Cea mai simplă turbină cuprinde un şir de avantaje
şi un şir de palete fixate pe disc. În ajutaje aburul se
destinde mărindu-şi viteza, adică energia potenţială
a aburului se transformă în energie cinetică. Lovind
paletele, aburul le pune în mişcare, deci în palete
energia aburului se transforma în lucru mecanic util.
Energia cedată de aburi în turbină este foarte mare.
Considerând o cădere termică uzuală de 1250 Kj/Kg
aceasta echilibrează cu 1250 x 102 = 127.500 Kg f /
Kg, adică energia apei care ar cădea de la înălţimea
de 128.000 m. În general se recurge la
transformarea treptată a aburului, fracţionând
destinderea pe mai multe şiruri de avantaje
alternând cu şiruri de palete, presiunea scăzând
treptat in lungul turbinei - de unde si numele -
turbina cu trepte de presiune. Cu cât viteza
tangenţială a paletelor creşte, treapta poate
prelucra căderi mai mari, scăzând numărul total de
trepte (ieftinirea turbinei necesită utilizarea
turbinelor mari). Uzuală este turaţia sincronă
maximă de 3000 rot/min şi în America 3600 rot/min
de puteri mici se folosesc turaţii mari.
După principiul termodinamic de funcţionare:
- cu acţiune;
- cu reacţiune;
- turbine combinate.
După direcţia curentului de aburi:
- turbine axiale radiale;
- radial - axiale.
După mărimea presiunii finale a turbinei:
- turbine cu condensaţie;
- turbine cu emisiune în atmosferă;
- turbine cu contrapresiune.
După existenţa prizelor de condensare:
- turbine fără prelevare - la care întreaga
cantitate de abur străbate (cu excepţia
pierderilor prin neetanşeităţi) toate treptele
turbinei;
- turbine cu prelevare - la care o parte din
debitul de abur ce intră în turbină este extras
printr-unul sau mai multe prize.
După felul aburului utilizat:
- turbine cu abur supraîncălzit;
- turbine cu abur saturat (CME) (CTE).
Turbina cu gaz este o maşină termică, motoare,
care, utilizând căderea de entalpie a unui gaz,
sau a unui amestec de gaze, produce, cu ajutorul
unor palete care execută o mişcare de rotaţie în
jurul unui ax, energie mecanică disponibilă la
cupla turbinei. Ca agent motor se folosesc
gazele aflate la o presiune şi de obicei şi o
temperatură mai ridicată ca a mediului ambiant,
obţinute într-o cameră de ardere, sau în cilindri
unui motor cu ardere interna, sau - mai rar - într-
un generator de gaze cu pistoane libere, fie aerul
sau freonul comprimat şi încălzit într-un
schimbător de căldură, fie gazele naturale în
stadiile de reducere a presiunii, fie heliul în
Condensaţia - Condensatorul are rolul de a
cazul unor centrale nuclear electrice etc. Gazele
disponibile se destind într-o turbină, care, din micşora presiunea la evacuarea din turbină.
punct de vedere constructiv şi funcţional, se Astfel se măreşte lucrul mecanic de destindere,
aseamănă cu turbina cu abur. Turbina este obţinut în turbină, crescând sensibil
prevăzută cu un stator şi un rotor şi poate fi de randamentul.
Condensatorul este un recipient închis, bine
tip axial sau radial, cu acţiune sau reacţiune,
monoetajată sau multietajată. etanşat, şi răcit continuu cu apă. Păstrând în
După natura agentului motor folosit turbinele spaţiul rece aburul se condensează, micşorându-
cu gaze se clasifică în turbine cu gaze de ardere, se foarte mult volumul specific. În condensator
cu aer cald, cu freon, cu heliu ş.a. se află vapori în stare de saturaţie la temperatura
După forma circuitului străbătut de agentul respectivă, cu presiunea ps şi aer, pătruns prin
neetanşeităţi sau adus de apa de adaos, cu
motor turbinele cu gaze se clasifică în: turbine
cu gaze în circuit deschis, la care o particulă de presiunea pa. Conform legii lui Dalton,
gaz străbate o singură dată elementele presiunea din condensator . a s c p p p
componente ale circuitului şi turbine cu gaze în
circuit închis, la care o particulă de gaz străbate
circuitul de mai multe ori. Ciclul prezintă următoarele transformări
fundamentale prezentate în diagrama următoare:
Figura 3.1. Diagrama ciclului real simplu al
turbinei cu gaze cu circuit deschis.
- aspiraţia şi compresia aerului rece din
atmosferă necesar arderii (transformarea 1-2).
- încălzirea aerului comprimat (transformarea 2-
3).
- destinderea în turbina cu gaze a amestecului de
aer fierbinte şi gaze de ardere (transformarea 3-
4).
- răcirea mediului de lucru până la temperatura
Ciclul complet al unei instalaţii de forţă cu abur, de aspiraţie în compresor (transformarea 4-1).
în cea mai simplă expresie a sa, se poate realiza
în condiţiile următoare, în regim permanent de Ultima transformare are loc cu evacuarea
funcţionare: în căldarea a (figura 2.1) se mediului de lucru (agentului termic) în
încălzeşte apa la presiune constanta, de la atmosferă de unde se aspiră aer rece proaspăt. În
temperatura de alimentare până la punctul de comparaţie cu motoarele cu ardere internă
fierbere, apoi se vaporizează. transformările: comprimarea, încălzirea şi
În timpul vaporizării apa îşi măreşte foarte mult destinderea au loc în trei instalaţii distincte - fig.
volumul (dacă se lucrează sub presiune critică), 3.2- camera de ardere (Ca) şi turbina de gaze
deci are nevoie de un spaţiu suplimentar pentru (Tg).
acest scop (spaţiul de abur al căldării).
