Sunteți pe pagina 1din 49

PROIECT EXPOZIȚIONAL

DE LA BOB LA ULCICA
DE VIN
SEPTEMBRIE 2013
- EXPOZIȚIE TEMPORARĂ –

Tocariu Maria – Laura


Muzeul Județean Botoșani

2014
CUPRINS
ARGUMENT ……………………………………………………………………………….. 3
INTRODUCERE……………………………………………………………………………. 4
CAPITOLUL I
DOCUMENTAREA ASUPRA TEMEI
Identificarea bibliografiei……………………………………………………………. 6
Considerații privind practicarea viticulturii și pomiculturii în arealul românesc……. 6
Calendarul viticol și pomicol – repere în lumea satului……………………………… 9
CAPITOLUL II
EXPONATELE
Identificarea surselor………………………………………………………………… 13
Selecționarea exponatelor…………………………………………………………… 13
Lista exponatelor……………………………………………………………………. 18
CAPITOLUL III
REALIZAREA EXPOZIȚIEI
Scop. Obiective……………………………………………………………………… 22
Publicul țintă………………………………………………………………………… 22
Echipa de lucru……………………………………………………………………… 23
Parteneri…………………………………………………………………………….. 26
Spațiul de expunere…………………………………………………………………. 26
Elemente de muzeotehnică………………………………………………………….. 27
Organizarea spațiului expozițional………………………………………………….. 29
Repartizarea exponatelor pe panouri, vitrine și podiumuri…………………………. 29
Calendarul de desfășurare a activităților…………………………………………….. 33
Bugetul………………………………………………………………………………. 34
CONCLUZII………………………………………………………………………………… 35
BIBILIOGRAFIE…………………………………………………………………………… 36
LISTA ANEXELOR………………………………………………………………………... 37
ANEXE……………………………………………………………………………………… 38

-2-
ARGUMENT

Botoșaniul, loc binecuvântat de Dumnezeu, este considerat județul unde domnește


cultura, căci i-au marcat evoluția amprente de o deosebită valoare, lăsate de marile personalități
ale științei și culturii, care au văzut lumina zilei aici. Nu putem vorbi de Botoșani fără să-i
pomenim pe Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Ștefan Luchian, Grigore Antipa,
Octav Onicescu, Octav Băncilă, Mihai Ciucă, dar această listă poate fi continuată cu nume care,
chiar dacă, poate, nu sunt la fel de sonore, reprezintă personalități de prim-rang ale românilor, ce
au activat în domenii diverse, de la matematică (Dimitrie Pompeiu), până la viața religioasă
(Teoctist Arăpașu, Părintele Cleopa, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul).
Este lesne de înțeles de ce istoria acestor locuri, sub toate aspectele ei, a fost cercetată de
numeroși specialiști: Artur Gorovei, Tiberiu Crudu, Victor Tufescu, Ștefan Ciubotaru,
Constantin Cojocaru, Ștefan Cervatiuc, Ionel Bejenaru. Studii despre zona etnografică Botoșani
au realizat doamnele Angela Paveliuc – Olariu, doctor în etnografie, sau Steliana Băltuță,
etnograf dedicat meseriei și după ieșirea la pensie, care au prezentat în detaliu, de-a lungul
numeroșilor ani de carieră, amănunte legate de viața locuitorilor acestui colț de țară.
Activitățile de cultivare și de prelucrare a fructelor, respectiv a strugurilor, au reprezentat,
în decursul istoriei, ocupații secundare ale locuitorilor din aria etnografică Botoșani, deci, nu au
fost, într-un mod excepțional, mărci ale zonei.
Dar cum anul acesta întregul evantai de evenimente culturale desfășurate pe tot cuprinsul
Europei, cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului, s-au grupat sub tema : Patrimoniul
cultural – oglindă a pomiculturii și viticulturii , expoziția comparată de artă plastică și
etnografie ”De la bob la ulcica de vin” este modul în care Muzeul Județean Botoșani a înțeles să
onoreze această perioadă intens culturală a întregului areal european, prin etalarea unor piese
care să servească tema și care, prin ele însele, reprezintă valori deosebite, de tezaur, ale
patrimoniul nostru.
O asemenea expoziție reprezintă o noutate pentru public, lucru confirmat și de buna
primire de care s-a bucurat, confirmând așteptările noastre.

-3-
INTRODUCERE

Chiar dacă zona noastră nu este una preponderent viticolă sau pomicolă, nu putem să nu
amintim faptul că, mai ales viticultura face în modul cel mai direct legătura cu strămoșii noștri.
Încă mai circulă legenda, susținută și de relatarea lui Strabon, în lucrarea ”Geografia”, potrivit
căreia regele Burebista, ajutat de Marele Preot Deceneu, a luat măsura extremă a stârpirii viţei de
vie, din cauza modului excesiv în care geto-dacii consumau vinul. Totuşi există indicii istorice
care ne îndreptăţesc să credem că viticultura a continuat să fie practicată în arealul traco-get, însă
cu mai multă cumpătare, vinul ajungând să fie considerat un dar al zeilor.
Caracterul sacru al vinului și al viței de vie se va menține și în perioada creștină, atât în
planul existenței individuale, cât și în cel al comunității. Vinul este o prezență constantă în viața
omului, în toate momentele ei importante, fie că este vorba de muncă sau de sărbătoare: de la
naștere până la trecerea în lumea de dincolo.
Sacralitatea vinului este înscrisă și în calendarul popular al satelor, a căror existență se va
desfășura în concordanță cu ritmul impus de diferitele lucrări ce trebuiau executate în vie. Dacă
în noaptea dintre ani se credea că apa se transformă în vin, la 1 februarie, de Sfântul Trifon,
patronul viei, se începea anul nou viticol, odată cu tăierea butucilor de vie, urma apoi, pe tot
parcursul anului, o serie neîntreruptă de sărbători, care întăreau o relaţie sacră între oameni şi
viţa de vie. De exemplu, pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, cel de-al doilea patron spiritual al
viţei, se făceau rugăciuni în vii şi la pivniţe, pe 6 august, de Schimbarea la Faţă, se duceau primii
struguri copţi la biserică, iar după binecuvântarea lor de către preot, aceştia erau daţi de pomană.
În viaţa românilor, luna septembrie, aşezată la hotarul dintre moarte şi renaştere,
deschizând drumul pentru o nouă viaţă, se numea, din cauza răcirii vremii, răpciune, dar şi
viniceriu, pentru că acum era vremea vinului, perioada când se deschidea și sezonul nunților.
Prin tradiţie, recoltatul strugurilor începea de Sărbătoarea Sfintei Cruci (14 septembrie).
Preoții sfinţeau viile şi locul unde urmau să fie aşezate butoaiele cu vin, urmând ca mai apoi să
înceapă culesul. Pentru ca toate să fie cu spor, de cele mai multe ori culegătorii posteau câte o
săptămână înainte, rugându-se la Dumnezeu. Perioada recoltatului strugurilor dura aproximativ o

-4-
lună, în funcție de zonă, în partea sudică a țării începând imediat, iar în Moldova sau în
Transilvania mai târziu, când poamele erau coapte.
Chiar dacă ceea ce încă era sacru pentru sătenii începutului de secol XX, în mare parte
astăzi s-a pierdut, iar vinul, considerat cândva sângele Domnului, a ajuns să fie apreciat doar
pentru statutul de simplă băutură, viile gem și acum sub povara ciorchinilor, iar culesul
strugurilor a rămas un eveniment ce capătă aura de sărbătoare despre care ne povesteau bunicii
noștri.

