Sunteți pe pagina 1din 38

S.l.dr.ing.

FEKETE-NAGY Luminita

CONSTRUCŢII
AGRICOLE
NOTE DE CURS PENTRU STUDENTII ANULUI
III CCIA

2009

1
CUPRINS

Cap.1 Constructii agricole. Generalitati


1.1. Definitie
1.2. Clasificarea constructiilor agricole

Cap.2 Complexe agricole.


2.1. Definitie
2.2. Clasificarea complexelor agricole
2.3. Proiectarea complexelor agricole

Cap.3 Proiectarea construcţiilor agricole


3.1. Factori determinanţi şi cerinţe funcţionale
3.2. Cerinţe esentiale si cerinţe tehnico-economice
3.3. Modularea, comasarea şi tipizarea construcţiilor agricole

Cap.4 Proiectarea construcţiilor zootehnice.


4.1. Microclimatul construcţiilor zootehnice
4.2. Iluminarea construcţiilor zootehnice
4.3. Ventilarea construcţiilor zootehnice.
4.4. Bilanţul termic al incintei (adăpostului)

Cap.5 Constructii agrozootehnice. Elemente tehnologice specifice (mod


de întreţinere, dotări specifice, mod de furajare, mod de evacuare a
dejecţiilor)
5.1.Construcţii pentru bovine
5.2.Construcţii pentru suine
5.3.Construcţii avicole.

Cap.6 Structuri de rezistenta pentru constructii agricole


6.1. Structuri de rezistenta din lemn
6.2. Structuri de rezistenta din beton armat

Cap.7 Elemente de inchidere pentru constructii agricole


7.1. Pardoseli.
7.2. Acoperisuri.
7.3. Pereti.
7.4. Usi si ferestre.

2
CAP.I CONSTRUCŢII AGRICOLE.
GENERALITATI.

1.1. Definiţie

Construcţiile agricole reprezintă totalitatea


clădirilor şi a dotărilor tehnice ce participă la realizarea,
prelucrarea şi conservarea producţiei din diferite ramuri
ale agriculturii.

1.2. Clasificarea construcţiilor agricole

Construcţiile agricole se pot clasifica astfel:

a) După destinaţia şi scopul lor construcţiile agricole


se împart în:
- construcţii destinate producţiei animale
(agrozootehnice): cuprind atât adăposturile
pentru creşterea animalelor şi a păsărilor cât şi
construcţiile auxiliare (necesare mai bunei
desfăşurări a activităţii de îngrijire a animalelor;
- construcţii destinate producţiei vegetale: sere,
răsadniţe, solarii etc.;
- construcţii pentru păstrarea, conservarea şi
condiţionarea producţiei vegetale: silozuri de
cereale, magazii de cereale, pătule, depozite de
legume, de zarzavaturi sau fructe;
- construcţii pentru depozitarea furajelor: silozuri
de furaje;
- construcţii pentru întreţinerea, adăpostirea şi
repararea utilajelor agricole:
 remize (construcţii tip şopron,
acoperite, închise sau semiînchise) pentru

3
depozitarea utilajelor sensibile la
intemperii (tractoare, combine, batoze,
alte utilaje agricole);
 ateliere mecanice (ce cuprind pe
lângă hala propriu-zisă de montare –
demontare a subansamblurilor, o serie de
anexe: ateliere de reparaţii, grupuri
sanitare, vestiare, etc.);
- construcţii destinate înnobilării speciilor : staţii
de cercetare agricolă si laboratoare;
- construcţii social–administrative: pentru
deservirea personalului unităţilor agrozootehnice
(grupuri sanitare, cantine, dispensare umane,
clădiri administrative şi birouri).
b) După modul în care participă la procesul de
producţie:
- construcţii destinate producţiei în mod direct:
 adăposturile pentru animale şi
păsări;
 solariile, serele;
 silozurile şi magaziile de cereale;
 depozitele de legume, etc.
- construcţii auxiliare ce deservesc în mod indirect
producţia, dar a căror prezenţă este obligatorie:
 construcţii pentru colectarea
produselor animale;
 depozite de furaje;
 bucătării pentru prepararea hranei;
 construcţii sanitar-veterinare;
 construcţii pentru alimentarea cu
apă, energie electrică sau termică,;

4
 construcţii pentru prepararea
preliminară a produselor (ex. uscătorii de
cereale);
- construcţii anexe a cărui prezenţă este necesară
buna desfăşurare a producţiei: laboratoare,
cantine, grupuri-sanitare, clădiri administrative,
pavilion – poartă, preşuri de dezinfecţie etc.;
- instalaţii şi dotări tehnice care echipează unitatea
corespunzător destinaţiei acesteia: reţele de apă –
canal, reţele termice, reţele de gaze, reţele
electrice, drumuri şi platforme etc.
c) Din punct de vedere al „mobilităţii” structurilor de
rezistenţă a construcţiilor agricole, avem:
- construcţii fixe, adică rămân în aceeaşi poziţie şi
locaţie pe toată durata exploatării;
- construcţii demontabile: ( ex. răsadniţe, solarii)
acestea au, de obicei, schelet portant din lemn sau
metalic, acoperit cu folie din polietilenă;
- construcţii mobile (pe şine, având lungimea
aproximativ de trei ori lungimea construcţiilor),
folosite pentru evitarea infectării sau infestării şi
degradării solurilor cu diverşi agenţi patogeni.
d) din punct de vedere al materialului din care este
realizată structura de rezistenţă:
- construcţii cu structură din lemn (lemn masiv,
lemn lamelat, arce etc.)
- construcţii cu structură metalică / oţel din profile
de oţel laminat, profile de tablă îndoită larece,
ţeavă, bare, etc.;
- construcţii prefabricate din beton armat (ex.
pentru solarii sau adăposturi pentru animale)
- construcţii cu structură mixtă (oţel – beton armat)
e) după forma acoperişului:

5
- construcţii cu o pantă (fig. 1a);
- construcţii cu 2 pante: simetrice şi nesimetrice
(fig. 1b, 1c);
- construcţii cu acoperiş tip „şed”, cu mai multe
pante, tipice cladirilor industriale sau depozitelor
din agricultura si zootehnie (fig. 1d).

a) b)

c) d)

Fig. 1 Diverse forme ale acoperişului

6
CAP.II COMPLEXE AGRICOLE

2.1. Definiţie
Complexele agricole reprezintă o formă mai
evoluată de organizare în agricultură, fiind unităţi mari,
de tip industrial, caracterizate prin:
- un grad mare de automatizare şi mecanizare a
producţiei;
- asigurarea unei continuităţi şi ritmicităţi a
producţiei;
- eficienţă economică ridicată.

2.2. Clasificarea complexelor agricole

Clasificarea acestora se face după ramura de


producţie pe care o deservesc, existând complexe
agricole în:
- sectorul zootehnic:
 complexe specializate pe întreţinerea şi
creşterea diferitelor specii de animale şi păsări;
 complexe pentru realizarea nutreţurilor
combinate (FNC-uri)
- sectorul vegetal:
 complexe de sere;
 complexe viticole;
 complexe pentru conservarea producţiei
vegetale (silozuri, etc.)
- sectorul zootehnic si vegetal:
 complexe agricole ce deservesc ambele
sectoare ale agriculturii, şi anume complexe
pentru adăpostirea, repararea şi întreţinerea
7
utilajelor şi maşinilor agricole (staţii de
mecanizare a agriculturii).

2.3. Proiectarea complexelor agricole

Pentru creşterea eficienţei complexelor agricole, la


proiectarea lor se are în vedere:
A. Organizarea şi sistematizarea teritoriului
B. Alegerea amplasamentului şi încadrarea în
teritoriu
C. Întocmirea planului general

A. Organizarea şi sistematizarea teritoriului

Este monitorizată la scară naţională cu ajutorul


unor studii de sistematizare teritorială, care analizează în
situaţia existentă (la data realizării studiului) cadrul
natural, cadrul social şi cadrul economic al zonei
respective iar în perspectivă analizează dezvoltarea
industriei, a agriculturii şi a potenţialului uman al zonei.

Analiza în situaţia existentă

 Cadrul natural:
- încadrarea în zonă din punct de vedere geografic;
- condiţiile geomorfologice, hidrologice;
- situaţia apelor la suprafaţă şi a celor subterane;
- situaţia terenurilor inundabile în zonă;
- situaţia terenurilor erodate;
- regimul termic;
- intensitatea şi direcţia predominantă a vântului;
- vegetaţia naturală.

8
 Cadrul social:
- situaţia demografică a zonei;
- tradiţia forţei de muncă;
- suprafaţa şi gruparea localităţilor;
- echiparea social – culturală a localităţilor;
- posibilitatea de reciclare / reorientare către noi
meserii a populatiei din zonă.
 Cadrul economic:
- resursele naturale (fondul vegetal şi forestier);
- dotarea (echiparea tehnică), gradul de mecanizare
şi climatizare a agriculturii zonei;
- sistemul de căi de comunicaţii existent;
- reţele de apă – canal, energie electrică, termică şi
alte forme de energie neconventională;
- sistemul de gospodărire a apelor;
- sistemul de îmbunătăţiri funciare.

Analiza dezvoltării de perspectivă

Se studiază şi se apreciază, în perspectivă:


 dezvoltarea industriei:
- resursele natuale şi de materie primă;
- se face analiza gradului de poluare a
mediului înconjurător;
 dezvoltarea agriculturii / zootehniei, cu:
- posibilităţile productive ale zonei;
- posibilităţi de transport pentru produse
si pentru personalul angajat;
- condiţiile sanitar–veterinare
pentru prevenirea bolilor infecto-
contagioase sau difuzarea lor, în
vederea limitării poluării mediului
natural;

9
- posibilitatea folosirii terenurilor
neproductive;
 dezvoltarea potenţialul uman, adică:
- dezvoltarea localităţilor din
zonă;
- echiparea tehnică a teritoriului
cu reţele, căi de comunicaţii şi
energie în concordanţă cu
necesităţile unităţilor industriale
sau agricole ale zonei, pentru
folosirea în comun a cât mai
multor utilităţi.

B. Alegerea amplasamentului şi încadrarea în


teritoriu pentru complexele agricole

În prealabil se realizează studii ce evidenţiază


condiţiile economice, naturale şi sociale ale zonei /
teritoriului, respectiv:

- Condiţiile economice:
- valoarea fondului funciar;
- posibilitatea folosirii construcţiilor şi
instalaţiilor existente;
- existenţa unor legături directe şi sigure la căile
de comunicaţii sau posibilitatea realizării acestora;
- asigurarea cu apă, energie şi forţă de muncă.

- Condiţiile naturale (înseamnă date legate de):


- caracteristicile topografice ale terenului
(pantele, curbele de nivel);
- hidrologia şi hidrografia terenului astfel încât
căile de acces să nu fie inundabile;

10
- caracteristicile geotehnice ale terenului
(stratificaţie, tipuri de teren) astfel încât să fie terenuri
uscate rezsitent la încărcările aduse de construcţii etc.

