Aplicaţii practice ale AMC

AMC reprezintã un reactiv imunochimic bine definit şi de aceea, rezultatele obţinute prin

utilizarea lor sunt reproductibile.

AMC se folosesc ca reactivi de mare specificitate în cercetare, în diagnosticul clinic, în

farmacologie pentru profilaxia şi terapia unor infecţii la om şi animale, în tehnicile de biochimie

analiticã pentru purificarea unor molecule.

În domeniul cercetãrii imunocitochimice*, AMC sunt reactivi cu înaltã specificitate, utilizaţi

pentru identificarea unor proteine care se gãsesc în cantitãţi foarte mici. De exemplu, AMC

marcaţi cu fluoresceinã permit evidenţierea moleculelor membranare, inaccesibile investigaţiei

cu metodele clasice. AMC au fost markeri eficienţi pentru identificarea diferitelor subpopulaţii

de limfocite T şi B, a antigenelor membranare ale celulelor seriei mieloide şi monocitare.

Sistemul CD (cluster differentiation) este definit în întregime pe baza utilizãrii AMC şi cuprinde

acum peste 200 de markeri de suprafaţã. AMC cu specificitate CD se folosesc pentru a detecta

apariţia sau absenţa populaţiilor celulare în timpul stimulãrii antigenice. Fig. 93 Structura

fluoresceinei.

Datoritã specificitãţii lor de legare, AMC se folosesc pentru a evidenţia diferenţele antigenice

minore între diferite variante moleculare. Astfel sau identificat variaţiile compoziţiei în

aminoacizi ale spiculelor glicoproteice, consecutive driftului antigenic la virusul influenza A.

AMC se folosesc pentru identificarea moleculelor neurotransmiţãtoare, a receptorilor sinaptici şi

a enzimelor de biosintezã. S-au obţinut AMC faţã de receptorul de acetilcolinã, dar dificultãţile

sunt mari pentru cã neurotransmiţãtorii sunt antigene slabe.

În diagnosticul serologic, serurile imune obţinute prin metoda clasicã au avut adeseori

inconvenientul major al lipsei reproductibilitãţii rezultatelor. AMC se folosesc ca reactivi de

mare specificitate pentru diagnosticul rabiei pe secţiunile de ţesut nervos al animalelor infectate,

Anticorpul este marcat cu o moleculã generatoare de semnal (de exemplu, un fluorocrom, o

enzimã producãtoare de culoare prin acţiunea sa asupra substratului specific, ori o particulã

metalicã). Sensibilitatea metodei, adicã puterea semnalului poate fi mãritã prin creşterea

raportului dintre molecula indicator (anticorpul marcat) şi antigen. Imunocitochimia necesitã

producerea anticorpilor specifici şi tratamentul adecvat al ţesuturilor, adicã fixarea şi

histoprepararea pentru a favoriza interacţiunea optimã între reactiv şi molecula ţintã a hepatitelor

virale B, C, D, a infecţiei cu HIV (prin determinarea prezenţei antigenelor în ser) şi a unor

infecţii bacteriene. Pentru diagnostic se folosesc anticorpi marcaţi cu fluoresceinã sau metodele

ELISA sau RIA.

AMC se folosesc pentru diagnosticul neoplaziilor, pe baza evidenţierii antigenelor specifictumorale. În

acest scop se utilizeazã AMC marcaţi cu izotopi radioactivi, cu specificitate faţã de

CEA, AFP etc.

AMC se folosesc pentru detectarea hormonilor polipeptidici: TSH, FSH, HCG. Hormonii sunt

molecule cu un numãr mic de epitopi. Subunitãţile α ale diferiţilor hormoni sunt foarte

asemãnãtoare, dar diferã în special prin catenele β. Existã AMC specifici pentru ambele

subunitãţi şi AMC care recunosc epitopii conformaţionali ai moleculei native.

AMC se folosesc în farmacologie. In scop profilactic se fac imunizãri pasive faţã de infecţiile

bacteriene care nu beneficiazã de preparate vaccinale şi sunt rezistente la antibiotice:

Pseudomonas, Clostridium.

În scop terapeutic, AMC se folosesc pentru tratamentul rabiei, pentru neutralizarea endotoxinelor

(LPS) produse de infecţiile cu bacterii Gram negative, consecutive arsurilor. Septicemiile sunt

cauzate de o largã varietate de bacterii Gram negative, toate având în comun lipidul A în

structura chimicã a LPS. Pentru tratamentul majoritãţii infecţiilor bacteriene se utilizeazã

antibiotice, la un preţ de cost inferior în raport cu AMC.

AMC se folosesc în controlul fertilitãţii: AMC anti-HCG şi anti-zona pelucida sunt folosiţi

pentru imunizarea pasivã a femeilor fertile.

Speranţa utilizãrii AMC în tratamentul tumorilor s-a nãruit. Una din cauze este cã majoritatea

tumorilor umane îşi au originea în celulele epiteliale ale colonului, sânului, plãmânului şi

prostatei, iar oncogenele activate codificã proteine intracelulare, inaccesibile terapiei cu AMC.

Frecvenţa acestor tumori nu creşte la persoanele imunosupresate, ceea ce este un argument în

favoarea codificãrii antigenelor intracelulare, inaccesibile sistemului imunitar. Chimioterapia

oferã mult mai multe şanse de succes, la un preţ de cost inferior.

În sistemul hematopoietic şi imunitar, AMC se folosesc pentru a distruge toate populaţiile

celulare, cu excepţia celulelor stem, cu scopul eliminãrii celulelor malignizate şi a precursorilor

ei care poartã oncogena activatã.

AMC se folosesc pentru neutralizarea nivelelor toxice ale unor medicamente (digoxina).

AMC se folosesc ca agenţi imunosupresori. Receptorilor de grefã li se administreazã AMC

specifici faţã de complexul antigenic membranar CD3, în cazurile în care imunosupresia chimicã

(cu ciclosporinã) nu reuşeşte.

În maladiile autoimune, AMC se administreazã pentru a realiza o imunosupresie parţialã, care sã

permitã apãrarea faţã de infecţiile cu agenţi oportunişti.

AMC se folosesc pentru producerea imunotoxinelor (conjugate AMC-medicamente).

Medicamentele utilizate sunt agenţi citotoxici, care, prin intermediul situsului de legare a AMC,

sunt destinate sã se lege specific de celulele ţintã(de exemplu, celulele maligne). In acest scop

sunt necesari AMC cu o afinitate înaltã a specificitãţii de legare faţã de antigene specific

tumorale. AMC se cupleazã cu toxine (diftericã, ricinã, abrinã), cu medicamente citostatice sau

cu radionuclizi.

AMC se folosesc în tehnicile de biochimie analiticã, în scopul purificãrii proteinelor, sub forma

coloanelor de afinitate imunoabsorbante. AMC sunt imobilizaţi pe suporturi în coloane solide

(imunosorbenţi), prin care este trecut amestecul de proteine. In coloanã sunt reţinute specific,

moleculele care se leagã cu AMC. Astfel se purificã proteine care se gãsesc în amestec, în

concentraţii foarte mici (IFN).

*Imunocitochimia este o tehnicã de laborator care permite identificarea vizualã a moleculelor

ţintã în ţesuturi şi celule, prin interacţiunea specificã a anticorpilor marcaţi, cu antigenul.