CAPITOLUL 2.

CALCULUL REZISTENŢEI LA ÎNAINTARE ȘI

A PROPULSIEI

2.1. DETERMINAREA PRELIMINARĂ A REZISTENŢEI LA ÎNAINTARE

METODA HOLTROP – MENNEN

În faza iniţială de proiectare a unei nave, determinarea rezistenţei la înaintare ocupă un

loc important prin necesitatea unei estimări cât mai exacte a acesteia, ştiut fiind faptul că
rezistenţa la înaintare condiţionează puterea instalaţiei de propulsie, caracteristicile propulsorului
şi ale liniei de arbori, şi prin acestea, estimarea corectă a maselor de la bordul navei şi asigurarea
performanţelor nautice.
Pentru determinarea rezistenţei la înaintare a unei nave există mai multe căi, plecând de la
determinări pe nave în mărime naturală până la formule aproximative.
O cale eficientă din punctul de vedere al raportului precizie/volum de lucru, se bazează pe
rezultatele obţinute din încercările seriilor de modele în bazine special construite.
Metoda Holtrop – Mennen se bazează pe analiza prin regresie a rezultatelor încercărilor
experimentale sistematice pe serii de modele, precum și a datelor măsurătorilor la natura,
deţinute de bazinul olandez de la Wageningen.
Domeniul în care se poate aplica metoda Holtrop – Mennen este prezentat în funcție de
parametrul 𝜆 care se determina cu relația [1] :
𝜆 = 1,446 ∙ 𝐶𝑝 – 0,03 ∙ 𝐿𝑤𝑙 / 𝐵 = 0,909 (2.1)
Conform acestei metode, rezistenta totala la înaintare a navei se determina cu relația:
𝑅𝑡 = 𝑅𝑓 (1 + 𝐾1 ) + 𝑅𝐴𝑃𝑃 + 𝑅𝑊 + 𝑅𝐵 + 𝑅𝑇𝑅 + 𝑅𝐴 (2.2)
unde:
- 𝑅𝑓 – rezistența de frecare
- 1 + 𝐾1 – factorul de formă
- 𝑅𝐴𝑃𝑃 – rezistența apendicilor
- 𝑅𝑊 – rezistența de val propriu
- 𝑅𝐵 – rezistența de presiune adițională a bulbului prova în apropierea suprafeței
libere
- 𝑅𝑇𝑅 – rezistența de presiune adițională a pupei oglinda imersată
- 𝑅𝐴 – rezistența de corelare dintre model și navă

7
 2.2. REZISTENȚA DE FRECARE

Conform formulei ITTC- 1957, se poate scrie sub forma [1] :

1 (2.3)
𝑅𝐹 = 𝐶𝐹 ∙ ∙ 𝜌𝑣 2 ∙ 𝑆 [𝑁]
2
în care:
𝐶𝐹 – coeficient rezistentei de frecare;
𝜌 – densitatea apei în care navigă nava [Kg/m3];
𝑆 – aria suprafeţei udate a corpului fara apendici [m2];
𝑣 – viteza pentru care se fac calculele [m/s];
Coeficientul rezistentei de frecare a plăcii plane echivalente se calculează cu formula
ITTC – 1957:
0,075 0,075
𝐶𝐹 = 2
= = 0,001571 (2.4)
(log 𝑅𝑒 − 2) (8,9222 − 2)2
𝑅𝑒 = 𝑣 ∙ 𝐿𝑤𝑙 /𝜎 = 7,974 ∙ 124,855/1,191 ∙ 10−6 = 8,35 ∙ 108 (2.5)
în care:
𝑅𝑒 – este numărul Reynolds, care se determina cu expresia:
𝜎 – vâscozitatea cinematică
- 𝜎 = 1,191 ∙ 10-6 [m2/s] pentru apa de mare
- 𝜎 = 1,141 ∙ 10-6 [m2/s] pentru apa dulce