- Condiţiile sanitar – veterinare, care impun:


- amplasarea complexelor în aval de localităţi
pentru împiedicarea răspândirii infecţiilor prin apele
curgătoare din zonă;
- distanţele minime pentru protecţia sanitară;
- evitarea noxelor provenite din exterior;
- luarea în considerare a direcţiei predominante a
vântului şi a curenţilor de aer din zonă.
După realizarea acestor studii, pentru alegerea
soluţiei optime de amplasament se propun mai multe
variante de amplasament, în final alegându-se cea care
prezintă cele mai multe avantaje, respectând condiţiile
sanitar–veterinare impuse amplasamantului şi
valorificând la maxim potenţialul natural şi uman al
zonei.

C. Întocmirea planului general al complexului


agricol

Planul general al complexului agricol este un


poriect de amplasare în limitele proprietăţii a clădirilor
de producţie, a anexelor, clădirilor auxiliare,
echipamentul tehnic şi edilitar ce formează şi echipează
complexul agricol.
Gruparea sectoarelor caracteristice ale
complexului agricol se face astfel încât fluxul tehnologic
şi de circulaţie să nu fie discontinuu.
Sectoarele complexului agricol sunt (fig. 2):
- sectorul de producţie P,

11
- sectorul de depozitare D,
- sectorulde întreţinere I,
- sectorul energetic E
- sectorul administrativ A.

Sectorul de producţie P – reprezintă


aproximativ 80% din totalul construcţiilor şi constă din
adăposturi pentru animale sau din sere şi solarii.
Sectorul de depozitare D – în cazul complexelor
zootehnice este mai mare şi cuprinde construcţii pentru
depozitarea hranei animalelor, depozite temporare pentru
produsele recoltate, etc. Legat direct de sectorul de
producţie P şi de căile de transport interioare, are
prevăzute legaturi cu căile de comunicaţie din zonă,
pentru a putea primi sau transporta catre exterior
produsele obtinute.
Sectorul de întreţinere I îl reprezintă
construcţiile necesare întreţinerii şi reparării utilajelor şi
a clădirilor din complexul agricol.
Sectorul energetic E conţine construcţiile şi
dotările necesare aprovizionării cu apă, energie electrică,
energie termică, abur, gaze naturale, aer comprimat etc.
Sectorul administrativ A este reprezentat de
construcţiile administrative, cantine, dispensare umane,
laboratoare, grupuri sociale.
Pe lângă aceste sectoare, în planul general mai
sunt căi de transport, platforme, reţele electrice, plantaţii
cu rol de protecţie, gard de împrejmuire etc.

12
calea ferată naţională

calea ferată industrială proprie D

E
I

P
A

drum modernizat

Fig. 2. Sectoarele caracteristice ale complexului


agricol

Legenda:
- sectorul de producţie P,
- sectorul de depozitare D,
- sectorulde întreţinere I,
- sectorul energetic E
- sectorul administrativ A.

CAP. III PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR


AGRICOLE

Proiectarea construcţiile agricole înseamnă


alegerea sistemului constructiv, a elementelor

13
componente, a soluţiilor de realizare a închiderilor, a
materialelor utilizate ţinând cont de anumiti factori
determinanţi şi cerinţe funcţionale specifice, de cerinţele
fundamentale pentru orice tip de constructie, de
condiţiile tehnico-economice specifice si de posibilitatea
de modulare, comasare sau de tipizare a costrucţiilor.

3.1. Factori determinanţi şi cerinţe funcţionale

Factorii determinanţi şi cerinţele funcţionale de care se


ţine seama la proiectarea construcţiilor agricole sunt:

a)umiditatea, temperatura, curenţii de aer existenţi în


interiorul construcţiei
In funcţie de destinaţia cladirii, aceşti factori sunt diferiti
si impun anumite soluţii pentru elementele de
închidere, soluţii pentru izolaţii, poziţia unor goluri
tehnologice necesare dotărilor tehnice specifice
(instalaţiile de ventilaţie, iluminare etc.);

b)factori ai mediilor agresive interioare


Mediile agresive sunt rezultatul metabolismului
animalelor sau păsărilor (pentru construcţii zootehnice)
sau a procesului de producţie (pentru construcţiile
agricole din sectorul vegetal). Ca urmare, acestea impun
soluţii şi materiale de protecţie a elementelor de
construcţie.

c)factori legaţi de mediul natural exterior


Aceşti factori sunt cei care solicită construcţia la acţiuni
mecanice, fizico-chimice, biologice, prin condiţiile
climatice a zonei, prin natura terenului de fundare,
gradul de seismicitate al amplasamentului, prin existenţa

14
sau nu a mediilor agresive şi impun soluţii pentru
structura de rezistenţă a construcţiei, sistemul de
fundare şi pentru protecţia anticorozivă (unde este
cazul).

d)cerinţe funcţionale impuse de fluxurile tehnologice


Fluxurile tehnologice ce se desfăşoară în interiorul
cladirii sunt strâns legate de destinaţia construcţiei, de
tehnologia aplicată si trebuie să asigure condiţiile de
microclimat specifice si fluidizarea fluxurile tehnologice
necesare unei functionari normale a procesului de
productie.

Cerinţele funcţionale impun: dimensiunile în plan şi în


elevaţie ale construcţiei, diferite forme pentru aceasta,
organizarea interioară a spaţiilor necesare, volumul
specific al cladirii, dotări specifice, etc.

Din punct de vedere al funcţionalităţii pe intreaga


durata de viata proiectata, construcţiile agricole se pot
concepe în două moduri, ca si construcţii personalizate
sau construcţii universale.

