Sunteți pe pagina 1din 17

Subiecte orientative evaluare disciplina ECONOMIA AFACERILOR

1. Caracteristicile mediului economic.

Globalizare si liberalizarea pietelor:

-eliminarea barierelor geografice în afaceri;

-circulatia libera a produselor;

-intensificarea concurentei;

-o cuplare puternica a afacerilor din domenii si arii geografice diferite;

Dinamism:

-dezvoltarea rapida a tehnologiei si a cunoasterii;

-mediu economic instabil –schimbari rapide ale conditiilor de desfasurate, crize economice, dezvoltari
demografice si economice dezechilibrate.

2. Firma şi rolul firmei în economia de piaţă: caracteristici strategice ale firmei.

Firma sau intreprinderea-forma de organizare umana autonoma, dispunând de resurse materiale, umane si
financiare pe care le combina pe baza unor criterii de optim in scopul producerii de bunuri si/sau servicii
destinate a fi vândute pe piata pentru a obtine un profit.

1. Strategia de dominație prin cost

2. Strategia de diferențiere

3. Strategia de dominație

4. Alte strategii

1. Strategia de dominaţie prin cost

 identifiarea modalităţilor de reducere a costurilor în mod continuu pentru a devini producătorul din
ramură cu costul general cel mai mic (costurile cele mai mici în toate activităţile firmei nu numai în
costurile de producţie)

Obiective:

 a vinde sub preţurile rivalilor şi a câştiga astfel cote de piaţă (strategia preţului de pătrundere pe piață)
 a câştiga marje de profit mai mari vânzând la preţurile pieţei (strategia preţului status-quo)

2. Strategia de diferențiere
 dezvoltă loialitatea clienţilor prin diferenţierea ofertei de produse/servicii faţă de cea a concurenţilor
Obiective:
 introducerea unor caracteristici de diferenţiere pentru a genera preferinţa clienţilor pentru aceste
produse/servicii în dauna celor ale firmelor rivale
 găsirea de modalităţi de diferențiere de firmele rivale (costurile adiţionale pentru diferenţiere sunt mai
mici decât adaosul de preţ ce urmează a fi perceput)

3. Strategia de concentrare/de nișă

 concentrarea pe un segment de piaţă restrâns (nişă de piaţă), depăşind rivalii fie prin cost mic fie prin
diferenţiere
Obiective:
 satisfacerea mai bine decât firmele rivale a clienţilor dintr-o nişă de piaţă
 alegerea unei nişe de piaţă unde cumpărătorii au preferinţe distincte, cerinţe speciale sau nevoi
particulare
 dezvoltarea unor abilităţi unice de a satisface nevoile segmentului ţintă.

Variante ale strategiei de concentrare:

 strategia de concentrare prin cost mic – realizarea de costuri mai mici decât firmele rivale în
satisfacerea nişei – strategia de nişă de dominaţie prin cost.
 strategia de concentrare prin diferenţiere – oferă cumpărătorilor din nişă ceva diferit decât firmele rivale
– strategia de nişă prin diferenţiere.

4. Alte strategii

 Strategia menţinerii ofensivei – “primul la mutare”


 Strategia continuă şi menţine
 Strategia de hărţuire – lider-ul răspunde cu atacuri şi mai dure acţiunilor ofensive ale firmelor rivale

3.Obiectivele organizației.

a. Obiective generale:

-comerciale:cifra de afaceri, cota de piata;

-financiare:profit net, rentabilitate neta, lichiditate, solvabilitate;

-investitionale:investitii materiale, în resurse umane, promovare produse.

b. Obiective specifice:

-comerciale:cifra de afaceri pe grupe de produse, pe tipuri de clienti, pe zone si puncte de desfacere;


-financiare:marja comerciala medie, valoarea adaugata, durata medie de încasare clienti sau de plata a
furnizorilor, durata medie de rotatie a stocurilor;

-investitionale:capacitate de productie, de stocare, promovare firma si produse, investitii în pregatirea


profesionala etc

Profitul -obiectiv esential al afacerii

Profit -suma de bani care rezulta dintr-o afacere, dupa ce din sumele încasate se scad toate cheltuielile.

Obtinerea profitului este obligatorie pentru orice afacere: prin planul de afaceri întreprinzatorul trebuie si
planifice profitul de realizat si modalittaile de obtinere a acestuia

Determinarea profitul:

Stabilirea tuturor cheltuielilor (C)necesare derularii afacerii: materii prime si materiale, amortizare, salarii ale
personalului, taxe si impozite;

Determinarea veniturilor (V)obtinute din: vânzarea produselor (serviciilor), dobânzile incasate de la banca pentru
banii care sunt in conturi.

Stabilirea profitului (Pr): Pr = V-C

Cheltuielile au fost grupate in doua categorii: variabile si fixe


Cu ajutorul bugetului de venituri si cheltuieli se determina punctul critic -valoarea vânzarilor necesare pe o
perioada de un an sau de o luna pentru ca firma sa si acopere toate cheltuielile si sa nu aiba pierderi; reprezinta
acel nivel al vânzarilor care, odata depasit, genereaza profit.

4.Deciziile organizației.

Decizia -cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Elementele deciziei: unul sau mai multe obiective; identificarea mai multor variante pentru atingerea
obiectivelor; alegerea sau selectarea uneia dintre posibilitatile de realizare.

Abordari ale deciziei: •teorii descriptive; •teorii normative.

Teoriile descriptive-prezinta procesul de luare a deciziilor asa cum se realizeaza în realitate de managementul
organizatiei pe baza anumitor notiuni si concepte manageriale.

Exemplu:conceptia profesorilor americani Cyert si March care pune accent pe rolul oamenilor: motivarea,
participarea oamenilor, determina rezultatele economice.