-5-
CAPITOLUL I

DOCUMENTAREA ASUPRA TEMEI

Identificarea bibliografiei
Tema căreia trebuia să ne supunem a presupus o documentare serioasă, având în vedere
că subiectul poate fi abordat inter - și transdisciplinar, prin conexiunile făcute între rezultatele
cercetării în domeniul botanicii, arheologiei, istoriei, lingvisticii, dar, mai ales, etnografiei; astfel,
s-a pornit de la studierea lucrărilor cu caracter etnografic, dar și a unora de istorie a românilor,
care să releve aspecte importante despre viticultura și pomicultura în spațiul românesc, de la
recuzita folosită pentru practicarea acestor ocupații, până la tradițiile și obiceiurile legate de
acestea.
Cercetarea arhivelor, oricât de interesantă ar fi putut să fie , nu a dus, din păcate, la
descoperirea unor date noi despre aceste ocupații în județul Botoșani. Presa studiată, aproape
irelevantă, semnala, la nivel de anunț, începerea diferitor lucrări agricole specifice, fără a detalia,
ceea ce a dus la imposibilitatea folosirii acesteia ca sursă reală de informații.
S-a continuat cu cercetarea în teren, în vederea obținerii datelor de referință de care era
nevoie, pentru a contura un tablou corect asupra realității practicării viticulturii și pomiculturii în
zona Botoșani.

Considerații privind practicarea viticulturii și pomiculturii în arealul


românesc
Vechimea cultivării pomilor fructiferi și a viței de vie, susținută de mediul geografic
propice din numeroase zone ale spațiului carpato – danubiano - pontic, se pierde în negura
vremurilor. Mai ales viticultura a reprezentat, de timpuriu, pentru locuitori nu doar un domeniu
important în economie, ci și în cultura lor materială și spirituală.

-6-
Mențiunea lui Herodot1 despre consumul vinului pe meleagurile noastre atestă vechimea
acestei ocupații. Mențiunea lui Strabon2 că Burebista ar fi înălțat poporul dac prin exerciții și
ascultare de porunci, chiar și cea privitoare la extirparea viei, ne interesează mai mult prin
semnificația istorico-etnografică deosebită, atestând cultivarea masivă a viței de vie, decât prin
caracterul ei oarecum exagerat.3
Cultivarea viței de vie și a pomilor fructiferi a cunoscut o dezvoltare deosebită în epoca
romană, lucru atestat și de faptul că nume de pomi și numeroși termeni puși în legătură cu
viticultura sunt de origine latină: măr, păr, cais, piersic, prun, gutui, viță, vie, must, a îmbăta etc.
Pe lângă mărirea suprafețelor cultivate cu pomi și viță de vie, în timpul stăpânirii romane s-au
introdus și noi soiuri, dar și noi unelte și instalații mai perfecționate: vase de lemn tronconice
pentru călcatul strugurilor sau teascurile cu bârnă orizontală și șurub.4
Referitor la evul mediu, numeroase documente vorbesc despre viticultura țărănească
practicată pe cuprinsul propriei gospodării, dar și despre cea practicată de domnie, boierime și
mănăstiri. Despre calitatea vinurilor românești stă dovadă și mențiunea lui Dimitrie Cantemir
despre vinul de Cotnari sau cel de Huși.5
În secolele următoare atestările documentare se înmulțesc, oglindind ponderea și
importanța pe care a avut-o și o are la noi viticultura, în ciuda unor piedici naturale, cum ar fi
invazia filoxerei de la sfârșitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea, soldată cu distrugerea
aproape în totalitate a viei indigene de pe tot cuprinsul țării6.
În toată această perioadă milenară, s-au dezvoltat, mai ales în zonele de străveche tradiție
viticolă, aspecte de cultură materială și spirituală, determinate de necesitățile acestei ocupații,
reflectate atât în inventarul uneltelor de muncă, în arhitectura casei în zonele viticole, dar și în
complexitatea ritualurilor, a obiceiurilor și a tradițiilor legate de cultivarea viței de vie.
Uneltele cu care se lucrează la vie și cu care se prelucrează produsele nu sunt complexe,
unele dintre ele datând din epoca preromană. Putem enumera: hârlețul, sapa, chitonogul pentru
1
Izvoare privind istoria României, I, Editura Academiei R.P.R., București, 1964, p. 41;
2
Nicolae Mironescu, Constantin Iliescu, Cu privire la inventarul viticol tradițional – Călcătoarea și teascul, Sesiunea
de Comunicări Științifice a Muzeului de Etnografie și Artă Populară, București, decembrie 1964, p. 181, apud V.
Pîrvan, Getica. O protoistorie a Daciei, București, 1926, Academia Română, p. 140, seria III; tom. III, Mem. 2
3
Ion Vlăduțiu, Etnografia românească, Editura Științifică, București, 1973, p. 238;
4
Gh. Dumitru Maican, Muzeul Viticulturii și pomiculturii din România, Editura Sport – Turism, București, 1983, p. 3;
5
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1967, pp. 99 – 100;
6
Gh. Dumitru Maican, idem, p. 5;

-7-
plantat butașii, cosorul de tăiat vița, înlocuit după invazia filoxerei cu fierăstrăul de mână,
mustuitorul, bota de cules strugurii, coșul de transportat struguri, linul, călcătoarea sau
7
călcătorul, teascul etc. De cea mai mare importanță sunt ultimele trei, apărute ca o evoluție
tehnologică a mustuitorului – bățul ramificat la un capăt - și a bolovanilor ce presau rudimentar
strugurii. Termenul călcător/călcătoare, de origine latină, este răspândit în aproape toate
podgoriile din țară, dar folosit, mai ales, în cele din zona Moldovei și Transilvaniei. Termenul
lin, de origine grecească, este mai des întâlnit în regiunile sudice: Oltenia, Muntenia, parte din
Dobrogea și Moldova de Sud. Forma cea mai cunoscută de călcător a fost cea semicilindrică,
scobit într-un trunchi de lemn, pentru ca mai apoi, să fie înlocuită cu alta făcută din scânduri sau
combinată: parțial scobită, părțile laterale făcute din scânduri; forma veche s-a mai păstrat în
Moldova8. Nu vom insista asupra diferențelor dintre cele două tipuri de recipiente, important
fiind faptul că ambele erau utilizate pentru ”jucarea”- zdrobirea - strugurilor cu picioarele.
Odată zdrobiți, strugurii vor fi trecuți la stors, în teascuri sau prese, deși această etapă a
procesului de vinificație se pare că nu era obligatorie9 . De-a lungul timpului, au existat
numeroase forme și categorii de teascuri: teascul cu pene de lemn, cu pene și șurub de lemn,
ambele dispărute astăzi, teascul cu șurub la mijloc, cu două șuruburi, cu un șurub într-o parte sau
teascul cu bârnă orizontală, cu bârnă și lanț – ultimele două sisteme întâlnite, în mod limitat și nu
în toate podgoriile în Transilvania10.
Chiar dacă există asemănări și chiar similitudini între călcătoarele și teascurile noastre și
cele europene, acestea pot fi explicate prin necesitățile comune impuse de prelucrarea strugurilor,
dar și prin apartenența populațiilor la aceleași zone de cultură11.
Având în vedere că în ultimul timp, probabil pentru a adăuga o tentă erotică întregului
proces de vinificație, făcându-l astfel mai ”comercial”, apare ideea că zdrobitul strugurilor ar fi o
îndeletnicire rituală feminină, ținem să precizăm că în arealul botoșănean bărbații erau cei care,
în mod exclusiv, prelucrau strugurii, lucru întărit în urma discuțiilor purtate cu o serie de
persoane în vârstă, care încă mai fac vin în gospodăriile proprii sau mai păstrează memoria unor
asemenea procese din copilărie ori din tinerețe.