𝑆 = 𝐿𝑊𝐿 ∙ (2 ∙ 𝑇 + 𝐵) ∙ CM ∙ (0,453 + 0,4425 ∙ 𝐶𝐵 − 0,2862 ∙ 𝐶𝑀 − 0,003467

(2.6)
2
∙ 𝐵/𝑇 + 0,3696 ∙ 𝐶𝑊 ) + 2,38 ∙ 𝐴𝐵𝑇/𝐶𝐵 = 2,978,11 [𝑚 ]
𝐴𝐵𝑇 = (5 … 25)
𝐴𝑀 = 112,56
𝑹𝒇 = 𝟏𝟒𝟒, 𝟎𝟔𝟏 [𝑲𝑵]

2.3. FACTORUL DE FORMĂ AL CORPULUI FĂRĂ APENDICI

𝐵 1,06806 𝑇 0,46106
(1 + 𝑘1 ) = 0,93 + 0,487118 ∙ 𝑐14 ∙ ( ) ∙ ( ) ∙
𝐿𝑤𝑙 𝐿𝑊𝐿
0,36486 (2.7)
𝐿𝑊𝐿 0,121563 𝐿3𝑊𝐿
∙ ( ) ∙ ( ) ∙ (1 − 𝐶𝑃 )−0,604247 = 1,189
𝐿𝑅 

unde:

8
 - 𝑇 – pescajul mediu
- 𝐶𝑃 – coeficient prismatic exprimat după lungimea de plutire ;
- 𝑙𝑐𝑏 – distanta longitudinală a centrului de carenă fata de jumatatea lungimii de
calcul exprimata iîn procente din 𝐿𝑤𝑙 ;
- 𝐿𝑅 – parametrul ce reprezintă lungimea relativă a închiderii formelor pupei
(distanţa de la perpendiculara pupa unde începe zona cilindrică a navei ) şi are
expresia :
𝑙𝑐𝑏 (2.8)
𝐿𝑅 = 𝐿𝑊𝐿 [1– 𝐶𝑃 + 0,06 · 𝐶𝑃 · = 29,59
(4 ∙ 𝐶𝑃 − 1)
𝑐14 = 1 + 0,011 · 𝑐𝑝𝑢𝑝𝑎 = 1 + 0,011 ∙ (−10) = 0,89 (2.9)
unde :
- 𝑐14 – coeficient ce caracterizează forma specifică a pupei şi este legat de
coeficientul pupa prin:
- 𝑐𝑝𝑢𝑝𝑎 – se ia orientativ conform tabelului:
Forma pupei 𝑐𝑝𝑢𝑝𝑎
coaste în formă de “v” - 10
forme normale ale coastelor 0
coaste în formă de “U” cu bulb tip HONGHER + 10
Adopt 𝑐𝑝𝑢𝑝𝑎 = −10.
(𝟏 + 𝒌𝟏 ) = 𝟏, 𝟏𝟖𝟗

Rezistenţa apendicilor este calculată cu ajutorul formulei :

𝑅𝐴𝑃𝑃 = 𝐶𝐹 ∙ ( · 𝑣 2 /2) ∙ 𝑆𝐴𝑃𝑃 ∙ (1 + 𝑘 2 )𝑒𝑞 (2.10)
unde :
 - este densitatea navei ;
𝑣 – este viteza navei ;
𝑆𝐴𝑃𝑃 – suprafaţa udată a apendicilor ;
𝐶𝐹 – coeficientul rezistenţei de frecare a navei conform ITTC – 1957 ;
0,075
𝐶𝐹 = = 0,001571.
(log 𝑅𝑒 − 2)2

Factorul echivalent (1 + 𝑘 2 )𝑒𝑞 pentru o combinaţie de 𝑛 apendici se calculează cu

următoarea formulă :

9
 2 )𝑒𝑞
∑(1 + 𝑘 2 ) ∙ 𝑆𝐴𝑃𝑃 (2.11)
(1 + 𝑘 = = 1,4
𝑆𝐴𝑃𝑃
𝑆𝐴𝑃𝑃 = 14,50907 [𝑚2 ]
𝑹𝑨𝑷𝑷 = 𝟎, 𝟗𝟕𝟗𝟔𝟏 [𝒌𝑵]

