, parţial păstrată, a avut un ancadrament din piatră
ecarisată.
Un alt orizont de înhumare corespunde perioadei de existenţă a
bisericii. Inventarul acestor morminte este şi el relativ sărac (inele de
argint, catarame de fier şi cuţitaşe, puţine monete).
h) În sec. XV -XVI importanţa locuirii de pe Dealul Carierei scade mult.
Vechea biserică a fost sumar reamenajată pentru a folosi drept punct
fortificat apărat de un număr mic de soldaţi angrenaţi în răzmeriţele
dintre feudalii locali.
i) De la mijlocul sec. XVI, odată cu instalarea stăpânirii otomane în
zonă, urmele de locuire devin sporadice. La sfârşitul sec. XIX în centrul
promontoriului s-a construit o cabana forestieră (district silvic Radna).
În timpul celor două războaie mondiale s-au efectuat lucrări genistice
în această zonă (tranşee, amplasamente de tun).
2. Un sondaj arheologic realizat în punctul numit "Biserica din Vale",
situat vis-à-vis de Dealul Carierei, pe malul drept al pârâului Cladova, a
permis delimitarea unei clădiri de piatră rectangulare cu dimensiunile
de 20,75 x 8 m orientată cu laturile lungi pe direcţia est - vest. În
interiorul acesteia, puternic răvăşit, au fost dezvelite 8 morminte de
inhumaţie orientate vest-est (privirea spre est). Între defuncţi se află şi
un copil. Pe degetul inelar al scheletului M 2 a fost descoperit un inel
sigilar de bronz care pe şaton are gravată o floare de crin. Pe baza
materialului arheologic descoperit complexul sondat se datează în
secolele XV - XVI. În săpătură a apărut sporadic şi material ceramic
apărţinător culturilor Baden şi Gava. La capătul estic al terasei
sondate, înspre valea Cladovei, se disting în teren urmele unei
amenajări rectangulare, eventual un debarcader.
3. La cca 14 km în amonte de Cladova, pe valea Chersca, afluent pe
partea dreaptă a Cladovei (Valea Mare) a fost identificată o mină de
cupru. Mina se află la cca 100 m în aval de actuala cabana silvică.
Deschiderea se situează la 1,50 m deasupra actualului fir al apei
pârâului. Terenul a fost recent modificat de buldozerele care au
amenajat drumul forestier, abandonat şi el. Galeria îngustă, cu
deschidere de 1,80 m înălţime şi 0,80 m lăţime, are tavanul boltit şi
este lungă de aproximativ 30 m. La câţiva metri de la intrare se află un
puţ pentru acumularea apei. Filonul şi galeria sunt în uşor urcuş iar la
câţiva metri în amonte de puţ se află o nişă, probabil un loc de refugiu
pentru mineri şi de depozitare a minereului, săpată în peretele lateral.
Pe pereţi se află urme de minereu scăpat săpării. Începuturile
exploatării minei pot fi eventual legate de funcţionarea atelierelor de
pe Dealul Carierei.
4. La intersecţia văii Cladovei (Valea Mare) cu Valea Manciului se află
vechile cuptoare de ars var exploatate până în secolul nostru.
Începuturile exploatării nu pot fi precizate cronologic. Din vechile
cuptoare se mai pastrează parţial două, dar detaliile de terenului arată
că au mai funcţionat încă cel puţin altele două alături, pe care le-a
îngropat pământul şi le-a acoperit pădurea. În zonă se menţionează
existenţa unei mine părăsite. În cadrul perieghezei din 1997 aceasta
nu a putut fi depistată.
5. Pe Valea Mică (Valea Cladoviţei) se menţionează existenţa altei mine
părăsite.

l. V. Boroneanţ, Ziridava, 10, 1978, p.139-159; idem, Ziridava, 11, l979,

p. 109-117;
idem, Ziridava, 12, 1980, p. 117-127; idem, Ziridava, 14, 1982, p. l09-
119;V. Boroneanţ, P.Hurezan, Materiale, Braşov, 1981, p.19-21; iidem,
Documente recent descoperite, Buc., 1984; iidem, Ziridava, 15-16,
1987, p.67-75; iidem, Ziridava, 15-16, 1987, p.75-85; O. Iliescu,
Ziridava, 15-16, 1987, p.85-87; V. Boroneanţ L'anthropologie 29, 1-2,
1991; V. Boroneanţ, P. Hurezan, Materiale, 1992, p.11-14; V. Boroneanţ,
P. Hurezan, P.Hügel, CCA, 2, 1995, p.23; P.Hügel, Ziridava 19-20, 1996,
p. 73 - 78; P. Hurezan, Ziridava, 19-20, 1996, p. 94 - 98; S. Pribac,
Arhe, 1, 1996, 75 - 77; P.Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, p. 545, 553,
571, 579
2. V. Boroneanţ, P. Hurezan, P. Hügel, S. Oţa, CCA, 3, 1996, p. 35
3. - 5. Informaţii V. Boroneanţ, P. Hurezan, P. Hügel, S. Oţa.
[P.H., G.P.H.]

CLIT (Pusztaklitt), com. Hăşmaş (vezi fig. 8)

1. În punctul de hotar numit "Gruieţul Negrilor" (Nerilor), aflat sub
vârful Pleş, se află o cetate dacică. Din cercetările efectuate în 1968 se
menţionează doi denari republicani romani, datând de la începutul
sec. II î.d.Hr., ceramică lucrată cu roata (fructiere, oale), lucrată cu
mâna (ceşti, vase borcan), arme, unelte de fier, mărgele. Fortificaţia
este de tip pinten barat de un şanţ şi datează din sec. I î.d.Hr. - I d.Hr.,
sfârşitul ei fiind pus în legătuiră cu cucerirea romană. Tot de aici
provin fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni .

1. S. Dumitraşcu, LucrŞt Oradea, seria B, 1970, p. 147 - 160; E.

Chirilă, S. Dumitraşcu, D. Mălăescu, Apulum, 9, 1971, p. 171; S.
Dumitraşcu, L. Mărghitan, Sargetia, 8, 1971, p. 48; S. Dumitraşcu,
Crisia, 1, 1972, p. 127-128; SCN, 23, 1, 1972, p. 138; Dacia, 16, 1972,
p. 365; I. Glodariu, RCD, , p. 280; P. Roman, Coţofeni, p. 81; Studii
IstAr, p. 56; I. Glodariu, Arhitectura, p. 7, 108, 112, 113, 119, 129.
[V.V.]
COMĂNEŞTI (Cumaneşti, Kumanyesd, Kománfalva), com Hăşmaş
(vezi fig. 8)
1. Pe o terasă a văii Agrişului, numită "Vechiul Cimitir", situată la cca
500 m de sat, a fost identificată, cu prilejul unei periegheze, o aşezare
neolitică aparţinând culturii Tisa, cu ceramica caracteristică (colecţia
Fl. Dudaş).
2. În hotarul numit "Dealul Mămăligii", situat în vestul localităţii, a fost
identificată în 1967, o aşezare dacică datând din sec. II î.d.Hr. - I d.Hr.
Ceramica lucrată cu mâna, este de culoare cărămizie-castanie, cu
brâu alveolar caracteristic (MTCO).
3. La 2 km est şi 5 km sud de sat, prin pădurile Teiuş şi Gălălău, se
menţionează un val lung de cca 5 km, lat de 5 m şi înalt de 1 m, numit
de localnici "Valul lui Traian".

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 355;

2. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 357; S. Dumitraşcu, L. Mărghitan,
Sargetia, 8, 1971, p. 48; S. Dumitraşcu, Crisia, 1, 1972, p. 128, nr. 37;
3. Informaţii E. Dörner.
[V.V.]
CONOP (Konop) (Fig. 24)
1. În locul "Hotărel", un bot de deal, cercetări sistematice au dus la
descoperirea unor unelte de cuarţ, opal, etc., datând din paleoliticul
superior (aurignacian).
2. Pe locul numit "Pătul" au fost descoperite cu ocazia unui sondaj:
ceramică hallstattiană, ceramică dacică, daco-romană (se amintesc
monete romane imperiale) şi un cimitir feudal timpuriu.

1.-2. S. Morintz, Dacia, 17, 1973, p. 370, nr. 37; V. Boroneanţ, Ziridava,
11, l979, p. 109-117; Studii IstAr, p. 8-11; informaţii V. Boroneanţ, D.
Demşea.
[V.V., P.H.]

CORBEŞTI (Korbest, Maroshollod), com. Pietriş (Fig. 25)

1. Cu ocazia unei recunoaşteri în 1965, la extremitatea satului spre
Roşia, pe promontoriul numit "Cioltu", s-au descoperit fragmente
ceramice aparţinând culturii Coţofeni şi de la începutul epocii
bronzului.
2. Pe "Dealul Comorii" situat între Corbeşti şi Roşia, în 1976, au fost
descoperite la suprafaţa fragmente ceramice eneolitice aparţinând
culturii Coţofeni (colecţia E. D. Pădureanu).

1-2. Informaţii I. H. Crişan, E. Dörner şi E. D. Pădureanu; P. Roman,

Coţofeni, p. 81; E. D. Pădureanu, Ziridava,14, 1982, p. 35.
[I.H.C., E.D.P.]
COVĂSÂNŢ (Kovászincz, Kovászi) (vezi fig. 23)
1. În 1960, în punctul "Stifler", lângă locul numit "La Cruce", a fost
descoperită o unealtă de opal cu bulb de percuţie şi retuşuri, datând
din epoca paleolitică.
2. În apropierea izvorului "Feredeu" s-a aflat o daltă de piatră neolitică
(CMA, nr. inv. 14.652).
3. Pe "Cioaca Tornia" a fost descoperit material ceramic eneolitic.
4. La 2 km sud de vârful Măgura a fost descoperit un mormânt de
inhumaţie cu tumul din piatră atribuit eneoliticului.
5. Pe partea de hotar dinspre Horia s-a descoperit în anul 1872 un
tezaur de 500 denari imperiali de argint, datând de la Nero la
Faustina. Au putut fi identificate 114 piese, după cum uremază: Nero -
2, Galba - 1, Vittelius - 3, Vespasian - 45, Titus - 2, Domitian - 1, Traian
- 34, Hadrian - 23, Sabina - 1, Faustina Senior - 1 (o parte din tezaur la
MBT).
6. Lângă dealurile podgoriei au fost identificate, în 1967, urmele unei
aşezări dacice din sec. I d.Hr.
7. La punctul "La Desan", s-a secţionat, în 1966, linia a doua a marilor
valuri de pământ; sistemul de fortificaţie are lăţimea de 52 m şi este
compus din patru valuri şi cinci şanţuri consecutive. Sub valul interior
s-a descoperit un complex de ceramică dacică, iar în şanţuri s-a găsit
material de factură romană.
8. De pe teritoriul localităţii provin 2 brăţări împletite din câte trei
sârme, 2 inele şi o copcă de bronz din epoca feudală timpurie - sec. XI
(intrate la MNMB în 1901).
9. La capătul de nord-est al localităţii, în grădina unei gospodării, se
află ruinele unei biserici din care mai stă în picioare turnul romanic.
10. Pe valea Lili, afluent pe partea stângă a Văii Mari, la vreo 300 m în
amonte, în peretele din malul drept se află o mină părăsită, săpată în
uşoară pantă pe care se scurgea apa într-un mic puţ iar pe lungimea
excavată de cca 40 m se află refugii pentru muncitori şi pentru
depozitarea minereului.
11. La cumpăna apelor, deasupra Văii Mari, în Cioaca Băii (Vârful
Băii), se află un bogat zăcământ de aramă, exploatat la suprafaţă şi
prin deschideri de puţuri, din care azi se mai pot obseva patru.
Adâncimea lor variază între 1 şi 5 m, lăţimea între 1 şi 1,50 m iar
înălţimea între 1,60 şi 1,80 m. În aval de acestea, la câţiva zeci de
metri se află o haldă de minereu rezultată din excavările din timpul
exploatării.

1. - 2. Informaţii E. Dörner
3. - 4. E. D. Pădureanu, Ziridava, 14, 1982, p. 35 - 36; idem, Crisia, 15,
1985, p. 33; idem, Ziridava, 15-16, 1987, p. 34.
5. P. Despinitis, Eml. Délm. Tört. Társ., p. 58-59; I. Miletz, TRÉT, 2,
1876, p. 168; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 26-28; D. Protase, T. Bader,
Tezaure, p. 49; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 110, nr. 11; S.
Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 124 nr. a/1;
6. S. Dumitraşcu, L. Mărghitan, Sargetia, 8, 1971,p. 49.
7. SCIV, 18, 4, 1967, p. 530; K. Horedt, KIKM, 16, 1968, p. 39-43 (il.)
8. J. Hampel, AÉ, 22, 1902, p. 86; idem, Honfoglaláskor, p. 172.
9. V. Vătăşianu, Istoria artei feudale, p. 88.
10. -11. Informaţii V. Boroneanţ, P. Hurezan, P. Hügel, S. Oţa
[V.V., P.H.]

CRAIVA (Craiova, Krajova, Bélkirálymezö)

1. De pe teritoriul comunei, fără precizări topografice, provin
fragmente ceramice neolitice, o râşniţă de piatră (dacică) şi ceramică
de la începutul epocii feudale.

1. Informaţii E. Dörner.
[M.B.]

CRUCENI (Cheresteş, Keresztes, Temeskeresztes, Kreuzstädten,

Kreuzstätten), com. Şagu
1. Din puncte neprecizate provin fragmente ceramice cenuşii, lucrate
cu roata, din sec. III-IV d. Hr. (CMA, nr.inv. 13.710 - 13.719) şi
fragmente ceramice de sec. XI - XII (CMA, nr.inv. 13.707 - 13.709).

1. Informaţii E. Dörner.
[M.B.]

CUIED (Kujed, Köved), com. Buteni (Fig. 26)

1. La poalele Dealului Bobii a fost descoperită în 1971, cu ocazia unor
periegheze, o aşezare neolitică aparţinând fazei târzii a culturii Vinča-
Turdaş. Unele fragmente ceramice au slip brun-roşcat. S-au găsit şi
unelte de silex: lame, gratoare, răzuitoare.
2. Într-o grădină situată lângă căminul cultural au fost adunate mai
multe fragmente ceramice şi topoare de piatră cu şi fără gaură de
înmănuşare, plate, trapezoidale. Aşezarea aparţine probabil culturii
Tisa.
3. În hotarul satului, spre Sebiş, se află o aşezare neolitică aparţinând
culturii Tisa. Au fost recoltate fragmente ceramice, o cupă de lut, două
figurine zoomorfe şi una antropomorfă.

1. E. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, p. 397 (il.); idem, Crisia, 15, 1985,

p. 33
2. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 356
3. Fl. Dudaş, FRA, 24 dec. 1974.
[V.V.]

CURTICI (Kürtös, Kürtics) (vezi fig. 29)

1. În zona fostului castel al lui A. Takács, pe ambele maluri ale
Bugherului, în trei puncte diferite, se află aşezări preistorice:
a) la nord-est de castel, unde în 1896 au fost găsite un răzuitor de
silex şi fragmente ceramice de epoca bronzului - cultura Otomani
(MNMB);
b) la sud-est de castel, de unde provin o lamă de cuţit din silex şi vase
din epoca eneolitică, cultura Pusztaistvánháza (MNMB);
c) la nord de castel, pe terenul fabricii de cărămidă, unde s-au
descoperit: lame de silex, două topoare din piatră şlefuită, diferite
fragmente ori vase eneolitice, aparţinând culturii Pusztaistvánháza,
precum şi un inel de aramă sau bronz (MNMB).
2. O altă aşezare se află pe terenul dintre fostul conac Lukács şi
cârciuma de odinioară a lui Vásárhely (1896). Această aşezare a fost
sondată de B. Posta care a identificat un strat de cultură gros de 1,20
m cu două niveluri. În nivelul de jos au fost dezvelite trei gropi
socotite a fi locuinţe. Materialul descoperit constă din: lame de silex,
vârf de săgeată din silex, ceramică, etc - cult. Pusztaistvánháza
(eneolitică). În nivelul superior s-a găsit un strat gros de chirpic
provenind de la dărâmarea locuinţelor, precum şi vase întregi din
epoca bronzului aparţinând culturilor Pecica şi Otomani. Din aceeaşi
săpătură provin: o lamă de piatră cu început de perforare, un picior de
vas interpretat greşit ca fiind roman şi un pandantiv de bronz de la
începtului epocii fierului.
3. La est de oraş, între Sântana şi Şimand, la"Dâmbul Popilor", se află
o aşezare din epoca neolitică (cultura Tisa) (CMA, nr.inv. 12.328-
12366), peste care se suprapune un strat de apoca bronzului (culturile
Otomani şi Pecica). Tot în acest loc s-a găsit un fragment de topor de
luptă de bronz cu disc.
4. Într-un tumul de pe teritoriul oraşului s-au găsit morminte cu
schelete chircite, care aveau ca inventar obiecte de argint şi de aur.
Datarea acestor morminte nu este sigură, dar s-ar putea să fie de
epocă eneolitică.
5. Fără precizări topografice, pe teritoriul actualului oraş s-au găsit:
a) urme ale culturii Bodrogkeresztúr;
b) în anul 1862, un tezaur de monete republicane romane;
6. La 9 km est de oraş trece unul din valurile din zona Tisei, care
venind din Banat, de la Bobda, trece pe la est de Arad, prin Zimand,
prin intervalul dintre Curtici şi Sântana, se îndreaptă spre Şimand,
Socodor, Pil şi Vărşand, de unde trece frontiera în Ungaria.

1. - 2. J. Hampel, AÉ, 17, 1897, p. 449; B. Posta, AÉ, 19, 1899, p. 18-
28; P. Patay, Frühbronzezeit, p. 18; J. Banner, AÉ, 1943, p. 3, 16; D.
Popescu, Bronzezeit, p. 96; B. Posta, AÉ, 19, 1899, p. 24 (il.); D.
Nestor, Stand, p. 126; I. Ordentlich, Marmatia, 2, 1971, p. 22, nr. 20;
S. Luca, Bodrogkeresztúr, p. 51 nr. 19 (punctele 1 b şi 2 sunt atribuite
culturii Bodrogkeresztúr)
3. F. Romer, Resultats, p. 98; Könyöki-Nagy, A közepk. várak, p. 279;
S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 28
4. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 68, 168; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 28
5. a) Z. Szekely, SCIV, 15, 1, 1964, p. 125; D. Popescu, SCIV, 16, 1,
1965, p. 138; M. Rusu, Banatica, 1, 1971, p. 30, 81; Gh. Lazarovici,
Cong. B.,p. 465
b) J. Winkler, JNG, 17, 1967, p. 134, 145, nr. 43; I. Glodariu, RCD, ,
p.281
6. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 42; P. Polonic, Mss., 22/940, vol 1, c. 16,
p.7.
[E.C.]

CUVEŞDIA (Kövesd, Temeskövesd), com. Şistarovăţ

1. De pe locul numit "Bucina Mare" provine un topor de piatră cu
gaură de înmănuşare, descoperit în 1948 de Gh. Lupu din Lipova.
(CMA, nr.inv. 12.582).

1. Informaţii E. Dörner.
[V.V.]

CUVIN (Kuvin, Aradkövi), com. Ghioroc (vezi fig. 23)

1. La est de sat, pe "Valea Danciului", într-un mal înalt de la margiea
drumului ce duce la deal, au fost descoperite fragmente ceramice de
epoca bronzului (grupul Corneşti-Crvenka), din prima şi doua vârstă a
fierului . Tot aici a fost găsită şi o fibulă de bronz celtică (sec. IV - III
î.d.Hr., vezi fig. 5) Din cadrul materialului dacic se amintesc: o ceaşcă
împreună cu o fusaiolă plată ornamentată cu cercuri incizate, precum
şi două funduri de vas pe care au fost incizate înainte de ardere figuri
umane redate foarte schematic (unul dintre personaje pare să poarte
un stindard dacic). Din acelaşi punct mai provin un craniu uman şi doi
cercei, un inel de tâmplă, toate din bronz, un fragment de cuţitaş din
fier, toate dintr-un mormânt de sec. XI.
2. La nord-vest de sat, în locul de hotar numit "Cetate", în punctul
"Râtul cu Răchită", se semnalează o cetate de pământ. De aici au fost
culese fragmente ceramice din prima epocă a fierului, din a doua
epocă a fierului şi feudale timpurii.
3. Fără precizări topografice, este menţionată o lucernă romană cu
ştampila LVPATI (eventual DONATI sau OPTATI).