7
Ion Vlăduțiu, idem, p. 240;
8
Nicolae Mironescu, Constantin Iliescu, idem, p. 183;
9
Ibidem, p. 184;
10
Ibidem, p. 186;
11
Ibidem, p. 189;

-8-
Calendarul viticol și pomicol – repere în lumea satului

Încă din neolitic, omul a dat dovada creativității sale prin exactitatea și ingeniozitatea
instrumentului folosit pentru măsurat timpul și pentru planificarea activităților practice și cultice
pe sezoane, luni, săptămâni, zile și chiar momente ale zilei. Alături de calendarul oficial,
recunoscut și impus de stat și de biserică, comunitățile umane foloseau și calendare neoficiale, de
obicei, mai vechi decât prima categorie. Românii au utilizat până la începutul sec. XX un
calendar popular, transmis prin canalele folclorice obișnuite, care indica, prin intermediul
sărbătorilor și al obiceiurilor, timpul optim pentru arat, semănat, formarea și desfacerea
turmelor, zilele pentru culegerea fructelor sau a plantelor de leac, pentru pețit și logodit, pentru
pomenirea morților. 12
Pentru cultivatori, rodul viei nu reprezenta doar un bun de consum sau de comercializare,
ci o întreagă suită de obiceiuri și practici ce pot fi ușor încadrate în tehnica magică.13 Întreaga
viaţă şi activitate a înaintaşilor noştri era reglată după repere cosmice, biologice şi vegetale. Ea
era străbătută de un bogat suflu mistic legat de taina viţei de vie. Din vechime, în spaţiul nostru
mioritic, cultivarea viţei de vie era considerată act sacral. Generaţiile anterioare s-au condus de
calendarul vieţii viţei de vie, numit azi calendarul Anului Viticol, o agendă spirituală în care sunt
stabilite data întâlnirii viticultorului terestru cu Viticultorul–Dumnezeu şi cu trimişii Lui divini.
Strămoşii au împărţit timpul ciclului vegetal al viţei de vie şi al fermentării vinului în
perioade la care au ataşat simboluri cosmologice ce ilustrează dorința lor permanentă de a fi în
armonie cu Universul Etern. Datina dă sfat, cultivatorului care vrea să ajungă la Porţile Raiului:
„dacă vei lucra șapte ani un pogon de vie, fără să sudui niciodată în ea, atunci Dumnezeu îți iartă
păcatele, te duci drept la cer.”14
Calendarul conţine sărbători şi obiceiuri cu specific popular aferente momentelor
semnificative ale manifestărilor viţei de vie şi vinului, prin care putem descifra simbolismul lor

12
Ion Ghinoiu, Calendarul popular. Note lămuritoare, în Revista de Etnografie și folclor, tomul 40, 1995,nr. 1,
Editura Academiei Române, p. 5;
13
Constantin Bărbulescu, Târcolitul viei - un rit al viței de vie, în Revista de Etnografie și Folclor, tomul 40, 1995, nr.
5-6, Editura Academiei Române, p. 551;
14
Elena Niculiță – Voronca, Datinile şi credințele poporului român. Adunate și așezate în ordine mitologică, vol. II,
Editura SAECULUM VIZUAL, București, 2008, p.236

-9-
cosmic şi scoate la iveală noţiuni, date, informaţii despre creştinismul cosmic al românilor.
Aceste manifestări au un scop precis: de a armoniza relaţia omului cu natura, de a face să
decurgă lesne viaţa lui socială şi economică, dar şi de a reintra în normal atunci când, din
neştiinţă sau din cauza factorilor externi, rânduiala a fost stricată. Orice viticultor, fiind conştient
de acest destin şi pentru ca activitatea în vie să decurgă bine, apela (şi azi în unele comunităţi
apelează) la acest instrument de planificare a activităţii omului.
Sinteza proceselor care au loc în viţa de vie în diferite perioade ale ciclului biologic anual
şi muncile comunității, aferente lor, sunt în concordanţă cu tradiţiile populare şi creştine cu care
se invocă sfinţii creştini şi divinităţile precreştine pentru ajutor în viaţa terestră. Epopeea muncii
în vie pentru obţinerea licorii divine este bine surprinsă de sărbători, datini şi tradiţii de care se
conduceau strămoşii noştri şi prin care şi azi cei ce lucrează via încearcă să comunice cu
Divinitatea pentru a trăi în perfectă armonie cu Cosmosul. În timpul acestor munci, o serie de
sărbători şi obiceiuri întreţin „relaţia sacră”a gospodarului cu viţa de vie.
Se poate considera că există două cicluri ale anului viticol: de la tăierea viei la strugure și
de la strugure la vin15. Prima perioadă se înscrie în intervalul 1 februarie – 14 septembrie, iar a
doua continuă până în momentul obținerii licorii magice.
Conform calendarului popular lucrările efective în vii începeau de la 1 februarie. În
această perioadă seva începe să urce în tulpinile pomilor fructiferi şi a butucilor de vie, aceştia
dând primele semne de trezire după iarnă. Așadar, în ziua de 1 februarie, Calendarul Popular al
Românilor întoarce o pagină importantă, marcând, prin acte rituale complexe, începutul Anului
Nou Viticol. Ritualuri apotropaice şi de fertilizare atestate în primele zile ale lui Făurar sunt
multe şi diferă de la o regiune la alta. A îngriji viţa – de - vie tot anul şi a o boteza o dată-n an, la
1 februarie, este o practică generală. Se sfinţeşte via şi se blestemă gângăniile care păgubesc
deopotrivă viile şi pomii. Se îndeplinesc astfel condițiile inițiale pentru asigurarea belşugului viei
şi al pomilor fructiferi.16
Trif Nebunul dezleagă nenumărate ritualuri de fertilitate a livezilor, de înnoire a timpului
pomi-viticol, obligatorii pentru renaşterea unui nou ciclu vegetal al pomilor fructiferi şi al viţei-
de-vie. Suprapus peste ziua Sfântului Mucenic Trifon din calendarul ortodox, serbat la 1

15
Constantin Bărbulescu, idem, pp. 552-553;
16
Gabriela Rusu-Păsărin, Trifănitul și târcolitul viilor,
http://www.revistaclipa.com/7748/2013/01/permanente/trifanitul-si-tarcolitul-viilor;

- 10 -
februarie, Trif cel Nebun se cere respectat, pentru că altfel poate abate asupra recoltelor toate
gângăniile pământului pe care le ţine legate în lanţuri. Aşa că spunem şi noi răspicat, într-un glas
cu ţăranii din satele noastre, “Trif nu-i îngăduitor ca alţi sfinţi, e nebun; de ziua lui să nu se
lucreze!”
Această perioadă reprezintă una de înnoire a timpului pomi-viticol, motiv pentru care
acum au loc ritualuri specifice.
Arezanul viilor, gurbanul viilor, trifănitul viilor, târcolitul viilor sunt câteva din
denumirile ştiute și folosite referitor la această perioadă în arealul românesc, în special în zona de
sud a ţării. Practica vizată era organizarea de ospeţe la vie, la care participau sătenii, se
pregăteau bucate şi băutură pentru străini, ofrandele erau date celor ce nu făceau parte din
comunitate, tocmai pentru a îmbuna natura şi a rodi viile. Se viza astfel abundenţa şi păzirea
viilor de acţiunea nefastă a insectelor.
Pe de altă parte, corzile de vie erau folosite ca element de podoabă şi cu funcţie
apotropaică. Se făceau coroniţe de corzi de vie, se purtau în timpul derulării ospăţului, iar
participanţii îşi încingeau mijlocul cu corzi de vie, în ideea de realizare a unui transfer magic
dinspre rodirea viei spre rodirea trupului.
Urma apoi o serie neîntreruptă de sărbători, până în pragul iernii, care statorniceau o
relaţie sacră între oameni şi viţa-de-vie. La 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, cel de-al doilea
patron spiritual al viţei, se făceau rugăciuni în vii şi la pivniţe, iar la 1 mai, de Arminden, se
desfundau butoaiele cu pelin; veneau apoi primele nouă joi de după Sfintele Paşti, când, ca "să
nu dea grindină", ţăranii nu lucrau în vii. La Sânziene, întreaga suflare a satului ieşea cu
mâncare şi băutură în dealul viilor, pentru ca soarele să binecuvânteze activitatea din podgorii,
iar pe 6 august, de Schimbarea la Faţă, se duceau primii struguri copţi la biserică. După
blagoslovirea lor de către preot, aceştia erau împărțiți, de obicei, la săraci, ca ofrandă ”pentru
sufletul morților” 17. O cutumă respectată cu stricteţe pe vremuri interzicea consumul strugurilor
înaintea acestui praznic.
Probabil cel mai important moment al acestui ciclu este la 14 septembrie, Ziua Crucii,
dată la care se începea culesul strugurilor, îndeletnicire sacră, marcată, în unele zone, de

17
Constantin Bărbulescu, idem, p. 552, apud N. Al. Mironescu, Practici, credințe și obiceiuri legate de viticultură, în
”Revista de horticultură și viticultură , anul XVII, 1968, nr. 3, pp. 55-58;