Teoriile normative-prezinta metodele si modul cum managementul firmei ar trebui sa procedeze pentru a
fundamenta, adopta si aplica decizii eficiente.

Exista trei tendinte principale:

1.prezentarea realizarilor sub forma studiilor de caz(în carti, reviste, programe) acestea fiind modele pentru
manageri;

2.conceperea si folosirea de tehnici si metode decizionale(arborele decizional, ELECTRE, tabelul decizional);

3.elaborarea de conceptii complexe, unitareîn care se integreaza metode, tehnici si studii de caz.

Cerintele pe care trebuie si le îndeplineasca decizia:

Sa fie fundamentata stiintific: -sa tina seama de legislatiile economiei de piata;

-personalul managerial trebuie sa aiba cunostintele necesare pentru a lua decizia;

-întelegerea de catre manageri a mecanismelor economiei de piata.

Decizia sa fie împuternicita sau competenta în dublu sens: -sa fie luata de cine trebuie si îndeplinita de cine
trebuie: pasarea în sus a deciziei (fuga de raspundere) sau delegarea autorittaii cu incompetenta sunt la fel de
periculoase; -împuternicirea formala nu este suficienta ci trebuie ca managerul care elaboreaza decizia sa posede
si autoritatea cunostintelor, sa aiba, deci, potential decizional.

decizia sa fie integrata, armonizata în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate a se lua pe verticala(de sus în
jos) si pe orizontala (cu deciziile referitoare la celelalte actiuni ale organizatiei);

decizia trebuie sa se încadreze în perioada optima de elaborare si aplicare;

formularea corespunzatoarea deciziei care trebuie sa fie:clara;concisa;si contina obiectivul si principalii


parametrii operationali.

5. Luarea unei decizii în cadrul organizației.

Decizia -cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Elementele deciziei:

 unul sau mai multe obiective;


 identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor;
 alegerea sau selectarea uneia dintre posibilitatile de realizare.

Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca decizia:


 sa fie fundamentata stiintific:
-sa tina seama de legitatile economiei de piata;
-personalul managerial trebuie sa aiba cunostintele necesare pentru a lua decizia;
-întelegerea de catre manageri a mecanismelor economiei de piata.
 decizia sa fie împuternicita sau competenta în dublu sens:
-sa fie luata de cine trebuie si îndeplinita de cine trebuie: pasarea în sus a deciziei (fuga de raspundere)
sau delegarea autoritatii cu incompetente sunt la fel de periculoase;
-împuternicirea formala nu este suficienta ci trebuie ca managerul care elaboreaza decizia sa posede si
autoritatea cunostintelor, sa aiba, deci, potential decizional.
 decizia sa fie integrata, armonizata în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate a se lua pe verticala
(de sus în jos) si pe orizontala (cu deciziile referitoare la celelalte actiuni ale organizatiei);
 decizia trebuie sa se încadreze în perioada optima de elaborare si aplicare;
 formularea corespunzatoarea deciziei care trebuie sa fie:clara;concisa;sa contina obiectivul si principalii
parametrii operationali

Pentru a lua o decizie, sunt importante patru informatii privind costurile,si anume:
Care costuri sunt influentate de decizia ce trebuie luata?
b) La ce se renunta daca se alege o solutie în locul alteia (a decide înseamna a renunta)?
c) Cum se vor comporta costurile care antreneaza optiunile avute în vedere dupa luarea deciziei?
Care este logica, ce legi vor urma ele?
d) Cum se poate actiona asupra lor?

6. Veniturile și costurile firmei.

PROFIT sau PIERDERE = VENITURI –COSTURI

VENITURI = valorificarea resurselor firmei sub forma vanzarii de produse si servicii catre clienti

PRAGUL DE RENTABILITATE nivelul minim al vanzarilor pentru care firma nu inregistreaza pierderi

MARJA DE SIGURANTA

COSTURI = consum de resurse necesare pentru derularea tuturor activitatilor firmei

COSTURI FIXE care nu depind de evolutia vanzarilor

COSTURI VARIABILE care depind de evolutia vanzarilor

7. Încasările și plățile firmei.

INCASARI –PLATI = excedent sau deficit de numerar

INCASARI totale,din care:

 Incasari din vânzari anterioare(creante comerciale)


 Incasari din vânzari (curente sau vânzari viitoare)
 Incasari din alte surse (credite bancare, aport asociati)

PLATI totale,din care:

 Plati pentru activitati anterioare(datorii catre salariati,furnizori, banci)


 Plati obligatii, achizitii curente si viitoare(catre salariati, furnizori)
 Plati pentru alte obligatii (dividende, impozite, împrumuturi asociati)

8. Prețul.
 Reprezinta suma de bani pe care o primeste vânzatorul unui bun economic de la cumparatorul acesteia.
 Expresia baneasca a valorii marfurilor.

Functiile economice ale pretului:

 Calcul si evidenta(permite comensurarea marfurilor);


 Recunoasterea valorii msrfii si stimularea economica a producatorului(prin recuperarea costurilor de
productie si asigurarea unui profit);
 Distribuirea si redistribuirea veniturilor.

Formarea pretului:

 Se stabileste pe piata,pe baza întelegerii cumparatorului cu vânzatorul,ca purtatori ai cererii si ofertei


 Este un rezultat al pietei (determinat de piata):
- P = f (C,O) –daca pretul este o variabila independenta, miscarea sa face ca cererea si oferta sa se
modifice în sens invers una fata de alta;
- La orice nivel s-ar situa pretul, cererea si oferta satisfacute vor fi egale. S-ar parea ca pe piata
domneste echilibrul în orice împrejurare.