1. Informaţii E. Dörner; E. D. Pădureanu, ActaMN, 24 -25, 1987-1988,

p. 510, Pl. VI/9-12; idem, Adevărul - Arad, din 17 iulie 1993;
Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 140 nr. 2; Fl. Gogâltan, Rep, sv.;
informaţii V. Boroneanţ, E. D. Pădureanu, I. Morar
2. G. Somogyi, ArMon, p. 154; informaţii E. Dörner.
3. B. Milleker, Délm, 2, p. 41; N. Gostar, ArhMold, 1, 1961, p. 155
[V.V., P.H.]
DEZNA (Dézna, Desznö) (Fig. 27)
1. Pe teritoriul comunei, fără precizări topografice, s-au găsit:
a) fragmente dintr-un topor neolitic din piatră (MNMB -1905);
b) materiale Tisa II.
2. În vii a fost descoperit un topor eneolitic de aramă cu două tăişuri
în cruce şi un creuzet.
3. În punctul "La Piatra Scriată" a fost găsită ceramică aparţinătoare
culturii Coţofeni.
4. În hotarul satului s-au găsit monete dacice (MNMB).
5. Sub "Cetate" au fost descoperite: un tezaur de argint dacic compus
dintr-o fibulă, patru fragmente de fibule şi un fragment de lanţ din sec.
I î.d.Hr. precum şi o monetă dacică de argint, provenind poate dintr-
un tezaur monetar.
6. În vii s-au găsit monete de argint şi de bronz de la Marcus Aurelius.
7. Într-un cimitir cu morminte de inhumaţie s-au găsit fibule romane
de argint şi monete republicane (dacă nu s-au confundat informaţiile
cu cele de sub punctul 6).
8. Pe teritoriul comunei se semnalează tumuli, necercetaţi.
9. În vechiul cimitir (maghiar) se observă un val de pământ cu şanţ pe
o lungime de 100 m.

1. a) J. Hampel, AÉ, 26, 1906, p. 78-79

b) Fl. Dudaş, RevMuz, 7, 4, 1970, p. 356
2. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 178; M. Roska, Közl, 2, 1942, p. 32, nr.
47
3. P. Roman, Coţofeni, p. 81 nr. 220, pl. 1, 9/1, 2
4. AK, 2, 1861,p. 45; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 18, 20; . Roska, Rep, p.
68, nr. 37
5. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 178; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 16, 25; M.
Roska, Rep, p. 68, nr. 37; S. Dumitraşcu, L. Mărghitan, Sargetia, 8,
1971, p. 51, 53; L. Mărghitan, CMO, p. 192; K. Horedt, Dacia, 17,
1973, p. 154; I. Glodariu, RCD, , p. 282, nr. 112
6. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 27; N. Covaciu, Urmele, p. 24; Gh. Lazin,
Aluta, 2, 1, 1970, p. 110, nr. 12; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p.
126 nr. 7; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 69 nr. 12; P.
Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 580 nr. 21.
7. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 168; I. Glodariu, RCD, , p. 282, nr. 112
8. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 68; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 7
9. Informaţie E. Pădureanu (1990).
[E.C.]

DIECI (Décse, Décs) (Fig. 28)

1. De pe teritoriul sau din hotarul localităţii provin:
a) un tezaur, descoperit în 1902, compus din 171 drahme de Apollonia
şi Dyrrhachium (o parte la MNMB);
b) un tezaur compus din 349 drahme ale aceloraşi oraşe ca la pct.
1.a., care, în 1958, au intrat în MTCO.
2. În locul "Măgurăneşti" s-a descoperit în 1969 un al treilea tezaur de
drahme de Apollonia şi Dyrrhachium, din care 5 piese au ajuns în
colecţii particulare. Cu toate că sunt aceleaşi emisiuni ale aceloraşi
oraşe, se pare că este vorba de fapt de trei tezaure diferite.

1. a) Ö. Gohl, NK, 2, 1903, p. 14 -15; NK, 7, 1908, p. 110-113; NK, 21-

22, 1922-23, p. 7; C. Moisil, BSN, 15, 1920, p. 80; M. Roska, Rep, p.
66, nr. 29; B. Mitrea, EDR, 10, 1945, p. 90; I. Glodariu, RCD, , p. 271
b) SCIV, 11, 2, 1960, p. 190; Dacia, 4, 1960, p. 588, nr. 41; SCIV, 19,
2, 1968, p. 171; I. Glodariu, RCD, , p. 271
2. Fl. Dudaş, ActaMN, 12, 1975, p. 136 (il.)
[E.C., M.Ba]

DOROBANŢI (Iratoşu Mic, Kisiratos), comună suburbană a oraşului

Curtici (Fig. 29)
1. În incinta sediului CAP, cu ocazia săpării unei gropi pentru siloz, în
1960, a fost descoperit un schelet uman lângă care se află un târnăcop
de aramă cu braţele în cruce. Din aceeaşi zonă provine şi un fragment
de zăbală din fier (colecţia dr. A. Kasa). În apropiere, la est de drumul
din incinta fostului C.A.P., tot cu ocazia săpării unei gropi de siloz, au
fost descoperite trei morminte sarmatice din sec. III-IV d.Hr. Din
inventar au fost recuperate: vase lucrate la roată, cuţite, mărgele, o
monetă nedeterminabilă, etc. (CMA).
2. La "Vechea groapă de animale"s-au descoperit în 1970 vase de sec.
II-III d.Hr., provenind din morminte de inhumaţie, probabil sarmatice
(CMA).
3. La "Balta", cercetări efectuate în 1970 de E. Dörner au dus la
identificarea unei aşezări de sec. IV d.Hr.; au fost recuperate vase
cenuşii lucrate la roată.
4. În punctul numit "Fântâna Porcilor" s-a descoperit accidental un
mormânt care conţinea un vas de lut cu o monetă din bronz bizantină
(Anastasius, tip BMC, 47).
5. Pe malul "Tăului Mic" s-a aflat un vas cenuşiu lucrat la roată, cu o
monetă de bronz de la Iustin I (CMA).
6. În grădina lui Şt. Almaşi au fost culese fragmente ceramice de sec.
XII-XIII (CMA)
7. La cca 1500 m sud-vest de centrul localităţii se află o movilă numită
"Szölöshalom", cu un diametru de cca 100 m şi înaltă de 12 m. În lipsa
cercetărilor nu se pot face alte precizări.

1. Informaţii E. Dörner; idem, Materiale, 9, 1970, p. 461-462 (il.); S.

Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 129 nr. d/2, 141 nr. 5; P. Hügel, M.
Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 580 nr. 22 a; S. Luca, Bodrogkeresztúr, p.
51 nr. 21 (primul mormânt şi toporul cu braţele în cruce aparţin
culturii Bodrogkeresztúr)
2. - 3. Dacia, 15, 1971, p. 371
4. Dacia, 6, 1962, p. 541, nr. 48; SCIV, 13, 2, 1962, p. 223; C. Preda,
SCIV, 23, 4, 1972, p. 400;
5. D. Csallány, ArchDenk, p. 292
6. Dacia, 15, 1971, p. 371
7. Informaţii E. Dörner
[V.V.]

DRAUŢ (Draucz, Daroszlofalva), com. Târnova

1. De aici provine o drahmă de argint din Apollonia, găsită prin anul
1891 (MNMB).

1. AÉ, 12, 1892, p. 188; Ö. Gohl, NK, 21-22, 1922-23, p. 7; B. Mitrea,

EDR, 10, 1945, p. 90; I. Glodariu, RCD, , p. 274
[V.V.]

DUD (Dud), com. Târnova (Fig. 30)

1. Pe o movilă situată la locul numit "Între Văi" s-a descoperit în 1971,
cu ocazia lucrărilor agricole, o aşezare neolitică, cu materiale
aparţinând culturii Tisa şi fazei finale a culturii Vinča (unelte de silex,
ceramică fină şi de uz comun - CMA, nr. inv. 14.963 şi colecţia E. D.
Pădureanu).
2. Pe "Cioaca Chiciora", la cca 1 km sud de localitate, au fost culese
fragmente ceramice aparţinând culturilor Baden şi Coţofeni.

1. E. D. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, 400-401 (il.); idem, Crisia, 15,

1985, p. 33
2. E. D. Pădureanu , Ziridava, 14, 1982, p. 36; idem, Crisia, 15, 1985,
p. 33; idem, Ziridava, 15-16, 1987, p. 36; S. Crişan, Ziridava, 19-20,
1996, p. 7-13.
[M.B., P.H.]

FÂNTÂNELE (Angyalkut, Engelbrunn), com. suburbană a Aradului

1. Pe teritoriul comunei se menţionează o aşezare preistorică fără alte
precizări.

1. S. Borovszki, Temesvm, p. 225.

[V.V.]

FELNAC (Falnic, Fenlac, Felnak, Fönlak) (vezi fig. 50)

1. Din puncte neprecizate provin:
a) un topor de bronz cu disc (CMA, nr. inv. 12.459);
b) un cuţit de bronz, din epoca bronzului (MBT);
c) 2 fibule de fier cu arcul puternic, de tip celtic; un colier cu mărgele
cubice dintr-o pastă neagră; fragmentele a şapte brăţări de bronz cu
capete uşor subţiate; 6 verigi sau inele de bronz, nasturi, fragmente
de fibule şi ace de păr, toate din a doua jumătate a mil. I î.d.Hr. şi
patru inele de tâmplă în formă de S din sec. XI (CMA, nr. inv. 1575-
1608); piesele par să provină din morminte.
d) un complex de obiecte compus din patru fibule de bronz, una de tip
Latène târziu, alta cu piciorul îndoit, o brăţară din sârmă de argint,
două coliere de mărgele alamandine, patru verigi de lanţ prinse una
de alta şi trei inele de tâmplă (MBT). Unele dintre acestea aparţin
începutului epocii prefeudale (fibulele cu picior îndoit, colierele
alamandine), altele sfârşitului epocii prefeudale (brăţări, inele de
tâmplă);
e) un denar de la Hadrian (colecţie particulară din Sânpetru German);
o monetă de bronz de la Maximinus Herculius (colecţie particulară din
Pecica);
f) cinci brăţări de bronz, trei fragmente dintr-o brăţară, două inele şi
două scăriţe de fier datând din epoca prefeudală (MNMB).
2. În punctul "La Vii", situat la nord-est de localitate, a fost
descoperită accidental o necropolă de incineraţie din bronzul târziu
(cultura mormintelor tumulare). Inventarul recuperat cuprinde
următoarele piese din bronz: patru ace cu capul în formă de pecete,
un ac cu capul dublu conic, unul cu capul sferic turtit, opt brăţări, un
pandantiv cordiform şi un pumnal cu limbă la mâner. Alături de
acestea au mai fost salvate şi câteva vase (două căni ornamentate cu
caneluri şi proeminenţe, un vas-amforă şi un fragment de oală)
3. La 1,5 km spre nord-est de comună, spre Călugăreni, pe terenul
fostului C.A.P., cu ocazia unor lucrări edilitare din 1972 s-au
descoperit: o aşezare hallstattiană din care provin vase şi un mic
depozit de bronzuri (5 brăţări, 3 ace şi două bucăţi de bronz brut)
atribuit seriei Cincu - Suseni (Ha A 1); o groapă de sec. IV d.Hr. cu
ceramică dacică lucrată cu mâna şi la roată; morminte sarmatice din
sec. III-IV d.Hr.; gropi ce aparţin unei aşezări din sec.X - XIII d. Hr.
Săpăturile sistematice din 1975-1976-1977 au dus la identificarea
unui nivel de epoca bronzului (cultura Mureş); o locuire hallstattiană;
o aşezare dacică întinsă, sec. I î.d.Hr - I d.Hr., în care s-au descoperit
semibordeie şi gropi de provizii precum şi un cuptor, împreună cu un
bogat material ceramic lucrat cu mâna şi la roată; o aşezare daco-
romană, sec. IV d.Hr., cu o groapă în care s-a găsit ceramică cenuşie,
lucrată la roată; două morminte avare de inhumaţie din sec. VII din a
căror inventar făceau parte două vase şi o cataramă; o groapă
menajeră de secol VII în care s-a găsit un vas având ca decor palmete
(vezi pl. 16); o aşezare cu bordeie din sec. IX - X (locuinţe - bordei,
gropi de provizii şi un cuptor gospodăresc); o locuire din sec. XI-XII şi
XIV-XV.
4. Cu ocazia unor lucrări agricole s-au găsit, în 1899, într-o groapă de
pietriş, pe terenul inundabil de pe malul Mureşului, împreună cu oase
de cal, 43 de tipare pozitive de bronz pentru confecţionarea unor
piese ornamentale presate din lamă de metal. Tiparele au servit la
confecţionarea unor garnituri de centură (piese ornamentale pentru
împodobirea centurii) şi piese de harnaşament. Din punct de vedere
stilistic se manifestă influenţe bizantine, germanice (stilul II, influenţă
longobardă la o fibulă) şi răsăritene (ornamentul dinţat, piese
cruciforme de harnaşament, figuri de lei). Piesele se datează în sec.
VII, aparţinând perioadei avare timpurii (26 tipare au ajuns la MNMB;
17, la CMA, dintre care 7 au dispărut în 1925).
5. La est de sat, spre Zădăreni, trece primul val de pământ paralel cu
Tisa, venind de la Mănăştur şi îndreptându-se, peste Mureş, spre
Arad; pe hărţile militare nu este înregistrat dar figurează pe hărţile lui
Griselini şi Nischer.

1. a) Informaţii E. Dörner.
b) D. Popescu, Bronzezeit, p. 126, Pl. XII/4; Fl. Gogâltan, Rep, sv.
c) Informaţii M. Rusu.
d) B. Milleker, Délm, 3, p. 282.
e) SCIV, 20, 1, 1969, p. 168; SCIV, 17, 2, 1966, p. 422; informaţii E.
Dörner; TezBanat, p. 71.
f) B. Milleker, Délm, 3, 282; AÉ, 22, 1902, p. 86.
2. C. Kacsó, SympThrac, 9, 1992, p. 97-98; M. Gumă, Civilizaţia, p.
166, 253, 289 nr. 55; idem, Thraco-Dacica, 16, 1995, p. 103; idem,
Epoca bronzului, p. 54, 61; Fl. Gogâltan, Rep, sv.
3. E. Dörner, M. Zdroba, M. Barbu, Dacia, 17, 1973, p. 375 - nr. 61; M.
Zdroba, M. Barbu, Ziridava, 6, 1976, p. 17-28; M. Petrescu-Dîmboviţa,
Depozite, p. 93; Aradul, 67, 68, 73, 78-79, 82, 85-87, 94 - 97; E. D.
Pădureanu, Adevărul - Arad, iunie 1995 (ceramică hallstattiană).
4. J. Hampel, AÉ, 19, 1899, p. 430; AÉ, 20, 1900, p. 117-123(il.); E.
Dömötör, AÉ, 21, 1901, p. 62-66 (il.); B. Milleker, Délm, 3, p. 277-282
(il.); J. Hampel, Altertümer, 2, p. 529-531, 948 (il.); N. Fettich,
ArchHung, 1, 1926, p. 41, 47, 49, 50, 62-63 (il.); idem, AÉ, 43, 1929,
p. 85-101; D. Berciu-E. Beninger, MAGW, 67, 1937, p. 194; E. Dörner,
SCIV, 11, 2, 1960, p. 431, 429; K. Horedt, IstRom, I, p. 721; A. Petre,
SCIV, 16, 2, 1965, p. 279; M. Comşa, SCIV, 18, 3, 1967, p. 435.
5. Informaţie E. Chirilă.
[E.C., M.Ba., P.H.]

FENIŞ (Fényes, Körösfényes), com. Gurahonţ (vezi fig. 34)

1. În 1929, M. Roska pomeneşte în această localitate resturi litice
brute pe care le atribuie musterianului, dar mai târziu, în Repertoriu,
nu mai vorbeşte decât de faptul că aici se găseşte opal şi calcedon în
stare naturală. De fapt, nu s-a găsit nici un element sigur de interes
arheologic.
2. La sud-vest de Feniş, între Iosaş şi Pescari, în punctul "Anele" a fost
cercetată o aşezare Starčevo - Criş faza II. (CMA)
3. Pe dealul Iovuţeşti s-a descoperit în 1966 un tezaur monetar dacic
de tip vest-transilvan, constând din 122 piese scyphate şi plate
(MTCO). În acelaşi punct a fost descoperit, în 1981, restul tezaurului
(500 de piese), precum şi vasul în care era depus acesta. Cu ocazia
sondajului arheologic întreprins a fost identificat un nivel de locuire
dacic din secolele II - I î. d. Hr. precum şi unul medieval.

1. M. Roska, AIGR, 14, 1929, p. 114; AO, 8, 1929, p. 349; idem, Rep,
p. 141, nr. 280.
2. S. A. Luca, M. Barbu, Sargetia, 25, 1992 - 1994, p. 13 - 24.
3. TezFeniş; SCIV, 18, 1, 1967, p. 195 - 196; SCIV, 19, 2, 1, 1968, p.
174; J. Winkler, SCN, 4, 1968, p. 99; SCIV, 22, 1, 1971, p. 121; Dacia,
15, 1971, p. 401; C. Preda, MGD, p. 308-310, nr. 5, p. 317, 320; Fl.
Dudaş, ActaMN, 12, 1975, p. 135; E. Chirilă, M. Barbu, P. Hurezan,
Ziridava, 15-16, 1987, p. 55 - 59; E. Chirilă, M. Barbu, Ziridava, 18,
1993, p. 35 - 38.
[E.C., M.Ba.]

FIRITEAZ (Firigheaz, Féregyháza), com. Şagu (Fig. 31)

1. La "Şodol" a fost identificată o aşezare neolitică cu ceramică,
fusaiolă şi două topoare fragmentare de piatră (CMA, nr. inv. 14.691 -
92).
2. În şanţul şoselei comunale de la marginea de vest a satului, la mică
adâncime, s-a descoperit în 1905 un bogat tezaur de obiecte din aur în
greutate totală de 1291 gr, compus din 16 brăţări; cele mai multe sunt
cu muchii longitudinale şi cu capete terminate în discuri spirale.
Câteva sunt ornamentate cu incizii. Şase dintre ele reprezintă simple
inele şi au fost interpretate ca monete-inele. Tezaurul a fost datat de
Childe în epoca bronzului (Danubianul VI, 1300-900 î.d.Hr.) iar de
Pârvan la începutul Hallstattului (Bronz IV) - MNMB.
3. În localitate, fără alte precizări topografice, se aminteşte un denar
de la Antoninus Pius.
4. a.La cca 4 km sud-est de sat, în direcţia Seceani, în carierea de
nisip de la "Capul Boului" au fost scoase la iveală de la adâncimea de
5 m un maxilar şi un humerus de mastodont.
b. La cca 1 km vest de acest punct se recunosc în teren urmele unei
fortificaţii circulare (diametrul 35 m) înconjurată cu un şanţ lat de 2 m.
În interiorul ei se află fragmente de cărămidă, mortar şi resturi
ceramice medievale. Localnicii meţionează existenţa unor galerii
subterane în zonă.
1. Informaţie E. Dörner.
2. B. Milleker, Délm, 3, p. 58-59; J. Berkeszi, TRÉT, 22, 1906, p. 55-58;
TRÉT, 26, 1910, p. 143; L. Márton, AÉ, 27, 1907, p. 57-68 (il.); V.
Pârvan, Getica, p. 325, 447 (il.); V.G. Childe, Danube, p. 385; K. Pink,
NZ, 21, 1928, p. 4 şi 9; I. Nestor, Stand, p. 124; B. Mitrea, Dacia, 7-8,
1937-40, p. 147, 154 (il.); D. Popescu, Materiale, 2, 1956, p. 212, 213
(il.); D. Berciu, IstRom, I, p. 142; M. Rusu, Dacia, 7, 1963, p. 209; M.
Gumă, Civilizaţia, p. 244, nr. 10
3. SCIV, 14, 2, 1963, p. 270.
4. Informaţii P. Hügel (1998)
[E.C., P.H.]

FISCUT (Füzkut, Temesfüzkut), com. Şagu

1. Pe teritoriul satului s-a găsit un celt cu disc din epoca târzie a
bronzului (MITC, 166).
2. Într-o grădină s-a găsit în anul 1875 un vas roman de lut cu gâtul
înalt, cu două toarte din care una lipseşte (MBT).

1. Informaţie E. Chirilă
2. B. Milleker, Délm, 2, p. 32; T. Ortvay, TemesvmTört, 1, p. 218.
[E.C.]

FRUMUŞENI (Schöndorf), aparţine de comuna Fântânele, com.

suburbană a mun. Arad (Fig. 32)
1. Din puncte nedeterminate provin un topor neolitic de piatră cu
gaură de înmănuşare şi vârfuri de săgeată din fier dintr-o epocă
neprecizată.
2. La cca 1,5 km nord-est de biserica satului, pe vechiul mal al
Mureşului, în punctul "Dealul Caprei", se află o movilă elipsoidală de
cca 30 x 40 m. În 1948 D. Popescu a întreprins aici câteva sondaje
identificând o aşezare fortificată din epoca bronzului suprapusă de
una din prima epocă a fierului şi de un nivel de locuire medieval
(poate prefeudal).Tot de aici au fost culese, din arătură, fragmente
ceramice databile în secolele III - IV d. Hr.
3. La cca. 300 m est de marginea satului, pe vechiul mal al Mureşului,
s-au făcut mai multe sondaje, stabilindu-se că în acest loc a fost o
mare aşezare din sec. XII- XIII, aşa după cum o dovedesc trei monete
bizantine de la începutul sec. XII, care s-au găsit cu acelaşi prilej. În
stratul de cultură, gros de cca. 50 cm, s-au descoperit fragmente
ceramice, diferite obiecte de fier, urme de vatră precum şi câteva
schelete întinse pe spate, având faţa îndreprtată spre est. Din arătură
a fost culeasă o monetă de la Bela III.
4. Pe malul Mureşului, la limita dintre satele Frumuşeni şi Fântânele,
s-au semnalat schelete omeneşti, spălate de apele râului. Tot de acolo
provine un vârf de săgeată din fier.
5. La vest de sat, în dreapta şoselei spre Arad, în punctul numit
"Schanzberg", se află o cetate în patru colţuri, care a avut turnuri, val
şi şanţ. Zidurile de piatră nu se mai văd. D. Popescu, care a făcut un
sondaj în acest punct (1948) datează fortificaţia cu probabilitate în
sec. XV. Tot de aici provine şi o monetă de la Commodus. Din imediata
vecinătate a fortificaţiei a fost culese din arătură fragmente ceramice
cenuşii, lucrate la roată, încadrabile în secolele III - IV d. Hr.
6. La cca 2 km sud de localitate, pe porţiune de teren mai înaltă, au
fost culese, din arătură fragmente ceramice databile în epoca
bronzului (grupul Corneşti-Crvenka) şi în intervalul secolelor III - IV d.
Hr.
7. La marginea de sud-vest a satului au fost semnalate fragmente
ceramice cenuşii, lucrate la roată şi un prâsnel de fus databile sec. III
- IV d. Hr.
8. La cca 1 km nord-est de localitate, în punctul "Fântâna Turcului",
săpăturile întreprinse în 1981au scos la iveală materiale arheologice
din secolele III - IV d. Hr., X - XI precum şi urmele unei biserici din
secolele XII - XIV.