Construcţiile personalizate – sunt cele care ţin cont de


caracteristicile unei singure tehnologii de producţie.
Acest tip de construcţii prezintă avantajul ca în faza
initiala sunt economice, iar dezavantajul este dat de
cheltuielile mari care ar trebui facute pentru schimbarea
în timp a destinaţiei construcţiei sau adaptarea ei la noi
tehnologii.

15
Construcţiile universale - au o serie de parametri
comuni mai multor tehnologii de productie.
Acest tip de construcţii sunt neeconomice în faza
iniţială, dar devin economice în timp, la schimbări de
destinaţie fiind usor adaptabile la noi tehnologii.

Cateva din formele tipice de sectiuni transversale pentru


clădirile agrozootehnice sunt urmatoarele (fig. 3):

Fig. 3 Forme tipice pentru clădiri agrozootehnice

3.2.Cerinţe esentiale si cerinţe tehnico-economice

Prin proiectare, construcţiile agricole trebuie să


corespunda atat unor cerinţe esentiale de ordin mecanic
cat si anumitor cerinţe tehnico-economice.
-Cerinţele esentiale sunt cele care impun asigurarea :

16
- rezistenţei şi stabilitatii construcţiei in
ansamblu şi a tuturor elementelor componente –
lucru realizabil printr-un calcul de rezistenta
adecvat şi prin proiectarea corespunzătoare a
construcţiei in ansamblu;
- durabilitatii construcţiei - funcţie de mediile
agresive exterioare/interioare se impun soluţii şi
materiale pentru diferitele elemente de
construcţie;
- rezistenţei la foc – cerinta îndeplinită prin
respectarea prevederilor Normelor PSI (distanţa dintre
construcţii, distanţa dintre construcţii şi depozitele de
combustibil, numărul de uşi de evacuare, lăţimea lor,
modul de deschidere, numărul de hidranţi interiori /
exteriori, etc).

Din punct de vedere economic cerinţele duc la scăderea


costului construcţiei printr-o proiectare economică, acest
lucru însemnând:
- dimensionarea optimă a volumelor şi spaţiilor
interioare (respectând cubajul de aer / cap animal
specific speciei şi vârstei materialului biologic);
- dimensionarea economică a tuturor elementelor
de construcţie, fără supradimensionări (consum
specific de oţel / m3 beton);
- alegerea amplasamentului optim, care dă cele mai
mici volume de terasamente şi de infrastructură;
- creşterea gradului de prefabricare şi de tipizare,
prin utilizarea a cât mai multe elemente de
construcţie prefabricate;
- organizarea raţională a lucrărilor de construcţii şi
aplicarea tehnologiilor noi de execuţie, în vederea
reducerii duratei de execuţie a lucrărilor.

17
3.3. Modularea, comasarea şi tipizarea construcţiilor

Modularea construcţiilor presupune alegerea


dimensiunilor în plan şi în elevaţie a construcţiei, a
poziţiei reciproce a elementelor de construcţie, astfel
încât acestea să se încadreze în ansamblul construcţiei cu
un minim de ajustări.

Coordonarea modulară (dimensională) a construcţiei


duce la posibilitatea modificării destinaţiei construcţiei, a
trecerii acesteia dintre sectorul agrozootehnic în cel
industrial, prin alegerea unor moduli de baza în plan si
în elevaţie:
- travei T - distante intre axele cadrelor
transversale deschideri
- deschiderea L - distanta intre axele stalpilor
cadrelor longitudinale
- înalţimea la streasina - H.

Modulul de bază folosit in modulare este modulul


decimetric (M = 100 mm) iar pentru zidăria de cărămidă
plină, modulul utilizat este M1 = 125 mm.

 Pentru modularea pe direcţie transversală a


construcţiei se utilizeaza modulii derivaţi ai modulului
de baza:
 15 M pentru 3,00 ≤ L ≤ 10,50 m
(L = 3,00; 4,50; 6,00; 7,50; 9,00; 10,50 m)

 30 M pentru 12,00 ≤ L ≤ 24,00 m


(L = 12,00; 15,00; 18,00; 21,00; 24,00)

18
 Pentru modularea pe înălţime, la înălţimea la
streaşină a construcţiei se adoptă modulul derivat :

 3M (30 cm) sau


 6 M (60 cm), 9 M (90 cm)
(H ≥ 2,10 m )

H=3M
(6 M, 9M)

L = 15 M (30 M)

 Pentru modularea pe direcţie longitudinală a


construcţiei (traveea T) avem moduli derivaţi :
 15 M rezultand travei
(T = 3,00; 4,50; 6,00; 7,50 m)

Excepţii: unele construcţii agricole avand elemente


structurale tipizate cu abateri de la modulii obişnuiţi.

 Modularea golurilor pentru uşi şi ferestre se face


impunand modulul de bază decimetric rezultand:

-Uşi interioare:
L=1M - pt. L = 70 ...100 cm
L=3M - pt. L = 120... 300 cm
H=3M - H ≥ 2,10 m

-Uşi exterioare:
H= 3 M, - H ≥ 2,10 m

19
L=3M - L >1,00 m

-Ferestre
hp ≥ 1,20 m parapet înalt (pt. adaposturile
pentru cai hp ≥ 1,60 m),
Lf = 3 M - Lf ≥ 60 cm
Hf = 3 M - Hf ≥ 60 cm

Comasarea si tipizarea construcţiilor agricole

Comasarea se poate face pe orizontală sau pe verticală.