Pentru piata cea mai mare importanta oare raportul dintre întreaga cantitate ceruta si respectiv oferita la diferite
nivele de pret ,adica raportul dintre cerere si oferta totala:

Echilibrul pietei:

Situatie în care cantitatea de marfuri ceruta egalizeaza la cel mai ridicat nivel posibil oferta de marfa,iar pretul
corespunzator punctului de echilibru reprezinta pretul de echilibru.

Pretul de echilibru:

Un pret al carui variatie diminueaza volumul schimburilor si la care cantitatea tranzactionata este cea mai
mare,când cererea si oferta satisfacuta corespunde celui mai mare volum de vânzari si cumparari posibile pe
piata;

Nu este un pret unic,ci pretul la care si în jurul caruia se realizeaza cel mai mare volum al tranzactiilor
individuale.

9. Concurența: concept și caracteristici.

Concurenta –rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice între categorii diferite de agenti
economici,tari etc. Pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse si pentru obtinerea unor câstiguri cât mai
mari.

Caracteristici: rivalitate; întrecere; competitie; concurs; joc; lupta; conflict; razboi

Caracteristicile concurentei:

 forma a concurentei în câmpul economic


 caracter rational si impersonal
 întemeiata pe un spirit (si comportament) competitiv rational
 concretizata în strategii comerciale, în utilizarea anumitor tehnici si instrumente
 cauza imediata este raritatea
 expresia unor interese economice opuse
 mecanism de realizare a echilibrului, de alocare a resurselor (regulatorul pietei si activitatilor)

10. Formele concurenței.

 între vânzatori sau între cumparatori


 între vânzatori si cumparatori
 loiala si neloiala
 legala si ilegala
 cu mijloace economice sau extraeconomice
 activa (ofensiva) sau pasiva (defensiva)
 omogena si eterogena
 deschisa si închisa perfecta sau imperfecta

Formele concurentei imperfecte:

Concurentiala=receptoare de pret(pricetakers)

Monopolista=fixeaza unilateral pretul(pricemakers)

Oligopolista=cauta pretul convenabil tuturor (price seekers)

Oligopol: -existenta sau absenta diferentierii produselor:

-oligopol pur

-oligopol diferentiat.

-legaturile reciproce (gradul de coordonare):

-oligopoluri complet coordonate (întelegeri directe)

-oligopoluri partial coordonate(coordonare spontana sau tacita)

-oligopoluri faa coordonare.

-situatia maximizarii profiturilor:

-oligopolul complet

-oligopolul partial.

11. Internaționalizarea afacerilor: concept, factori de influență, etape.

Internationalizarea afacerilor = ansamblu de metode, tehnici si instrumente puse in slujba demersului strategic al
intreprinderii de a activa in strainatate.

Factori de influenta:

1. procesul de deschidere politica la nivel mondial


2. cresterea gradului de interdependenta dintre economiile nationale accentuata de deschiderea statelor
lumii spre reciprocitate
3. accentuarea fenomenelor concurentiale in lumea afacerilor in toate zonele geografice ale lumii
4. globalizarea pietelor lumii in conditiile reducerii continue a diferentelor specifice dintre acestea

Etape in evolutia afacerilor internationale:


 perioada celor 30 de ani gloriosi (1945-1974) refacerea economica dupa al doilea razboi
mondial
 perioada socului petrolier 1973/1974/1983/1984- explozia preturilor materiilor prime(petrol)
stimularea exporturilor
 perioada unor cautari strategice anii 90-2000 redefinirea raporturilor economice dintre state,
tranzitia tarilor central si est-europene la economia de piata, accentuarea integrarii In UE si in
alte zone (America de Nord si Centrala, sud-estul asiatic si zona Pacificului)

12. Stadiile internaționalizării afacerilor.

1.Internationalizarea proceselor de comercializare a marfurilor


 prin realizarea de operatiuni export/import de bunuri si servicii

2. Internationalizarea activitatilor de productie prin aliante si cooperari internationale:

 prin transferul de tehnologie


 delocalizarea partiala sai totala a capacitatilor de productie
 crearea in strainatate de unitati de productie si comercializare in sistemul societatilor mixte

3.Internationalizarea organizatiei

 prin implementarea acesteia in strainatate (investitii directe externe)

13. Riscul de țară.

Calificativ B pentru riscul de tara

Clasa de risc care indica un mediu economic si politic instabil, capabil sa afecteze in continuare un istoric al
platilor deja slab.

Puncte forte

 Piata domestica relativ mare


 Rezerva valutara semnificativa
 Gradul de indatorare sub media UE datoria publica garantata de 38%la sfarsitul 2011, fata de 80%
media UE

Puncte slabe

 Politici economice guvernamentale prociclice: lipsa unui buffer pentru amortizarea scaderii veniturilor
•Indatorare ridicata a sectorului privat
•Deficit de cont curent ridicat fata de Noile State Membre UE
•Instabilitate politica
•Lipsa de predictibilitate fiscala: nivelul taxelor nu este asumat pe un orizont de 3 ani
•Grad redus de absorbtie al fondurilor europene
•Nivel scazut al veniturilor guvernamentale ca % PIB (La sfarsitul 2011 RO 32%, NMS 40%, EU 46%)

Country rating
•Masoara riscul mediu al aparitiei incidentelor de plata inregistrate de companiile dintr-o anumita tara

Business Climate" Rating


•Introdus in 2008, acest rating are scopul de a evalua mediul de business dintr-o tara, mai precis
calitatea si disponibilitatea informatiilor financiare, protectia creditorilor si eficienta recuperarii
debitelor si mediul institutional in general.