Vaporizării îi urmează, de obicei,
supraîncălzirea în supraîncălzitorul b. După
aceea, aburul intră în turbina c, în care se
destinde adiabatic (teoretic) producând lucru
mecanic. Din turbină aburul este evacuat în
condensatorul d, unde condensează, cedându-şi
căldura de vaporizare apei de răcire. Această
apă de răcire, pentru condensator, formează un
circuit secundar. Condensul produs în
condensator este adus la presiunea din căldare
cu ajutorul pompei de alimentare e şi apoi este
introdus în căldare, după ce se adaugă apă
proaspătă, pentru acoperirea pierderilor.
Ajutajul este un tub sau un canal a cărui
secţiune variază continuu după anumite reguli
pentru a se obţine creşterea dorită a vitezei
fluidului. După variaţia secţiunii în lungul
ajutajului se deosebesc:
- ajutaje convergente;
- ajutaje convergent divergente (LAVAL).
Pierderile din ajutaje se datorează:
- frecării aburului (fluidului de lucru) cu pereţii
canalului;
- vârtejurilor;
- ciocnirii cu muchia de intrare şi vârtejurilor ce
se produc în spatele muchiei de ieşire.
Pentru a se reduce pierderile este necesar să se
facă peretele cât mai neted şi să se mărească pe
cât posibil înălţimea ajutajului . Pierderile cresc
cu turbulenţa, deci cu cifra Reynolds, până la
intrarea în domeniul turbulent după care rămân
aproximări constante până la apropierea de
domeniul turbulent după care rămân aproximări
constante până la apropierea de domeniul
ultrasonic, unde încep din nou să crească cu
viteză. Pentru a reduce vârtejurile din spatele
muchiei, muchia de ieşire trebuie să fie cât mai
subţire. Valoarea lui este în funcţie de viteza
teoretică c1t şi de înălţimea la. Valorile se pot
determina din diagrame. Orientativ pentru
calcule aproximative = 0,93 ÷ 0,95. a l
În palete energia aburului se transformă în lucru
mecanic util. După direcţia de curgere a
aburului prin palete se deosebesc:
- trepte axiale - la care aburul circulă paralel cu
axa;
- trepte radiale la care aburul circulă într-un plan
paralel cu axa;
- trepte diagonale - la care aburul circulă înclinat
faţă de axă.
După modul în care se produce forţa asupra
paletei, treptele, respectiv paletele, pot fi cu
acţiune sau cu reacţiune.
Treapta cu acţiune
Forţa se produce prin lovirea paletei de către
aburul ieşit cu viteză din ajutaje. Aburul se
destinde numai în ajutaje, iar în palete suferă
doar o schimbare de direcţie, presiunea
rămânând constantă.
Treapta cu reacţiune
Forţa se produce prin lovirea paletelor de către
aburul ieşit cu viteză din ajutaje (efect de
acţiune) şi prin creşterea vitezei relative spre
ieşirea dintre palete (efect de reacţiune). Aburul
se destinde atât în ajutaje pentru viteza c1 cât şi
în palete, pentru aşi mări viteza relative
La trecerea aburului prin palete se produc
pierderi:
- la intrarea în palete;
- în canalul dintre palete;
- la ieşirea dintre palete;
- pierderi peste vârful paletei.
Pierderi la intrarea în palete (ciocnirea cu
muchia paletei)
În cazul optim aburul intră tangent la suprafaţa
paletei şi chiar în acest caz se produce o ciocnire
cu muchia paletei
Frecarea cu suprafaţa paletei
Pentru a reduce frecarea suprafaţa paletei
trebuie să fie bine finisată. Cu timpul depunerile
de săruri şi uzura duc la mărirea rugozităţii
suprafeţei şi deci la scăderea randamentului – se
admite obişnuit o scădere de 1% pe an.
Umplerea incompletă a canalului – din cauza
dilatării diferite a rotorului şi statorului se
produce o deplasare relativă a paletelor faţă de
ajutaje pe direcţia razei. Pentru ca aburul să
intre nestânjenit în palete la orice sarcină, paleta
se face ceva mai lungă decât ajutajul.
Turbine cu trepte de viteză (Curtis)
Concepută în scopul diminuării pierderilor prin
energia cinetică reziduală, adică a
reducerii vitezei 2 c de ieşire a aburului din
paletele mobile, turbina cu acţiune cu trepte
de viteză dă posibilitatea îmbunătăţirii
randamentului turbinei cu acţiune cu o singură
treaptă, prin refolosirea energiei cinetice a
aburului într-unul sau mai multe rânduri de
palete.
În turbina cu acţiune cu trepte de viteză (roata
Curtis), aburul se destinde total în
ajutajele directoare, în care are loc
transformarea energiei sale termice în energie
cinetică,
după care, în mai multe coloane de palete
solidarizate în acelaşi motor, energia cinetică a
aburului e transformată în lucru mechanic
Turbine cu trepte de presiune
În scopul majorării randamentului, care, atât la
turbina Laval cât şi la roata Curtis, are valori
scăzute din cauza pierderilor importante în
ajutaje şi palete (datorate vitezei foarte mari pe
care o obţine aburul prin destinderea lui totală
într-un singur rând de ajutaje), înturbina cu
acţiune cu trepte de presiune destinderea
aburului se realizează fracţionat, prin
împărţirea căderii de presiune într-un număr
de trepte. Prin repartiţia căderii termice
mobile.totale pe treptele turbinei, se
realizează vitezele periferice corespunzătoare
şi pierderile prin frecare fiind mai mici, se
obţin randamente îmbunătăţite.
O treaptă de presiune e constituită dintr-un rând
de ajutaje, urmat de unul de palete