1. Informaţie E. Dörner; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 17.

2. - 3. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 68; I. Ortvay, TemesvmTört, p. 195;
B. Milleker, Délm, 1, p. 102; I. Könyöki, G. Nagy, Közepkori várak, p.
292; S. Borovszki, Temesvm, p. 225; M. Roska, Rep, p. 272 nr. 197; D.
Popescu, Studii, 2/1, 1949, p. 91-92; M. Rusu, Dacia N.S., VII, 1963, p.
188; Şt. Ferenczi, Apulum, 5, 1965, p. 121; C. Preda, SCIV, 23, 4,
1972, p. 401; K. Horedt, Symposium zu Problemen der jüngeren
Hallstattzeit in Mitteleuropa, Smolenice, 1970, Bratislava, 1974, p.
222; E. Dörner, Ziridava, 6, 1976, p. 41, 46; E. D. Pădureanu, Crisia,
15, 1985, p. 33-34; idem, Crisia, 18, 1988, p. 385; Fl. Medeleţ, I.
Bugilan, Banatica, 9, 1987, p. 132; M. Gumă, Civilizaţia, p. 289 nr. 60;
V. Vasiliev, Cercetări în aria nord-tracă, I, Bucureşti, 1995, p. 218-221;
informaţie E. D. Pădureanu (1995); Fl. Gogâltan, Rep, sv.
4. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 68; B. Milleker, Délm, 1, p. 102.
5. D. Popescu, Studii, 2/1, 1949, p. 92-93; E. D. Pădureanu, Crisia, 18,
1988, p. 385
6. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 33-34; idem, ActaMN, 24-25,
1987-1988, p. 510, Pl. VII/1-4
7. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 33-34; idem, Crisia, 18, 1988,
p. 385
8. M. Rusu, P. Hurezan , M. Barbu, Raport de săpătură, mss (CMA)
[E.C., M.Ba, E.D.P., P.H.]

GALŞA (Galsa), com. Şiria (vezi fig. 23)

1. În punctul "Cărămidărie" a fost descoperit întâmplător, în anul
1908, un mormânt de inhumaţie. La cca. 2 m de scheletul uman se afla
şi scheletul unui cal. Inventarul mormântului uman, al cărui schelet
era orientat cu capul spre sud, se compunea din următoarele piese: o
sabie de fier aşezată în stânga scheletului, un vas de lut mic aşezat la
picioare, iar în zona bazinului se aflau un obiect din sticlă de formă
inelară, o cataramă şi o monetă romană de argint. Mormântul se află
la o adâncime de 1,5 m - întregul inventar s-a pierdut.

1. Délvidék, 1, nr. 3, 30 IV. 1911.

[V.V.]

GHIOROC (Gioroc, Gyorok) (Fig. 23)

1. Cu prilejul construirii şcolii din cartierul ciangăilor s-au găsit aşchii
de obsidiană şi silex, unelte de piatră şlefuită, o piatră de lustruit, un
corn de cerb şi numeroase fragmente de ceramică şi chirpic din epoca
neolitică.
2. Tot în această localitate s-au găsit fragmente ceramice şi bucăţi de
chirpic din epoca bronzului, fără a se cunoaşte precis locul de
descoperire.
3. Pe dealurile din preajma localităţii, la 2 m adâncime, s-au găsit
fragmente de vase de lut, grosolan ornamentate datând dintr-o epocă
neprecizată.
4. Se menţionează un mormânt de incineraţie din epoca bronzului
descoperit într-un punct neprecizat.

1,2. M. Roska, Rep, p. 102, nr. 19.

3. J. Hampel, Catalogue, p. 111.
4. Informaţie V. Boroneanţ; M. Şandor-Chicideanu, I. Chicideanu,
Dacia., 33, 1989, p. 7, n. 16; Fl. Gogâltan, Rep, sv.
[V.V.]

GRĂNICERI (Otlaca, Ottlaka) (vezi fig. 54)

1. De pe teritoriul comunei, fără a cunoaşte exact locul descoperirii,
provine un tezaur de aur, din care făceau parte discuri convexe
(falere), cu diametrul 14 cm. Un exemplar este fragmentar. Piesele
sunt ornamentate cu linii punctate, reprezentând spirale şi figuri de
păsări, cai şi oameni, tratate în stil geometric. Tezaurul datează din
faza mijlocie a epocii bronzului (MNMB, intrate în 1903).
2. Pe teritoriul localităţii, fără precizări topografice, se menţionează o
aşezare din epoca bronzului (cult. Otomani II).
3. Prin 1875, între Grăniceri şi Şiclău s-a descoperit un tezaur
monetar compus din 120 tetradrahme de Thassos şi o piesă de aur.
4. La 900 m est de centrul satului şi la 50 m nord de canalul Buder
există două movile numite "Movila Ţiganilor" şi "Movila cu Stâlpi de
Piatră". O a treia movilă numită "Movila cu Cruce" se afla la cca 1 km
vest de centrul comunei, lângă şoseaua Grăniceri - Elek (Ungaria). Din
lipsa cercetărilor nu se pot face precizări.

1. J. Hampel, AÉ, 23, 1903, p. 427-428; L. Márton, AÉ, 23, 1909, p.

405-414 (il.); V. Pârvan, Getica, p. 318 (il.); V. G. Childe, Danube, p.
278, 382 (il.); I. Nestor, Stand, p. 120-121; S. Gallus, ArchHung, 13,
1934, p. 50-51; D şi V. Popescu, SCIV, 6, 4, 1955, p. 870; D. Popescu,
Materiale, 2, 1956, p. 210 (il.); idem, SCIV, 13, 4, 1962, p. 399.
2. I. Ordentlich, Marmatia, 2, 1971, p. 24, nr. 31.
3. I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 167; E. Chirilă, G. Mihăiescu, Căprioru,
p. 33; I. Glodariu, RCD, , p. 263.
4. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 7; I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, 167; informaţii
E. Dörner.
[V.V.]

GROŞENI (Groşi, Gross, Tönköd), com. Archiş (Fig. 33)

1. De pe promontoriul "Jidovina" provin:
a) materiale dacice, constând în ceramică lucrată cu mâna şi la roată,
fragmente de râşniţă şi zgură de fier (atelier ?), datând din sec. I
î.d.Hr. - I d.Hr. (sondaj arheologic 1967, MTCO);
b) un brăzdar de plug, o teslă, un topor fragmentar şi o piesă de
harnaşament din bronz databile în sec. X - XI.
2. De pe teritoriul localităţii, fără precizări mai exacte provin topoare
de piatră, probabil neolitice (MTCO).

1. a) Informaţii E. Dörner.
b) Informaţii E. D. Pădureanu (periegheză 1997); idem, Adevărul Arad,
8 aug. 1996; idem, Adevărul Arad, 13 nov. 1997.
2. Informaţii E. Dörner.
[V.V., E.D.P.]

GURAHONŢ (Honctö) (Fig. 34)

1. Pe locul numit "Poieni în Deal" s-au găsit mai multe silexuri cu
aspect de lame prelucrate, precum şi un bulgăre de silex cioplit
prezentând oarecum conturul unui "topor de mână" chellean. M.
Roska, descoperitorul lor, a atribuit aceste obiecte în primul moment
(1925) paleoliticului inferior, ulterior (1942) le-a datat în campignian.
C.S. Nicolaescu-Plopşor le-a contestat orice caracter arheologic,
considerându-le drept produse întâmplătoare ale factorilor naturali.
2. În 1971, cu ocazia construirii cantinei liceului, s-a descoperit un
denar imperial de la Nero.
3. Fără precizare a locului, de pe teritoriul localităţii, provine un denar
roman de la Traian (Colecţia Liceului Gurahonţ).
4. Spre nord-est de sat, la poalele dealului Mezeş, izvorăşte râul
Cremenosul sau Cremenoasei, a cărui vale îngustă, lungă de 6 km,
tăiată într-o rocă de formaţie vulcanică, este plină de bulgări de opal,
calcedoniu şi cuarţit, dintre care M. Roska a cules între anii 1925-30
numeroase bucăţi cu aparenţă de prelucrare paleolitică (CMA, MITC,
Mz Sf.Gheorghe). Formele acestor bucăţi se apropie în cea mai mare
parte de cele ale produselor industriei chelleene. Punctele principale
de pe cursul pârâului unde Marton Roska crede a fi determinat bogate
depozite paleolitice sunt următoarele:
a) "Dealul Rofii", o terasă situată chiar la izvorul Cremenosului, unde
s-au găsit bucăţi de opal cioplite în forma uneltelor chelleene şi
acheulleene, una dintre ele prezentându-se ca un disc cu vârf retuşat;
b) "Plopăţ", o terasă vecină, cu straturi de argilă şi bolovăniş, din care
au fost scoase pietre cioplite în formă de unelte chelleene,
clactoniene, levalloisiene şi musteriene;
c) "Cocini", o terasă dominantă, situată în apropiere, în ale cărei
straturi s-au găsit aceleaşi forme litice;
d) "Dealul Frasinilor" (lângă "Plopăţ") unde s-au găsit fragmente de
piatră de formă semicirculară, cu retuşe;
e) "Prosele" (la vest de "Cocini"), o pantă pe care s-au găsit aşchii din
paleoliticul inferior, dar şi piese de caracter musterian, levalloisian,
precum şi din aurignacianul superior;
f) "Bârne" (la nord de "Cocini"), o terasă pe care s-au găsit aşchii
atipice în aparenţă paleolitice.
5. Pe valea Iosăşelului, în apropiere de dealul Mezeş, pe terasa
"Băiţa", s-au descoperit pietre cioplite similare celor din valea
Cremenoslului, aduse probabil de apa râului dinspre satul Valea Mare.
Printre aceste pietre au fost distinse unele bucăţi de apartenenţă
paleolitică, în special musteriană. Piese similare au fost descoperite şi
pe terasele "La Piatra"şi "Racova", pe aceeaşi vale.
6. În punctul "Gruiu", M. Roska a găsit bucăţi de piatră cu aspect de
unelte micoquiene.
7. La gura văii Cremenosului s-au descoperit în mod izolat, un vârf de
lance de opal gălbui, în formă de frunză de laur, de caracter specific
solutrean şi un altul similar dar fragmentar.
8. La "Sodom", pe o terasă, s-au găsit pietre cioplite cu aspect de
unelte campignene.
9. În punctul "Vâlcele" cercetările au identificat urme de locuire
aparţinând paleoliticului inferior, musterianului şi paleoliticului
superior (aurignacian inferior). Pare a fi vorba de un atelier de
prelucrare a opalului.
10. În punctele "Măgura" şi "Dealul Boilor" a fost descoperite aşchii
de cremene.
11. La sud-est de localitate, în apropiere de Honţişor se află o movilă
cu pietre, posibil un tumul eneolitic.

1. M. Roska, Dacia, 2, 1925, p. 414-415; Idem , AIGR, 14, 1929, p.

114; Idem, Rep, p. 109, nr. 60; C. S. Nicoalescu-Plopşor, Dacia, 5-6,
1935-1936, p. 72, 80-88.
2. - 3. Fl. Dudaş, ActaMN, 12, 1975, p.136 (il.); informaţii E. Dörner.
4. a-f. M. Roska, Kézikönyv, 1, p. 309-314 (il.); idem, Kézikönyv, 2, p.
401; idem, Dacia, 2, 1925, p. 404-5, 412-14; idem, Dacia, 3-4, 1927-
32, p. 15-22; idem, Berlangk, 14-15, 1926-7, p. 22; idem, ACMIT, 1,
1926-8, p. 131; idem, BSSC, 3, 2-3, 1927, p. 67-73 (il.); idem, BSSC, 4,
1, 1928, p. 38-39 (il.); idem BSSC, 4, 3, 1928, p. 85-88 (il.); idem,
AIGR, 14, 1929, p. 79-86, 103-112, 120-121 (il.); idem, Közl., 2, 1942,
p. 148-200 (il.); idem, Rep, p. 114, nr. 15; H. Breuil, Rev.d’hist.comp.,
22, p. 122; V.G. Childe, Danube, p. 9-10 (il.); I. Nestor, Stand, p. 21,
27-28 (il.); E. Patte, Souvenirs, p. 374-78; M. Moga, ACMIT, 4, 1932-
1938, p. 157-175; C.S. Nicolaescu-Plopşor, AO, 9, 1930, p. 211-213;
idem, AO, 10, 1931, p. 47, 50-51 (il.); idem, Dacia, 5-6, 1935-1936, p.
72, 80-88, 92-93; D. Berciu, BIRS, 1, 1941, p. 591; C.S. Nicolaescu-
Plopşor, Materiale, 3, 1957, p. 281-284 (il.); idem, Dacia, N.S, 1, 1957,
p. 44, 52; idem, SCIV, 9, 3, 1958, p. 384; Idem, IstRom, I, p. 18;
M.Bitiri, SCIV, 16, 1965, p. 441-442; SCI, 19, 4, 1968, p. 677; L. Roşu,
RevMuz, 6, 1969, p. 257-260 (il.).
5. M. Roska, ACMIT, 1, 1926-1928, p. 190; idem, AIGR, 14, 1929, p.
103-112; idem, Rep, p. 114, nr. 15; E. Patte, Souvenirs, p. 378, (il.).
6. M. Roska, Dacia, 2, 1925, p. 412-414; C.S. Nicolaescu-Plopşor,
Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 92-93.
7. M. Roska, Kézikönyv, 2, p. 401-402; Idem, BSSC, 4, 1-2, 1928, p.
38-39 (il.); idem, Rep, p. 114, nr. 15; C.S. Nicolaescu-Plopşor, Dacia, 5-
6, 1935-1936, p. 72, 95; D. Berciu, BIRS, 1, 1941, p. 586.
8. E. Patte, Souvenirs, p. 378; M. Roska, Rep., p. 114, nr. 15 (il.).
9. C.S. Nicolaescu-Plopşor, Materiale, 3, 1957, p. 281-274 (il.); idem,
IstRom, I, p. 18; M. Bitiri, SCIV, 16, 1965, p. 442; L. Roşu, RevMuz, ,
1969, p. 257-260 (il.).
10. Informaţii E. Dörner.
11. Informaţie E. Pădureanu (1978).
[V.V.]

GURAVĂII (Guravale, Guravoj, Vojkaháza), com. Pleşcuţa

1. Existenţa urmelor paleolitice menţionate de M. Roska în această
localitate în zona râului Cremenos nu se confirmă.
2. Într-un punct neprecizat de pe teritoriul satului s-ar fi găsit celturi
de bronz, de la sfârşitul epocii bronzului.
3. Cu prilejul construirii şoselei care trece prin sat s-a descoperit, în
anul 1850, la o adâncime de 0,65 m, un tezaur de 70 de drahme de
Apollonia şi podoabe dacice de argint, datând din sec. I î.d.Hr.
(KHMW).

1. M. Roska, AIGR, 14, 1929, p. 114 (în Rep, p. 307, nr. 90, acelaşi
autor nu mai aminteşte aceste urme).
2. I. Marţian, Rep, p. 313.
3. I.G.Seidl, AKÖG, 15, 1855, p. 321; M.J. Ackner, MCC, 1, 1856, p.
102; C. Gooss, Chronik, p. 23; idem, AVSL, 13, 1876, p. 509; idem,
AVSL, 14, 1877, p. 71; G. Tocilescu, Dacia, p. 821; F. Romer, AÉ, 6,
1866, p. 388; C. Teglas, ErdMuz, 4, 1887, p. 137; idem, AÉ, 12, 1892,
p. 410; O. Gohl, NK, 21-22, 1922-1923, p. 7; I. Marţian, Rep, p. 313; C.
Moisil, CrNA, 4, 1924, p. 69; V. Pârvan, Getica, p. 536, 559, 613; Noe,
Bibl2, p. 129; D. Popescu, Dacia, 7-8, 1937-40, p. 189, 199; B. Mitrea,
ED, 10, 1945, p. 90; C. Preda, SCIV, 8, 1957, p. 115; S. Dumitraşcu, L.
Mărghitan, Sargetia, 8, 1971, p. 51; L. Mărghitan, CMO, p. 192; K.
Horedt, Dacia, 17, 1973, p. 132.
[E.C.]

GUTTENBRUNN (Haidakut, Temeshidegkut), vezi ZĂBRANI, cu care

s-a contopit.

HĂLMĂGEL ( Kishalmágy), com Hălmagiu

1. În partea de nord a satului, la poalele dealului Cornet, au fost
culese fragmente ceramice lucrate cu mâna, de factură dacică (sec. I
î.d.Hr. - I d.Hr.)
1. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 34.
[E.D.P.]

HORIA (Panatu Nou, Pănatu Nou, Ujpanád), aparţine comunei

suburbane Vladimirescu (Fig. 35)
1. La cca 1 km sud de sat, în punctul "Slatini", au fost descoperite:
fragmente ceramice de tip Tisa III, altele din epoca bronzului (grupul
Corneşti-Crvenka) precum şi ceramică cenuşie, lucrată la roată, din
sec. II-IV d. Hr. alături de un fragment de terra sigillata (colecţia E. D.
Pădureanu).
2. În 1872 au fost descoperite între Horia şi Covăsânţ monete
imperiale de la Nero (2), Galba (1) şi Vitellius (3).
3. În "Pusta Rodnei", se semnalează o aşezare cu material ceramic
cenuşiu, lucrat la roată, cuptoare, urme de locuinţe, toate databile din
sec. IV d.Hr.; de aici provin patru monete de bronz de la Licinius (1),
Constantin I (1) şi Constantius II (2).
4. La sud-est de sat spre Covăsânţ, se află o întăritură circulară de
pământ, numită "Tornya". Epoca neprecizată.
5. La nord de sat se disting urmele unei fortificaţii de pământ din
epocă neprecizată.
6. Pe teritoriul satului a fost semnalat traseul valului II de pământ,
paralel cu Tisa, care venind de la Glogovăţ continuă spre Sântana. Pe
harta 1:100.000 valul nu este menţionat. Informaţia este nesigură. În
preajma satului se află trei circumvalaţiuni de pământ, din epocă
neprecizabilă, atribuite prezumtiv avarilor.
7. În partea de vest a localităţii au fost culese fragmente ceramice
provenind din: bronzul mijlociu şi târziu (grupul Păuliş), din secolele
III-IV (V ?) d. Hr. şi X - XIII (inclusiv căldări de lut). Tot aici a fost
găsită şi o monetă de la sfârşitul sec. IV d. Hr. (Teodosius).

1. Informaţie E. Dörner; E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 34;

idem, ActaMN, 24-25, 1987-1988, p. 510 sq, Pl. IX/1-16; Fl. Gogâltan,
Rep, sv.
2. S. Márki, ArMon, 1, p. 26.
3. E. Dörner, Urme, p. 24-25; SCIV, 15, 4, 1964, p. 576; Dacia, 8,
1964, p. 380, nr. 51; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970,p. 111; Dumitraşcu,
Dacia apuseană, p. 140 nr. 3, 145 nr. F/3.
4. - 5. G. Somogyi, ArMon, 3, 2, p. 154; M. Roska, Rep, p. 137, nr. 260;
A. Cucu, Natura,16, 1927, nr. 2, 3; informaţie M. Rusu.
6. A. Cucu, Studiu la harta istorică, p. 5-6; G. Zagorovitz, Valurile, p.
37-38, 40-41.
7. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 34 - 35; idem, ActaMN, 24-25,
1987-1988, p. 511 sq, Pl. X/19-23, XI/1-19, XII/1-15; Fl. Gogâltan, Rep,
sv.
[E.C., P.H.]

IACOBINI (Zeldiş, Iacobeni, Zöldes), com. Brazii

1. Dintr-un loc neprecizat provine un topor mare de piatră, din epocă
neolitică (colecţia Şcolii Generale Iacobini).

1. Informaţii E. Dörner.
[V.V.]

IERCOŞENI (Iarcoş, Ujárkos), com. Şilindia (vezi fig. 59)

1. În apropierea satului se află un val de pământ, numit de localnici
"Troian", care din această localitate merge spre nord, în direcţia
Comăneşti. Dublat spre vest de un şanţ, valul era menit să bareze
intrarea în valea lărgită a Crişului Alb, în depresiunea Zărandului. În
mod ipotetic valul este socotit ca făcând parte din sistemul defensiv al
Daciei romane, aparţinând deci limesului vestic al Daciei.