- 11 -
rugăciunea preoților aduși în vii să sfințească locurile unde urmau a se așeza butoaiele18. În
funcție de zonă, această perioadă dura până pe 14 octombrie, fiind prilej de curățare rituală: ”La
culesul viei trebuie să fii spălat, curat, ca să iasă vinul limpede.”19 De regulă, strugurii ultimei
tufe de vie nu erau adunaţi niciodată, fiind lăsaţi prinos lui Dumnezeu şi păsărilor cerului. Aceşti
struguri se numeau "strugurii lui Dumnezeu".
Ciclul fermentării şi limpezirii vinului în butoaie reprezintă viaţa ascunsă a viţei de vie,
care continuă să trăiască şi după moartea plantei la încheierea ciclului ei vegetal. Nu avem de a
face doar cu o simplă succesiune de operații tehnice, ci, din nou, se face trecerea spre latura
ritualică a viticulturii, considerându-se că prin abstinență sexuală fierberea vinului avea să se
desfășoare normal.20 Băutura rezultată, vinul, era considerat o „licoare a tinereţii”, o „apă vie”
care alunga starea mohorâtă a omului şi realiza, prin beţiile ritualice, legătura mistică între
participanţii alaiurilor cu zeul trac Dyonisos.
Acum, toamna, în perioada Câșlegilor, este timpul cel mai potrivit pentru încheierea
nunților, căci s-a terminat lucrul câmpului și s-a stors vinul. Tradiția ne spune că:” Beutura e ca
să se facă veselie, să meargă cu voie bună, cu dragoste din partea tuturora”21.
Încheiem în loc de concluzie cu o învăţătură spre luare aminte, pe care Neagoe Basarab o
adresa, printre multe altele, fiului său Teodosie: "Cu băutura, să nu-ţi îngreuiezi trupul, că mulţi
zic: bună este băutura multă. Cum este bună? Omul când se îmbată, dacă are minte multă, atunci
o pierde, dacă are mâini, nu-i sunt de folos, dacă are picioare, nu poate merge cu ele, dacă are
limbă, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum să nu fie rea beţia, dacă întreg trupul nu-i mai foloseşte,
ca să poată face ceva pentru Dumnezeu şi pentru oameni…"

18
Marcel Lutic, Timpul sacru. Sărbătorile de altădată, Editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2006, p.167;
19
Constantin Bărbulescu, idem, p. 553, apud Arhiva de Folclor Cluj, Fondul Mușlea, mss. 491, pp. 46-47;
20
Constantin Bărbulescu, idem, p. 553;
21
Elena Niculiță – Voronca, Datinile şi credințele poporului român. Adunate și așezate în ordine mitologică, vol. II,
Editura SAECULUM VIZUAL, București, 2008, p.240;

- 12 -
CAPITOLUL II

EXPONATELE

Identificarea surselor
Activitatea de identificare a exponatelor s-a îndreptat, așa cum era normal, spre piesele
existente în patrimoniul Muzeului Județean Botoșani. Instituție de prestigiu a orașului și
județului, acesta a fost înființat în anul 1955, ca Muzeu de Istorie, pentru ca, în zilele noastre,
odată cu îmbogățirea și diversificarea patrimoniului, să funcționeze mai multe secții: Istorie –
Arheologie, Memorialistică, Științe ale Naturii, Artă Plastică și Etnografie. Toate aceste secții
dețin în inventar piese extrem de valoroase istoric, documentar sau cultural-artistic, clasate la
categoriile ”Fond” și ”Tezaur” în Patrimoniul Cultural Național.
Consultând evidența pieselor etnografice, a apărut problema insuficienței acestora în
raport cu tema stabilită, convenindu-se că va fi o expoziție comparată de artă plastică și de
etnografie, dată fiind și valoarea culturală deosebită a unora dintre tablourile ce urmau a fi
expuse. Având în vedere că în perioada respectivă urmau să se desfășoare o multitudine de
evenimente culturale, toate pe aceeași temă, era inutil să încercăm o colaborare, fie cu alte
instituții muzeale din apropiere (Muzeul Vinului și Viei din Hârlău), fie cu alt fel de instituție
culturală din Botoșani.

Selecționarea exponatelor
Selecționarea pieselor s-a făcut în raport cu respectarea a două principii importante:
- să fie reprezentative pentru temă,
- să fie în stare cât mai bună de conservare.
Avem, așadar, exponate etnografice, dar și de artă plastică. Expoziția a cuprins pictură
(ulei pe pânză și pe carton), tablouri ale unor artiști plastici recunoscuți, care au ales ca sursă de
inspirație momentul și culorile toamnei, naturi statice cu fructe – mere, pere, prune, nuci – vase

- 13 -
de ceramică, de lemn, struguri, ștergare. O serie dintre acestea sunt clasate la categoria
”Tezaur”, reprezentând, fără îndoială, unele dintre cele mai valoroase lucrări de artă plastică ale
patrimoniului botoșănean. Opere precum ”Natură statică”, semnate de Aurel Butnaru, de Rudolf
Schwitzer – Cumpănă, de Constantin Stahi sau de Eustațiu Stoenescu sunt representative.

Constantin Stahi - Natură statică

Aurel Butnaru – Natură statică

Piesele etnografice prezentate în expoziție au aparținut unor gospodării tradiționale din


zona județului Botoșani, dar ele alcătuiesc un inventar relativ restrâns. Reprezentativ pentru
temă, chitonogul era unealtă pentru plantat via . Din lemn tăiat, cioplit, geluit, acesta are lăsat, la
distanța de aproximtiv 40 cm de vârful ascuțit, un fragment de creangă, la unghi de 90 grade,
pentru picior, pentru realizarea mai ușoară a gropilor.

- 14 -
Chitonogul și teascul
Cosoarele, dacă ne referim la cele de origine dacică, au fost încadrate aleator ca arme sau
unelte, foarte probabil această inconsecvenţă reflectând îndeaproape realitatea. Este aproape
unanim acceptată ideea potrivit căreia utilitatea cosoarelor de mici dimensiuni trebuie plasată în
sfera preocupărilor viticole sau pomicole. Utilizate pentru curățat via, cosoarele folosite în
expoziția noastră prezintă mâner de lemn și lamă de fier.
Călcătorul, și el obiect de veche tradiție tracică, este folosit pentru zdrobirea strugurilor,
puși în sac, cu picioarele, de unde apoi erau trecuți la teasc.

Călcător

Teascul expus, datând de aproximativ 65 de ani, are șurub de fier, produs din doage cu
cerc de fier în partea superioară și nituit șu holtșuruburi.

- 15 -
Pe lângă uneltele de lucru în vie și cele de preparat vinul, expoziția a cuprins și vase de
ceramică folosite pentru servit vinul, de data aceasta piesele au fost nu numai din Botoșani, ci și
din alte zone etnografice ale țării. Din ceramică smălțuită sau nesmălțuită, cu decorul realizat în
culori diverse – nu doar în tonuri de galben, maro sau verde, specifice zonei- vasele selectate
pentru a fi expuse au în comun fie utilitatea, despre care am amintit, fie prezintă decor fitomorf
care are legătură cu tema .

Din generosul inventar de ștergare al Secției de Etnografie, au fost selectate cele brodate
cu frize de corzi, cârcei, frunze și struguri, orientând atenția către nunțile de altădată ale satului,
momente de sărbătoare familială, dar și ale întregii comunități. Ștergarele foloseau ca dar pentru
nași, în zestre, pentru împodobit icoanele, pentru oglindă, pentru decorarea interioarelor de
locuință.
Pentru a crea imaginea de toamnă de după culesul viilor și pregătirea vinului, expoziția a
fost completată de perechea mire – mireasă, împreună cu nașii. Dacă pentru anul agricol toamna
era un moment al bilanțului, al aducerii roadelor la casele celor care s-au ostenit un an întreg cu
munca ogorului, pe planul vieții de familie acest anotimp era o vreme a începutului, reflectând în
acest fel caracterul dual al toamnei. Pereche de miri și cea de nași au fost îmbrăcate în portul
popular specific zonei etnografice Botoșani, toate piesele de port popular datând din prima parte
a secolului al XX-lea, unele dintre ele – cămașa de mire și bundița nașei - având întocmite
documentații, trimise la Ministerul Culturii, în vederea clasării. Nașii se evidențiază cu cele două
ștergare specifice posturii pe care o aveau în cadrul evenimentului, iar pe fundal erau scoarțe și
ștergare.