 Comasarea construcţiilor pe orizontală prezintă
următoarele:
- Avantaje: reducerea pierderilor de căldură pe
construcţie, reducerea suprafeţelor de închidere;
- Dezavantaje: deficienţe la asigurarea
iluminatului natural, al circulaţiei interioare,
colectarea apelor meteorice, etc.

L = 12 m I
II L  24 m
construcţii pavilionare I
construcţie comasată II
L = 12 m I

II

I I

20
 Comasarea construcţiilor agricole pe verticală
duce la realizarea construcţiilor cu mai multe niveluri şi
prezintă următoarele:
- Avantaje: folosirea raţională a terenului
(volumul redus de fundaţii ducând la un cost
redus); reducerea pierderilor de căldură prin
elementele de acoperiş şi pardosea; se pot folosi
la adăposturi pentru păsări, porci, silozuri,
depozite, etc.
- Dezavantaje: circulaţia pe verticală este greoaie
(prin ascensoare + rampe), dificultăţi la realizarea
hidroizolaţiilor între nivele, etc.

II

H  H1 + H2
H1 I I H2

Tipizarea construcţiilor este legată de modulare şi are


ca scop folosirea în comun a unor elemente structurale
prefabricate, avantajele fiind la execuţie şi montaj,
respectiv realizarea unui timp redus de execuţie.

CAP. IV. PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR


ZOOTEHNICE

Construcţiile zootehnice trebuie să asigure:


- spaţiile necesare specifice raselor şi vârstelor
animalelor
- microclimatul interior
- furajarea, hrănirea corespunzătoare

21
- colectarea şi eliminarea rapidă şi eficientă a
dejecţiilor pentru o dezinfectare şi curăţare rapidă
- colectarea eficientă a produselor
- o îngrijire uşoară a materialului biologic
- evacuarea animalelor în mod corespunzător în
cazuri obişnuite sau externe.

La proiectarea construcţiilor zootehnice trebuie să


cunoaştem de la inceput :
- destinatia cladirii
- solutia tehnologica adoptata pentru grupa de
animale sau pasari (modul de întreţinere, de
furajare, de eliminare a dejecţiilor si de colectare
a produselor).
Din analiza acestora vor rezula valori specifice pentru
caracteristicile microclimatului, ale mediilor agresive
dezvoltate in incinta si se vor impune elementele
tehnologice si spatiile necesare intretinerii si cresterii
animalelor.
Pe baza acestora se vor alege solutiile pentru :
- structura de rezistenta (L,T, nr. deschiderilor si
al traveilor, Ltot, etc.)
- elementele de inchidere si de compartimentare
(pereti, usi, ferestre, pardoseli, acoperis)
- dotarile specfice necesare (iesle, canale de
colectare a dejectiilor, elemente separatoare, etc.)

4.1. Microclimatul construcţiilor zootehnice

Microclimatul construcţiilor zootehnice este caracterizat


de:
a) Factorii fizici – temperatura, umiditatea,
luminozitatea, curenţii de aer, zgomotul, etc.

22
b) Factorii chimici – se referita la compoziţia
chimică a aerului la interior (concentraţia de CO2; N2;
O2; amoniac, etc.)
c) Factorii biologici – reprezinta concentraţia de
microorganisme şi de pulberi solide din aer.

Microclimatul este influenţat de factorii meteorologici


(fizici, naturali – exteriori), de cei biologici (datoraţi
metabolismului materialului biologic) si de factorii
specifici procesului tehnologic din construcţie.

La construcţiilor zootehnice microclimatul corespunzator


se asigura prin incadrarea factorilor specifici ai acestuia
in limitele admise de prescriptiile normelor in vigoare,
astfel:

1) Temperatura interioară Tint este limitata în funcţie


de rasa, tipul si vârsta animalelor.
Variaţia de temperatură se limitează atat pe înălţime cat
şi :
-T între temperatura pe suprafaţa interioară a
peretelui Tsi şi temperatura aerului de la interior Tint 
T= Tint – Tsi;
-TH (variaţia de temperatură pe înălţime ) se
limitează la 1˚C/m de înălţime;
- schimbul de aer se reglează prin ventilaţie.

2) Umiditatea interioară a aerului (U%) , provenită


din tehnologiile de exploatare şi din umiditatea degajată
de animale, se limitează funcţie de specia, vârsta
animalelor şi este corelată cu Tint.

4.2. Iluminarea construcţiilor zootehnice.


23
Iluminarea se poate realiza natural, artificial sau
combinat si trebuie sa asigure necesarul de lumina
specific destinatiei constructiei.

Iluminarea naturală poate fi:


- laterală, prin suprafeţele vitrate
- zenitală (de sus) prin luminatoare
- combinată.
Printre factorii ce influenţează iluminarea naturală sunt:
- intensitatea luminii naturale exterioare;
- prezenţa obstacolelor în apropierea clădirii
(trebuie asigurata distanţa minimă între clădiri);
- calitatea si gradul de curăţenie al sticlei;
- orientarea faţă de punctele cardinale;
- înălţimea parapetului ferestrelor;
- culoarea finisajelor interioare, etc.

Aprecierea gradului de iluminare naturală într-o


construcţie zootehnică se face prin indicele de
iluminare efectiv :
S !
ief  vitrata  irecomandat
S pard
unde
1 1 
irec     pentru c-tii zootehnice
 10 20 
1 1 
irec     pentru clădiri de locuit.
 4 10 

Iluminarea artificială:
- suplimentează iluminarea naturală si, de obicei
este necesară personalului de îngrijire;

24
- se foloseste în scopuri tehnologice, pentru a
asigura necesarul de lumină şi programul de zi - noapte,
astfel încât să crească randamentul in adaposturile
destinate păsărilor.

