Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Regimuri Totalitare in Europa
Regimuri Totalitare in Europa
Regimuri Totalitare in Europa
Definita totalitarismului
Totalitarismul ca regim politic se caracterizeaza prin instituirea unui control strict din
partea unei organizatii politice unice asupra statului si a institutilor acestuia. Controlul
se exercita asupra intregii societati si a indivizilor care o compun. Controlul este total,
se exercita chiar si asupra membrilor partidului si se realizeaza cu ajutorul propagandei,
al serviciilor secrete si de represiune, astfel incat existenta fiecarui membru al societatii
depinde de forta politica aflata la conducerea acesteia.
Originile totalitarismului
Se regasesc in:
· Regimurile absolutiste europene
· Ideologia si curentele politice din timpul revolutiei franceze
· Curentele ideologice din secolul al XIX-lea
In functie de conditiile specifice fiecarei tari si de sursele teoretice pe care s-a
fundamentat, totalitarismul a cunoscut forme variate de manifestare, in cadrul unui
model totalitar aparent unic. Dupa primul razboi mondial s-au impus doua modele
politice totalitare, caracterizate apoi ca fiind in extremele stanga si dreapta ale
esichierului politic.
Ideologii
In Italia, unde s-a manifestat pentru prima oara totalitarismul de dreapta, au prevalat
aspectele social economice si nationale. Mussolini a propus controlul statului asupra
economiei cu scopul dezvoltarii uniforme a intregului teritoriu national. Asa s-a
conturat regimul economic autarhic -asigurarea resurselor, a necesarului de productie
si a desfacerii numai din economia interna. Sub raport organizatoric in economia
italiana s-a conturat corporatismul, bazat pe asociatii profesionale, asemanatoare
breslelor medievale, dominate de marele capital.
In concluzie sistemul italian, fascist, se baza pe unitate nationala si autarhie
economica, ceea ce-l va diferentia de sistemul german.
In Germania economia se dezvolta puternic si uniform, astfel incat au prevalat ideile
spatiului vital-Lebensraum si antisemitismul, care pornea de la miturile "tradarii" si
ale "loviturii pe la spate", aparute si raspandite la sfarsitul primului razboi mondial.
Ideile extremei drepte germane au fost formulate de Adolf Hitler in "Mein
Kampf" ("Lupta mea"). Ele vizau:
· Dominatia politico-economica si militara a Germaniei asupra intregii Europe
si a lumii-"noua ordine"
· Rasa ariana, (nordica, germana), socotita superioara, trebuia sa domine
intregul sistem
· Sub aspect economic Germania si statele industrializate din vestul Europei urmau sa
constituie nucleul lumii concepute de Hitler. Urmau regiunile agrare si subdezvoltate
ale Europei, bogate in materii prime, care trebuiau sa devina sursa de aprovizionare a
nucleului si piete de desfacere pentru productia sa. La periferie se situau zonele "de
colonizare", locuite in general de "suboameni", de unde urma sa se recruteze forta de
munca intr-un sistem asemanator sclaviei.
· In plan social economic, Hitler nu se opunea marelui capital, cu conditia ca acesta sa
fie subordonat statului si sa nu fie detinut de evrei.
· Sub aspect rasial si politico-militar Germania trebuia sa domine lumea prin rasa
ariana. Ea urma sa colaboreze cu rasele "decazute" sau "degenerate" care puteau fi
"salvate" (anglo-saxonii si latinii), in vederea stapanirii si educarii "subraselor" (slavii
si altii), cu conditia exterminarii evreilor ("Solutia finala"), considerati a fi vinovati de
toate relele din lume si mai ales de infrangerea Germaniei in primul razboi mondial.
In concluzie, sistemul german, nazist, se baza pe cucerirea mondiala si o
anume diviziune a muncii in cadrul noii lumi astfel formate, asupra careia
urma sa se realizeze un control politico-militar, economic si mai ales rasial.
Aspecte comune celor doua sisteme, evidente mai ales in perioadele de inceput:
· Controlul asupra statului si a institutiilor sale
· Controlul asupra intregii economii, cu diferente de manifestare de la un stat la altul
· Controlul asupra integii societati, a indivizilor si a vietii politice prin impunerea unui
partid unic, si utilizarea serviciilor de supraveghere si represiune specifice.
Dincolo de aceste asemanari, intre cele doua sisteme totalitare conflictul a fost insa
inevitabil, el fiind provocat de necesitatea impunerii unui sistem totalitar unic.
Totalitarismul in Romania
1) Nationalismul. Era ideologia extremei drepte reprezentate de Liga Apararii
National-Crestine, intemeiata de A.C. Cuza in 1923, si de Legiunea
Arhanghelul Mihail, infiintata de Corneliu Zelea-Codreanu care, in 1927, se
desprinde din Liga Apararii Nationale Crestine, iar in 1930 isi constituie o
sectie politica - Garda de Fier.Doctrina legionara se proclama, inainte de toate,
crestina, element menit sa sublinieze atat orientarea antisemita, cat si
condamnarea morala a oamenilor politici din partidele democratice acuzati de
materialism, de lipsa de credinta in Dumnezeu. Legionarii au lansat teoria
purificarii prin moarte, exacerband misticismul, promovand ura, intoleranta si
apologia mortii.In deceniul al patrulea, intr-un context favorabil (ingaduinta
autoritatilor, dezamagirea unor largi categorii sociale fata de politica
guvernamentala, disensiunile dintre liberali si national-taranisti), miscarea
legionara s-a aflat in ascensiune. La alegerile parlamentare din 1937 s-a situat
pe locul al treilea, cu 15,58% din voturi. Toate partidele politice au fost
dizolvate prin decretul regal din martie 1938. Legionarii au ajuns la putere in
septembrie 1940. Ei au instaurat un regim dictatorial si au promovat o politica
profund antidemocratica, de teroare.
2) Extrema stanga din Romania este reprezentata de Partidul Comunist, infiintat in
1921 care a aderat la Internationala a III-a comunista (aflata in slujba Uniunii
Sovietice). Conceptia comunista (marxist-leninista) aprecia ca oranduirea
capitalista e perimata din punct de vedere istoric si trebuia lichidata pe calea
revolutiei. Esenta doctrinei comuniste se afla in documentele Partidului
Comunist, care apreciau ca Romania era o "veriga slaba a lantului imperialist"
si ca de aceea trebuia pregatita revolutia in vederea inlaturarii de la putere a
burgheziei si mosierimii, instaurarii dictaturii proletariatului, nationalizarii
principalelor mijloace de productie, in scopul edificarii societatii socialiste. In
anul 1923 comunistii romani au adoptat si sustinut teza cominternista privind
dreptul popoarelor la autodeterminare, mergand pana la despartirea de stat.
Astfel Romania era considerata "stat multinational", creatie a "imperialismului
apusean" si trebuia dezmembrata. El a instigat la tulburari, mai ales in
Basarabia. Orientarea antinationala a PCR a dus la scoaterea lui in afara legii,
in anul 1924. Acest partid nu a gasit aderenta in Romania, din mai multe cauze:
numarul mic de militanti, ideile nerealiste din program, puternicul sentiment de
proprietate specific taranimii, numarul relativ redus de muncitori. In anii
ilegalitatii (1924-1944) influenta sa a fost restransa, partidul avand circa 1.000
de membri, cei mai multi provenind din randul minoritatilor nationale. In
august 1944, insa, in conditiile inlaturarii regimului antonescian si ale ocupatiei
sovietice, PCR participa la guvernare si treptat reuseste sa preia treptat intreaga
putere.