- 16 -
Cele două scoarțe folosite în expoziție sunt piese valoroase, clasate la categoriile juridice
”Tezaur”, respectiv ”Fond”, ambele datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prima dintre ele
prezintă decor antropomorf, floral, avimorf, geometrizant (la mijloc, pe câmpul scoarței, bărbat –
femeie, încadrați de vase cu trei flori cu petale în cruce, variantă a ”pomului vieții”; de pe vasul
din dreapta femeii zboară un porumbel cu un plic în cioc – poate o invitație adresată cuplului
pentru a participa la o nuntă). Scoarța, colorată cu culori naturale și chimice, a fost restaurată.

Partea vie a expoziției a fost masa mare, acoperită cu o față de masă albă (țesută acum
aproximativ 70 de ani de o meșteră locală), pe care au stat coșul de struguri, cana de nuntă a
vornicului și tava cu ulcelele de vin, așa cum se face la nunțile noastre.

- 17 -
Lista exponatelor

1. Exponate etnografice

NR. DENUMIREA PROVENIENȚA FONDUL/ NR.


CRT. OBIECTELOR COLECȚIA INVENTAR
CERAMICĂ
1. Ulcica 2661 Z
2. Ulcica 450 Z
3. Ulcica 61 Z
4. Ulcior 436 Z
5. Ulcior Colecția 57 Z
6. Ulcior Zahacinschi 374 Z
7. Ulcior 190 Z
8. Cana 191 Z
9. Cana Muzeul Județean 152 Z
10. Cana Botoșani 149 Z
11. Cana 148 Z
12. Cana 2488
13. Cana Colecția 2492
14. Cana Etnografie 2466
15. Cana 2489
16. Cana 2282
17. Cana 2487
18. Oală pentru vin 1837
OBIECTE DE UZ CASNIC
1. Chitonog 1929
2. Masa 1019
3. Teasc Muzeul Județean Colecția 1077
4. Calcator Botoșani Etnografie 1203
5. Cosor 1058
6. Cosor 1060
7. Cosor 1061
8. Coș 2432
9. Cofă de lemn 890
PORT POPULAR
1. Ițari
2. Ițari 2691
3. Camașă cu poale 2597
4. Camașă cu poale 366
5. Pălărie 493
6. Pălărie 488
7. Bundiță Muzeul Județean Colecția 409

- 18 -
8. Bundiță Botoșani Etnografie 2392
9. Floare naș 2385
10. Floare nașă 2386
11. Brâu 2528
12. Brâu 2315
13. Brâu tricolor 429
14. Rochie mireasa 2269
15. Voal 1942
16. Coroniță Muzeul Județean Colecția 2383
17. Ghete mireasă Botoșani Etnografie 3257
18. Șosete 3429
19. Șosete 3430
20. Șosete 3431
21. Șosete 3432
22. Obiele 2738
23. Obiele 2945
24. Obiele 2936
25. Obiele 2870
26. Ie 2595
27. Catrință 2175
28. Poală 1882
29. Batistă albă 2391
TESĂTURI
1. Ștergar 208
2. Ștergar 1739
3. Ștergar 149
4. Ștergar Muzeul Județean Colecția 156
5. Ștergar Botoșani Etnografie 159
6. Ștergar 162
7. Ștergar 2062
8. Ștergar 164
9. Ștergar 146
10. Față de masă 2064
11. Scoarță 121
12. Scoarță 917

- 19 -
2. Exponate de artă plastică

NR. DENUMIREA PROVENIENȚA FONDUL/ NR.


CRT. LUCRĂRII/AUTORUL COLECȚIA INVENTAR
1. Mere aurii, 459
AGAFIȚEI, Costache
2. Pom și scară, 437
APOSTU, Gheorghe
3. Natură statică, 989
BRĂDEAN, Traian
4. Natură statică, 67
BUTNARU, Aurel
5. Rod, 1107
CARP FLUERICI, Ioan
6. Dealuri cu livezi, 116
DIPȘE, Constantin
7. Livadă la Agafton, 970
GHEORGHE, Constantin
8. Culesul fructelor, 19 T
GRIGORAȘ, Dimitrie
9. Mere în cană de lut, 1038
GRIGORIU, Rodica
10. Baladă pentru țară, 815
IACOB, Carolina Muzeul Județean Colecția Artă
11. Livada, Botoșani Plastică 1104G
MĂNĂSTIREANU, Marcel
12. Boluri cu rod, 1129
NEAMȚU, Costin
13. Natură statică, 278
PANĂ, Ion
14. Trei pruni, 1116
PAȘTINĂ, Horia
15. Peisaj cu pomi, 923
PILIUȚĂ, Constantin
16. Natură statică, 567
PLEȘCA , Alexandru
17. Licoare de Cotnari, 118
Podoleanu, Adrian
18. Natură statică, 395
POPA, Nicolae
19. Natură statică, 888
Popovici Lespezi, Nicolae
20. Natură statică, 317
SCHWITZER-CUMPĂNA,

- 20 -
Rudolf
21. Natură moartă, 633
STAHI, D. Constantin
22. Natură statică, 1134
STAHI, D. Constantin
23. Natură statică, 481
STOENESCU, Eustațiu Muzeul Județean Colecția Artă
24. Natură statică, Botoșani Plastică 153
STOICA, Răzvan
25. Vas cu fructe, 52
ȘARU, Gheorghe
26. Natură statică cu portocale, 860
ȘTEFAN, Vasile
27. Natură statică cu căni, 687
TROTEANU, Petru Remus

- 21 -
CAPITOLUL III

REALIZAREA EXPOZIȚIEI

Scop. Obiective

Scopul manifestării îl constituie informarea publicului cu privire la aspecte ale culturii


tradiționale mai puțin puse în valoare până acum, cele legate de pomicultură și viticultură.

Obiectivele expoziției sunt valorificarea într-o manieră cât mai atractivă a patrimoniului
cultural material al Muzeului Județean Botoșani și a patrimoniului imaterial ce are legătură cu
tema propusă, dar și creșterea interesului publicului față de manifestările culturale, mai ales cele
cu tematică etnografică, în condițiile în care satul botoșănean continuă să agonizeze, iar zestrea
de cultură și civilizație rurală se pierde, înainte de a putea fi conștientizată și apreciată de cei
tineri.

Principalul indicator de performanță îl va constitui numărul de persoane care vizitează


expoziția, dar și publicul prezent la evenimente similare ce vor fi organizate de instituție.

Publicul țintă

Stabilirea publicului țintă a avut la bază criterii privind, în general, pregătirea


profesională, mediul socio-cultural de proveniență, ocupația, vârsta, perioada în care se va
desfășura manifestarea. Fără a exclude participarea, firească, a tuturor doritorilor, s-a apreciat că
expoziția se va adresa în special:
- cadrelor didactice și elevilor din anii terminali de la Liceul de Artă ”Ștefan Luchian”
Botoșani,
- profesorilor pensionari din municipiul Botoșani,
- specialiștilor în domeniu.

- 22 -
Echipa de lucru
Pentru organizarea expoziției a fost constituită o echipă de lucru multidisciplinară,
formată din 10 persoane cărora li s-au stabilit următoarele sarcini:

Muzeograful

- desfășoară activitățile de documentare asupra temei propuse;


- identifică sursele de proveniență și obiectivele ce vor fi expuse;
- selecționează bunurile culturale în vederea expunerii, întocmește lista acestora și solicită
conservatorului examinarea stării de conservare;
- întocmește proiectul expozițional;
- constituie echipa de lucru, fixează sarcini precise pentru fiecare membru, organizează și
coordonează activitatea acesteia;
- elaborează catalogul de expoziție;
- identifică și pregătește, împreună cu ceilalți membri ai echipei cu atribuții în acest sens,
spațiul de expunere, precum și muzeotehnica necesară;
- coordonează și participă personal la etalarea bunurilor culturale și a materialelor
auxiliare;
- controlează ordinea și curățenia în spațiul de expunere, precum și securitatea obiectelor
muzeale;
- respectă normele de conservare privind valorificarea expozițională a bunurilor culturale;
- coordonează activitățile de promovare a manifestărilor culturale (conceperea și realizarea
afișului, invitațiilor, pliantelor, legătura cu mass-media).