Rezistenţa de val se calculează cu ajutorul expresiei :

𝑅𝑤 = 𝑐1 · 𝑐2 · 𝑐5 ·  ·  · 𝑞 · 𝑒𝑥𝑝[𝑚1 · 𝐹𝑛𝑑 + 𝑚4 · 𝑐𝑜𝑠( · 𝐹𝑟 –2 )] (2.12)
unde :
𝑐1 = 2223105 · 𝑐73,78613 · (𝑇/𝐵)1,07961 · (90– 𝑖𝐸 )– 1,37565 = 1,1227; (2.13)

𝑐2 = 𝑒𝑥𝑝(−1,89 · √𝑐3 ) = 0,6521; (2.14)

𝑐3 = 0,56 ·/[𝐵 · 𝑇 · (0,31 · √𝐴𝐵𝑇 + 𝑇𝐹 − ℎ𝐵 )] = 0,0511 (2.15)

ℎ𝐵 = 4,29
𝐴𝑇 (2.16)
𝑐5 = 1 − 0,8 · = 1
𝐵 ∙ 𝑇 ∙ 𝐶𝑀
0,229577(𝐵/𝐿)0,33333 𝑐â𝑛𝑑 (𝐵/𝐿) > 0,11
𝑐7 = { (𝐵/𝐿) 𝑐â𝑛𝑑 0,11 < (𝐵/𝐿) < 0,25 (2.17)
0,5 − 0,0625 (𝐿/𝐵), 𝑐â𝑛𝑑 (𝐵/𝐿) > 0,25
𝑐7 = 𝐵/𝐿𝑊𝐿 = 0,127 [𝑚]
În aceste expresii 𝑐2 este un parametru care ţine seama de reducerea rezistenţei de val
datorită acţiunii bulbului. În, mod similar, 𝑐5 reprezintă influenţa extremităţii pupa asupra
rezistenţei de val. În această expresie 𝐴𝑇 reprezintă partea imersată a suprafeţei transversale a
extremităţii pupa la viteza nulă. În expresia rezistenţei de val, 𝐹𝑟 este numărul Freude bazat pe
lungimea la plutire 𝐿. Marimea lui ℎ𝐵 reprezintă cota centrului suprafeței secțiunii transversale a
bulbului, măsurata de la planul de baza.
Unghiul dintre tangenta la plutire, în extremitatea prova și planul diametral
reprezintăjumătatea ughiului de intrare al plutirii, se notează cu 𝑖𝐸 ș𝑖 se poate determina cu
relatia :
𝑖𝐸 = 1 + 89 · 𝑒𝑥𝑝[− (𝐿/𝐵)0,80856 · (1– 𝐶𝑊 )0,30484 · (1– 𝐶𝑝 – 0,02251 · 𝑙𝑐𝑏 )0,6367
(2.18)
· (𝐿𝑅 / 𝐵)0,34574 · (100 · /𝐿3𝑊𝐿 )0,16302 ] = 29,144
Ceilalţi parametri se pot determina din expresia :
1,446 ∙ 𝐶𝑝 − 0,03(𝐿/𝐵) 𝑐â𝑛𝑑 (𝐿𝑊𝐿 /𝐵) < 12
={ (2.19)
1,446 ∙ 𝐶𝑝 − 0,036 𝑐â𝑛𝑑 (𝐿𝑊𝐿 /𝐵) > 12
 = 0,909
1,73014 − 0,7067 ∙ 𝐶𝑝 𝑐â𝑛𝑑 𝐶𝑝 < 0,8
𝑐16 = 1,17
10
 𝑚4 = 𝑐15 · 0,4 · 𝑒𝑥𝑝(− 0,03 · 𝐹𝑛−329 ). (2.20)
𝑚4 = −0,009
𝑐15 = − 1,69385 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 512 < 𝐿3𝑤𝑙 /  < 174,84; (2.21)
𝑑 = − 0,9 .
𝐿3𝑤𝑙 /∇= 172,73
𝑹𝑾 = 𝟔𝟎, 𝟕𝟑𝟓 [𝒌𝑵]