1. S. Dumitraşcu, ActaMN, 6, 1969, p. 483-491; St. Ferenczi, ActaMN,

11, 1974, p. 37, n. 210.
[V.V.]

IERMATA NEAGRĂ (Feketegyarmat), com. Zerind

1. De pe teritoriul localităţii, fără alte precizări topografice, se
menţionează 12 mărgele, din care 9 de chihlimbar şi trei de sticlă
verde, probabil sarmatice (mormânt distrus ?) din sec. III - IV d. Hr.
1. M. Párducz, DSU, p. 50, nr. 263; Dumitraşcu, Dacia apuseană, p.
141 nr. B/6; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, p. 581 nr. 27.
[V.V.]

IGNEŞTI (Igneşti, Ignesty, Ignafalva)

1. Cu prilejul arăturilor s-a descoperit, fără a se cunoaşte precis locul,
un topor de fier, cu gaură de înmănuşare, iar în apropiere au apărut
fragmente ceramice de factură dacică târzie.

1. Fl. Dudaş, FRA, 15 martie 1975.

[M.B.]

INEU (Borosjenö)
1. Pe teritoriul localităţii s-au descoperit:
a) un vârf de lance de bronz, probabil din epoca bronzului (MNMB);
b) monete greceşti de Thassos şi o monetă dacică;
c) un tezaur compus din denari republicani şi imitaţii ale lor; din
aceştia 20 şi o imitaţie au ajuns în KHMW în 1864;
d) o greutate de bronz având 1400 gr, de formă asemănătoare cu cele
romane (MBT) şi un denar de la Antoninus Pius.
2. În curtea castelului din localitate au fost descoperite, cu ocazia
excavării unor şanţuri pentru fundaţii (1978), fragmente de căldări de
lut (sec. XI - XIII)
3. La MNMB se află un capitel de la un portal de biserică, provenind
din această localitate. Reliefurile reprezintă un peşte şi o sirenă. Stilul
romanic al capitelului face datarea probabilă în sec. XIII deşi Gerevich
îl atribuie sec. XII. Piesele provin din minele mănăstirii Sf. Dionisie,
din apropierea localităţii, datată pe la mijlocul sec. XIII.

1. a) AÉ, 12, 1878, p. 34.

b) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 20; Fl. Dudaş, ActaMN, 12, 1975, p.
135, (il.).
c) F. Kenner, AKÖG, 38, 1867,p. 296-7; B. Mitrea, EDR, 10, 1945, p.
111
d) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 24, 28; Fl. Dudaş, ActaMN, 12, 1975, p.
136 (il.).
2. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 34 -35.
3. T. Gerevich, Románkori emlékek, p. 145 (il.); V. Vătăşianu, Istoria
artei feudale, p. 41-42.
[E.C.]

IOSĂŞEL (Joszáshely) - sat desfiinţat, înglobat în localitatea

GURAHONŢ, vezi acolo.
IRATOŞU (Iratoşu Mare, Nagyiratos, Iratos)
1. Pe teritoriul satului se semnalează:
a) urme ale culturii Bodrogkeresztúr;
b) două monete romane (MBT);
c) o fibulă de bronz fragmentară, descoperită în 1885, databilă în sec.
III-IV d. Hr. (CMA, nr.inv. 12.484);
d) două vase mari, lucrate la roată, probabil hunice, databile sec. IV-V
d.Hr. (colecţie particulară);
e) tumuli cupinzând oase de oameni şi cai; necercetaţi.

1.a) Z. Székely, SCIV, 15, 1, 1964, p. 125; S. Luca, Bodrogkeresztúr, p.

52 nr.27
b) TRÉT, 3, 1877, p. 24.
c) informaţii E. Dörner.
d) E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 460 (il.).
e) V. Nagy, T Gy, 2, 1819, p. 80-83.
[E.C.]

LIPOVA (Lippa) (Fig. 36)

1. La cca. 3 km sud-vest de oraş, pe locul actualei pepiniere a Ocolului
Silvic Lipova, se află o aşezare neolitică aparţinând culturii Banat,
peste care s-a suprapus o alta din epoca bronzului, apoi una dacică
din a doua epocă a fierului. Materialul arheologic constă din ceramică,
silexuri prelucrate, topoare de piatră etc. (MITC)
2. Ca provenind de la Lipova se menţionează:
a) un topor de tip Fajsz din bronzul timpuriu (Univ. Szeged);
b) o măciucă de bronz cu spini, datând de la sfârşitul epocii bronzului
( probabil de la Radna, Valea Glodului) (MITC).
3. Pe teritoriul localităţii Şoimoş, înglobată în Lipova, a fost
identificată o aşezare dacică din sec. II d.Hr. Pe platoul pe care se află
cetatea medievală au fost descoperite urmele unei fortificaţii dacice.
4. De pe teritoriul oraşului provin două fragmente de râşniţă şi un
fragment de stelă funerară (MBT), precum şi monete romane
imperiale de la Faustina şi de la fiul lui Filip Arabul. Se presupune
existenţa unei aşezări de epocă romană.
5. De aici se citează un opaiţ de bronz în formă de peşte, care pe la
1868 se găsea într-o colecţie particulară (posibil tot de aici un alt opaiţ
roman din lut, dar tot în formă de peşte, fără loc de descoperire
menţionat - MBT).
6. În hotarul acestei localităţi, spre Şiştarovăţ, în punctul numit
"Ciornabara", s-au descoperit fragmente ceramice gri-cenuşii, lucrate
la roată, care sunt atribuite epocii migraţiilor (MBT, nr. inv. 593).
7. Pe aici trece unul din valurile de pământ care străbat Banatul. Între
Lipova şi Şiştarovăţ este numit de localnici "Dâlma", având şanţ atât
spre est cât şi spre vest.
8. În stânga pârâului Teiuş, în punctul "Hodaie", cercetări arheologice
(V. Boroneanţ, D. Demşea) au dus la descoperirea unei aşezări Vinča B
2, cuprinzând şi un atelier de confecţionat topoare. Materialul
descoperit curpinde: topoare de piatră şlefuite, unele perforate,
gratoare, nuclee, răzuitoare, unelte microlitice din opal şi silex,
ceramică specifică.
9. La cca 1 km sud de Băile Lipova, pe pârâul Şiştarovăţ, a fost cules
material de epoca bronzului (Otomani II/III), precum şi material
Latène târziu (dacic) şi feudal timpuriu (sec. XI-XII).
10. Pe "Coasta Rea", la Lipoviţa, se semnalează o fortificaţie
hallstattiană cu val şi şanţ.
11.Pe valea Şoimoşului au fost identificate două mine. Pe pârâul Ilii,
afluent al văii Şoimoşului, de partea dreaptă, se află una dintre ele,
cea numită " De la zidul de piatră" iar cea de-a doua la cca 2 km în
amonte. Se presupune că acestea au fost exploatate deja din secolele
XIII - XIV.

1. M. Roska, FA, 8, 1956, p. 44; Al. Vulpe, D. Tudor, SCIV, 21, 4, 1970,
p. 419; Gh. Lazarovici, Banatica, 1, 1971, p. 29; informaţii M. Rusu.
2. a) M. Roska, FA, 7, 1956, p. 44, fig. 17; A. Vulpe, PBF, 9, 2, 1970, p.
28, nr. 38, Pl. 3/38; A. Vulpe, E. Tudor, SCIV, 21, 3, 1970, p. 419; H.
Parzinger, Studien, p. 389; Fl. Gogâltan, Thraco-Dacica, 16, 1995, p.
57, fig. 1/5; Fl. Gogâltan, Early Bronze Age, p. 46; M. Gumă, Epoca
bronzului, p. 26, pl. I/1; Fl. Gogâltan, Rep, sv.
b) K. Horedt, MAGW, 70, 1940, p. 289, 300 (il.).
3. Fl. Medeleţ, Tibiscus, 1, 1971, p. 60; informaţii Fl. Medeleţ.
4. I. Berkeszi, Délm, 4, p. 28; MKE, 2, 1908, p. 204; B. Milleker, Délm,
p. 124 -125; D. Tudor, OTS, p. 59; TIR, L 34; BSRN, 1975, p. 322, nr.
70; Dacia, 19, 1975, p. 314.
5. Fl. Romer, AK, 7, 1868, p. 76; B. Milleker, Délm, 2, p. 42; T. Ortvay,
TemesvTört, 2, p. 59-60; TRÉT, 4, 1888, p. 144; M. Macrea, Dacia, 11-
12, 1945-46, p. 301; C. Daicoviciu, Melanges Marouseau, 1948, p.
121, nr. 11; I. Moga, IMCD, p. 260, nr. 3;
6. TRÉT, 2, 1886, p. 37; informaţie M. Rusu.
7. L. Böhm, Banat, 2, p. 303; C. Gooss, Programm Schässburg, 1873-4,
p. 226; H. Kematmüller, DRfGSt, 14, 1892, p. 219; Gr. Tocilescu,
ARPR, mss. 5139, 23; G. Téglás, ArhErt, 20, 1904, p. 10-12; MaMü, 2,
p. 883; Al. Borza, Banatul, p. 94, 96; G. Zagorovitz, Valurile, p. 37.
8. Gh. Lazarovici, Banatica, 1, 1971, p. 29 (il.); V. Boroneanţ, D.
Demşea, Ziridava, 3-4, 1974, p. 11-23; E. Pădureanu, Banatica, 1974,
p. 400 sqq; S. A. Luca, Apulum, 23, 1986, p. 43-54; idem, Ziridava, 15-
16, 1987, p. 25 - 28
9. Informaţii E. D. Pădureanu.
10. E. D. Pădureanu, SympThrac, 7, 1989, p. 268 sq.; M. Gumă,
Civilizaţia, p. 291, nr. 51.
11. Informaţii V. Boroneanţ.
[E.C., P.H.]

MACEA (Mácsa) (vezi fig. 29)

1. Din punctul "Topila", situat la est de localitate, provin fragmente
ceramice şi unelte de silex atribuite culturii neolitice Tisa, precum şi
fragmente ceramice din perioada de tranziţie spre epoca bronzului
(cultura Baden).
2. Din puncte neprecizate se păstrează la CMA un vas mare
hallstattian (nr. inv. 13.665) şi un vas suport (nr. inv. 13.667).
Materiale din aceeaşi perioadă se află şi în colecţia Universităţii "V.
Goldiş" de la castelul din localitate (fosta colecţie dr. Kovacs).
3. La cca 2 km nord-vest de localitate, lângă frontieră, există o movilă,
numită de localnici "Movila Tătarilor" (Tatárhalom). Rostul şi epoca
din care datează nu pot fi precizate.

1. E. Comşa, Apulum, 9, 1971, p. 17-18; informaţie M. Barbu; P.

Roman, I. Németi, Baden, p.12
2. Informaţii P. Hügel.
3. Informaţii E. Dörner.
[V.V., M.Ba.]

MAILAT (Majlátfalva), com. Vinga

1. Din localitate provin o piatră de râşniţă preistorică şi o ulcică de
factură romană (MBT, nr.inv. 1904).
1. TRÉT, 21, 1905, p. 105.
[V.V.]

MĂDERAT (Magyárad), oraşul Pâncota (vezi fig. 23)

1. Pe teritoriul satului, fără alte precizări, se află o aşezare preistorică,
care la începutul sec. XIX a fost răscolită de căutători de comori. În
1906 -1907, amatorul de antichităţi Dr. Visegrádi, a făcut câteva
sondaje cu scopul de a stabili stratigrafia staţiunii. După el straturile
de cultură ar avea grosimea de 2,5 m. La bază se aflau plăci mari de
calcar acoperite cu pământ bătut, urmează un strat de "dărâmături",
acoperit la rândul său de plăci de calcar şi lut bătut. Stratul următor,
care ajunge până la humusul arabil, conţine "cioburi şi vase". În
aşezare s-a putut preciza forma unei case mari, patrulatere, ai cărei
pereţi prezentau lipitură de lut cu porţiuni decorate. Din aşezarea
aceasta, probabil însă şi din alte puncte ale satului (dată fiind
diversitatea obiectelor), provin numeroase obiecte intrate în fosta
colecţie Bela Simonya. În MNMB se păstrează dălţi de piatră, topoare
şi ciocane de piatră, pietre de lustruit şi de şlefuit (ascuţit), sule şi
ciocane de os, patină de os, dinţi de animale, vase lut fragmentare "cu
decor încrustat", fusaiole, pintadere, greutăţi de plasă, bucăţi de
chirpic. Obiecte din metal păstrate sunt: o daltă de aramă, un cazan
de aramă, un cazan de bronz, trei fragmente dintr-un vas de bronz
rotund, fragmente de plăci, spirală de sârmă, opt spirale mai mici, 13
sârme, un ac de bronz, un ac de cusut, 22 fragmente (?), o sârmă,
două plăci în formă de "C", trei pandantive de aur, trei pandantive din
placă de marmură, 13 mărgele de lut. Din materialul acesta se pare că
fragmentele de vas, de plăci, spiralele şi sârmele - cel puţin - fac parte
dintr-un depozit de obiecte de bronz, descoperit probabil în locul "La
Hodaie". O parte din obiecte indică şi o aşezare neolitică.
2. Între vii se menţionează o fortificaţie dreptunghiulară înconjurată de
un şanţ; epocă neprecizată.

1. L. Márton, PZ, 4, 1912, p. 180; M. Roska, Rep, p. 148, nr. 12; Fl.
Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 356.
2. MaMü, 2, p. 117.
[V.V.]

MĂDRIGEŞTI (Madrijesti, Madárzsák), com. Brazii (vezi fig. 11)

1. În punctul "La Cetăţuie" în 1974, au fost culese fragmente ceramice
aparţinând culturii Coţofeni (colecţia E. D. Pădureanu).
2. Pe drumul spre Slatina au fost găsite, în anul 1873, şase monete
dacice de argint şi aramă (MNMB).
3. O mină care ar putea avea interes arheologic a fost semnalată pe
valea pârâului Dolceşti (pe partea stângă), la cca 4 km de sat.

1. Informaţii E. Dörner.
2. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 18, 20; M. Roska, Rep, p. 148, nr. 3; S.
Dumitraşcu, L. Mărghitan, Sargetia, 8, 1971, p. 53; C. Preda, MGD, p.
435, nr. 35.
3. Informaţii M. Barbu (de la Stănilă Timotei - Gurahonţ, nr. 324).
[V.V.]

MĂNĂŞTUR (Monostor), com. Vinga

1. De pe teritoriul localităţii, fără precizări topografice mai exacte,
provine o urnă de lut neornamentată, de culoare cenuşie, din epoca
romană (MBT).

1. AÉ, 24, 1904, p. 380; I. Berkeszi, TRÉT, 21, 1905, p. 105; B.

Milleker, Délm, 3, 234; E. Dörner, OmD, p. 159.
[V.V.]

MÂNDRULOC (Mondorlak), aparţine de com. suburbană

Vladimirescu (vezi fig. 21)
1. De pe teritoriul localităţii se cunosc fragmente ceramice, obiecte de
piatră şi lut, aparţinând epocii bronzului (MBT, nr.inv. 565, 572 - 5).
2. În punctul "Prunii lui Şuşoi", la 1,5 km nord de localitate, au fost
culese fragmente ceramice neolitice şi a fost semnaltă o aşezare de
sec. III-IV d.Hr.
3. Pe locul "Între Sate", pe vechiul mal al Mureşului, se semnalează o
aşezare de sec. III-IV d.Hr.

1. Informaţii M. Moga.
2. E. D. Pădureanu, Ziridava, 11, 1979, p. 153
3. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 35
[V.V., P.H.]

MÂNERĂU (Monyoro), com. Bocsig (Fig. 37)

1. În stânga şoselei Ineu - Brad, la cca 1 km de sat, în punctul numit
"Pământul Ungurului", a fost identificată în 1969 o aşezare neolitică
(cult. Tisa) (Colecţia fostului Institut Pedagogic Oradea).
2. În hotarul satului, trecând şi prin punctul amintit mai sus, se văd
urmele unui val de pământ, lat de 2,5 m, numit de localnici "Valul lui
Traian".

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 356.

2. Informaţii E. Dörner; Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 356.
[V.V.]

MÂSCA (Musca, Muszka), com. Şiria (vezi fig. 23)

1. La sud-est de localitate, pe locul numit "Între Văi", au fost găsite
fragmente ceramice lucrate la roată, atribuite dacilor liberi (sec. II -
III d.Hr.)
2. În anul 1898 s-au descoperit la poalele cetăţii de la Şiria câteva
morminte de călăreţi (cel puţin trei). Caracterul lor rezultă din şase
scăriţe, dintre care 4 încrustate cu argint, şi trei zăbale. Într-o vie din
apropiere au fost descoperite alte morminte, făcând parte împreună
cu primele, dintr-un singur cimitir. Din inventarul acestora s-au salvat
două brăţări de bronz închise, terminate în capete zoomorfe.
Mormintele datează de la începutul sec. XI (MNMB).
3. Pe dealurile cu vii se află o cetate înconjurată de două şanţuri care
datează din epoca feudală.

1. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 35 - 36.

2. L. Réthy, AÉ, 18, 1898, p. 124 -7 (il.); J. Hampel, Alterthümer, 2, p.
650-653, 951 (il.); M. Széll, FA, 3-4, 1941, p. 232.
3. G. Somogy, ArMon, 3, 1, 2, p. 186; M. Roska, Rep, p. 185, nr. 273;
[V.V.]
MILOVA (Milova), com. Conop (Fig. 38)
1. În balastiera situată la sud de localitate, au fost descoperite
accidental, în 1996, mai multe piese de bronz făcând parte dintr-un
depozit datând din bronzul târziu. Se amintesc două vârfuri de lance şi
"mai multe securi de luptă". Din acelaşi punct mai provin un vârf de
lance şi o lamă de sabie medievală, ambele din fier.
2. Pe valea Milovei (Valea Mare) sunt menţionate mai multe guri de
mină. Se afirmă că aceste exploatări datează din vechime.

1. Informaţie M. Barbu
2. L. von Loczy, Földtani Közlöny, 15, 1895, p. 444 - 445
[P.H.]

MINIŞU DE SUS (Felménes, Felsöménes), com. Tauţ

1. Dintr-un depozit de obiecte de bronz descoperit pe teritoriul satului
s-au păstrat 101 butoni, două falere fragmentare, opt fragmente de
saltaleoni şi 15 fragmente de pandantive şi alte obiecte. Depozitul
este de tip Uriu-Domăneşti şi se datează la sfârşitul epocii bronzului
(MNMB).
2. Din punctul numit "La Câmpul Lat" au fost culese fragmente
ceramice din prima epocă a fierului (CMA) (vezi fig. 59, marcat cu
triunghi)

1. M. Roska, Rep, nr. 27; M. Rusu, Dacia, 7, 1963, p. 206 nr. 45; M.
Petrescu-Dîmboviţa, Depozite, p. 64 (il.).
2. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 357.
[V.V.]

MIŞCA (Miska, Tözmiska)

1. De pe teritoriul localităţii, din puncte neprecizate, provin
următoarele piese:
a) un tezaur de monete antice, descoperit în 1931, din care se
menţionează o drahmă de Apollonia;
b) o monetă de la Constantin I (MTCO, nr. inv. 282 - 3 a/1904).

1. a) SCIV, 1, 1,1968, p. 172, nr. 11.

b) Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 110, nr. 21.
[V.V.]

MOCREA (Apatelek), aparţine de oraşul Ineu (Fig. 39)

1. În partea de vest a satului, în malul unui canal de drenaj din
sistemul Crişului Alb, canal situat în partea dreaptă a şoselei Ineu-
Arad, s-a descoperit în 1969 o întinsă aşezare din prima vârstă a
fierului. Un sondaj efectuat aici a dus la descoperirea a două bordeie
cu un variat material ceramic, alături de care abundă cochiliile de
scoici de apă dulce (Colecţia fostului Institut Pedagogic Oradea).

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 357.

[V.V.]

MONEASA (Monyásza, Menyháza) (vezi fig. 27)

1. Pe coasta de sud a muntelui "Piatra cu Lapte", în cariera de
marmură, s-au găsit resturi de faună cuaternară cu deosebire de
Ursus spelaeus, Canis lupus spelaeus, Hyaena spelaea.
2. În peştera "Hoanca Coului" de pe dealul Coului s-au găsit unelte de
cremene musteriene şi oase de Ursus spelaeus. Tot acolo s-au găsit
fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni.
3. În trei peşteri (cea de sus, cea de mijloc şi cea de jos) din "Piatra
Mare" s-au găsit fragmente ceramice tipice şi două ceşti cu toarta
supraînălţată aparţinând culturii Coţofeni (MITC).

1. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 2.
2. M. Roska, Dacia, 2, 1925, p. 404; idem, AIGR, 14, 1929, p. 118;
idem, FA, 1-2, 1939, p. 4 -5; idem, Kézikönyv, 1, p. 327-329; idem,
Közl., 1, 1941, p. 70 (il.); idem, Rep., p. 173, nr. 65; P. Roman,
Coţofeni, p. 83 (il.).
3. H. Schroller, St.u.Kz, pl. 30, 5; C. Nicolaescu-Plopşor, Dacia, 5-6,
1935-36, p. 73; M. Roska, Közl, 1, 1941, p. 70 (il.); P. Roman, Coţofeni,
p. 81 (il.).
[V.V.]

MORODA (Maroda, Marot), com. Seleuş (Fig. 40)

1. Pe malul pârâului Cigher s-a descoperit în anul 1866 un tezaur
compus din 10 denari republicani romani, mergând până la Caesar, o
brăţară de argint, trei fragmente dintr-o a doua brăţară şi un fragment
de inel de bronz, toate datând din sec. I î.d.Hr. În aceeaşi zonă s-a
descoperit în 1955 un tezaur compus din 10 denari republicani, 10
drahme de Apollonia, a doua descoperire a fost adusă de apă din zona
primului tezaur.
2. În 1968 a fost depistată şi sondată o aşezare dacică în locul numit
"Selişte", la marginea de sud-est a satului, pe malul râului Cigher. Din
aşezarea care se întindea pe o suprafaţă de cca 6 ha au fost cercetate
2 bordeie şi două gropi menajere. Pe baza materialului arheologic
descoperit - ceramică lucrată cu mâna şi la roată (cenuşie, uneori cu
motive lustruite), terra sigillata, greutăţi pentru pescuit, prâsnele de
fus, un fragment dintr-un pahar de sticlă - aşezarea a fost datată în
secolele II - IV d. Hr. şi atribuită dacilor liberi. În săpătură a apărut şi
ceramică medievală (inclusiv cazane de lut), databilă în secolele XI -
XIII.
1. Fl. Romer, AK, 6, 1866, p. 175; idem, AÉ, 6, 1886, p. 389; C. Gooss,
AVSL, 13, 1876, p. 509; AVSL, 14, 1877, p. 73; G. Teglás, OTTE, 12,
1887, p. 307; idem, BKL, 44, 1911, p. 541-2; G. Moisil, CrNA, 4, 1924,
p. 69; V. Pârvan, Getica, p. 559; B. Mitrea, RIR, 5-6, 1935-6, p. 290; D.
Popescu, Dacia, 7-8, 1937-40, p. 200; O. Iliescu, SCN, 2, 1958, p. 460,
nr. 38; J. Winkler, JNG, 17, 1967, p. 134; M. Chitescu, SCN, 4, 1968, p.
361; E. Chirilă şi colab, Apulum, 9, 1971, p. 169-171; S. Dumitraşcu,
L. Mărghitan, Sargetia, 8, 1971, p. 51; SCIV, 23, 1, 1972, p. 140;
Dacia, 16, 1972, p. 366; K. Horedt, Dacia, 17, 1973, p. 132; I.
Glodariu, RCD, , p. 286, nr. 185 a-b; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p.
100 nr. 2
2. S. Dumitraşcu, D. Mălăiescu, Fl. Dudaş, LucrŞt. Oradea, seria B,
1970, p. 161 - 167; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 128 nr. b/2, 129
c/3; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 582 nr. 35.
[E.C., P.H.]
MUNAR (Munariu, Munár, Munárszentpéter), com. Secusigiu (vezi
fig. 50)
1. La nord-nord-vest de sat, lângă marginea pădurii s-a descoperit o
daltă de piatră lunguiaţă, plată, cu tăiş lat (CMA, nr.inv. 14.280).
2. Pe locurile numite "Dealul Lupului" (Wolfsberg) şi "Vii" (Bezdiner
Weingarten), la nord de drumul Munar-Sânpetru German (puncte
atribuite de unii autori localităţii Sânpetru German), lângă canalul
Aranca, se află o cetate de pământ trapezoidală, de cca. 14,7 ha, cu
val şi şanţ de apărare, datând probabil din prima epocă a fierului.
Intrarea este pe latura de nord. Aici s-au găsit bucăţi de chirpic cu
urme de nuiele, vetre, greutăţi de lut şi fragmente de ceramică. În
acelaşi loc se află şi o necropolă de epoca fierului cu morminte de
incineraţie şi inhumaţie. Din inventarul acestora se remarcă: urne ca
cele ale culturii Vatina, ornamentate cu proeminenţe şi şiruri de
puncte incizate, 15 vase de dimensiuni mai mici, un vas cilindric, două
linguri cu tortiţă, două vase miniaturi, două fragmente de brăţări de
bronz, 3 - 4 (?) inele de bronz, patru mărgele de bronz cu secţiune
rectangulară, ornamentate cu liniii paralele incizate, o bucată de
sârmă lată, trei bucăţi de corn şi o jumătate de topor de serpentin.
Două ulcele de lut şi un disc (?) au ajuns la MNMB. Mai târziu, tot de
pe teritoriul cetăţii au fost descoperite o urnă de lut cu gâtul strâmt şi
una în formă de ploscă, precum şi 5 greutăţi rotunde de lut, o roată
(disc) de lut, o sferă mică din minereu de fier (?) din aceeaşi epocă.
3. În loc neprecizat s-a găsit în anul 1905 un ulcior înalt de culoare
albăstrui-cenuşie, din epocă romană (MV).

1. Informaţii E. Dörner
2. B. Milleker, Délm, 3, p. 97-100; V. G. Childe, Danube, p. 287
(Munar); M. Roska, Rep, p. 185, nr. 270 (Munarszentpéter); K. Horedt,
SPH, p. 223, nr. 15; Vl. Milojčić, Actes de la IIIe session du Congrés
International des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, Zürich,
1950, Zürich, 1953, p. 275 (Munar-Sf. Peter); M. Moga, RevMuz, 1, 3,
1964, p. 296 (Sânpetru German; materialul atribuit culturii Otomani);
Fl. Medeleţ, I. Bugilan, Banatica, 9, 1987, p. 196 (Sânpetru German);
M. Gumă, Civilizaţia, p. 293, nr. 102 (Munar); Fl Gogâltan, Rep, sv.
Sânpetru German - Wolfsberg (materialul atribuit grupului Corneşti-
Crvenka, culturii mormintelor tumulare şi grupului Păuliş - ?); ibidem,
sv. Sânpetru German - Mănăstirea Bezdin (materiale de tip Sânpetru
German-Pančevo; grupul Corneşti-Crvenka; grupul Păuliş)
3. B. Milleker, Délm, 3, p. 234; E. Dörner, OmD, p. 159.
[V.V., P.H.]

NADĂŞ (Nadeş, Nadas, Zarándnádas), com. Tauţ (Fig. 41)

1. În grădina lui Ion Birda din Nadăş-Sălaş s-a descoperit întâmplător
un topor de piatră şlefuită, de culoare neagră, cu gaură de
înmănuşare, păstrat în stare fragmentară în colecţia Şcolii Generale
Bârzava (nr. inv. 4).
2. La 1 km nord de localitate, la confluenţa Nadăşului cu Cigherul, pe
o terasă, a fost cules material ceramic aparţinând culturii Coţofeni
precum şi o aşchie de obsidiană

1. Informaţie E. Dörner
2. Informaţie E. Pădureanu (1989).
[M.B.]

NĂDAB (Nadab), aparţine de oraşul Chişineu Criş (Fig. 42)

1. În apropiere de Nădab s-ar putea localiza punctul "Somhid", de
unde provine un vârf de baldachin scitic (NMB).
2. De pe teritoriul satului se mai cunosc:
a) un inel şi o statuetă de lar, din epocă romană;
b) urme de fortificaţii din epocă neprecizată.

1. P. Reinecke, AÉ, 18, 1898, p. 24 (il.); J. Hampel, AÉ, 33, 1913, p.

400; V. Pârvan, Getica, p. 470; K. Bakay, Rattles, p. 28 (il.).
2. a) S. Márki, ArMon, 2,1, p. 28.
b) MaMü, 2, p. 117.
[E.C.]

NĂDLAC (Nagylak) (vezi fig. 54)

1. La "Movila Nădlacului" s-au descoperit, în anul 1890, un topor de
piatră, un ulcior de lut cu două torţi, mărgele de sticlă şi un pinten de
fier (MM).
2. De pe teritoriul localităţii se cunosc:
a) un toporaş de piatră (CMA, nr.inv. 12.583);
b) cinci vase aparţinând culturii Otomani III (colecţia Wekerle, Şiria);
c) monete imperiale romane (Traian, Hadrian, Antoninus Pius,
Faustina Iunior, Severus Alexander, Iulia Domna);
d) 2 monete de bronz din epoca constantiniană;
e) o monetă de aramă maghiară de la Ştefan al-IV-lea (1163-1165).
3. La "Holumbul Izvorului" s-a descoperit o monetă de argint de la
Severus Alexander.
4. Cu ocazia construirii căii ferate Pecica - Nădlac (1947-1948), pe
locul "Holumb", s-au descoperit patru schelete, orientate est - vest,
distruse în timpul lucrărilor. Lângă unul din schelete (din care acum
se mai păstrează un fragment din maxilarul superior cu 4 dinţi) s-au
descoperit o sabie de fier curbată (azi pierdută), două fragmente dintr-
o cană de lut cu o toartă, lucrată la roată, din pastă cenuşie, patru
mărgele din chihlimbar (două albe, una verde şi una roşie) şi un
fragment de oglindă de metal. Materialele datează din sec. II-III d. Hr.
şi aparţin sarmaţilor (CMA)

1. P. Ţuicrea - Pribeagul, Pietre rămase, Bucureşti, 1936, p. 233.

2.a) Informaţie E. Dörner.
b) I. Ordenlich, Marmatia, 2, 1971, p. 25, nr. 38.
c) P. Ţuicrea - Pribeagul, op.cit., p. 237; idem, Hotarul, (Arad), 11,
1934,p. 13.
d) P. Ţuicrea - Pribeagul, op. cit., p. 234, 237 (il.); Gh. Lazin, Aluta, 2,
1970, p. 111, nr. 22; C. Preda, SCIVA, 26, 4, 1975, p. 473.
e) P. Ţuicrea - Pribeagul, op.cit., p. 237 (il.) (ilustraţia reprezintă
moneda maghiară, descrisă în text ca fiind constantiniană).
3. P. Ţuicrea - Pribeagul, op.cit., p. 237.
4. Informaţii E. Dörner ; E. Dörner, Apulum, 9, 1971, p. 687; S.
Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 110 nr. c/1
[M.B.]

NEUDORF (Ujfalu, Temesujfalu) (vezi fig. 17)

1. La cca 1,5 km vest de sat, pe platoul înalt de lângă pârâul Roşia, au
fost culese din arătură:
a) fragmente ceramice, un vârf şi un călcâi de lance din fier, toate din
prima vârstă a fierului (Hallstatt C); se presupune existenţa unei
fortificaţii hallstattiene în acest punct;
b) ceramică cenuşie şi cărămizie lucrată la roată, ceramică lucrată cu
mâna, un fragment de râşniţă din tuf vulcanic, o mărgea de culoare
neagră, un lanţ din bronz şi o monetă de bronz de la Constans,
materiale indicând existenţa unei aşezări din sec. II - IV d. Hr.
2. Pe izlazul satului se vedeau la 1882 urmele unei construcţii de
piatră interpretată drept "propugnaculum roman".
3.De pe teritoiul localităţii provin:
a) o monetă tip Filip II (MOL);
b) un denar roman republican;
c) un aureus de la Augustus;
d) un denar de la Antoninus Pius (MBT).
4. În 1916 a fost descoperit un tezaur de monete imperiale romane
depus într-un vas de lut lucrat cu mână. Cele 220 de piese au fost
emise de Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Lucius
Verus şi Aurelian (MBT, nr.inv. 5061/1917).
5. La cca 2 km sud de localitate, pe Valea Livezilor, au fost culese
fragmente ceramice din sec. III - IV d. Hr.

1. a - b Informaţii E. Dörner; E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 36;

idem, Crisia, 18, 1988, p. 386; idem, Ziridava, 15-16, 1987, p. 31 - 33;
M. Gumă, Civilizaţia, p. 214, 293, nr. 105; informaţii E. D. Pădureanu
(1996); P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 583 nr. 39 a.
2. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 23.
3. a - b Dacia, 19, 1975, p. 312 - 313; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18,
1993, p. 69 nr. 21.
c. I. Glodariu, RCD, , p. 287, nr. 193; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18,
1993, p. 69 nr. 21.
d. Berkezsi, Delm, p. 44; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 69
nr. 21.
4. Inventarul vechi al MBT, p. 424; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18,
1993, p. 69 nr. 21; iidem, ActaMP, 21, 1997, p. 583 nr. 39 b.
5. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 36.
[V.V., P.H.]

OLARI (rezultat din contopirea localităţilor Vărşandul Vechi - Fazekas-

Varsand, Ofazekvarsánd - şi Vărşandul Nou - Fazekas-Varsand,
Ujfazekasvarsánd, Ujvarsánd) (Fig. 43)
1. La nord-vest, spre Şimand, pe terenul fostului CAP, a fost găsită o
daltă de piatră şi o jumătate de secure de piatră neolitică (CMA, nr.
14.971-2)
2. La 5 km de sat, la punctul "Holumb", s-a descoperit o aşezare de
tip Tisa şi două morminte cu schelete chircite din epoca bronzului,
într-unul din morminte se afla un colier din cca 400 mărgele de pastă.
3. Pe locul fabricii de cărămidă, la nord-est de sat, s-au găsit
fragmente ceramice din perioada de tranziţie spre epoca bronzului
(cultura Baden) şi hallstattiene timpurii (CMA)
4. La est de sat, în punctul "Cânepişte", s-au descoperit mărgele de
sticlă, de pastă şi o ceaşcă. Piesele provin din morminte sarmatice.
(CMA, nr.inv. 14973).
5. La "Via Mare", la cca 300 m sud-est de sat s-a descoperit
întâmplător, în 1967, o urnă cu capac conic, de culoare cărămizie,
lucrate la roată, conţinând oase calcinate şi părţi dintr-un pandantinv
de bronz, provenind dintr-un mormânt de incineraţie din sec. II-III
d.Hr. (vasul şi capacul la CMA)(vezi pl. 13)

1. Informaţie E. Dörner.
2. SCIV, 16, 4, 1965, p. 590.
3. Informaţie E. Dörner; P. Roman, I. Németi, Baden, p.12
4.- 5. P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 557, 583 nr. 40 a, b
[E.C.]

OSTROV (Marossziget), com. Birchiş

1. În 1921 s-a descoperit un tezaur compus din 40 obiecte de aur: trei
discuri mari, 30 discuri mici, 11 inele de buclă, 2 brăţări, precum şi
nouă vase aparţinând culturii câmpurilor de urne din epoca bronzului
(MNIRB).
2. Din această localitate provin, din loc neprecizat, fragmente
ceramice din epoca bronzului.

1. S. Severeanu, RMPB, 1-2, 1937, p. 5-10 (il.).

2. A. Borza, Banatul, p. 15.
[E.C.]

PĂDURENI (Erdeieş, Erdöhegy), vezi CHIŞINEU CRIŞ, cu care s-a

contopit.

PĂULIŞ (Pauliş, Paulis, Ópaulis, Ópálos) (vezi fig. 23)

1. În punctul "Năidoreni", pe un grind situat la cca 1 km sud de
Mureş, a fost identificată o aşezare eneolitică aparţinând fazei târzii a
culturii Tisa. Au fost descoperite unelte de silex, ceramică şi un topor
de piatră (colecţia E. D. Pădureanu).
2. Ştiri mai vechi amintesc o aşezare neolitică pe malul Mureşului,
într-o vie (fostă a lui E. Károssy), care ar putea fi însă tot una cu
aşezarea cunoscută din epoca bronzului. Aici s-au găsit multe unelte
de silex (nuclee, aşchii), fusaiole şi greutăţi de lut, fragmente ceramice
aparţinând culturii Otomani, precum şi oase de animale, printre care
multe coarne de cerb (CMA şi MNMB). Tot într-o vie, eventual în
apropierea acestei aşezări, s-au găsit fragmente ceramice de factură
fină, o râşniţă şi un fragment de lance de fier (MNMB).
3. În locul numit "Dealul Bătrân" sau "Via lui Károssy", un platou înalt
aflat în stânga drumului naţional spre Deva, a fost identificată o
aşezare fortificată. Pe baza descoperirilor accidentale şi a sondajului
arheologic întreprins în 1960 au fost definite mai multe niveluri de
locuire atribuite eneoliticului, bronzului târziu (grupul Păuliş), primei
vârste a fierului (cultura Basarabi) şi civilizaţiei dacice respectiv daco-
romane (sec. II î.d.Hr. - IV d.Hr.).
4. Din loc necunoscut provin un topor de luptă de bronz, cu disc,
decorat cu motive spiralice, o brăţară spiralică de bronz şi trei vârfuri
de lance, trei celturi, o brăţară apărătoare de braţ, toate din bronz.
Obiectele se datează din Hallstatt B1 şi aparţin grupului Moigrad-
Tăuteu. Nu se ştie dacă toate obiectele provin din acelaşi depozit
(CMA).
5. În apropierea localităţii, fără a se preciza locul, se semnalează un
vârf de săgeată din fier, dintr-o epocă nedeterminată.
6. În 1854 s-au descoperit într-un loc neprecizat monete dacice de
tipul Filip II şi câteva monete republicane romane (fosta colecţie a
Liceului Catolic Arad).
7. În hotarul localităţii, în arătură, a fost găsit un denar de la Hadrian.
8. Sunt menţionate în raza localităţii substrucţii de clădiri vechi cu bolţi
(galerii subterane) considerate a fi din epoca romană (?), cărămizi
romane cu ştampilă. De asemenea, fără precizarea locului, se
aminteşte un opaiţ de lut ars, probabil roman. Au fost semnalate urme
ale unui val antic de pământ în hotarul satului.
9. În cimitirul fostului sat Păulişul Nou, pe ridicătura numită "Dealul
Cimitirului", lângă un braţ mort al Mureşului, se află o bogată aşezare
din epoca neolitică şi din epoca bronzului. Aici au întreprins săpături,
între 1873 şi 1877, F. Varga şi I. Miletz. S-au descoperit resturi de
vetre, cenuşă, foarte numeroase resturi ceramice, aşchii de obsidiană,
lame de silex, topoare de piatră lustruită, un cuţit curb de piatră,
fusaiole şi greutăţi de lut de la războiul de ţesut, fragmente de râşniţe
primitive şi multe oase de animale. S-a găsit şi un craniu uman
fragmentar. Ceramica cuprinde ulcele în formă de pară, căni şi vase
mari, cu decor plastic şi incizat (MBT). În acelaşi loc s-au găsit
topoare şi ciocane de bronz şi, probabil tot acolo, un tipar de ardezie
pentru turnat ace de bronz. Obiecte de piatră au fost descoperite în
imediata apropiere a cimitirului actual.

1. E. D. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, p. 401; E. D. Pădureanu, Crisia,

15, 1985, p. 36.
2. AÉ, 19, 1875, p. 187; C. Gooss, AVSL, 13, 1876, p. 427; AVSL, 14,
1877, p. 102; J. Hampel, Catalogue, p. 110 - 111; F. Varga, TRÉT, 2,
1876, p. 91- 94; ÉTTK, 12, 1885, p. 52; AÉ, 22, 1, 1902, p. 378; S.
Márki, ArMon, 2, 1, p. 3, 4, 10, 11, 13; D. Popescu, Studii, 2, 1, 1949,
p. 91.
3. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 15; M. Roska, Rep, p. 213, nr. 51; p. 220,
nr. 15; D. Popescu, Studii, 2, 1, 1949, p. 91; Al. Vulpe, Dacia, 9, 1965,
p. 132; E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 460, fig. 15/1; E. D.
Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 36; E. D. Pădureanu, Thraco-Dacica,
11, 1990, p. 157-192; T. Soroceanu, Studien, p. 138, nr. 77.
4. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 13; I. Nestor, Marburger Studien, p. 181,
186 (il.); D. Popescu, Bronzezeit, p. 110, 125 (il.); D. Berciu, RIR, 14,
1944, p. 356-60, 367, 371 (il.); D. Popescu, Dacia, 7, 1963, p. 93-94;
M. Rusu, Dacia, 7, 1963, p. 209; J. Werner, Mykena, p. 307; Vl.
Milojčić, Actes de la IIIe session du Congrés International des
Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, Zürich, 1950, Zürich,
1953, fig. 25/15; D. Popescu, Dacia, 7, 1963, p. 93 sq, fig. 1, 2/1-4; D.
Popescu, M. Rusu, Inventaria ArchAÉologica, fasc., 1, (R1-R17),
Bucarest, 1966, R 5/1-5; A. Mozsolics, Bronzefunde, p. 36 sqq, 153, pl.
18/1-5 şi p. 196 sq, nr. 184 -188 (analiza spectrală); B. Hänsel,
Beiträge, p. 62, 75, 189, lista 47, nr. 6, 213, lista 102, nr. 14; S.
Junghans, E. Sangmeister, M. Schröder, SAM, 2, Berlin, 1968, p. 260
sq, nr. an. 9201, 9204-9207; A. Vulpe, PBF, 9, 2, München, 1970, p. 67
sqq, nr. 293, pl. 19/293; T. Bader, StComSatu Mare, 2, 1972, p. 88, 99;
E. Schubert, BerRGK, 54, 1973 (1974), p. 25; I. Bóna, Bronzezeit,
Budapest, 1975, p. 101, 136, 273; T. Kovács, FA, 26, 1975, p. 35, fig.
4/18; M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozite, p. 49 sq, pl. 19/7-10; 20/1; H.
Müller-Karpe, Handbuch 4, pl. 288/C 1-4; G. Schumacher-Matthäus,
Studien, p. 38, 119 sqq, 147, 169, 196, 213, pl. 61/4; A. Vulpe, V.
Lazăr, CronoV, p. 305, 307, n. 13; I. Andriţoiu, A. Rustoiu, Sighişoara-
Wietenberg, p. 32; C. Kacsó, ÉvkNyíregyháza, 39, 1998, sub tipar; Fl.
Gogâltan, Rep, sv.
5. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 17.
6. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 20, 26; SCIV, 15, 4, 1964, p. 573; I.
Winkler, JNG, 17, 1967, p. 149, nr. 99; S. Dumitraşcu, L. Mărghitan,
Sargetia, 8, 1971, p. 53; C. Preda, MDG, p. 435, nr. 41; I. Glodariu,
RCD, , p. 288, nr. 215 a-b.
7. SCIV, 15, 4, 1964, p. 577; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 111, nr.
24; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 126 nr. 8; M. Barbu, P. Hügel,
Ziridava, 18, 1993, p. 70 nr. 22; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997,
p. 541 a.
8. F. Varga, TRÉT, 2, 1876, p. 91-94; I. Milletz, TRÉT, 2, 1876, p. 172;
S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 12, 23,
9. C. Gooss, AVSL, 13, 1876, p. 427; AVSL, 14, 1877, p. 102; J.
Hampel, Catalogue, p. 111, 113; I. Miletz, TRÉT, 2, 1876, p. 69-70; F.
Varga, TRÉT, 2, 1876, p. 91, 94, 122-28, 167; H. Schroller, St.u.Kz, p.
65; M. Roska, AÉ, 47, 1934, p. 156; informaţie M. Moga.
[V.V., P.H.]