Conservatorul

- examinează starea de conservare a obiectelor care vor fi expuse;


- verifică modalitățile de etalare a obiectelor, potrivit normelor de conservare;
- colaborează cu muzeograful și arhitectul la alegerea locului de expunere, determină
calitatea mediului ambiant în spațiul respectiv și ia măsuri pentru corectarea eventualelor
anomalii;
- supraveghează operațiunile de mânuire, transport și etalare a exponatelor;

- 23 -
- controlează funcționarea sistemului de iluminat, urmărind ca intensitatea luminoasă să fie
la parametri normali;
- îndrumă și supraveghează operațiunile de curățire și de aerisire a spațiului de expunere.

Arhitectul
- colaborează cu muzeograful la pregătirea manifestării, acordă acestuia asistență de
specialitate în ceea ce privește alegerea locului de expunere, organizarea spațiului și
instalarea expoziției.

Contabilul-șef
- colaborează cu muzeograful la întocmirea bugetului, estimează costurile pe care le
implică acțiunea;
- asigură resursele financiare necesare expoziției;
- întocmește documentația necesară pentru decontare, pe care o înmânează instituțiilor
competente (ordonatorul principal de credite, Trezorerie, Bancă );
- verifică legalitatea cheltuirii fondurilor puse la dispoziție (facturi, chitanțe, bilete, tabele
nominale etc).

Responsabilul cu relațiile publice


- asigură mediatizarea evenimentului;
- colaborează cu muzeograful și analistul programator la conceperea, redactarea și
realizarea materialelor publicitare (afișe, pliante, invitații);
- întocmește și transmite comunicatul de presă;
- monitorizează modul în care mass-media prezintă evenimentul.

Analistul – programator
- colaborează cu muzeograful și responsabilul de relații cu publicul pentru redactarea și
realizarea materialelor publicitare.

Administratorul
- asigură suportul logistic necesar derulării acțiunii;

- 24 -
- prospectează piața în vederea achiziționării de materiale/servicii necesare organizării
expoziției, se îngrijește de procurarea și ridicarea lor la timp;
- eliberează din magazie materialele consumabile, în conformitate cu referatele întocmite
de muzeograf și aprobate de conducerea instituției, întocmind bonurile de consum
aferente;
- participă la transportul/manevrarea materialelor, obiectelor de inventar și bunurilor
culturale necesare activității;
- controlează modul în care se asigură paza și siguranța clădirii care adăpostește expoziția,
ziua și noaptea, sesizează conducerea unității în cazul depistării unor nereguli.

Electricianul
- întreține, verifică și supraveghează instalațiile electrice din spațiul expozițional;
- montează corpurile de iluminat deasupra panourilor și vitrinelor;
- verifică materialele și instalațiile de prevenire și stingere a incendiilor;
- participă la transportul/manevrarea materialelor, obiectelor de inventar și bunurilor
culturale necesare activității.

Tâmplarul
- participă la rezolvarea problemelor specifice meseriei, care vizează amenajarea spațiului
expozițional;
- asigură funcționalitatea și aspectul exterior corespunzător a panourilor și vitrinelor;
- participă la transportul/manevrarea materialelor, obiectelor de inventar și bunurilor
culturale necesare activității.

Supraveghetorul
- preia în custodie, pe baza unui proces-verbal, bunurile culturale și materialele din
expoziție, pe toată durata desfășurării acesteia;
- asigură securitatea bunurilor expuse pe toată durata vizitării expoziției;
- urmărește funcționarea aparatelor de măsură și control, precum și condițiile
microclimatice din spațiul de expunere;

- 25 -
- sesizează degradările de orice natură suferite de bunurile culturale expuse și anunță
conservatorul;
- asigură aerisirea spațiului expozițional potrivit indicațiilor conservatorului;
- asigură curățenia în spațiul expozițional.

Parteneri
- Centrul Europe Direct Botoșani;
- Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Botoșani.

Spațiul de expunere

Expoziția a fost organizată la sediul Muzeului Etnografic Botoșani. Clădirea, cunoscută


sub denumirea ”Casa Ventura”, a fost recent obiectul unei restaurări de amploare datorată
accesării de fonduri europene.
Datată în 1872 și trecută pe Lista monumentelor istorice, este una dintre construcțiile
reprezentative ale Botoșanilor. Locuită inițial de familia Ventura, ai cărei membri au deținut
funcții importante în administrația locală, a devenit ulterior internat de fete, apoi a adăpostit
Filarmonica și Școala Populară de Arte. Redându-i-se frumusețea de odinioară, a devenit o
clădire – emblemă pentru cultura botoșăneană, atât prin valoarea sa istorică și arhitectonică, cât
și prin utilitatea actuală. Ea este situată în zona centrală a municipiului Botoșani, muzeul fiind
ușor accesibil vizitatorilor.
În urma discuțiilor dintre muzeograf, arhitect și conservator, s-a decis ca spațiul de
expunere să fie cel oferit de sala de conferințe, unul relativ generos (14x11 m) și care poate servi
scopului de a găzdui o expoziție temporară. Este asigurată securitatea bunurilor expuse, existând
supraveghetori, sistem de alarmă în caz de incendiu sau de efracție, mijloace P.S.I. , plan de
evacuare.
Ferestrele sunt orientate spre nord și sud (cele exterioare), dar și spre vest (care sunt
interioare), echipate cu jaluzele verticale, oferind posibilitatea controlului asupra nivelului de

- 26 -
luminozitate, pentru a reduce la maximum efectele iluminatului natural. Totodată există și
posibilitatea de aerisire corespunzătoare a incintei.
Sala se află la etajul clădirii, accesul se face prin holul scării centrale, separat de celelalte
spații expoziționale. Inaugurată ca muzeu în decembrie 2012, construcția a depășit perioada de 6
luni de la restaurare, iar o mare parte a acestui interval de timp a fost anotimp cald, ceea ce
înseamnă că s-a produs curățarea spațiului de emisiile de natură alcalină. Sunt îndeplinite și
celelalte condițiile impuse de normele de conservare: clădirea este salubră, nu a fost constatată
prezența umidității ascensionale, are stabilitate microclimatică – în urma cercetărilor efectuate
anterior s-a stabilit că temperatura este constantă, umiditatea relativă se încadrează în parametrii
normali, de 50-60% - lipsesc noxele provenite din exterior. Instalația de iluminat este în stare
bună și poate fi adaptată nevoilor expoziției (pe lângă corpurile de iluminat clasic incandescent,
există instalație auxiliară de lumină fluorescentă). Instalația de apă curentă și cea de canalizare
sunt de asemenea într-o stare bună, ele trebuind să îndeplinească în momentul recepției clădirii
normele de calitate și funcționalitate, iar instalația de încălzire, fiind luna septembrie, nu este
necesară.
Rezistența plafoanelor nu poate fi pusă, deocamdată, sub semnul întrebării, construcția
fiind încă în perioada de garanție acordată de firma de construcții ce a realizat reabilitarea.
Trebuie menționat faptul că pe holul Muzeului sunt amenajate locuri de odihnă pentru
vizitatori, prevăzute cu bănci paralelipipedice, dimensionate astfel încât să poată fi folosite de
adulți, copii sau persoane cu dizabilități.