Perspectivele economice si politice ale tarii


 Revenirea economica afectata de contextul extern/ criza datoriilor suverane
 Motoarele de recuperare economica s-au dovedit foarte fragile si puternic influentate de instabilitatea
politica
 Cererea domestica extrem de scazuta, a fost lovita de politicile fiscale restrictive si de masurile de
austeritate
 Absorbtia fondurilor europene inca la un nivel scazut
 Mediul politic instabil.

Concluzii
 Din punct de vedere al comportamentului de plata, desi situatia pare sa se fi stabilizat, existain
continuare presiune pe lichiditatesi pot exista fluctuatii majore
 Climatul de business beneficiaza de transparenta si reguli suficiente, insa este necesara o imbuntatire a
aplicarii si functionalitatii institutiilor
 Mediul de afaceri reuseste sa performeze in pofida cadrului general (politici publice, consum in declin,
etc);
 Principalul element cu efect negativ asupra ratingului ramane perspectiva macroeconomicasi
instabilitatea politica.

14. Contextul macroeconomic al afacerilor.


 Cresterea economica slaba
 Criza datoriilor publice genereaza incertitudine
 Motoarele de crestere ale economiei sunt inca lipsite de vigoare
 Creditare: „convalescenta” sectorului bancar interfereaza cu criza zonei euro
 Constructii: sector strans legat de proiectele finantate piblic
 Consum: influentat de incertitudine si slaba revenire economica
 Productie
 Export
 Agricultura: una dintre putinele vesti bune
 Lipsesc investitiile si masurile de stimulare economica
 Risc de strangere a lichiditatii in piata
 Iesirea din spirala masurilor prociclile, prin cresterea investitiilor publice pentru sustinerea cresterii
economice
 Stimularea consumului intern si pastrarea cresterii economice
 Alegeri politice care pot cauza derapaje inflationiste
 Restaurarea increderii investitiilor printr-un mediu stabil si predictibil
 Reducerea economiei subterane si eficientizarea/ privatizarea intreprinderilor de stat care
inregistreaza pierderi
 Cresterea gradului de absorbtie a fondurilor structurale
 Se estimeaza o crestere timida in intervalul de 1-1.5 %
 Gradul de absorbtie a fondurilor europene si eficientizarea procesului de incasare a veniturilor
fiscale vor juca un rol important in sustinerea investitiilor publice.
 Revigorarea consumului se va face cu greutate datorita scaderii nivelului de incredere a
consumatorilor

15. Contextul microeconomic al afacerilor.

 Companiile s-au restructurat in perioada 200-2010


 2011 tendinta pozitiva din punct de vedere comercial si financiar
 Dependenta fata de parteneri (clienti, banci) datorata lichiditatii la limita:
Pierderi din anii anteriori
Finantare dificila
 Concurenta agresiva datorata reducerii pietei
 Volatilitate extrem de mare a preturilor
 Investituu reduse
 Termenul de incasare a creantelor creste
 Arieratele guvernamentale reprezinta o sursa de blocaj financiar
 Indentificarea resurselor pentru contracacarea unei posibile inrautatiri a situatiei
 Asigurarea unor rezerve de lichiditati pe termen scurt
 Protejarea fluxului de numerar
 Repornirea investitiilor private
 Identificarea niselor care permit obtinerea unor marje comerciale suficiente
 Diversificarea pentru a evita dependenta de anumite canale de distributie

16. Inițierea/pregătirea afacerii.

 Luarea deciziei de a exporta (importa)


 Analiza cererii si ofertei pentru produsele firmei la nivel national si la nivel de firma; evolutia
exportului si importului la produsele avute în vedere cu precizarea cauzelor care le-au generat
 Cunoasterea partenerilor potentiali si a concurentilor, precum si a reglementarilor externe

Luarea deciziei de a exporta (importa)

Din punctul de vedere al puterii de cumparare a populatiei, cele mai mari piete ale lumii sunt:
UE -Uniunea Europeana formata din cele 27 de tari;
NAFTA -Zona de Comert Liber a Americii de Nord: SUA, Canada , Mexic;

ASEAN -Asociatia Nationala din Asia de Sud-Est: Thailanda, Indonezia, Malayezia, Singapore,
Filipine, Brunei,

China.

Pentru majoritatea firmelor, raportul dintre volumul vânzarilor în strainatate si volumul total al
vânzarilor este mai mic la începutul desfsaurarii activitatii, el urmând sa creasca în timp. În general, este
suficient sa se opereze într-un numar de tari mai mic, dar cu o puternica angajare si penetrare în fiecare dintre
ele.

Avataje

 costurile de intrare si de control pe piata sunt ridicate;


 costurile de adaptare ale productiei si comunicatiilor sunt mari;
 nivelul si ritmul de crestere al populatiei si al veniturilor sunt ridicate în tarile alese initial.
 Majoritatea firmelor prefera sa-si extinda afacerile pe pietele vecine datorita cunoasterii mai
bune a acestora, controlului mai eficiet asupra costurilor.

Principalele elemente de care trebuie sa se tina cont în alegerea pietei sunt:

-gradul de atractivitate al pietei

-avantajul competitiv potential al firmei pe fiecare piata functie de relatiile anterioare ale firmei,
posibilitatea producerii cu costuri scazute, posibilitatea ca managerii sa lucreze cu costuri scazute, în conditii
optime în acea tara

-gradul de risc al fiecarei tari stabilitatea monetara, stabilitatea politica, repatrierea profiturilor

Analiza cererii si ofertei pentru produsele firmei la nivel national si la nivel de firma; evolutia
exportului si importului la produsele avute în vedere cu precizarea cauzelor care le-au generat

În urma analizei cererii ss ofertei pentru produsele firmei la nivel nasional si la nivel de firms, strategia
firmei în domeniul exportului va fi:

Pe termen scurt:

1. îmbunatatirea calitatii produselor vândute;