PĂULIŞUL NOU (Újpálos), înglobat în com. Păuliş. Vezi PĂULIŞ, nr.

9

PÂNCOTA (Pankota) (vezi fig. 23)

1. În punctul "Cetatea Turcească" săpături efectuate de diletanţi în
anii 1847, 1862-1863 şi 1883 au scos la iveală ruinele unei bazilici pe
coloane, de tip oriental, databilă în a doua jumătate a secolului X şi
prima jumătate a celui următor. Edificiul, cu un foarte bogat decor
parietal, a fost construit în interiorul unei fortificaţii de pământ
preexistente, al cărei val de pământ era aşezat pe un gătar de bârne.
Biserica a fost reconstruită în secolul XIII şi lărgită în secolul XIV. În
interiorul ei au fost descoperite 58 de morminte cu un inventar bogat:
accesorii vestimentare, cruciuliţe, pinteni etc. (MNMB). Din vechea
bazilică la CMA se păstrează o placă de paviment din teracotă pe care
sunt reprezentate două animale cu capetele întoarse şi baze de
coloane de la altar. Cu ocazia aceloraşi săpături au fost descoperite şi
coarne de cerb prelucrate, datând probabil din epoca neolitică.
2. Punctul "La Totani", situat la nord-est de localitate şi la sud de
întretăierea şoselei Pâncota - Seleuş cu calea ferată Pâncota - Ineu,
este menţionat în literatura de specialitate şi în hotarul Seleuşului,
terenul aparţinând înainte de 1990 CAP-ului din Seleuş (vezi Seleuş,
pct. 1). Punctul de interes arheologic a fost semnalat de Fl. Dudaş.
3. La marginea sudică a oraşului, la poalele "Dealului Pâncotei", pe
locul numit "Movila Cetăţii", au fost descoperite fragmente ceramice
din epoca bronzului (colecţia Fl. Dudaş), din prima vârstă a fierului
precum şi ceramică romană printre care şi fragmente de terra
sigillata (colecţia fostului Institut Pedagogic Oradea).
4. Din puncte neprecizate provin:
a. pietre sferoidale şlefuite şi găurite, greutăţi de lut, un nasture de os,
o daltă, o faleră şi cinci bucăţi de bronz brut - toate din epoca
bronzului (MNMB);
b. un vas dacic (colecţia Liceului Pâncota).
1.TRÉT, 1, 1885, p. 200; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 4, 11, 13-14;
ibidem, 3, 2, p. 206; M. Roska, Rep, p. 219, nr. 9; V. Vătăşianu, Istoria
artei feudale, p. 33 - 34; S. Heitel-More, SCIA,1998 (sub tipar);
informaţii S. Heitel-More.
2. - 3. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 356, 358; informaţii V.
Boroneanţ.
4. a) TRÉT, 1, 1885, p. 200; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 4, 11, 13-14; M.
Roska, Rep, p. 219, nr. 9; M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozite, p. 157.
b) informaţii E. Dörner.
[V.V., P.H.]

PECICA (Pecica Română, Pecica Veche, Ópécska) (Fig. 44)

1. Din puncte neprecizate de pe teritoriul comunei provin:
a) fragmente ceramice neolitice semnalate în satul Rovine;
b) un ciocan de piatră, probabil de la sfârşitul neoliticului (colecţia
Liceului Catolic Arad);
c) câteva obiecte din epoca bronzului: un creuzet de lut, zgură de
bronz, un toporaş de bronz şi o secure de bronz "cu cap rotund";
d) două plăci de aur, despre care nu se dau precizări (MNMB);
e) o brăţară de bronz, probabil din epoca bronzului (colecţia Liceului
Catolic Arad);
f) o placă discoidală de os de 4 cm diametru, cu ornamente curbe şi
unghiulare incizate, datând probabil din epoca bronzului;
g) un topor de piatră (partea superioară îi lipseşte) şi un căuş de
lingură cu un gurgui de turnat, care au fost oferite spre vânzare la
MMCB (2.IV.1956);
h) mărgele colorate de sticlă, din a doua epocă a fierului (MNMB);
i) de pe teritoriul satului Rovine provine o imitaţie după o monetă a lui
Lisimah-Alexandru III (MITC). Unele din aceste obiecte au fost găsite,
pe cât se pare în staţiunea de la punctul următor, însă nu se pot
preciza care anume (cf. şi pct. 4);
j) descoperiri izolate de monete imperiale: un denar de argint de la
Antoninus Pius (CMA) şi unul de la Faustina (MBT); o monetă de bronz
de la Aurelian şi una emisă la Viminacium în timpul Etruscillei (CMA);
două monete de argint de la Vetranio şi Valentinian I (MNMB),
descoperite în 1892; o monetă de aur de la Probus (achiziţionată de L.
Dömötör în 1901); două bronzuri de la Constantin I şi un solidus de
aur al lui Iustinian.
2. La cca. 9 km sud-vest de satele Pecica şi Rovine şi la cca 6 km nord-
est de satul Semlac, la cota 113 de pe malul drept al Mureşului, pe
locul numit "Şanţul Mare", se se află un tell de formă ovală, lung de
117 m şi lat de 70 m, ridicat peste un promontoriu al terasei
Mureşului, curmat spre N printr-un şanţ. Cercetări arheologice au
efectuat aici: L. Dömötör, 1898, 1901; M. Roska, 1910.-1911, 1923-
1924; D. Popescu, 1943; I.H.Crişan, 1960-1962 şi 1964 (materialele la
CMA, MITC, MBT, MNIRB, MNMB). Stratul de cultură al staţiunii este
gros de cca. 4 m, dintre care cei 3 m de deasupra pământului
nemişcat constau după M. Roska din 16 niveluri aparţinând culturii
Periam-Pecica din epoca bronzului, concretizate prin lut ars, cărbune,
cenuşă, vetre, resturi de locuinţe, bătătură de lut. La baza nivelului I
Roska a descoperit, într-un punct din partea de sud a staţiunii, cu
prilejul săpăturilor din 1923, sub un strat de steril, material eneolitic
precum silexuri, lame de obsidiană, cioburi cu decor încrustat cu alb,
cioburi pictate, obiecte de cupru. E vorba de o aşezare eneolitică
aparţinând orizontului cu torţi pastilate. Nivelurile I-VII ale lui Roska
numărate de jos în sus, conţin elementele staţiunii eponime de la
Periam, situată la 25 km sud de Pecica, pe stânga Mureşului, în Banat.
Inventarul nivelurilor VIII-XVI prezintă caracterele aceleiaşi culturi,
însă mai dezvoltate, datând după sfârşitul aşezării de la Periam. Forma
cea mai cararcteristică a ceramicii de la Pecica este reprezentată prin
văscioarele cu gât îngustat, cu corpul bombat spre fund şi cu două
torţi simterice care nu se înalţă peste nivelul buzei. Această formă,
frecventă la Periam şi prezentă la "Şanţul Mare" încă de la primul
nivel, se dezvoltă mult în nivelurile specifice fazei Pecica, prin
răsfrângerea largă a buzei, prin variantele rombice sau triunghiulare
ale gurii vasului şi prin amplificarea pântecelui. Alte caracteristici ale
nivelurilor din epoca bronzului de la "Şanţul Mare" sunt capace în
formă de strachini inversate, mici căuşe cu coadă, vase cu o singură
toartă şi uneori cu gura oblică, străchini ovale cu fundul plat şi cu
margini verticale simple, văscioare simple, conice. Un vas prezintă
câte două rânduri de torţi suprapuse, dând impreisa a două vase
introduse unul în celălalt. În nivelul III (Roska) se remarcă un vas cu
pântecele străpuns de găuri, reprezentând poate o afumătoare. În
nivelurile specifice fazei Pecica apar din ce în ce mai des torţile
bifurcate în partea superioară (ansae lunatae). Vasele sunt în general
de mici dimensiuni: între 6 - 10 cm înălţime. Cele mai multe prezintă o
tehnică îngrijită, sunt frumos lustruite, de culoare cenuşie sau brună-
deschis. Ceramica grosolană, poroasă, este prezentă într-o proporţie
mai redusă şi cuprinde numai forme simple. În ceramica culturii
Periam-Pecica decorul nu joacă un rol notabil. Pe vasele de la Pecica
se pot observa doar câteva linii simple, incizate, orizontale şi
verticale, uneori linii în zig-zag şi foarte rar un decor geometric mai
dezvoltat (vezi pl. 1). Ornamentele spiralice sunt cu totul străine
acestei culturi. Cele mai multe vase sunt lipsite de orice decor. În
afară de olărie, săpăturile au mai scos la iveală fusaiole, greutăţi de
lut, obiecte de os, coarne de cerb prelucrate, perle de chihlimbar,
pandantive făcute din scoici, fragmente de topoare de piatră lustruite,
un lustruitor de piatră, şi râşniţe primitive. Pe baza informaţiei
publicate şi a datelor inedite din registrul inventar al muzeului din
Arad, Fl. Gogâltan atribuie nivelurilor din bronzul mijlociu
următoarele piese din metal: un topor cu prag, 4 dălţi, 3
străpungătoare, o brăţară simplă, două ace cu capul în formă de
păstaie, 5 pandantive în formă de ochelari, 2 nasturi (dintre care unul
din aur), două bucăţi de zgură, 6 resturi de la turnare şi mai multe
fragmente de tubuleţe din spirale. Acelaşi cercetător a identificat un
număr de 28 de tipare (vezi fig. 2). Din punctul de vedere al tipului şi
numărului de piese obţinute în aceste tipare, trebuie avut în vedere
faptul că există tipare în care se turnau mai multe obiecte.
Repartizarea tiparelor pe tipuri este următoarea: 6 pentru topoare
plate, 11 pentru topoare de tip Hajdúsamson, 4 tipare pentru topoare
neprecizate ca tip, un tipar de pumnal, unul în care se obţineau vârfuri
de lance, 7 pentru dălţi, două pentru străpungătoare şi două pentru
catarame. Numărul total al pieselor care s-au turnat în tiparele
descoperite la Pecica este de 34.
Săpăturile lui I. H. Crişan au stabilit existenţa de fapt a doar opt
niveluri aparţinând epocii bronzului numerotate de sus în jos astfel
încât cel mai vechi nivel este nivelul VIII iar cel mai nou I.
Paralelizarea nivelurilor stabilite pe baza ultimelor săpături este
următoarea VIII = 1-2; VII = 3-4; VI = 5; V = 6-7; IV = 8-10; III = 11-
12; II = 13; I = 14-16. Noile săpături au stabilit existenţa unei faze de
tranziţie de la faza Periam la faza Pecica (nivelul IV). Pe baza ultimei
stratigrafii s-a clarificat problema sfârşitului aşezării de la "Şanţul
Mare" şi anume că vieţuirea durează aici până în faza Reinecke D
dovedită de bronzuri şi canelarea tot mai accentuată a ceramicii. Cu
ocazia săpăturilor lui I. H. Crişan s-a descoperit o mare cantitate de
ceramică, în bună parte reconstituibilă, dovedind că alături de formele
mici şi mijlocii există un număr egal de forme mari din categoria fină
ori de uz comun. Prin continuitatea sa îndelungată, cuprinzând
deopotrivă fazele corespunzătoare staţiunii de la Periam şi faze
ulterioare necunoscute în acea staţiune, aşezarea de la Şanţul Mare
capătă o însemnătate primordială pentru reconstituirea evoluţiei
culturii Periam, al cărei nume a început să fie completat în literatura
ştiinţifică prin expresia "Periam-Pecica" paralel cu acela de "cultura
Mureş" pe baza situării celor două staţiuni eponime în preajma
cursului inferior al Mureşului. Aria de răspândire a culturii Periam-
Pecica cuprinde şesul Tisei din jurul gurii Mureşului, cu Banatul de
vest şi regiunea Aradului, întinzându-se atât în marginea de vest a
teritoriului României, cât şi în marginea de est a Ungariei şi într-o
porţiune din Iugoslavia. Această cultură prezintă afinităţi strânse cu
unele culturi din epoca bronzului din Ungaria, cu cultura Vatina din
Banatul de S şi Oltenia, cu Otomani din Bihor şi Vercbicoara din
Oltenia. Este contemporană în parte cu cultura Schneckenberg din
sud-estul Transilvaniei şi cu Glina III din Câmpia Română. Câteva din
elementele sale au fost puse în legătură cu modele vest-anatoliene şi
egeene. Începuturile aşezării puse de Roska la sfârşitul neoliticului,
datează de fapt dintr-o fază proprie epocii bronzului. Elementele de
caracter eneolitic descoperite în 1923 la "Şanţul Mare", sub nivelul I
(Roska), nu aparţin culturii Periam-Pecica. În ce priveşte sfârşitul
acestei culturi s-a ajuns la concluzia că ultimul nivel de la Şantul Mare
ajunge până în ultima perioadă a epocii bronzului. Oamenii culturii
Periam-Pecica se ocupau cu o agricultură relativ dezvoltată precum şi
cu creşterea vitelor şi într-o măsură mai redusă, practicau vânătoarea
şi pescuitul. Deauspra celor opt niveluri din epoca bronzului de la
"Şanţul Mare", într-un strat gros de 0,50 - 1 m, săpăturile lui I. H.
Crişan au stabilit existenţa unei bogate aşezări dacice din a doua
epocă a fierului, cu două niveluri de locuire: un prim nivel ce se
datează în sec. III-II î.d.Hr. şi un nivel din sec. I î.d.Hr. ce durează
până la începutul sec. II d.Hr. Din aşezarea dacică provin numeroase
vase printre care mai multe fructiere cu picior, negre, lustruite, de
tehnică primitivă, lucrate cu mâna, vase poroase decorate cu brâie şi
proeminenţe de tradiţie hallstattiană precum şi numeroase ceşti-opaiţ
(cu una sau două toarte). Dintre vasele lucrate la roată, unele imită pe
cele celtice, iar altele sunt dacice. M. Roska menţionează tot ca
aparţinând acestui strat câteva morminte celtice de incineraţie cu
următorul inventar: trei vârfuri de lance, o sabie cu teacă, două cuţite,
un celt, toate din fier, precum şi trei vase întregi cu fundul bombat în
formă de umbo (CMA). Mormintele celtice au fost descoperite însă,
foarte probabil în altă parte decât la "Şanţul Mare". Din săpăturile lui
Dömötör făcute în 1901, unele obiecte au rămas în colecţia personală
(moştenită de fiul său), iar altele au intrat în depozitul CMA. Dintre
acestea menţionăm câteva mai importante care aparţin mai multor
epoci: o fibulă de bronz de tip tracic cu apendice ornamentat cu linii
incizate, datând de la mijlocul epocii fierului (CMA, nr. inv. 1998), o
fibulă de bronz ornamentată cu protome de animal, datând de la
începutul epocii Latène (CMA, nr. inv. 1966), două fibule celtice (CMA,
nr. inv. 1896, 1899, vezi pl. 5), opt brăţări de bronz dintre care două de
factură celtică (CMA, nr. inv. 1991-2000, 2001) un umbo, un vârf de
lance, un topor, o seceră, un sfredel, un celt, toate din fier şi un ac de
undiţă din bronz (CMA, nr. inv. 1547-64), datând probabil din epoca
Latène, apoi câteva scoici şi mărgele de sticlă colorată (CMA, nr. inv.
1973-4), două catarame de bronz de tip bizantin, dintre care una cu
semnul crucii (CMA, nr. inv. 1968, vezi pl. 15), o fibulă de bronz cu
capul dreptunghiular ornamentat cu cerculeţe incizate (CMA, nr. inv.
1962) şi alta cu capul în formă de semidisc cu cinci braţe, ambele
datând din sec. VI d.Hr., un colier din sârmă răsucită, şase butoni,
cinci de bronz şi unul de aur, cercei de tâmplă cu capul răsucit ăn
formă de S, cercel cu capul în formă de strugure (CMA, nr. inv. 1970-
78, 1997), datând din sec. XI d.Hr., apoi trei scăriţe, două zăbale, trei
pinteni, şapte vârfuri de lance, un vârf de săgeată cu trei muchii, un
topor mare cu două tăişuri, un fragment de seceră (?), un cosor şi alte
piese greu de determinat precum şi bucăţi dintr-o cămaşă de zale,
toate din fier, datând probabil din epoci diferite (CMA, nr. inv. 1635-
1666). După cât se pare cele mai multe dintre piesele despre care a
fost vorba provin de la Pecica însă din alte puncte decât "Şanţul
Mare". Săpăturile lui I. H. Crişan, care s-au extins pe cea mai mare
parte a tellului, au stabilit existenţa aici a unei aşezări din epoca
bronzului (despre care am vorbit) apoi a unei aşezări dacice şi a unui
cimitir de inhumaţie din sec. XI-XII. În ce priveşte aşezarea dacică
aceasta s-a extins şi în afara tellului care reprezintă doar partea
fortificată, acropola aşezării. Aici s-au descoperit ateliere printre care
un important atelier al unui bijutier în care pe lângă podoabe se
băteau şi monete, după cum o dovedeşte o stanţă monetară ce făcea
parte din inventarul atelierului alături de alte unelte printre care şi
dălţile mici de bronz. Pe acropolă a mai fost descoperit un sanctuar
rotund cu stâlpi de lemn şi o clădire cu absidă. Spre deosebire de
locuinţele de pe acropolă care sunt de suprafaţă cele din afara
acesteia sunt adâncite în pământ. Cu ocazia ultimelor săpături a fost
descoperit un foarte bogat şi variat material arheologic alcătuit din
ceramică fină sau de uz comun lucrată cu mâna sau la roată, unelte şi
podoabe (de aur, argint, bronz sau fier) monete romane, importuri,
etc. Aşezarea fortificată de la "Şanţul Mare" a fost identificată ipotetic
cu Ziridava lui Ptolemeu de către I. H. Crişan.
În cimitirul de sec. XI-XII au fost dezvelite peste 100 de
morminte. Din inventarul acestora făceau parte monete arpadiene,
inele, inele de buclă cu capete în formă de S din argint sau bronz,
mărgele, cercei, etc.
3. În imediata apropiere de staţiunea "Şanţul Mare" pe locul numit
"Prunişte", un locuitor din satul Rovine a descoperit întâmplător, în
1938, cu prilejul aratului, un vas de lut conţinând 48 conuri de aur, o
mică aplică rotundă (nasture ?) de aur şi două scoici din specia
columbella. Vasul, înalt de 10,2 cm, prevăzut cu picior tronconic şi cu
două torţi de tipul ansa lunata, ornamentat cu incizii liniare, aparţine
culturii Vatina. Conurile de aur, lungi de 1,2 - 1,5 cm, goale în interior,
simple, sunt prevăzute cu găuri în mijloc pentru a fi înşirate într-un
colier. Greutatea totală e de 13,5 gr. Aplica de aur, uşor convexă, cu
diametrul de 1,2 cm decorată cu dungi concentrice şi cu puncte en
repoussé, prezintă găuri laterale pentru a fi cusută pe veşminte.
Tezaurul, datat în perioada II Reinecke din epoca bronzului (după
această aplică şi după urna de tip Vatina), a fost înglobat în vremea
dezvoltării culturii Periam-Pecica din staţiunea vecină (MNIRB).
4. Într-un punct neprecizat de pe teritoriul comunei Pecica s-a
descoperit întâmplător în 1901, un depozit de peste 300 de obiecte de
bronz depuse într-o urnă de lut bitronconică de tip villanovian, cu
proeminenţe şi caneluri, înaltă de 43 cm. Printre obiecte se remarcă
trei fragmente de aplici de centură (din care una s-a pierdut)
ornamentate cu benzi în relief striate şi cu spirale incizate, o spadă de
bronz lungă de 40,3 cm, de un tip târziu cu peduncul, mai multe
fragmente dintr-un ferăstrău, brăţări făcute din lame spiralate cu
ornamente incizate, o spirală ruptă, două vârfuri de lănce, 10 seceri cu
butoni, şase pandantive, numeroase piese de podoabă, aplică rotundă
cu puncte en repoussé, un inel cu gravuri bogate, 220 de mici nasturi
din tablă de bronz răsucită ca o pâlnie. Împreună cu obiectele de
bronz se aflau şi opt mărgele mari de chihlimbar. Depozitul datează
din perioada de tranziţie de la epoca bronzului la prima epocă a
fierului. Cea mai mare parte din depozit, inclusiv urna, se află la
MNMB.
5. La aproximativ 1 km spre vest de gară, s-a descoperit întâmplător,
în 1882, un depozit care conţinea: 2 topoare cu disc şi spin tip B1, un
cu cuţit, 3 brăţări ornamentate, un ac cu capul în formă de pecete, 2
spirale, toate din bronz, şi 2 inele de buclă din aur (o parte din obiecte
la CMA, nr. inv. 12458-12461 şi o parte la MNMB, nr. inv. 16/ 1883).
Depozitul datează din bronzul târziu.
6. Un alt depozit de bronzuri a fost descoperit întâmplător în anul
1966 în stânga drumului ce duce la Nădlac, la cca 1,5 km vest de
comună, pe locul numit "Între Vii". Din acesta la CMA au ajuns două
celturi întregi şi unul fragmentar şi o seceră de cu tipul limbă la
mâner (inv. nr. 14405, 14428, 14431-32). Tot de aici, cu ocazia unei
recunoaşteri făcute la faţa locului, E. Dörner a cules fragmente
ceramice din perioada de tranziţie spre epoca bronzului (cultura
Baden), hallstattiene, dacice din epoca Latène şi feudale timpurii.
7. Pe drumul spre Nădlac în punctul "Zgârietură" s-a descoperit
întâmplător un tezaur de monete dacice de argint (de tip Pink 274) din
care 14 piese întregi, 3 crăpate şi 20 fragmentare au ajuns în
Cabinetul Numismatic al Academiei Române. Din acelaşi tezaur se
pare că provin două monete în colecţia Gh. Miloi (Arad) şi una în
cololecţia ing. O. Luchian (Bucureşti).
8. Cu prilejul săpării temeliilor pentru construirea unei case din
Pecica, pe la anul 1858, s-au descoperit 50 de urne funerare despre
care nu avem alte precizări.
9. La fabrica de cărămidă au fost descoperită în 1898, într-un
mormânt, împreună cu vase terra sigillata, o imitaţie de bronz după o
monetă imperială. Probabil tot de acolo provin şi următoarele obiecte:
o fibulă de bronz, patru mărgele de sticlă, fragmente ceramice, găsite
în 1898, lângă un schelet (MNMB). Este vorba de morminte sarmatice
din secolele II - III d. Hr. La nord, în imediata vecinătate a acestui
punct, a fost culeasă de la suprafaţă ceramică specifică epocii
bronzului (cultura Mureş).
10. La cca 2 km de "Şanţul Mare" se află o altă movilă, mai mică,
numită "Şanţul Mare", care e formată deasemena din straturi de
cultură ce aparţin unor epoci diferite. Nu s-au făcut cercetări.
11. La est de cărămidărie (aparţinătoare de fostul CAP "Ogorul"), cu
ocazia unor cercetări de suprafaţă în 1968, E. Dörner a cules: două
fragmente de terra sigillata, fragmente ceramice cenuşii lucrate cu
roata şi cu mâna, patru mărgele de sticlă şi acul unei fibule de bronz
(CMA, inv. nr. 14653 - 14659). Descoperirile datează din sec. II-III
d.Hr.
12. La marginea de est a comunei, pe teritoriul dintre calea ferată şi
şoseaua care duce la Arad, s-a descoperit întâmplător un antoninian
de la Gallienus care a ajuns într-o colecţie particulară.
13. La cca 2 km vest de comună, s-au găsit fragmente ceramice, o
monetă fourée de la Crispina şi un denar de la Iulia Domna (CMA).
14. La cca 5 km est de localitate, în punctul "Forgaci", au fost
semnalate:
a) fragmente ceramice neolitice (cultura Starčevo-Criş);
b) o aşezare eneolitică timpurie (cultura Bodrogkersztúr) de tip tell;
c) ceramică hallstattiană timpurie;
d) ceramică cenuşie lucrată la roată (sec. III - IV d. Hr.);
e) o aşezare din secolele XI - XIII.
15. La cca 1 km vest de "Forgaci", în dreptul km 13 al şoselei Arad -
Pecica, au fost culese de la suprafaţă fragmente ceramice eneolitice
(cultura Bodrogkeresztúr). Cercetările arheologice intreprinse aici în
anul 1989 (S. A. Luca) au identificat o aşezare fortificată (?) cu două
niveluri de locuire aparţinând fazei timpurii/clasice a culturii
Bodrogkeresztúr. Din aceeaşi zonă mai provin fragmente ceramice din
din epoca bronzului (cultura Otomani), prima vârstă a fierului, din
epoca post-romană (sec. IV d. Hr.) şi medievale (sec. XI - XIII).
16. La nord de "Forgaci", lângă fosta fermă a 13 a I.A.S Pecica, se
semnalează o aşezare din secolele III - IV d. Hr. precum şi fragmente
ceramice din secolele XI - XIII.
17. La est de Pecica, în zona intersecţiei drumului Bodrogului cu
şoseaua Arad - Nădlac au fost culese fragmente ceramice hallstattiene
şi altele databile în secolele III - IV d. Hr. Sporadic a apărut şi
ceramică medievală (sec. XIII - XIV). Sunt menţionate morminte de
inhumaţie în "casete de cărămidă".
18. La sud-vest de Hanul "La Răscruce" au fost descoperite fragmente
ceramice din secolele III - IV d. Hr. şi XI - XIII.
19. În punctul Hăblău, situat la cca 11 km vest de localitate, pe malul
Mureşului, cercetările arheologice din 1993 - 1994 (R. Heitel şi colab.)
au pus în evidenţă vestigii aparţinătoare secolelor XI - XIII precum şi
civilizaţiei dacice. Chiar în malul înalt al Mureşului a fost dezvelit
colţul de nord-vest al unei bazilici (re)construite în secolul XIII.
Edificiul avea două turnuri pe faţadă (orientată spre vest). În imediata
vecinătate a colţului de nord-vest a bazilicii a fost descoperit un
mormânt datat pe baza bogatului harnaşament (de provenienţă sud-
dunăreană) în secolul XI. Alinierea mormântului faţă de bazilică a
condus la concluzia că înainte de edificiul de secol XIII, foarte aproape
(probabil astăzi acoperit de apele Mureşului) trebuie să se fi aflat altă
bazilică construită în secolul XI.
Edificiul cercetat suprapune un cuptor de olărie dacic şi unul databil
în secolele XI - XII.

