Jocuri terapeutice

E de la sine înţeles că jocurile sunt atrăgătoare pentru copii în mod special dar sunt de asemenea
atrăgătoare şi pentru adolescenţi în funcţie de activităţile specifice.Din cauză că sunt neameninţătoare,
distractive şi fac copiii să se simtă comfortabil. Jocurile sunt de asemenea foarte eficiente cu copiii
încăpăţânaţi şi cu deficienţe de exprimare. După Bradley jocurile pot fi folosite pentru desprinderea de
noi comportamente la facilitatea rezolvării problemelor şi pt incurajarea exprimarii verbale, dar şi pt a-i
ajuta pe copii să dezvolte un sistem de măiestrie. Kottman a sugerat că jocurile ajută copiii să-şi
întărească talentele în comunicare şi sociale dar şi de a învăţa reguli. Jocurile sunt folositoare în
adresarea unor subiecte specifice şi pot facilita procesul de consiliere. Preferăm să ne dezvoltăm
propriile noastre jocuri sau să folosim materialele produse pt comercializare, care se adresează în mod
specific zonelor cu probleme; faţă de jocurile generale, care se pot adresa abilităţilor de comunicare sau
de conştiinţă a sinelui, de exemplu, dar care nu sunt potrivite atunci cînd copilul trebuie să lucreze
asupra comportamentului. Shapiro a subliniat importanţa creării jocurilor în concordanţă cu scopul
intenţionat. De exemplu, un joc care se adresează aprecierii de sine trebuie să includă întrebări care
ajută tinerii precum şi un alt joc de abilităţi sociale care ar putea include jocul de rol pt a ajuta copiii să-
şi dezvolte abilităţile de comunicare. În crearea jocurile e important ca, conţinutul şi formularea
întrebărilor să se potrivească nivelului de dezvoltare al copilului şi trebuie să fie atrăgător din punct de
vedere vizual. Jocurile bilingve sau jocurile în limba maternă a copilului trebuie luate în considerare pt
copiii de alte naţionalităţi. Mai multe jocuri originale sunt descrise mai întâi urmate de o listă de jocuri
care pot fi cumpărate şi care se adresează unor subiecte generale. Jocurile sunt create pentru folosirea
în consilierea individuală, dar pot fi uşor adaptate pentru munca cu grupurile reduse.
1. Adevăr sau credinţă (joc)
Elevii de toate vârstele confundă în mod frecvent adevărurlie cu părerile, presupunerile, despre
o anumită situaţie; aşadar acest joc poate fi folosit cu copiii de orice vârstă dacă exemplele sunt
potrivite pentru vârsta aceasta. Dacă copiii nu învaţă să facă diferenţa între adevăr şi presupunere,
aceştia vor destorsiona frecvent realitatea unei situaţii, lucru care poate avea ramificaţii negative.
Pentru a crea un joc desenează un tabel pe o coală de hârtie, apoi pe nişte cartonaşe scrie exemple de
adevăruri şi păreri potrivite problemei, vârstei şi dezvoltării copilului cu care lucrezi. Exemplu pentru
un copil de clasa a cincea, care în mod frecvent e implicat în neînţelegeri cu prietenii care pot include:
Mădălin e în clasa mea. El nu mă place. Dacă Mark stă lângă altcineva înseamnă că mă
urăşte. Sunt 9 băieţi în clasa mea; toţi, în afară de mine au fost invitaţi la o petrecere ş.a.m.d.
Exemplu pentru un copil de clasa a opta în legătură cu performanţele de la şcoală, care pot
include: am luat o notă mică la acest test, aşa că probabil voi rămâne repetent; nu contează cât de mult
încerc; nu voi putea să fac bine sarcina. Jocul poate fi jucat ca X şi 0; copilul poate fi x, iar tu poţi fi
zero; de fiecare dată când unul face o mişcare, trage un cartonaş şi identifică dacă e adevăr sau părere.
Urmează discuţia cu copilul care vine cu propriile lui exemple şi identifică cum anume să verifice o
presupunere ca un mod de a clarifica problemele legate de prietenie.
2. Opţiuni (joc)
Creat pentru a ajuta în luarea deciziilor acest joc poate fi adaptat pentru copii de şcoală primară
şi gimnaziu. Materialul de lucru include un set de cartonaşe care conţin dileme legate de luarea
deciziilor.
Exemple: a) Eşti la Mall cu prietena ta. O vezi luând o pereche de cercei de pe raft şi punându-i
în buzunar. Ce faci?
b) Părinţii tăi sunt plecaţi pentru o seară. Unul din prietenii tăi vine în vizită şi în loc
să îşi ia o doză de suc din frigider, acesta îşi ia o bere.
c) În timpul testului de silabisire unul din colegii tăi de clasă se uită peste umăr şi îţi
copiază lucrarea. Ce faci?
d) Părinţii tăi ţi-au interzis să ieşi din casă pentru o săptămână, dar prietenii tăi te
încurajează să te furişezi pe fereastră după ce aceştia s-au culcat. Ce faci?
 Pe lângă cartonaşe ai nevoie de o ruletă care să prezinte o multitudine de opţiuni cum ar fi: a)
înfruntă-ţi prietenul
b) fă ceea ce fac şi ei pentru a te integra
c) nu face nimic
d) fă ceea ce consideri că e mai bine.