4.3. Ventilarea construcţiilor zootehnice.

Prin ventilarea construcţiilor zootehnice se


menţine în limite optime parametrii microclimatului.
Ventilarea poate fi naturală sau artificială.

a)Ventilarea naturală
Ventilarea naturală se realizează datorită
presiunilor statice şi a greutăţilor specifice diferite ale
aerului de la interiorul şi de la exteriorul clădirii şi
depinde de viteza vântului. Ventilarea poate fi
neorganizată sau organizată.

*Ventilarea naturală neorganizată se realizeaza prin


uşile şi ferestrele construcţiei; circulaţia aerului în
incintăse face fără a se şti cu precizie volumul de aer
ventilat şi nici traseele de ventilare ale aerului.

*Ventilarea naturală organizată se realizează prin


deschideri reglabile, special amenajate în elementele de
construcţie (guri de admisie şi coşuri de evacuare/tiraj)
sau prin ferestre şi fante.

Ventilarea prin fante şi ferestre duce la


limitarea inaltimii coloanei de aer ce se ventilează (h),
marimea acesteia fiind in functie de pozitia fantelor de
admisie a aerului in peretii exteriori (la nivelul
pardoselii, sub ferestre sau la nivelul streasinei).

25
Ventilarea prin guri de admisie şi coşuri de
evacuare/tiraj se realizeaza prin amplasarea gurilor de
admisie pe pereţii longitudinali, la distanta de 2-4m între
ele, iar coşurile de evacuare/tiraj la partea superioara a
acoperisului (de obicei la coama), astfel incat sa
depaseasca coama cu ~ 0,50–1,50 m, iar inaltimea
coloanei de aer ventilat sa fie de minim 3 m si diferenta
de temperatura interior-exterior a aerului sa fie de minim
9◦C. Gurile de admisie au, in general, secţiunea patrata
(25x25cm) sau circulara (cu diametrul de 25cm) iar
suparfata lor reprezinta 70-80% din suprafata cosurilor
de evacuare.

*Calculul suprafeţelor coşurilor de evacuare.

Determinarea suprafeţei coşurilor de ventilare necesare


evacuarii aerului viciat din incinta adapostului se face cu
relatia :
Sc 
V
3600v
m2 
Unde
Sc m2 – suprafata cosurilor de evacuare
v m/s - viteza de circulaţie a aerului
G  Gi
v  1,42 h e  m / s
Gi
h = h [m] - inaltimea coloanei de aer ventilat
G,Ge- greutatea specifica a aerului de la interior/exterior.
Volumul de aer ce se ventilează într-o oră pentru a
asigura confortul animalelor şi a păsărilor, va fi:


V  max Vco2 ,VU , VQ 
26
unde
VCO 2 
C
C1  C 2

m3 / h 
Vco2 – volumul de aer ventilat intr-o ora, necesar
evacuarii surplusului de bioxid de carbon
C - cantitatea de CO2 eliminata de materialul biologic
într-o oră.
C  n  qCO 2  l / h 
n – numarul animalelor sau a pasarilor din incinta
q CO2 – cantitatea de bioxid de carbon degajata de
un animal intr-o ora [g/m3]
C1= concentraţia de CO2 în aerul din adăpost
C2= concentraţia de CO2 în aerul din exterior
C2=0,3 l/m3 (conf. Normelor romanesti)

VU 
U
U1  U 2

m3 / h 
VU – volumul de aer ventilat intr-o ora, necesar evacuarii
surplusului de umiditate, cu
U – umiditatea data de materialul biologic si de procesul
tehnologic intr-o ora
U   n  qU  1,1 g / h 
U1 =umiditatea maximă admisă în aerul interior [g/m3]
U2 = umiditatea maximă admisă în aerul exterior [g/m3]

Q A  QE 3
VQ 
Ii  Ie
 m / h
QA = căldura degajată de animale/pasari intr-o oră
QA  n  q A
qA – cantitatea de caldura degajata de un
animal/pasare intr-o ora [J/h]

27
QE = cantitatea de căldură pierdută prin elementul de
construcţie
Ii, Ie = entalpiile aerului din interiorul şi de la exteriorul
cladirii [J/m3], date in functie de temperaturile si de
umiditatile relative specifice

b)Ventilarea artificială.

Se foloseşte atunci când temperatura aerului exterior este


foarte aproape sau identica cu cea a aerului de la interior
(Ti=Te) şi atunci când ventilaţia naturală nu este
suficientă pentru a asigura microclimatul corespunzator
adapostului zootehnic.

Avantajele ventilarii artificiale sunt:


-eliminarea CO2 şi a impurităţilor grele
acumulate la partea inferioară a halei;
- ofera stabilitate funcţionării, indiferent de T0
dintre aerul interior si exterior;
- posibilitatea de control şi de reglaj a volumului
de aer ventilat.
Ventilaţia artificială se poate realiza prin suprapresiune,
prin subpresiune sau poate fi mixtă (fig.....).

Alegerea sistemului de ventilare depinde de condiţiile


climatice din zonă, de specia si vârsta animalelor, de
gradul de izolare termică a elementelor de închidere şi de
bilanţul termic al adăposturilor.

4.4.Bilanţul termic al incintei (adăpostului).