2. mentinerea relatiilor de cooperare cu partenerii externi;
3. pastrarea pozitiei pe piata a produselor firmei si îmbunatatirea ei pe viitor;
4. întretinerea bunelor relatii cu firmele producatoare de ata si materiale textile folosite pentru
fabricarea tricotajelor

Pe termen mediu si lung:

1. largirea gamei de produse existente;


2. patrunderea pe alte piete externe cu produsele fabricate;
3. consolidarea imaginii firmei pe plan mondial;
4. createrea capacitati de productie si implicit a volumului de produse fabricate si exportate;
5. îmbunatatirea utilajelor, masinilor din dotarea tehnica a fabricii

Tactica firmei se refera la:

–angajarea unui personal calificat în domeniul confectiilor si cu experienta în acest domeniu;

–organizarea în mod constant a unor traininguri de pregatire a personalului;

–respectarea contractelor, a comenzilor, atât interne, cât si externe, lucru pentru care uneori este necesar ca
fabrica sa lucreze la capacitatea de productie maxima;

–îmbunatatirea calitatii produselor finite


–în cadrul fabricii existând un compartiment specializat de control al calitatii care face un control 100% al
produselor si transmite eventualele greseli compartimentului de productie pentru remediere si evitarea reaparitiei
acestora;

–modernizarea dotarii tehnice a fabricii, cumpararea de masini de tricotat, masini de cusut si surfilat, masini de
încheiat mai performante;

–reducerea pe cât posibil a costurilor cu materii prime si materiale;

–realizarea unei analize externe a firmei în scopul aflarii tendintelor existente si compararea cu alte firme
similare mai profitabile;

–stabilirea pretului de export pentru fiecare produs în parte;

–stabilirea necesarului financiar, modul de obtinere al acestuia si încadrarea în limita existenta;

–studierea modului de export diferit in functie de tara în care exporta;

–realizarea unor cataloage de prezentare a colectiilor de produse fabricate;

–investirea de fonduri suplimentare în publicitate; –prospectarea de noi piete;

–elaborarea unor studii de conjunctura a pietei externe.

Cunoasterea partenerilor potentiali i a concurentilor, precum si a reglementarilor externe

Micromediul întreprinderiicuprinde componentele mediului extern al întreprinderii cu care aceasta intra


în legaturi directe, determinate de necesitatea atingerii obiectivelor sale:

-Furnizorii de materii prime, materiale si mijloace fixe asigura resursele necesare realizarii productiei
planificate

-Clientii interni si externi: aratând un interes deosebit pentru diversitate, firma cauta sa se adreseze unui
segment cât mai larg de clientela

-Prestatorii de serviciireprezinta persoane fizice sau juridice care realizeaza o gama larga de servicii
necesare îndeplinirii obiectului de activitate: transportatori, banci

-Furnizorii fortei de munca: firma colaboreaza/nu cu firme de recrutare a fortei de munca, iar atunci
când considera ca este necesar sa angajeze noi lucratori da anunturi în publicatiile de profil si pe internet, pe site-
ul firmei si pe alte site-uri specializate

Macromediul firmeise refera la ansamblul factorilor asupra carora întreprinderea nu poate actiona, dar
care actioneaza asupra ei:

 mediul naturaleste cel care furnizeaza materiile prime, resursele materiale fara de care nu s-ar
putea fabrica produsele firmei. Datorita evolutiei tehnologice, în prezent, pe lânga fibrele
naturale din plante (in, bumbac, canepa, etc.) si cele provenite din lâna de la animale, se fabrica
si fire/fibre sintetice: acryl, poliamida, etc., fire ce se pot folosi usor în producerea de tricotaje.
 mediul demograficse refera la populatia aflata în zona de activitate a firmei, în cazul de fara,
populatia municipiului Timisoara. Indicatorii specifici ai mediului demografic sunt: msrimea
populatiei, structura pe sexe si grupe de vârsta, numarul de familii, rata natalitatii, etc. Acesti
indicatori reprezinta punctul de pornire în evaluarea cererii potentiale.
 mediul economicse refera la ansamblul elementelor care compun viata economica a spatiului în
care actioneaza firma; determin si influenteaza volumul si structura ofertei de munca, nivelul
veniturilor banesti, miscarea preturilor.
 mediul cultural cuprinde ansamblul elementelor care se refera la sistemul de valori, obiceiuri,
credinte, traditii care guverneaza statutul oamenilor în societate. Pe baza acestor componente
se formeaza comportamentul de cumparare si de consum de care trebuie sa tina seama firma.
 mediul tehnologicse refera la orientarea fondurilor destinate cercetarii dezvoltarii.
 mediul legislativse refera la reglementarile statului în ceea ce priveste politica comerciala,
reglementari elaborate de organisme interne si internationale vizând armonizarea practicilor
comerciale, facilitarea actelor comerciale.
 mediul politic arata: -structurile societatii; -clasele sociale si rolul lor în societate: -fortele
politice si raportul dintre ele; -gradul de implicare al statului în economie este redus.

17. Declanșarea, derularea și finalizarea afacerii comerciale.

Declansarea afacerii comerciale

 Promovarea si stimularea: program de promovare, mssuri de stimulare, etc.


 Pregatirea si lansarea ofertei: produs, pret, caraus, expeditor, finantare, creditarea afacerii, alte conditii
propuse partenerului.
 Întocmirea si expedierea ofertei de marfuri.
 Primirea si evaluarea ofertei de marfuri (cererii de oferta) de catre potentialul importator (exportator).
 Negocierea afacerii: pregatirea, derularea si finalizarea.
 Încheierea si semnarea contractului: clauze esentiale si derivate, confirmari reciproce referitoare la
clauze

Derularea afacerii comerciale:

 Pregatirea livrarii bunului: instructiuni de expediere, dispozitie de transport, certificate, etc.