Elemente de muzeotehnică

În funcție de categoria, materialul și dimensiunile exponatelor, acestea au fost etalate pe


panouri modulare demontabile, în vitrine deschise și pe podiumuri.
Panourile modulare demontabile, confecționate din PAL, îmbrăcate în pânză de in, au
fost folosite pentru expunerea tablourilor și a scoarțelor. Având dimensiunile de 200x150 cm ,
respectiv 230x150 cm, asamblarea și poziționarea lor este un procedeu relativ simplu și astfel au

- 27 -
avantajul de a oferi spațiu de expunere specific și în locații care, altfel, nu ar permite acest lucru.
Concepția expunerii a impus folosirea unui număr de 8 panouri.
Scoarțele au fost etalate după ce, în prealabil, au fost dublate cu o pânză care fusese
băgată la apă, pentru a se păstra disponibilă o lungime suficientă. A fost cusută o bandă mai
lungă decât exponatul, de-a lungul întregii părți superioare a scoarței. Prin această bandă a fost
introdus suportul de lemn, necesar susținerii, fixat în partea din spate a panoului, iar
extremitățile bandei au fost cusute una de alta.
Vitrinele din lemn au permis etalarea pieselor de ceramică și a ștergarelor. S-au utilizat 6
vitrine cu lungimea de 1,20 m, lățimea de 0,60 m și înălțimea de 0,95 m. Pentru că dimensiunea
pieselor nu permitea închiderea vitrinelor cu sticlă, s-a adoptat varianta expunerii deschise, des
întâlnită în cazul muzeelor etnografice. Suprafața de etalare a fost acoperită cu pânză roșie,
pentru realizarea contrastului cromatic ce va scoate în evidență exponatele.
Pentru obiectele de dimensiuni mari au fost folosite podiumuri, realizate din placaj și
scânduri, îmbrăcate cu pânză de in, cu dimensiuni de 0,80 m x 0,80 m și înălțimea de 0, 20 m. În
cazul călcătorului, s-a impus alipirea a două podiumuri, pentru asigurarea stabilității acestuia.
Repartiția și dispoziția textelor în expunere, ca și proporția, modul cum sunt scrise,
materialul și culoarea pe care sunt executate au fost discutate cu arhitectul și s-a conturat ideea
că, pentru a fi raportate la obiectele expuse si la ansamblul expozitiei, este suficient textul
explicativ pentru grupele de obiecte similare. Informațiile, care se refereau la titlul lucrării și la
autor, în cazul pieselor de artă plastică, sau la tipul de obiecte, în cazul celor etnografice, au fost
realizate pe suport de hârtie cartonată ( format A4), respectiv pe suport de lemn, peste care s-a
suprapus hârtie, scrise cu font mare, cu litere de culoare maro pe fond alb.
Pentru crearea unei ambianțe corespunzătoare, a fost necesară folosirea unei stații audio,
utilă atât în timpul deschiderii, cât și al perioadei cât expoziția a putut fi vizitată.

- 28 -
Organizarea spațiului expozițional

Organizarea spațiului expozițional a constituit rezultatul cooperării dintre muzeograf,


arhitect și conservator, fiind luate în considerație și sugestiile celorlalți membri ai echipei. Ideea
de la care s-a plecat a fost ca exponatele să constituie un ansamblu coerent și unitar, respectându-
se firul conducător al tematicii și ordinea cronologică a procesului de transformare a strugurilor
în vin, precum și ilustrarea utilității, în viața satului, dar și a familiei, a acestuia.
Lucrările de artă plastică vin să completeze imaginea bogăției de rod adusă de pomi și
vița – de – vie în perioada de an în care tocmai ne aflam. Armonizarea obiectelor între ele, sub
raportul formei, coloritului și utilității a fost o preocupare esențială, care s-a subordonat tematicii.
Repartizarea exponatelor pe panouri și vitrine s-a făcut în ideea ca acestea să fie etalate
cât mai aerisit, mai echilibrat, evitându-se încărcarea inutilă, pentru a nu rezulta un exces care să
obosească vizitatorul. De asemenea, s-a urmărit ca vitrinele să conțină obiecte din aceeași
categorie, cu utilități asemănătoare, dorindu-se ca exponatele să fie compatibile.
Planul de organizare a spațiului expozițional este prezentat în anexa nr. 3.

Repartizarea exponatelor pe panouri, vitrine și podiumuri

Panoul/vitrina/ Denumirea exponatului Obs.

podiumul/manechinul

Panoul 1 Rod – Ion Carp - Fluerici

Natură statică – Nicolae Popovici Lespezi

Natură statică – Răzvan Stoica

Panoul 2 Natură statică cu portocale – Vasile Ștefan

- 29 -
Boluri cu rod – Costin Neamțu

Livada – Marcel Mănăstireanu

Natură statică – Rudolf Schwitzer - Cumpănă

Panoul 3 Natură statică – Constantin D. Stahi

Natură moartă - Constantin D. Stahi

Livadă la Agafton – Constantin Gheorghe

Natură statică – Eustațiu Stoenescu

Pom și scară – Gheorghe Apostu

Panoul 4 Dealuri cu livezi – Constantin Dipșe

Peisaj cu pomi – Constantin Piliuță

Natură statică – Ion Pană

Natură statică cu căni – Petru Remus Troteanu

Panoul 5 Natură statică – Nicolae Popa

Mere în cană de lut – Rodica Grigoriu

Mere aurii – Costache Agafiței

Panoul 6 Natură statică – Traian Brădean

Natură statică – Alexandru Pleșca

Vas cu fructe – Gheorghe Șaru

Natură statică – Aurel Butnaru

Panoul 7 Trei pruni – Horia Paștină

Licoare de Cotnari – Adrian Podoleanu

- 30 -
Baladă pentru țară – Carolina Iacob

Panoul 8 scoarță cu decor antropomorf și avimorf

scoarță cu decor avimorf și geometrizant

ștergar - decor fitomorf , cu broderie spartă

Vitrina 1 cană de vin - smălțuită, cu struguri pe fond alb

căniță de vin -decor modelat, pictat

cană pentru vin - formă tronconică, cu toartă, decor - floarea


soarelui, brun, verde, galben, pe angobă;

ștergar - 1968, țesut, decor, bumbac

Vitrina 2 ulcior – smălțuit, maro- închis cu strugure și veveriță

cană - smălțuită, din gel subțire, maro, cu strugure

cană de apă – smălțuită, cu decor strugure

ștergar – 1969, țesut, franjuri din urzeală, decor: struguri cu


frunze, culori: roșu, grena, roz, verde, vernil, tehnica: brodat
în cruci

Vitrina 3 ulcică - decor modelat, aplicat, smălțuit, pictat ocru, roșu,


verde,

căniță de vin –decor modelat, pictat

ulcică – smălțuită, cu flori pe fond gălbui

ștergar – 1951, decor fitomorf

Vitrina 4 ulcior - smălțuit, cu struguri pe fond alb

cană - maro închis, cu struguri

cană- smălțuită, verde cu strugure roșu

- 31 -
ștergar – 1969, țesut în 4 ițe, decor la cele două capete câte o
friză cu strugure și frunză în repetiție, decor negru, albastru,
roșu, tivit fără franjuri

Vitrina 5 ulcior- nesmălțuit, angobat, cu decor geometric

cană pentru vin – decor geometric, modelat

căniță pentru vin – décor modelat, pictat

ștergar – 1972, din Oltenia, țesut în 2 ițe și ales, decor în frize,


struguri, cu frunze, roșu, negru, maro, alb, cu motocei la cele
două capete

Vitrina 6 ulcior - decor alb-verde, pe fond roșu- englez, în partea de jos


ocru-galben

căniță de vin – decor modelat, pictat

ștergar – țesut în 2 ițe, cu decor fitomorf

Podiumul 1 Teasc cu stergar

Podium 2 Călcător

- 32 -
Calendarul de desfășurare a activităților

Perioada: ziua, luna Activitățile planificate

1 iulie – 13 iulie - Activități de documentare asupra temei

- Identificarea surselor

14 iulie – 31 iulie - Alegerea bunurilor culturale care vor fi expuse

- Constiutirea echipei de lucru


- Demersuri pentru asigurarea resurselor materiale necesare

1 august – 31 august - Tratarea preventivă a bunurilor culturale care vor fi expuse

- Alegerea și pregătirea spațiului de expunere


1 septembrie –
- Pregătirea elementelor de muzeotehnică
19 septembrie
- Întocmirea planului definitiv de expunere
- Conceperea materialelor de promovare
- Etalarea bunurilor culturale și a materialului auxiliar

20 septembrie - Deschiderea expoziției

20 septembrie – - Funcționarea expoziției


3 octombrie - Întocmirea dosarului expoziției

- 33 -
Bugetul exprimat în lei

Denumirea
Bugetul estimativ Trim. al III-lea Detalii
indicatorilor
BUNURI ȘI
SERVICII

Sfoară - 1 ghem
Cuie - 1 kg

200 200 Pânză albă - 10 m.l.