1. a) M. Roska, Rep, p. 239, nr. 58.

b)-e) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 3, 13, 16, 15.
f) K. Horedt, Omagiu Lupaş, p. 343-49 (il.);
g) informaţii Al. Vulpe.
h) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 16.
i) NK, 8, 1909, p. 132; K. Pink, Münzprägung, p. 119, 140, nr. 177.
j) TRÉT, 3, 1888, p. 224; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 26; AÉ, 13, 1893, p.
181; E. Dörner, Ziridava, 1, 1968, p. 179, nr. 6; idem, SCIV, 11, 2,
1960, p. 431; SCIV, 19, 1, 1968, p. 178; SCIV, 24, 1, 1974, p. 149;
Dacia, 17, 1973, p. 413; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 111, nr. 25; C.
Preda, SCIVA, 26, 4, 1975, p. 476; S. Dumitraşcu, Dacia apuseană, p.
126 nr. 9, 245 nr. F/5; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993, p. 70 nr.
23 a; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 584 nr. 43 a.
2. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 15; L. Dömötör, AÉ, 21, 1901, p. 327-34
(il.); idem, AÉ, 22, 1902, p. 271-74 (il.); I. Haller, AÉ, 24, 1904, p. 235-
36; M. Wosinsky, Az öskor mészbetétes diszü agyagmüvessége,
Budapest, 1904, pl. LXXV; B. Milleker, TRÉT, 21, 1905, fasc. 1-2, p.
38, 41, 59; M. Roska, Dolg, 3, 1912, p. 1-73 (il.); idem, AO, 2, 1923, p.
467; idem, Dacia, 1, 1924, p. 314 -15; idem, AÉ, 48, 1934, p. 154;
idem, Közl, 2, 1942, p. 83; idem, Közl, 3, 1943, p. 74, nr. 45; idem,
Közl, 4, 1944, p. 67, nr. 103 (il.); idem, Rep, p. 224, nr. 45; idem,
Apulum, 3, 1, 1946-48, p. 75; I. Andrieşescu, Contribuţie, p. 68; V.
Pârvan, Getica, p. 408, 584, 593; V. G. Childe, Danube, p. 260-261,
380; Al. Vulpe, EDR, 4, 1930, p. 205; idem, RIR, 4, 1934, p. 317; M.
Párducz, DolgSz, 7, 1931, p. 89; B. Richthoffen, AÉ, 45, 1931, p. 259-
60; N. berg, Chronologie, 3, p. 49, 53 (il.); I. Nestor, Stand, p. 85-86,
92, 110, 159; E. Reninger, WestgotZ, p. 16; L. Márton, DolgSz, 9-10,
1933-34, p. 126, 163; Gy. Török, DolgSz, 12, 1936, p. 133, 149, 175; C.
C. Giurescu, Mannus, 29, 1937, p. 552; K. Horedt, Omagiu Lupaş, p. 3
sqq; D. Berciu, Balcania, 6, 1943, p. 297 (il.); P. Patay, Frühbronzezeit,
p. 53, 104; D. Popescu, Transilvania, 74, 1944, p. 641; idem, MNA,
Raport, 1944, p. 71-73 (il.); idem, Bronzezeit, p. 54-60, 67, 138 (il.);
idem, ACMI, 1943 (1946), p. 181, 188; I. Berciu, RT, 10, 1-2, 1944, p.
133; M. Moga, Apulum, 3, 1, 1946-48, p. 63; informaţii D. Popescu şi
M. Rusu; Vl. Milojčić, Actes de la IIIe session du Congrés International
des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, Zürich, 1950, Zürich,
1953, p. 257 sqq; R. Hachmann, Die frühe Bronzezeit im westlichen
Ostseegebiet und ihre mittel- und südosteuropäischen Beziehungen,
Hamburg, 1957, p. 88, 94, 115, 123, 175, 231; A. Mozsolics, ActaArch,
9, 1958, p. 238; I. Nestor, IstRom, 1, 1960, p. 107; Vl. Dumitrescu,
Cârna, p. 211, 215, 220; A. Mozsolics, Bronzefunde , p. 115; I. H.
Crişan, Apulum, 5, 1965, p. 127-137 (il.); idem, ActaMN, 3, 1966, p.
91-101 (il.); idem, ActaMN, 6, 1969, p. 93-115 (il.); idem, EH, 2, 1969,
p. 1009-1010; idem, Ceramica, p. 270, nr. 221 (il.); idem, Ziridava, 3-4,
1974 (1975), p. 37-87 (il.); idem, Ziridava. Monografie arheologică,
Arad, 1978, passim; SCIV, 12, 1, 1961, p. 142, nr. 91; SCIV, 13, 1,
1962, p. 207, nr. 57; SCIV, 14, 1963, p. 457; SCIV, 15, 1964, p. 578;
SCIV, 16, 1965, p. 594; SCIV, 20, 1, 1969, p. 169; Dacia, 5, 1961, p.
578, nr. 96; Dacia, 6, 1962, p. 581; RevMuz, 3, 1, 1966, p. 89; E.
Dörner, SCIV, 11, 1960, p. 431; S. Junghans, E. Sangmeister, M.
Schröder, SAM, 2, Berlin, 1968, p. 258 sq, nr. an. 9191-9193, 9195-
9200; A. Mozsolics, BerRGK, 45-47, 1965-1966 (1968), p. 13; A. Vulpe,
PBF, 9, 2, München, p. 39 sq, nr. 108, pl. 8/108, 49 sq, nr. 206-208, pl.
13/206-208, 52, nr. 224-228, pl. 14/224-228, 65, nr. 288-290, pl.
18/288-290; A. Vulpe, E. Tudor, SCIV, 21, 3, 1970, p. 423, n. 15-16;
Vl. Zirra, Dacia, 15, 1971, p. 179 (un umbo de scut socotit a fi celtic -
fig. 1/19 - este atribuit neamurilor germanice - vandali, gepizi - de
Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 143 nr. D/2); S. Dumitraşcu, L.
Mărghitan, Sargetia, 8, 1971, p. 49; E. Stoicovici, I. Winkler, ActaMN,
8, 1971, p. 477 (il.); P. Roman, Dacia, 15, 1971, p. 85 şi urm.; D.S.
Luminosu, Tibiscus, 2, 1972, p. 27-34; E. Schubert, BerRGK, 54, 1973
(1974), p. 26; N. Chidioşan, Crisia, 4, 1974, p. 158, nr. 18; Vl.
Dumitrescu, Arta preistorică în România, Bucureşti, 1974, p. 310-317;
H. Müller-Karpe, Handbuch 3, p. 251, 914; A. Vulpe, PBF, 9, 5,
München, 1975, p. 61 sqq, nr. 311-318, pl. 35/311-318; T. Soroceanu,
PZ, 50, 1975, p. 164 -178 (il.); idem, Dacia., 21, 1977, p. 55-79; idem,
StComCaransebeş, 2, 1977, p. 242-250; idem, Banatica, 4, 1977, p.
105-110; idem, PAS, 1, Berlin, 1982, p. 353-369; idem, Studien,
passim; N. Chidioşan, Derşida, p. 88 sq, nr. 21; H. Müller-Karpe,
Handbuch 4, p. 180; C.W. Beck, E. Sprincz, AÉ, 108, 2, 1981, p. 208,
210; I. Glodariu, Arhitectura, p. 7, 11, 16, 18-19, 30, 32-33, 42-43, 45-
46, 58-59, 61, 63, 66, 68-69, 128, 152; M. Girić, Kulturen, p. 33-51;
idem, Rad Vojvodjanskih Muzeja, 30, 1986-1987, p. 71-83; M. Şandor-
Chicideanu, I. Chicideanu, Dacia N.S., 33, 1989, p. 5-38; V.G. Childe,
PZ, 66, 2, 1991, p.150; L. Mărghitan, Ziridava, 18, 1993, p. 55-62; Fl.
Gogâltan, Thraco-Dacica, 16, 1995, p. 60; idem, Fl. Gogâltan, Early
Bronze Age, p. 47; H. Ciugudean, Epoca, p. 120; M. Barbu, Ziridava,
19-20, 1996, p. 91-94; M. Gumă, Epoca bronzului, p. 26, 51, 54; C.
Kacsó, ÉvkNyíregyháza, 39, 1998, sub tipar; Fl. Gogâltan, Rep, sv.
3. Vl. Dumitrescu, Dacia, 7 - 8, 1937-1940, p. 127-131 (il.); D. Popescu,
Bronzezeit, p. 130-132; idem, Materiale, 2, 1956, p. 200, 205-206 (il.);
I. Nestor, IstRom, 1, 1960, p. 107; D. Popescu, SCIV, 13, 2, 1962, p.
399 sq, 407, 409; B. Hänsel, Beiträge, p. 221, 237, pl. 13/17-21, lista
120, nr. 17; A. Mozsolics, BerRGK, 45-47, 1965-1966 (1968), p. 51; I.
Bóna, Bronzezeit, p. 180 sqq (depozitul este atribuit culturii Vatina); I.
Miclea, R. Florescu, Preistoria Daciei, Bucureşti, 1980, nr. cat. 454; H.
Müller-Karpe, Handbuch 4, p. 801, nr. cat. 278; A. Vulpe,
Prähistorische Archäologie Südosteuropas, 1, Berlin, 1982, p. 321-
328; G. Schumacher-Matthäus, Studien, p. 40, 141, 143, 208, pl. 64/3;
P. Rogozea, AnB, 5, 1997, p. 12; Fl. Gogâltan, Rep, sv. (depozitul este
atribuit culturii Mureş)
4. J. Hampel, AÉ, 22, 1902, p. 85; Eber, EMU, 9, 1905, p. 9-12 (il.); B.
Milleker, TRÉT, 21, 1905, p. 34; L. Márton, AÉ, 28, 1908, p. 53; AÉ,
29, 1909, p. 409; V. Pârvan, Getica, p. 328, 432; I. Nestor, Stand, p.
115; N. berg, Chronologie, p. 42 (il.); G. V. Merhart, Bonner Jahrb,
147, 1942, p. 45, 82 (il.); M. Roska, Rep, p. 154, nr. 56; J. Harmatta,
AÉ, 7-9, 1946-48, p. 117; M. Roska, Dacia, 7, 1963, p. 207; idem,
OmD, p. 490; A. D. Alexandrescu, Dacia, 10, 1966, p. 133-134, 186, nr.
250.
5. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 16; M. Roska, Rep, p. 224, nr. 45, fig.
276a; D. Popescu, Bronzezeit, p. 146, pl. XV/4; J. Werner, Mykena,p.
307 (numărul de inventar, luat de la Fr. Holste, este cel al toporului
de la Păuliş); D. Popescu, ActaArch, 7, 1956, p. 200, 205, fig. 119/4, 6;
D. Popescu, Dacia, 7, 1963, p. 95 sq, fig. 4/1-4; D. Popescu, M. Rusu,
Inventaria Archaeologica, fasc., 1, (R1-R17), Bucarest, 1966, R 14/1-
10; A. Mozsolics, Bronzefunde, p. 155, pl. 35/4; B. Hänsel, Beiträge,p.
190, lista 49, nr. 19; p. 204, lista 81, nr. 17; p. 209, lista 95, nr. 10; A.
Vulpe, PBF, 9, 2, München, 1970, p. 74 sq, pl. 23/331, 327, Pl. 71; A.
Mozsolics, Bronze, p. 15, 31, 168 sq, pl. 4/1-5; M. Petrescu-Dîmboviţa,
Depozite, p. 41 sq, pl. 6/1, 6-8, 10-11; H. Müller-Karpe, Handbuch 4,
pl. 321/E 1-7; R. Rašajsky, Glasnik Pančevo, 1, 1988, p. 22; P. Rogozea,
AnB, 5, 1997, p. 12, pl. II/9-10 (depozitul este confundat cu cel de la
"Rovine"); C. Kacsó, ÉvkNyíregyháza, 39, 1998, sub tipar; Fl Gogâltan,
Rep, sv.
6. E. Dörner, Materiale, 9, 1970, p. 460 (il.); ; P. Roman, I. Németi,
Baden, p.12
7. O. Iliescu, SCN, 2, 1958, p. 460, nr. 37 (il.); I. Winkler, SCN, 4,
1968, p. 82, 85, 99; R. Forrer, KeltNum, 2, p. 71; C. Preda, MGD, p.
309, 310, nr. 7.
8. Gazdasági Lapok, 1858, p. 703; S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 29.
9. Ö. Gohl, AÉ, 21, 1901, p. 421 (il.); idem, NK, 3, 1904, p. 84 (il.); A.
Hampel, AÉ, 18, 1898, p. 375; E. Dörner, Apulum, 9, 1971, p. 688; S.
Dumitraşcu, Dacia apuseană, p. 110 nr. b/2.
10. L. Dömötör, AÉ, 21, 1901, p. 327.
11. Informaţii E. Dörner.
12. - 13. B. Mitrea, SCIV, 17, 1966, p. 423; B. Mitrea, SCIV, 19, 1968,
p. 178; Gh. Lazin, Aluta, 2, 1, 1970, p. 111, nr. 25; S. Dumitraşcu,
Dacia apuseană, p. 126 nr. 9; M. Barbu, P. Hügel, Ziridava, 18, 1993,
p. 70 nr. 23 d-e; P. Hügel, M. Barbu, ActaMP, 21, 1997, p. 584 nr. 43 a.
14. a, c -e E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 37;
b. E. D. Pădureanu, Crisia, 12, 1982, p. 29 - 60.
15. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 37; Gh. Lazarovici, I.
Munteanu, în StComCaransebeş, 4, 1982, p. 125; Gh. Lazarovici, în
Acta MN, 20, 1983, p. 11-12 nr.108; idem, în Banatica, 8, 1985, p. 85,
88; S.A. Luca, în SympThrac, 8, 1990, p. 89-92; idem, în AnB, 2, 1993,
p. 49-86; idem, Bodrogkeresztúr, p. 10, 13-14, 19, 35, 44, 53 (il)
16. - 18. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 37.
19. Informaţii S. Heitel-More.
[I.H.C., P.H.]