 Livrarea bunului si documentele însotitoare.
 Preluarea bunului de catre importator.
 Plata contravalorii livrarii catre exportator: conditii, termene, mijloace si modalitati concrete.
 Masuri asiguratorii contra riscurilor (valutare si de pret).

Finalizarea afacerii comerciale:

 Precizari referitoare la eficienta si rentabilitatea afacerii.


 Propuneri privind îmbunatatirea afacerii

18. Planul de afaceri: cadru general.

1. prezentare

2. analiza pietei

3. obiective

4. strategie

5. implementare

Prezentare

Este o reprezentare scrisa a ceea ce se doreste sa se realizeze prin demararea unei afaceri, precum si a
modului în care se intentioneaza utilizarea resurselor în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Planul de afaceri este o metoda intreprenorial-manageriala de proiectare si promovare a unei afaceri noi
sau de dezvoltare semnificativa a unei afaceri existente, pornind de la identificarea unei oportunitati economice,
prin care se determin obiectivele de realizat, se dimensioneaz i structureaz principalele resurse si activitati
necesare, demonstrând ca aceasta este profitabila, ca merita sa fie sprijinita de potentialii stakeholderi.

Necesitate

 Planul de afaceri reprezinta, în primul rând, un mijloc de autoedificare pentru cei ce comanda si /sau
realizeaza planul de afaceri asupra profitabilitatii si viabilitatii demersului intreprenorial de valorificare
a oportunitatii economice.
 Planul de afaceri constituie un instrument de previzionare a afacerii.
 Planul de afaceri este un instrument major în finantarea întregii afaceri.
 Planul de afaceri reprezinta o baza pentru organizarea, coordonarea si controlul proceselor implicate de
demersul intreprenorial de valorificare a oportunitatii economice.
 Planul de afaceri reprezinta si o foarte importanta modalitate educationala
 Sintetizând, planul de afaceri în ansamblul sau constituie unul dintre cele mai complete si eficace
instrumente manageriale

Continut:

În practică, nu există o reţetă unicăpentru conţinutul planului de afaceri, acesta variind, de la caz la caz, în
funcţie de:

 cui îi este adresat


 tipul( natura ) afacerii –dezvoltarea unei firme existente, crearea de societăţi noi, abordarea unor
domenii noi de activitatea etc.
 cerinţe specifice solicitate de anumiţi parteneri potenţiali ( bănci, fonduri de investiţii et.)

Cadrul general pe care trebuie să-l acopere orice plan de afaceri:

Cap.1 Sinteza planului de afaceri:


 descrierea sintetica a afacerii
 obiectivul(e)avut(e) în vedere
 informatii succinte despre firma, despre produsulserviciul oferit
 rezultate economico-financiare scontate( volumul vânzarilor, profit)
 necesarul de fonduri, modul de utilizare si surse de finantare
 indicatori economico-financiari de eficienta.

Cap. 2 Date de identificare ale agentului economic:


 denumirea firmei si data înfiintarii
 forma juridica de constituire
 nr. de înregistrare la Registrul Comertului si codul fiscal
 numele proprietarilor si al managerilor, adresa, telefon, fax, e-mail etc.
 obiectul de activitate înscris în statut
 capitalul social si natura acestuia

Cap. 3 Descrierea afacerii:


 misiunea si obiectivele prioritare ale firmei
 produsele/serviciile ce urmeaza a fi fabricate/prestate
 cantitatile anuale exprimate în unitati fizice sau monetare
 nevoile consumatorilor care se intentioneaza a fi satisfacute
 necesarul de utilaje si dotari
 perspectivele de dezvoltare ale firmei
 situaia actuala si perspectivele viitoare ale sectorului în care opereaza firma

Cap. 4 Definirea pietei:


 dimensiunea si structura cererii
 partea de piata si vânzari estimate
 descrierea clientilor poteniali( nr. si ponderea lor în cererea totala)
 motivele cumpararii produsului-servicilui oferit
 prezentarea principalilor concurenti( atuuri, deficiente, ponderea detinuta pe piata)
 definirea segmentului de piata pe care doreste firma sa-l ocupe
 strategia de piata a întreprinderii

Cap. 5 Descrierea produselor/serviciilor:


 caracteristicile tehnice si economice ale produsului/serviciului oferit
 gradul de noutate, tehnologiile de fabricatie utilizate
 avantajul competitiv fara de produsele/serviciile similare de pe piata
 canalele de distributie
 utilizarea brevetelor si a marcilor
 modalitatile de promovare a produselor/serviciilor
 preturile de vânzare

Cap. 6 Furnizorii de materii prime, materiale si utilitati:


 cantitatile anuale si caracteristicile materiilor prime si materiale necesare
 sursele de aprovizionare
 natura utilitatilor si sursele de aprovizionare cu acestea
 necesarul anual de utilitati
 costurile aferente asiasigurarii materiilor prime, materialelor si utilitatilor

Cap. 7 Organizarea firmei si managementul acesteia:


 descrierea procesului de productie ( durata, cheltuieli aferente)
 necesarul de spatiu, masini-unelte, utilaje, instalatii, personal ( cantitativ si calitativ)
 forma de salarizare, modalitati de selectare si perfectionare a salariatilor
 descrierea structurii organizatorice
 descrierea membrilor echipei manageriale

Cap.8 Investitii:
 cheltuieli ocazionate de:
-achizitionarea si amenajarea terenului
-efectuatrea lucrarilor de constructii -cumpararea echipamentelor
-cumpararea utilajelor, masinilor-unelte etc.
 sursele de finantare proprii si externe
 planul de rambursare a creditelor

Cap.9 Situatia economico –financiara a firmei:


Contine informatii referitoare la:
-venturile estimate -evolutia previzibila a costurilor
-evolutia previzibil a profitului
Sunt necesare:
1.Balanta de venituri si cheltuieli (proforma) pe urmatorii 3-5 ani
2.Fluxul de numerar pe urmatorii 3-5 ani 3.Bilanturile (proforma) la începutul activitatii, bianual
pentru primul an, si anual pentru urmatorii 3-5 ani

19. Riscul în afaceri: definire și tipologie.

Riscul in afaceri-consta in posibilitatea ca afacerea sa nu produca profit ceea ce duce la pierderea integrala sau
partiala a sumelor de bani cheltuite cu infiintarea firmei, obtinerea de spatii, cumpararea de echipamente si
materii prime, angajarea de salariati etc.