28
Echilibrul dintre căldura degajată de animale şi căldura
pierdută prin elementele de închidere şi prin ventilare
reprezintă bilanţul termic. Relatia ce se verifica este :

Q A  QE  QV (Kcal/h)
unde
QA  n  q A
QV  V  I i  I e 
iar
QE   mK 0 S  i   e   CK C  i   e    S P K P  i   e 
cu
QE = căldura pierduta intr-o oră prin elementele de
inchidere, respectiv ferestre, uşi, pereţi, acoperiş si
pardoseli.
i = temperatura interioara, funcţie de specia animalelor
e= temperatura exterioara iarna, funcţie de zona din
ţăra, poate -12C; -15C; -18C; -21C.
S =suprafaţa fiecărui element de construcţie [m2]
e=+10C (temperatura pământului)
KC=coeficient de transmisie a căldurii
K C  f  S f , hap 
K0=coeficient de transmisie a căldurii pe elementul de
închidere
1
K0 
1 dj 1
 
i xj  e
1
KP 
1 dj

i j
m =coeficient de masivitate termică a elementului de
construcţie

29
m = f (D,Sj)
D = indicele inerţiei termice
Sj = coeficient de asimilare termică a materialului
Rj = rezistenta la transfer termic a stratului „j” din
elementul de inchidere, iar
n
D   Rj  S j
j 1

dj
Rj  (m2K/W)
j
Dacă QA < QV + QE  este nevoie de o cantitate de
căldură suplimentară,
QS   QE  QV   QA [Kcal/h]
ce se poate introduce prin sisteme de încălzire locală sau
centrală sau prin aeroterme fixe sau mobile.

CAP. V CONSTRUCŢII ZOOTEHNICE.


ELEMENTE TEHNOLOGICE SPECIFICE.

5.1.Construcţii pentru bovine


5.2.Construcţii pentru suine
5.3.Construcţii avicole.
a) Moduri de întreţinere
b) Dotări specifice
c) Moduri de furajare (adăpare)
d) Moduri de evacuare a dejecţiilor

30
CAP. VI. STRUCTURI DE REZISTENŢĂ PENTRU
CONSTRUCŢII AGRICOLE

6.1.Structuri de rezistenţă din lemn.

Avantaje ale lemnului.


- greutate mică în raport cu rezistenţa
- prelucrare uşoară
- montaj simplu şi rapid
- cost relativ redus
Dezavantaje:
- obligativitatea tratării lemnului înainte de
punere în operă (ignifugare, tratare împotriva umezelii şi
a biodegradării, etc.)

Clasificarea structurilor din lemn:


- structuri tradiţionale
- structuri moderne din lemn lamelat încleiat şi
panouri din lemn aglomerat (OSB-uri)

Structuri tradiţionale din lemn.


-Se execută din lemn rotund sau ecarisat.
-Sunt alcătuite asemeni şarpantelor construcţiilor
civile (căpriori,pane, popi,cosoroabe, etc.)
- deschideri L= 4,0-16,00m
1)Structuri tip cadru cu contrafişe
- deschideri L=9,0-24,0m

Contrafişele din lemn rotund reazemă pe elemente


prefabricate sau pe centurile zidurilor.

Fig. 3.70 [1]

31
2) Structuri cu ferme din lemn (tip grinzi cu zăbrele
din lemn)
- sunt rezemate pe pereţi (centuri) sau pe stâlpi
- au deschideri L=9,00-24,0m.
- fermele din lemn pot fi cu consum mare, mediu
sau cu consum mic de oţel.

a)Ferme cu consum mic de oţel.


- realizate din dulapi de lemn
- consum de oţel ~1,5% din greutatea totala a
fermei. (oţel folosit doar pentru îmbinări – cuie,butoane)
- traveea T=1,00÷1,50m
- prinderea învelitoarei direct pe fermă (nu
necesită pane)
Fig.3.71 [1]

b)Ferme cu consum mediu de oţel.


- Ts si TI realizate din lemn rotund sau ecarisat
- montantii din oţel-beton (OB)
- consum de oţel ~12%÷20% din greutatea fermei
- traveea T=3,0÷4,5m
- prinderea învelitorii se face pe pane rezemate pe
fermele din lemn.
Fig.3.72[1]

c)Ferme cu consum mare de oţel.


- elementele comprimate (TS şi unele Diagonale)
sunt din lemn ecarisat sau rotund.
- elementele întinse sunt din otel-beton (OB)
- consum de oţel ~20%÷40% din greutatea fermei
- traveea T=3,0÷4,50m→este nevoie de pane
pentru învelitoare.
Fig. 3.73 [1]

32
3) Contravântuirile structurilor din lemn.
- sunt obligatorii şi împiedică deplasarea pe
direcţie longitudinală sau/ şi transversală.
Fig.3.74 [1]

6.2.Structuri de rezistenţă din beton armat.

Avantaje:
- structurile pot fi integral sau parţial
prefabricate, realizate din:
- fundaţii tip pahar (sau jgheab),
- stâlpi cu sau fără console,
- grinzi transversale sau longitudinale,
- ferme prefabricate,
- elemente de suprafaţă pentru acoperiş (ECP-
uri).
Aceste structuri se realizează cu una sau mai multe
deschideri, cu unul sau mai multe niveluri.

Clasificare:
-în funcţie de soluţia de realizare a acoperişurilor:
- structuri grele din beton armat
- structuri uşoare din beton armat.

6.2.1.Structuri uşoare din beton armat


In general acestea au grinzi principale transversale
Pot fi
a) cu o singură deschidere şi
- grindă transversală dreaptă sau frântă
- grindă uşoară
- grinzi cu zăbrele

33
-stâlpi + arc realizat din arbaletieri ce
reazemă articulat pe corpul stâlpurilor sau pe consolele
stâlpilor + tirant metalic.

b) cu mai multe deschideri


- cu semicadre+stâlpi
- cu grinzi uşoare

Caracteristic pentru structuri uşoare:


- grinzi transversale+pane prefabricate + învelitoare
- stâlpi + console + arbaletieri + pane prefabricate +
învelitoare.
Figurile 3.78b;3.83;3.84a ; 3.86[1]

6.2.2.Structuri grele din beton armat.


