Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Semestrul al II-lea
Limba şi literatura română
Clasa a IX-a
La cârmă. Ismail moțăia, cu nasul în busolă; cadranul se legăna ușor în lumina firavă a
felinarului, care ardea ferit, în cutie.
– Bună-seara, cârmaciule! Domnul cu tine! zise călugărul în turcește, oprindu-se
alături.
Ismail tresări, scos din visare.
– Care domn, al tău sau al meu? mormăi pus pe harț, în loc să se bucure că mai putea
să schimbe cu cineva două vorbe în limba lui; destul își scrântea limba și îsi strepezea cerul
gurii chinuindu-se cu graiul ghiaurilor.
– Domnul e unul, fiule!
– Atunci spune-i Allah, că așa îl cheamă.
Călugărul râse încetișor- și pe urmă tăcu o vreme, pesemne nedorind să înceapă cu cârmaciul o
discuție teologică. Văzându-l că nici nu pleacă, nici nu vorbește, ci îi stă așa, în coastă, ca o
momâie, Ismail pufni, cu ciudă:
Dumitale nu-ți este somn; ai dormit toată ziua. Hai, du-te mai încolo!
În loc de răspuns, monahul se trase lângă busolă și se aplecă asupra ei, minunându-se, ca și
cum o vedea întâia oară.
– Asta ce e, fiule?
– Asta?...Busolă.
– Și la ce e bună?
– Ce, dumneata nu știi? Arată drumul.
Călugărul păru că se minunează mai tare și se trase mai aproape de busolă, cu ochii în capacul
de sticlă.
– Da’ lumina asta de unde vine? Are busola așa putere să lumineze?
Ismail, până atunci morocănos, începu să râdă de această prostie.
– Cum să aibă lumină? Ce, este soarele sau luna?
– Dar atunci cum, cârmaciule? Ia spune-mi și mie taina, că te văd om luminat la minte.
Turcul se umflă în pene:
– Are lampă înăuntru!
– Lampă? Ia te uită minune! Dar cum, că nu se vede?
– Nici nu trebuie să se vadă; altfel orbește ochiul. Lampa este ascunsă, uite aici, în cutie,
luminează dintr-o parte, ca să vedem numai cadranul.
– Ia te uită! Și eu care credeam că o fi la mijloc vreo taină de-a corăbierilor! Când colo, o
lămpiță ca toate altele. Vezi, taică, dacă umbli în lume înveți o mulțime!...
Tot vorbind, călugărul se foia în jurul busolei, uitându-se când la felinar, când la cadran. În
sfârșit, după un timp se ridică și închise ușița.
– Și zi, mașina asta îți arată drumul! Eu credeam că mergeți numai după soare ori după
stele...Dar ca să-ți arate drumul, mai cu seamă noaptea, înseamnă că aici e mâna
dumnezeiască!
Ismail pufni din nas, începând să-și piardă răbdarea.
– Mâna lui Allah! adăugă călugărul repede, ca să-l îmbuneze.
– Are magnet; nu mă mai bate la cap, izbucni, scos din fire. Apoi își vârî speriat ochii în busolă.
– Uite ce faci? Mă ții de vorbă și eu greșesc drumul.
Într-adevăr, cât stătuse de vorbă, cadranul se rotise cu vreo două carturi spre nord.
Ismail învârti timona până ce regăsi vechiul drum.
( Radu Tudoran, Toate pânzele sus)
Redactează, pe baza textului de mai sus, răspunsuri pentru fiecare dintre următoarele cerințe:
2. Explică sensul expresiilor a se umflă în pene, respectiv, a pufni din nas. Integrează aceste
expresii în două enunţuri formulate de tine. 5p
4. Identifică o funcţie a limbajului din enunţul– Are magnet; nu mă mai bate la cap, izbucni,
scos din fire. 2,5p
5. Explică, în 10-15 cuvinte, sensul întrebării lui Ismail: Care domn, al tău sau al meu?
5p
6. Precizează tema discuţiei dintre cele două personaje. 5p
10. Scrie, în 30-35 de cuvinte, o scurtă caracterizare a lui Ismail, precizând două modalităţi de
caracterizare exemplificate. 15p
Scrie un text de tip argumentativ, de cel puţin 150 de cuvinte, pornind de la textul citat, în care să
îţi exprimi opinia despre utilitatea călătoriei în existenţa umană, având în vedere:
- respectarea structurii discursului de tip argumentativ; 4p
- adecvarea conţinutului argumentării la tema dată; 4p
- valorificarea textului citat; 4p
- redactarea compunerii (registru stilistic- 2p; exprimare- 2p ; ortografie- 2p; punctuaţie-
1p; lizibilitate- 1p). 8p
Notă!
Punctajul pentru redactare se acordă numai dacă textul dezvoltă subiectul propus şi respectă limita
de 150 de cuvinte.