PEREGU MARE (Peregul German, Németpereg) (Fig. 45)

1. În hotarul de sud-est al localităţii s-au distrus, în 1898, câteva
morminte de călăreţi. Din piesele salvate, 2 scăriţe, o zăbală de fier,
patru capete de curea din plăci presate şi trei nasturi- butoni
semisferici au ajuns la MNMB. Din aceeaşi descoperire, la CMA se
află două scăriţe, o zăbală din fier, o cataramă mică din fier, două
capete de curea din metal presat şi şase nasturi-butoni semisferici.
Toate obiectele se datează în perioada avară timpurie (567 - 680
d.Hr.).
2. La 1 km est de sat au fost descoperite fragmente ceramice şi vase
întregi în care ar fi fost vase mai mici şi oase arse.
1. J. Hampel, AÉ, 18, 1898, p. 445; idem, Alterthümer, 2, 1905, p. 346-
348 (il.); K. Horedt, IstRom, 1, 1960, p. 721; E. Dörner, SCIV, 11, 2,
1960, p. 431.
2. TRÉT, 2, 1876, p. 106.
[V.V.]

PEREGU MIC (Kispereg), com. Peregu Mare

1. Pe teritoriul satului a fost găsit un topor ornamentat şi lustruit.
Piesa este probabil eneolitică.
2. Pe câmp a fost găsită o monetă de bronz de la Traian (MNMB).
3. În anul 1886 pe teritoriul satului, la sălaşul "Szondy", a fost
descoperit un mormânt de inhumaţie care conţinea o fibulă şi două
brăţări de bronz. În acelaşi context este menţionat şi un inel de bronz
(colecţia fostului Liceu Catolic din Arad).

1. - 3. S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 13, 15, 27; T. Ortvay, AÉ, 19, 1875, p.

123.
[V.V.]

PILU (Pil, Pilul Mare, Nagypél) (vezi fig. 54)

1. Între Pil şi Grăniceri, pe o movilă, s-au găsit, în 1949, fragmente
ceramice pictate, din epoca neolitică.
2. Pe teritoriul satului s-a găsit:
a) în 1883, un topor de granit (2,5 kg), probabil neolitic; nu se
precizează tipul (MB);
b) în 1971 un denar de la Aurelian.
3. Între Pil şi Socodor, în hotarul "Chichiş", s-a descoperit, la doi metri
adâncime, un schelet alături de care se aflau două fragmente dintr-un
obiect de argint şi mai multe perle din pastă de sticlă. Mormântul este
eventual sarmatic. Tot în apropierea acestui hotar precum şi în
imediata apropiere a satului se află mai multe movile (tumuli ?).

1. Informaţie E. Dörner.
2.a) S. Márki, ArMon, 2, 1, p. 3, 16; M. Roska, FA, 3, 4, 1941, p. 45.
b) Informaţie M. Rusu.
3. Informaţie M. Basen.
[E.C.]

RADNA (Máriaradna), înglobat oraşului Lipova; vezi LIPOVA

RĂDEŞTI (Bodeşti, Bogyest, Boszod), com. Almaş (vezi fig. 4)

1. La 1 km sud de sat, între pârâul Rădeşti şi dealul Măgureaua, au
fost culese din arătură fragmente ceramice neolitice (cultura
Starčevo-Criş).
2. La 2,5 km sud de sat, pe aceeaşi vale a Rădeştilor, pe mamelonul
numit" Cetăţeaua", a fost semnalată o aşezare Coţofeni fortificată
natural.
3. Pe "Dealul Budinilor" a fost descoperită ceramică dacică.

1. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 38.

2. E. D. Pădureanu, Crisia, 15, 1985, p. 38; idem, Ziridava, 15-16,
1987, p. 36
3. Fl. Dudaş, FRA, 2, VI, 1973
[V.V.]

RĂPSIG (Repsig, Repszeg), com. Bocsig (vezi fig. 37)

1. Lângă un meandru al Crişului Alb, pe locul numit "La Troianul", au
fost culese mai multe fragmente ceramice de culoare cenuşie datând
din sec. III - II î.d.Hr. (colecţia fostului Institut Pedagogic din Oradea).

1. Fl. Dudaş, RevMuz, 4, 1970, p. 357, nr. 4

[V.V.]

ROGOZ DE BELIU (Bélrogoz, Rogoz), com. Craiva (vezi fig. 22)

1. Pe Valea Mare, la nord-est de localitate, se semnalează ceramică
hallstattiană.
1. E. D. Pădureanu, Ziridava, 18, 1993, p. 24
[M.Ba.]

ROSTOCI (Răstoci, Restoci, Rosztócs), com. Pleşcuţa

1. În 1927 - 1929 M. Roska menţiona de aici piese paleolitice: nuclee,
fragmente de silex şi de os pe care le atribuia culturii musteriene.
Mai târziu revine, arătând că nu e vorba decât de fragmente de opal şi
de calcedoniu în stare naturală, presupunând doar existenţa
paleoliticului.

1. M. Roska, Barlangk, 14-15, 1926-1927, p. 23; idem, BSSC, III, 2-3,

2, 1927, p. 74; idem, AO, 8, 1929, p. 349; idem, Rep, p. 239, nr. 57
[V.V.]

ROVINE (Pecica Ungurească, Magyarpécska), contopit cu Pecica

Localităţile Pecica şi Rovine fiind foarte apropiate, nu se pot face
precizări topografice sigure; pentru descoperirile de la Rovine vezi
PECICA.
[I.H.C.]
ROVIUL (Pecica Ungurească, Magyarpécska), sat desfiinţat, înglobat
în PECICA, vezi acolo

SATU MARE (Temesnagyfalu, Nagyfalu, Grossdorf), com. Secusigiu

(vezi fig. 50)
1. La vest de sat se află o măgură lunguiaţă, numită "La vii" (Die
Weingärten), înaltă de 15 m, înconjurată din trei părţi de vechea albie
a pârâului Aranca şi apărată dinspre est de un şanţ. Deşi aşezarea este
întinsă (peste 5 ha) şi bogată, stratul de cultură este gros de abea 0,20
- 0,30 m. Ea a fost semnalată în 1903 şi sondată de către B. Milleker în
1905. Judecând după materialele arheologice descoperite, este vorba
de o aşezare din epoca mijlocie a bronzului aparţinând fazei C a
culturii Vatina. Ceramica este foarte bogată: urne, ceşti cu toarte,
vase cu picior, "vase de peşte", vas în formă de luntre, fragment de
strecurătoare. Pe lângă aceasta au mai fost descoperite numeroase
obiecte din os şi corn (topoare din coarne de cerb, săpăligi, o psalie),
din piatră (topoare, dintre care unele perforate) precum şi greutăţi de
lut. Dintre obiectele de bronz se menţionează: un cuţit de tip întâlnit
şi la Periam, mai multe brăţări, dintre care una spiralică, tipică pentru
bronzul mijlociu, un cercel şi un colier. Izolat a mai fost descoperit un
celt de bronz de la sfârşitul epocii bronzului, care nu are legătură cu
stratul de cultură al aşezării, datând dintr-o perioadă mai târzie (MBT,
MV).
2. În 1907 Muzeul din Vârşeţ a achiziţionat un depozit de bronzuri
descoperit într-o vatră (probabil tot în aşezarea de la "Weingärten", cf.
Fl Gogâltan) şi compus din: topor cu disc tipul B1; cuţit de bronz de
tip Satu Mare; cuţit cu lama în formă de seceră; două topoare cu prag,
dintre care unul fragmentar; un topor plat; două apărătoare de braţ;
un harpon; două brăţări simple; 14 pandantive de diverse tipuri; un
tubuleţ din spirale, fragmentar; 7 inele cu capetele în formă de
bărcuţă, din aur; 3 mărgele din chihlimbar.
3. Într-o vie din apropierea aşezării, fostă proprietate a învăţătorului
Philipp, s-au găsit în 1904 mai multe morminte de inhumaţie orientate
cu faţa spre est. Inventarul mormintelor este modest: vas mic lângă
cap, amulet dintr-un dinte de câine prins cu o verigă de bronz, lângă
un schelet de copil, grăunţe de grâu lângă alt schelet. După tipologia
ceramicii mormintele pot fi încadrate în cultura Vatina, ca şi aşezarea
învecinată (MBT).
4. Din puncte neprecizate provin:
a. un apărător de braţ, un pumnal, ambele din bronz precum şi un
tipar fragmentar din lut pentru turnat pumnale (sabie scurtă ?), toate
din bronzul mijlociu (grupul Corneşti-Crvenka);
b. o urnă fragmentară, lucrată la roată, din a doua vârstă a fierului;
c. obiecte de fier, fără alte precizări;
d. două monete de bronz din vremea lui Constantin cel Mare (MBT,
nr.inv. 987);
e. doi cercei medievali de argint (MBT).
5. La sud de sat, pe partea de vest a drumului spre Variaş, se văd
câteva movile, necercetate, de epocă neprecizată.

1. 1. S. Borovszky, Temesvm, p. 225; B. Milleker, TRÉT, 21, 1905, p. 25

- 26, 29 - 30, 34, 37, 60, 105 (il.); idem, TRÉT, 22, 1906, p. 49 - 53;
idem, Starinar, ser. 3, p. 940; TRÉT, 22, 1906, p. 120; TRÉT, 24, 1908,
p. 141; I. Berkeszi, TRÉT, 27, 1911, p. 160; V. G. Childe, Danube, p.
287; K. Willvonseder, WPZ, 30, 1943, p. 210; D. Popescu, Bronzezeit,
p. 124; Vl. Dumitrescu, Cârna, p. 202, n. 9, 210, n. 3; S. Junghans, E.
Sangmeister, M. Schröder, SAM, 2, Berlin, 1968, p. 258, nr. an. 9184;
I. Bóna, Bronzezeit, p. 181 sqq (situl ar aparţine culturii Vatina); T.
Soroceanu, Studien, p. 140, nr. 140, pl. 47/3-4, 85/1, 8, 10, 12
(ceramica este atribuită culturii Mureş I cu importuri Otomani); M.
Gumă, Epoca bronzului, p. 51, pl. XXX/4-5, 9; Fl. Medeleţ, N. Toma,
Muzeul Banatului, p. 79, 86; Fl. Gogâltan, Rep, sv. (situl este atribuit
grupului Corneşti-Crvenka).
2. 2. B. Milleker, AÉ, 28, 1908, p. 188; F. Milleker, Starinar, 15,
1940, p. 13 sq, 25, 27, Pl. 8; J. Werner, Mykena, p. 294 sq, 304,
n. 2, 308; H. Müller-Karpe, BayerVbl, 20, 1954, p. 119, n. 5; D.
Popescu, Materiale, 2, 1956, p. 199 sq, 205, n. 6; R. Hachmann,
Die frühe Bronzezeit im westlichen Ostseegebiet und ihre
mittel- und südosteuropäischen Beziehungen, Hamburg, 1957,
p. 172 sq, 221, pl. 61/3-6; D. Popescu, Dacia, 7, 1963, p. 102 sq;
B. Hänsel, MAGW, 96/97, 1967, p. 283; A. Mozsolics,
Bronzefunde, p. 41, 74, 87 sqq, 168 sq; B. Hänsel, Beiträge, p.
28, 48, 52, 63, 99, 103, 163, 182 sq, 190, 213, 223 sq, 226, 237,
pl. 27/10-13 (apare greşit “Raionul Satu Mare”); S. Junghans, E.
Sangmeister, M. Schröder, Studien zu den Anfängen der
Metalurgie, 2, Berlin, 1968, p. 42, nr. an. 2011, 2035, 2042,
2045, 2045a, 2046, 2050; A. Vulpe, PBF, 9, 2, 1970, p. 74, nr.
328, pl. 23/328, 74A/1-4; A. Hartmann, SAM, 3, 1970, p. 112 sq,
nr. an.: Au 1568, 1569, 1570, 1575, 1576, 1577, 1578; T. Bader,
StComSatu Mare, 2, 1972, p. p. 89, 99; A. Vulpe, PBF, 9, 5,
1975, p. 60, nr. 289, pl. 33/289, 67, n. 16, 68, nr. 354, 358, pl.
38/354, 358 (cele două topoare cu prag şi toporul plat ar proveni
din descoperiri izolate); I. Bóna, Bronzezeit, p. 184 sq
(apartenenţa depozitului la aşezare şi implicit la cultura Vatina
sunt puse sub semnul întrebării); M. Petrescu-Dîmboviţa,
Depozite, p. 43 sq, pl. 9/4-14; T. Bader, Epoca bronzului, p. 89;
M. Petrescu-Dîmboviţa, PBF, 18, 1, 1978, p. 11, pl. 18/B; H.
Müller-Karpe, Handbuch 4, p. 802, pl. 319/G 1-4; E. Kroeger-
Michel, Les haches, p. 188; T. Kovács, Kulturen, p. 384; G.
Schumacher-Matthäus, Studien, p. 84, 102 sq, 109, 119, 121,
 135, 145, 151, 211, 217; R. Rašajsky, GlasnikPančevo, 1, 1988,
p. 23; A. Mozsolics, ActaArch, 40, 1988, p. 55, 59; T. Bader,
Bemerkungen, p. 185; idem, PBF, 4, 8, 1991, p. 44, n. 40; I.
Andriţoiu, Civilizaţia tracilor, p. 79; idem, AnB, II, 1993, p. 100;
P. Rogozea, AnB, V, 1997, p. 12, pl. II/2-8 (inelele de “buclă” şi
implicit depozitul se datează “Br. C-D”); V. Furmánek, CronoV, p.
315, fig. 2, nr. 15 (apare greşit “Raionul Satu Mare”); Fl.
Medeleţ, N. Toma, Muzeul Banatului, p. 79; C. Kacsó,
ÉvkNyíregyháza, 39, 1998, sub tipar (depozitul ar aparţine
populaţiei Mureş sau Vatina); Fl. Gogâltan, Rep, sv. (depozitul
este atribuit grupului Corneşti-Crvenka)
3. B. Milleker, TRÉT, 22, 1906, p. 49 -53; V.G. Childe, Danube, p. 287;
D. Popescu, Bronzezeit, p. 135; Fl. Gogâltan, Rep, sv. ("materialul
ceramic pare să ne indice o prezenţă a culturii mormintelor tumulare
aici"); vezi şi bibliografia de la punctul 1.
4. a) Fl. Gogâltan, Rep, sv.
b)B. Milleker, TRÉT, 22, 1906, p. 49 - 53;
c) I. Berkeszi, TRÉT, 27, 1911, p. 141;
d) TRÉT, 27, 1911, p. 161;
e) I. Berkeszi, TRÉT, 27, 1911, p. 160.
5. B. Milleker, TRÉT, 22, 1906, p. 49 - 53.
[E.C., P.H.]

SATU MIC (Kisfalud), com. Şilindia

1. În apropierea acestei localităţi, în vii, s-au găsit obiecte care ar
aparţine epocii neolitice. Precizările tipologice lipsesc (MBT)
1. B. Milleker, Délm, 1, p. 70
[E.C.]

SATU NOU (Simonyifalva), com. Mişca (vezi fig. 62)

1. Pe teritoriul localităţii, fără precizarea locului, au fost descoperite:
a) cinci topoare neolitice de piatră şi două greutăţi de plasă;
b) unelte de aramă din perioada eneolitică, fără alte precizări
(MTCO);
2. Un tezaur compus din 180 de monete de argint a fost descoperit în
1932, într-o ulcică de lut, pe malul Crişului, pe proprietatea lui G.
Angyal din Satu Nou. Din tezaur CMA a achiziţionat 125 de denari
romani republicani, patru imitaţii de denari şi o monetă de Thassos.
Piesele au fost emise în intervalul 229 - 50 î.d.Hr.

1. a) Informaţii E. Dörner;
b) S. Ştirbu, Studii, 4, 1848, p. 123.
2. I. Winkler, SCN, 1, 1957, p. 79 - 112; idem, JNG, 17, 1967, p. 152,
nr. 133; idem, Tezaure, p. 28; D. Kienast, JNG, 10, 1959 (1960), p. 240,
245; O. Floca, SCN, 3, 1960, p. 103; N. Lupu, Forschungen, 7, 1, 1964,
p. 28 n. 40; idem, JNG, 17, 1967, p. 118, n. 22; E. Chirilă, G.
Mihăilescu, Căprioru, p. 34; SCIV, 22, 1, 1975, p. 125; Dacia, 15,
1971, p. 405; B. Mitrea, BSNR, 42 - 66, 1948 - 1972, p. 79; M.
Chiţescu, Dacia, 19, 1975, p. 250.
[V.V.]

SĂVÂRŞIN (Soborşin, Soborsin) (Fig. 46)

1. În stânga şoselei Arad - Deva, în arealul localităţii, se află Dealul
Cetăţii (Cetăţeaua, Czukorhegy) care constituie principala zonă de
interes arheologic. Descoperiri fortuite de material ceramic dacic
între anii 1969 şi 1978 (I. Dohangie, E. Pădureanu, M. Zdroba, M.
Barbu) au determinat în cele din urmă începerea săpăturilor
sistematice în 1979. Pe platoul din deal (suprafaţa: ccă 0,25 ha) au
fost descoperite urmele unei aşezări Coţofeni: două semibordeie cu
podini de lut, vetre de foc şi pereţi de chirpic precum şi un bogat
material ceramic specific. Aşezarea a fost distrusă în urma unui
incendiu mistuitor.
Cele mai multe şi importante urme de locuire provin însă din a doua
vârstă a fierului şi aparţin civilizaţiei dacice.
Fortificaţia situată pe platoul din deal aparţine tipului "promontoriu
barat", un val de pământ şi un şanţ (lăţime păstrată - 2 m, adâncime
păstrată - 0, 8 m) împiedicând accesul de pe latura de est, unde panta
este mai lină. Blocurile de piatră, sumar fasonate, descoperite pe
această pantă ar putea proveni din paramentul exterior al unui zid de
incintă. Pantele de pe celelalte laturi sunt foarte abrupte astfel că s-a
renunţat la fortificarea suplimentară a platoului înspre sud, vest şi
nord.
În interiorul fortificaţiei au fost identificate două niveluri de locuire
dacice a căror grosime variază între 0,4 şi 0,6 m. Celui de-al doilea
nivel, mai bine păstrat, îi aparţin două locuinţe de suprafaţă. Urme de
arsură apar în ambele niveluri; în stratul mai recent ele apar uneori
compact sub formă de lentile groase de 15 - 20 cm cuprinzând lemn
carbonizat, cenuşă, chirpic ars. Relativa sărăcie a materialului
arheologic cât şi grosimea redusă a stratului de locuire indică o
folosire temporară a fortificaţiei care cronologic se încadrează între
secolele II î. d.Hr. şi începutul sec. II d. Hr.
Aşezarea situată la poalele dealului a parcurs mai multe faze
evolutive. I. La începutul secolului IV î.d.Hr. pe malul nordic al
Mureşului (albia râului se află astăzi cu 500 de m mai la sud) s-a
înfiripat o aşezare compusă din locuinţe tip bordei. Alături se află
necropola de incineraţie. Faza II poate fi datată în perioada secolelor
III - II î.d.Hr. Pe parcursul ei aşezarea s-a întins spre nord-est
cuprinzând locuinţe semiadâncite şi de suprafaţă iar în zona de sud-est
a funcţionat un atelier metalurgic. Faza III corespunde maximei
întinderi a aşezării care acum înconjoară dealul. Locuinţe de suprafaţă
sunt amenajate şi pe terase artificiale, tăiate în pantele dealului. La
limita dintre fazele II şi III se situează construirea platformelor de
piatră din zona sud-estică a aşezării. Aşezarea a fost distrusă în timpul
războaielor lui Traian pentru cucerirea Daciei.
Locuinţele identificate în aşezare sunt de trei tipuri: bordeie,
semiadâncite şi de suprafaţă. Bordeiele (8 au fost dezvelite) sunt
specifice fazei I. Ele sunt de formă rectangulară şi au pereţii uşor
curbaţi spre exterior. Adâncimea lor nu depăşeşte - 1,25 m iar
suprafaţa locuită este de 2,5 x 3 m, în medie. Locuinţele semiadâncite
nu pătrund mai mult de 0,5 m în pământ. Ele sunt de formă
rectangulară având dimensiunile medii de 2,75 x 2,20 m. Au fost
cercetate 13 locuinţe de acest tip, toate având podini lutuite şi vetre
de foc. Acest tip de locuinţe pare să fi fost cel mai răspândit el putând
fi întâlnit în ultimele două faze ale aşezării. Locuinţele de suprafaţă
sunt caracteristice fazei a III-a. Ele sunt de formă rectangulară, au
dimensiuni medii de 3,5 x 4, 75 m, podini lutuite şi vetre de foc. Au
fost surprinse urmele structurii de rezistenţă a pereţilor, resp. urrme
de stâlpi în colţuri şi pe laturile lungi ale locuinţelor. În faza finală au
fost amenajate mai multe "etaje" de terase artificiale în panta
dealului, pe acestea s-au construit exclusiv locuinţe de suprafaţă. Nu
au fost identificate locuinţe cu mai mult de o încăpere.
În sectorul de sud-est (Fig. 46 a) au fost delimitate două platforme
construite din piatră de carieră legată cu lut. Platformele au
dimensiunile de 1,5 x 1 m, distanţa dintre ele fiind de