Roata are o ruletă care se învârte. După ce copilul a citit situaţia înscrisă pe un cartonaş luat din
grămadă, el sau ea învârte roata până la opţiunea considerată de ei cea mai bună şi spune cum a luat
acea hotărâre.
3. Mişc-o! O versiune a jocului comercial Twister, acest joc e populr cu elevii de şcoală
primară, care au nevoie să lucreze la abilităţile lor sociale. Ai nevoie de o faţă de masă mare, din
plastic. Foloseşti un marker pt a face 12 patrate pe care să le colorezi în culori diferite. După aceea pe
nişte cartonaşe cu situaţii ca cele de mai jos:
a. Prietena ta cea mai bună face haz de felul cum eşti îmbrăcată. Ce crezi, gândeşti şi faci?
( mutare pe planşetă): mâna dreptă pe albastru, piciorul stâng pe galben.
b. Băiatul care stă în spatele tău răspândeşte zvonuri false despre tine. Ce gândeşti, crezi şi
faci? (mutare) : mâna stângă albastru, genunchiul drept portocaliu.
c. Unul dintre colegii tăi de clasă te cicăleşte în legătură cu hainele pe care le porţi. Ce
gândeşti, simţi şi faci? (mutare) piciorul stâng roşu, cotul drept mov.
d. Cineva te împinge în timp ce stai la o coadă. Ce gândeşti, crezi şi faci? (mutare) piciorul
drept verde, mâna dreaptă portocaliu.
Acesta e un mod amuzant de a deduce modul de rezolvare a problemelor la unele situaţii de
dezvoltări specifice. Cartonaşele pot fi făcute pentru a adresa probleme unui copil în particular.
4. Pescuitul după sentimente.
Acest joc poate fi folosit foarte bine cu copii de 4-5 ani pentru a-i ajuta să îşi dezvolte conştiinţa
de sine şi exprimarea sentimentelor. Ai nevoie de un peşte de carton pe care sunt scrise sentimente cum
ar fi: furios, supărat, fericit, sau îngrijorat. Fiecare peşte trebuie să aibă o gaură în nas. De asemenea ai
nevoie de o undiţă, un băţ scurt cu o sfoară legată şi la capătul sforii(legată o agrafă de hârtie). Întinde
peştii pe jos.
Când copilul agaţă un peşte citeşte sentimentul scris pe peştele respectiv şi pune-l pe copil să
spună o situaţie în care s-a simţit în acel fel. De asemenea concentreză discuţia pe felul în care copilul
îşi exprimă sentimentele, precum şi modul în care să facă faţă în mod constructiv sentimentelor
negative.
5. Adio mânie! (joc)
Acesta e un joc care se adresează mâniei şi se joacă precum Şotronul. E potrivit pt elevii de
şcoală primară şi posibilitatea pt unii de gimnaziu, în funcşiââţie de nivelul de dezvoltare. Pentru acest
joc vei avea nevoie de o faţă de masă de plastic şi de un cearceaf vechi cu un Şotron desenat pe el.
Înainte de a începe jocul pune copilul să facă o listă cu toate lucrurile care l-au supărat în săptămânile
recente, identificând gândurile pe care acesta le-a avut în legătură cu incidentele care au provocat
mânia. Ia lista de la copil şi citeşte primul incident care a provocat mânia cu glas tare. Invită-l pe copil
să descrie ceva ce ar fi putut face pt a reduce din mâni şi să sară pe primul pătrat. Citeşte al doilea
punct de pe listă şi roagă-l pe copil să se gândească la ceva ce ar fi pututface pt a elimina sau reduce,
iar apoi să sară pe al doilea rând de pe şotron. Acest joc poate fi folosit şi în cazul anxietăţii.
6. A da cu banul comportamental (joc)
Pt acest joc simplu, dar totodată captivant, care se adresează comportamentului, ai nevoie de un
inel de cauciuc, de ceva ce se pune pe ochi şi trei feţe de masă de plastic: una roşie, una galbenă şi una
verde tăiate în pătrate de 60/60 cm. Pune aceste pătrate colorate sau împrăştii-le la întâmplare prin
cameră,lăsând un spaţiu în centul camerei pt copil. Explică modul în care se joacă jocul: legat la ochi,
copilul aruncă inelul. Dacă acesta cade sau e foarte aproape de un pătrat roşu, acesta trebuie să
identifice o purtare negativă, care l-a făcut să aibă probleme acasă cu cei de o vârstă cu el sau în clasă.
Dacă el cade pe un patrat galben acesta descrie o purtare care duce uneori la probleme, iar alteori nu.
Dacă el cade lângă patratul verde, copilul identifică o purtare pozitivă care îl ajută să înţeleagă bine cu
cei de o vârstă cu el, cu părinţii, sau la şcoală. Acest joc poate fi adaptat pt copiii care au nevoie să
mănânce cu cumpătare. Roşu poate reprezenta alimente pe care nu ar trebui să le mănânce, galben pt
mâncare care e potrivită, dar consumată cu moderaţie şi verdele poate reprezenta alimentele bune pt
tine.