Consumabile
Pânză finet - 3 m. l.
Creion tâmplărie - 1 buc.
Detergent ”Clear” – 1 buc.
Soluție curățire lemn ”Sano”

Cutter - 1 buc.

Hârtie A4- 1 top


Furnituri de 250 250
Toner – 1 buc.
birou
Pix albastru – 10 buc.

Creion – 20 buc.

Riglă lemn – 1 buc

Pliant – 50 buc.
Servicii tipărire 100 100 Afișe – 15 buc.
materiale
Invitații - 20 buc.
promoționale
Fotografii A4 – 15 buc.
Alte cheltuieli

Rezervă 100 100

Total 650 650

- 34 -
CONCLUZII

Organizarea unei expoziții temporare este o activitate deosebit de complexă, care


presupune o bună cunoaștere a temei abordate, lucru realizabil în urma unei documentări
riguroase, care să împiedice manifestarea de a se transforma într-un eșec.
Una dintre condițiile de bază ale reușitei o constituie planificarea judicioasă a
activităților, a pașilor de urmat, fapt ce asigură coerență și continuitate. În lipsa unei asemenea
planificări, există riscul ca activitățile să se desfășoare cu sincope, să fie necesară reluarea unora
dintre ele, ceea ce va duce, mai devreme sau mai târziu, la intrarea în criză de timp.
Foarte importantă este munca în echipă. Un singur om, oricât de capabil și bine pregătit
ar fi, nu poate face față tuturor sarcinilor pe care un asemenea proiect le presupune. De aceea,
pentru atingerea obiectivelor propuse, muzeografului nu-i sunt suficiente cunoștințele
profesionale, fiindu-i necesare și capacități organizatorice, cunoștințe și deprinderi cerute de
buna organizare și coordonare a muncii. El precizează responsabilitățile concrete, urmărește
îndeplinirea sarcinilor și asigură cooperarea între membrii echipei.
Organizarea unei expoziții implică multă imaginație, dublată de o gândire flexibilă. Pe
parcurs pot apărea idei noi, pot fi găsite noi variante de expunere, mai potrivite, sau restricționate
din cauze obiective, astfel încât, neacceptarea faptului că ideea inițială necesită schimbări, este o
greșeală.
Considerăm că, prin maniera de expunere, ideea urmărită a fost ilustrată în mod
corespunzător. Suscitând interesul prin îmbinarea complementară a etnografiei cu arta plastică,
expoziția s-a bucurat nu numai de prezența, atât la deschidere, cât și ulterior, a unui număr
consistent de vizitatori, dar și de reflectarea măgulitare în programele culturale ale posturilor de
radio regionale.
Considerăm, de asemenea, că publicul țintă a fost stabilit în mod corespunzător. Deși
elevii din ciclul gimnazial nu au fost incluși în rândurile potențialilor vizitatori, ne-am bucurat de
participarea lor, ca urmare a atracției exercitate de exponatele de artă plastic, pe care ei, în
calitate de viitori artiști, au ținut s-o viziteze.

- 35 -
BIBLIOGRAFIE

I. Izvoare
Izvoare privind istoria României, I, Editura Academiei R.P.R., București, 1964

II. Lucrări generale

1. Bărbulescu, Constantin, Târcolitul viei - un rit al viței de vie, în Revista de Etnografie


și Folclor, tomul 40, 1995, nr. 5-6, Editura Academiei Române
2. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, București, 1967
3. Florescu, Radu, Bazele muzeologiei, București, 1998
4. Ghinoiu, Ion, Calendarul popular. Note lămuritoare, în Revista de Etnografie și
folclor, tomul 40, 1995, nr. 1, Editura Academiei Române
5. Lutic, Marcel, Timpul sacru. Sărbătorile de altădată, Editura Fundației Academice
AXIS, Iași, 2006
6. Maican, Gheorghe Dumitru, Muzeul Viticulturii și pomiculturii din România, Editura
Sport – Turism, București, 1983
7. Mironescu, Nicolae, Iliescu, Constantin, Cu privire la inventarul viticol tradițional –
Călcătoarea și teascul, Sesiunea de Comunicări Științifice a Muzeului de Etnografie și
Artă Populară, București, decembrie 1964
8. Moldoveanu, Aurel, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, București, 1999
9. Niculiță – Voronca, Elena, Datinile şi credințele poporului român. Adunate și așezate
în ordine mitologică, vol. II, Editura SAECULUM VIZUAL, București, 2008
10. Opriș, Ioan, Transmuseographia, Editura Oscar Print, București, 2000
11. Rusu-Păsărin, Gabriela, Trifănitul și târcolitul viilor,
http://www.revistaclipa.com/7748/2013/01/permanente/trifanitul-si-tarcolitul-viilor
12. Vlăduțiu, Ion, Etnografia românească, Editura Științifică, București, 1973

- 36 -
III. Legislație

1. Legea 311/2003 – Legea muzeelor și a colecțiilor publice (actualizată)


2. Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului național mobil (actualizată)
3. Legea 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial
4. H.G. nr. 886/2008 pentru aprobarea Normelor de clasare a bunurilor culturale
mobile
5. H.G. nr. 1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare și restaurare a
bunurilor culturale mobile clasate

- 37 -
LISTA ANEXELOR

1. Intrarea în Muzeul de Etnografie


2. Holul scării. Accesul spre sala de expunere
3. Planul spațiului expozițional, cu dispunerea elementelor de muzeotehnică: panouri,
vitrine, podiumuri, lumină, sistem de iluminat,traseu de vizitare
4. Aspecte de la pregătirea expoziției
a. Pregătirea panourilor și a vitrinelor
b. În depozit, verificarea stării de conservare a exponatelor
5. Vitrine și panouri cu exponate
6. Imagini de la deschidere
7. Afișul expoziției
8. Invitația pentru deschidere
9. Comunicatul de presă
10. Apariții în media locală

- 38 -
Anexa 1 – Intrarea în Muzeul de Etnografie

- 39 -
Anexa 2 - Holul scării. Accesul spre sala de expunere

- 40 -
- 41 -
Anexa 4 - Pregătirea panourilor, vitrinelor și verificarea stării de conservare a obiectelor

- 42 -
Anexa 5.1 – Vitrine și panouri cu exponate

- 43 -
Anexa 5.2 – Vitrina 2 (detaliu)

Anexa 5.3 – Vitrina 4 (detaliu)

- 44 -
Anexa 6 – Imagini de la deschidere

- 45 -
Anexa 7 – Afișul expoziției

- 46 -
Anexa 8 –Invitație la eveniment

- 47 -
Anexa 9 – Comunicatul de presă

MUZEUL JUDEŢEAN BOTOŞANI


a
Str. Unirii, nr. 15, cod 710221, tel:0231/51.34.46;
fax:0231/53.69.89

e-mail: istorie@muzeubt.ro www.muzeubt.ro

COMUNICAT DE PRESĂ

Vineri, 20 septembrie 2013, orele 15.00, la Muzeul de Etnografie Botoșani, va avea loc
deschiderea expoziției ”De la bob la ulcica de vin”.
Expoziția, organizată în contextul manifestărilor culturale prilejuite de Zilele Europene
ale Patrimoniului, este modalitatea prin care Muzeul Județean Botoșani oferă vizitatorilor
posibilitatea de a admira exponate etnografice și de artă plastică de o deosebită valoare culturală,
care se grupează sub tema europeană a evenimentului: ”Patrimoniul cultural - oglindă a
pomiculturii și viticulturii”.

Șef Secție de Artă Plastică și Etnografie,

Prof.

- 48 -
Anexa 10 – Apariții în presa locală

- 49 -

S-ar putea să vă placă și