1.Riscul economic

 incertitudinea evolutiei pietei


 modificarea rapida a volumului si structurii cererii => nerecuperarea cheltuielilor
2. Riscul comercial
 Nerealizarea cifrei de afaceri

3. Riscul tehnologic
 Schimbarea brusca a procedeelor de fabricare datorita evolutiei rapide
4. Riscul financiar
 riscuri de neplata datorita insolvabilitatii;
 riscuri de schimb valutar;
 riscuri fluctuatie dobanda;
 modificari fiscalitate, taxe etc.;
 dependenta de credite bancare;
 modificarea de catre banci a conditiilor de apreciere a bonitatii clientilor, a garantiilor pt.
credite
5. Riscul strategic
 restructurari, absortii, concentrari in sectorul de activitate;
,,razboiul’’ preturilor
 practicile neloiale
6. Riscul politic si administrativ
 Instabilitatea sistemului politic de putere ;
 Restructurarea sitemului institutional si legislativ in perioadele de tranzitie.

20. Oportunităţi de afaceri.

1. Enterprise Europe Network –un sprijin mare pentru intreprinderi mici

Reteaua a fost lansata in anul 2008, prin unificarea retelelor anterioare de sprijin: Centrele de Informare
Europeana (Euro Info Centres-EIC)si Centrele Releu pentru Inovare (Innovation Relay Centres-IRC),care au
functionat timp de 20de ani,respectiv 12ani

Enterprise Europe Network este cea mai larga retea din Europa care ofera servicii de informare si
consultanta pentru intreprinderi; serviciile sunt disponibile societatilor comerciale de orice dimensiune,indiferent
daca acestea desfasoara activitati de productie sau ofera servicii,desi sunt orientate in primul rand catre IMM-
uri,institute de cercetare,universitati,centre tehnologice,agentii dedezvoltarea afacerilorsi inovarii

Reteaua reuneste aproximativ 600 de organizatii partenere si 3000de angajati cu experienta,din peste
40de tari si promoveaza competitivitatea si inovarea la nivel local,in Europa si in afara ei

Este cea mai larga retea din Europa care ofera servicii gratuite de informare si consultanta pentru
intreprinderi.

Scopul Enterprise Europe Network este de a ajuta intreprinderile mici si mijlocii sa isi dezvolte
potentialul de inovare si de ale sensibiliza cu privire la politicile Comisiei Europene.Reteaua isi propune in mod
special sa incurajeze comunitatea bazata pe cunoastere

2. Enterprise Europe Network în România

In Romania functioneaza patru consortii multiregionale, ca parte a retelei Enterprise Europe Network:

•consortiu lBIS NetTransylvania,in Macroregiunea1,ce cuprinde regiunile de dezvoltare Centru si Nord-


Vest;

•consortiul ERSBN(Eastern Romanian Support Business Network), in Macroregiunea 2,ce cuprinde


regiunile de dezvoltare Nord-Estsi Sud-Est;

•consortiul PROSMEBISNET,in Macroregiune 3,ce cuprinde regiunile de dezvoltare Bucuresti-Ilfov si


Sud-Muntenia;

•consortiul RO4 Europe, in Macroregiunea 4,ce cuprinde regiunile de dezvoltare Sud-Vest Oltenia si
Vest;

BIS Net Transylvania este un proiect initiat in cadrul Programului pentru Competitivitate si Inovare
(CIP) al Comisiei Europene si are ca obiectiv crearea si consolidarea unei Retele de Sprijin pentru Afaceri si
Inovare in regiunile de dezvoltare Nord-Vest si Centru(MacroregiuneaI) Prin aceasta retea Consortiul proiectului
asigura IMM-urilor din Macroregiunea 1 informatii diversificate de interes pentru dezvoltarea acestora,
feedback, sprijin pentru dezvoltarea cooperarii in afaceri,servici idei de internationalizare, inovare,transfert
tehnologic precum si servicii de sustinerea participarii acestora la Programele Cadru de Cercetare ale Comisiei
Europene

Cei 7 parteneri ai proiectului sunt reprezentati de:

 Agentia pentru Dezvoltare Regionala Nord-Vest (liderul proiectului),


 Agentia pentru Dezvoltare Regionala CENTRU,
 Universitatea Tehnica Cluj-Napoca,
 Universitatea Transilvania din Brasov,
 CENTI Cluj –Centru de Transfer Tehnologic din cadrul ICIA-INOE – Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Opto-electronica,
 Incubatorul de Afaceri INCDIE ICPE–CA de la Sf. Gheorghe din cadrul Institutului National de
Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA Bucuresti,
 Banca Transilvania, prin Clubul Intreprinzatorului Roman cu sucursale in toate cele 12 judete ale
Macroregiunii I.

21. Modele de reuşită în afaceri.

Apple

22. Disfuncţionalităţi ale pieţei, externalităţi şi intervenţie.

1.Riscul economic

Definitie: Riscul economic reprezinta orice element de incertitudine care poate afecta activitatea unui
intreprinzator sau derularea unei anumite operatii.