-cu grinzi principale transversale+elemente grele
de acoperiş. Fig. 3.77...3.79[1]
-cu grinzi cu zăbrele din beton armat + chesoane
Fig. 3.78[1]
-cu grinzi longitudinale + ECP-uri.
Fig. 3.80[1]
- structuri integral prefabricate din beton armat
Fig. 3.81[1]

- semicadre plane sau spaţiale prefabricate


Fig. 3.82[1]

34
CAP.VII ELEMENTE DE INCHIDERE PENTRU
CONSTRUCŢII AGRICOLE

7.1.Pardoseli.
Trebuie să corespundă unor cerinţe speciale
deoarece sunt elemente cu care vin în contact direct
animalele, fiind astfel supuse unor acţiuni mecanice şi
agresive puternice.
Condiţiile impuse pardoselilor din construcţiile agricole.
- să fie termoizolate şi să aibă o conductivitate
termică redusă, astfel încât:

T  Ti  TSi  2,5  3 C 
- să fie rezistent la uzură fizică (durabilitate >10
ani)
- să fie rezistente la uzură chimică (coroziune)
sub acţiunea dijecţiilor şi a substanţelor dezinfectante
- să fie suficient de elastice şi plane pentru a nu
provoca afecţiuni animalelor
- să nu se deformeze sub acţiunea utilajelor
- să fie antiderapante şi impermeabile
- să fie uşor de întreţinut,să nu producă praf
- uşor de înlocuit (fără a se opri procesul de
producţie)
- să se ţină cont de influenţa inegală a
temperaturilor exterioare asupra temperaturii de la
suprafaţa pardoselii în funcţie de stratificările acesteia şi
de zona de amplasare faţă de peretele exteriori.
- pentru reducerea pierderilor de căldură trebuie
să se introducă un strat de termoizolaţie fie în fundaţie,
fie pe conturul încăperii, fie la interior pe soclul
peretelui. Fig.3.88[1]

35
Alcătuirea generală a pardoselii(rol/material/grosime):
- strat de bază
- strat de rezistenţă
- strat de uzură
- strat termoizolant Fig.3.89[1]

Tipuri de pardoseli pentru construcţii agrozootehnice.


Pardoseli:- continue (pline)
- discontinue (pe grătare) Fig.3.99[1]
(Ghid pentru proiectarea şi execuţia pardoselilor la
construcţii în care se desfăşoară activităţi de producţie.
Indicativ NP 013-96)

Pardoseli specifice. Fig.3.90÷3.98 [1]


- din pământ compactat (construcţii pentru ovine)
- din argilă (bătută)
- din piatră (bolovani de râu) pe strat de nisip
(şoproane,depozite)
- din produse ceramice (cărămizi cu goluri)
- antiderapante
- termoizolante
- rezistente la coroziune
dar - nerezistente la uzură,la şocuri mecanice
- absorbante de apă
- din beton
- pardoseli din lemn – calupuri/scanduri
-pardoseli din grătare prefabricate din beton
armat

36
7.2.Acoperişuri.
a)Acoperişuri pt. structuri uşoare din beton armat

Acoperişuri cu strat de aer ventilat,in functie de pantă


mare (< >30%).
b)Acoperişuri pt. structuri grele din beton armat
Fig.3.100 [1]
- Acoperişuri compacte, pantă mică (2-8%) fără
spaţii de aer, învelitoare din membrană bituminoasă.

- Acoperişuri compacte cu strat de difuzie şi


canale de aerare + deflectoare
Fig.3.101[1]

7.3.Pereţi.
Caracteristici specifice pentru construcţii zootehnice.
- rezistenţi la acţiuni fizice şi chimice
- protejaţi împotriva umezelii naturale din interior
- rezistenţi la foc
- Hiz:-deasupra soclului
- verticală pe înălţimea soclului
- trotuare de protecţie împotriva apelor
Soluţii de pereţi.
- Pereţi din zidarie: - cărămidă plină
- cărămidă cu goluri
- corpuri ceramice din beton uşor/
sau BCA
- mixtă (cărămidă+umplutură)
- Pereţi din elemente prefabricate din b.a.
- fâşii din b.a.
- panouri mari
- panouri prefabricate , etc. Fig.3.113 [1]

37
7.4.Uşi şi ferestre.

Uşile.
Dimensiuni -interioare: H ≥ 2,10m
1,00/2,10m

- exterioare Hext=2,40÷3,20m
L=1,50-2,00m
- nu se amplasează faţă-n faţă,
- numărul de uşi (rezulta din normele PSI)
- materiale (lemn,metal,cu una sau două foi)
- sunt - pivotante (cu o tăblie, cu două tăblii)
- glisante > 2m
- uşi fără prag
- amplasarea lor trebuie să permită deschiderea la 180◦.
Ferestrele.
- p ≥1,20m; ≥1,60;1,80 (pt. adaposturile pt.cai)
- basculante;
- cu ochiuri fixe şi mobile;
- axul orizontal poate fi pozitionat jos, sus sau la
mijlocul ochiului mobil;
- ramele pot fi din lemn, metal sau PVC;
- numărul lor rezulta din calculul indicelui de
iluminare.
Fig. 3.120 [1]

38

S-ar putea să vă placă și