Rezistenţa de presiune adiţională datorata prezentei bulbului în apropierea suprafeţei

libere a apei se calculează cu relaţia :
𝑔∙𝜌
𝑅𝐵 = 0,11 · 𝑒𝑥𝑝(−3 · 𝑃𝐵 − 2) · 𝐹𝑛𝑖3 · 𝐴1,5
𝐵𝑇 · (2.22)
1 + 𝐹𝑟𝑖2
unde:
𝑃𝐵 - este o măsură a apariţiei bulbului la suprafaţa apei,
𝐹𝑛𝑖 - este numărul Freude bazat pe imersiune şi se calculează cu următoarele formule
:
√𝐴𝐵𝑇
𝑃𝐵 = 0,56 · = 2,692 (2.23)
𝑇𝐹 ∙ 1,5 ∙ ℎ𝐵
𝑣
𝐹𝑟𝑖 = (2.24)
𝑔 ∙ (𝑇𝑓 − ℎ𝑏 − 0,25𝐴1/2 ) + 0,15𝑣 2
𝑹𝑩 = 𝟐𝟖, 𝟗𝟗𝟓 [𝒌𝑵]

Rezistenţa adiţională de presiune a pupei imersate se poate determina în mod similar

din formula :
𝑅𝑇𝑅 = 𝑐6 · ( · 𝑣 2 )/2 · 𝐴𝑇 (2.25)
Coeficientul 𝑐6 este legat de numărul Freude bazat pe imersarea oglinzii pupa şi este dat de :
𝑣
𝐹𝑟𝑡 =
2∙𝑔∙𝐴𝑇 (2.26)
√𝐵+𝐵∙𝑐
𝑤

unde
𝑐𝑤 – este coeficientul suprafeţei plutirii.
𝑹𝑻𝑹 = 𝟎 [𝒌𝑵].

Rezistenţa adiţională la corelaţia model navă RA se determină cu ajutorul expresiei :

11
 𝑅𝐴 = 𝐶𝐴 · ( · 𝑣 2 )/2 · (𝑆 + 𝑆𝐴𝑃𝑃 ) (2.27)
şi reprezintă în primul rând efectul rugozităţii corpului navei şi rezistenţa aerodinamică a
suprastructurii cu vânt la nul.
Dintr-o analiză a rezultatelor probelor de mare, care au fost corectate pentru condiţii
ideale de probă, s-a găsit următoarea formulă pentru coeficientul de corelaţie 𝑐𝐴
𝐶 = 0,006 · (𝐿𝑊𝐿 + 100)– 0,16 – 0,0025 + 0,03 · √𝐿𝑊𝐿 /7,5 · 𝐶𝐵4 · 𝑐2 · (0,04 – 𝑐4 ) (2.28)
𝐶𝐴 = 0,00047
unde :
𝑐4 = 0,04
𝑇𝐹 /𝐿𝑊𝐿 = 0,0572
𝑹𝑨 = 𝟒𝟑, 𝟓𝟐𝟕 [𝒌𝑵].

Rezistenţa la înaintare totală RT a navei este se obţine prin însumarea rezistenţelor

determinate anterior şi este egală cu :
𝑹𝑻 = 𝟑𝟎𝟓, 𝟓𝟑𝟔 [𝒌𝑵].

Tabelul 2.1
Rezistența la înaintare Valoare[kn]
𝑅𝑓 144.061
𝑅𝑎𝑝𝑝 0.980
𝑅𝑤 60.736
𝑅𝑏 28.995
𝑅𝑎 43.528
𝑅𝑡 305.536

În anexa 1 sunt prezentate rezultatele care au fost calculate în Excel și rulat în programul
PHP.

12