1.Riscul economic

 incertitudinea evolutiei pietei


 modificarea rapida a volumului si structurii cererii => nerecuperarea cheltuielilor
7. Riscul comercial
 Nerealizarea cifrei de afaceri

8. Riscul tehnologic
 Schimbarea brusca a procedeelor de fabricare datorita evolutiei rapide
9. Riscul financiar
 riscuri de neplata datorita insolvabilitatii;
 riscuri de schimb valutar;
 riscuri fluctuatie dobanda;
 modificari fiscalitate, taxe etc.;
 dependenta de credite bancare;
 modificarea de catre banci a conditiilor de apreciere a bonitatii clientilor, a garantiilor pt.
credite
10. Riscul strategic
 restructurari, absortii, concentrari in sectorul de activitate;
,,razboiul’’ preturilor
 practicile neloiale
11. Riscul politic si administrativ
 Instabilitatea sistemului politic de putere ;
 Restructurarea sitemului institutional si legislativ in perioadele de tranzitie.

RISCURILE ACCIDENTALE
Calamitati naturale
-incendii
-inundatii
-cutremure
-seceta
-furtuni

23. Responsabilitatea în afacerilor.

1 . responsabilitatea in domeniul afacerilor

2. responsabilitatea in interiorul organizatiei

3. institutionalizarea eticii in afaceri

1. Notiunea de responsabilitateare acelasi înteles cu cea de etica si morala; au aceeasi provenienta; în latina, ca si
în greaca veche, ele fac trimitere la obiceiurile, moravurile unei societati sau la stiinta acestora. si totusi, exista
uneori perceptii diferite asupra celor doua notiuni care, alaturi de termenul deontologie, sintetizeaza o
problematica de ordin moral a vietii si societatii.

Conceptul de morala se refera la un anumit cod social, la un ansamblu de reguli carora trebuie sa ne supunem
pentru a fi admisi într-o societate data. El evoca interventia unei autoritati traditionale, adesea religioase,
capabile si ne indice ce trebuie facut sau evitat.

Într-o societate culturala dezintegrata, individualista, cuvântul morala poate produce neîncredere.

A fi etic înseamna sa respecti anumite valori, care nu reprezinta altceva decât binele oamenilor, si anumite
principii morale.

Responsabilitate în domeniul afacerilor poate avea mai multe perceptii: responsabilitate în general, la locul de
munca, la nivelul conducerii întreprinderii, la nivelul strategiilor adoptate, responsabilitate pietei etc

2. responsabilitate sociala se ocupa de relatiile omului cu cei din jurul sau; individul este deci în centru.

Din ratiuni economice, întreprinderile actioneaza întotdeauna în serviciul unor persoane; binele comun al
organizatiei reprezinta un ansamblu de obiective pe care membrii sai încearca sa le obtina.

De aceea, putem spune ca responsabilitate în organizatie se bazeaaa pe doua principii fundamentale:

a) suprematia omului asupra organizatiei;

b) atingerea scopurilor sau binelui comun respectând principiile morale.

3.Comportamentul etic în afaceri poate fi atât o problema de supravietuire a organizatiei, cât si una de trai
responsabil al indivizilor.

Pentru a ridica nivelul etic al întreprinderii, responsabilitate trebuie institutionalizati, împletita cu obiectul de
activitate al firmei. Aceasta înseamnade fapt introducerea eticii, în principiu si explicit, în viata de afaceri de zi
cu zi.

Introducerea eticii, poate fi realizat pe una din urmatoarele cai principale:

1. o politica specifica a companiei sau un cod etic;

2. un comitet de etica format din membrii consiliului director;

3. un program de dezvoltare manageriala în care este inclusa responsabilitate

24. Economie – afacere – organizaţie: delimitări conceptuale

Economie-ansamblul activitatilor umane desfasurate în sfera productiei, distributiei si consumului bunurilor


materiale si serviciilo

Afacere–activitate/tranzactie comerciala, industriala sau (mai ales) financiara, bazata adesea pe speculati
constând în vânzare, cumparare, creditare, antrepriza etc.; actiune din care rezulta un profit
Organizatie –structura (asociatie, institutie sociala) care reuneste oameni cu preocupari si uneori cu conceptii
comune, constituita pe baza unui regulament, a unui statut etc. în vederea depunerii unei activitati organizate si
realizarii unor scopuri comune

25. Piaţa şi concurenţa: concurenţa perfectă.

Concurenta –rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice între categorii diferite de agenti
economici,tari etc. Pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse si pentru obtinerea unor câstiguri cât mai
mari.

Concurenta perfecta -acel tip de piata pe care se satisfac cel mai bine interesele vanzatorilor si cumparatorilor si
care prezinta simultan urmatoarele trasaturi:

1.atomicitatea cererii si ofertei, care exprima existenta multor vanzatori si cumparatori de putere economica
egala sau apropriata, astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta pretul in mod hotarator.

2.omogenitatea produselor, care presupune ca marfurile oferite sunt echivalente sau aproape identice, astfel
incat cumparatorului ii este indiferent de unde aprovizioneaza.

3.intrarea si iesirea pe piata sunt libere, adica o firma poate intra pe piata daca pretul este superior costului sau
de productie.

4.transparenta perfecta a pietei, care arata ca pe piata cu concurenta perfecta cumparatorii si vanzatorii dispun de
o cuoastere deplina a cererii si a ofertei.

5.mobilitatea perfecta a factorilor de productie, care exprima inexistenta obstacolelor in procesul achizitionarii
de factori de productie, in conditile in care firmele doresc sa isi dezvolte activitatea.

S-ar putea să vă placă și