Ustensilă indispensabilă în bucătărie, cuţitul este practic cea mai veche de unealtă fabricată şi

utilizată “în bucătărie” chiar şi înainte de apariţia focului. Realizat din metal (fier, inox, diverse aliaje
tratatate termic), ceramică şi mai rar din plastic, cu mâner din lemn, plastic, cauciuc, silicon sau metal,
cuţitul de bucătărie apare într-o multitudine de forme şi dimensiuni, în funcţie de utilizarea sa pentru
operaţiuni specifice în procesul de tăiere, curăţare, tocare sau fasonare a ingredientelor din bucătărie.

Clasificarea cuţitelor

Cuţite de bază

În această categorie regăsim cuţite de utilitate cotidiană, ustensile care nu trebuie să lipsească din
sertarul nici unei bucătării.

Cuţitul bucătarului

Cuţitul bucătarului – un cuţit universal, numit în SUA şi cuţit francez, în ciuda originii sale germane. Cu
dimensiuni ale lamei între 15 şi 30 de centimetri şi o lăţime a lamei de 2-4 centimetri şi un mâner de 18-
22 de centimetri, cuţitul bucătarului este cel mai prezent cuţit în bucătăriile lumii. Există diferenţă de
material, formă şi greutate între cuţitul bucătarului folosit în Europa de Vest şi Statele Unite şi cele din
Japonia de exemplu, însă caracteristicele acestei ustensile rămân aceleaşi. Un cuţit bine echilibrat ca
greutate dintre lamă şi mâner, cu lamă lungă şi lată şi o largă utilitate, în special în procesul de pregătire
a ingredientelor în vederea gătirii.

Cuţitul de legume şi
fructe

Cuţitul de legume – pe locul doi ca răspândire, acest cuţit mic, cu lamă şi mâner scurte (de multe ori cu
lama mai scurtă decât mânerul), este unealta favorită a gospodinelor. Folosit de regulă pentru curăţarea
legumelor (ceapă, usturoi, cartofi, castravete, etc), îndepărtarea seminţelor fructelor şi legumelor, în
mâna unei gospodine pricepute se transformă într-un cuţit cvasi universal în ciuda apariţiei peeler-ului
(dispozitiv special de curăţare).
 Cuţitul de pâine

Cuţitul de pâine – cu o lamă lungă (15-25 de centimetri), de cele mai multe ori dreaptă şi întotdeauna
zimţată (zimţi mari), acest cuţit taie pâinea proaspătă fără să o rupă.

Cuţitul de friptură

Cuţitul de friptură – este utilizat, aşa după cum îi spune şi numele, pentru tăierea cărnii fripte, în
bucătărie sau la masă. Aproximativ la fel de lung ca şi cuţitul bucătarului, cuţitul de friptură are o lamă
mai îngustă decât acesta. De cele mai multe ori cu un aspect asemănător cu cel al unei baionete, în mod
excepţional cuţitul de friptură poate să aibă vârful mai lat şi/sau răsucit în sus. Cuţitul de friptură se
utilizează de cele mai multe ori împreună cu o furculiţă, cu două braţe lungi care ajută la felierea
fripturilor.

A nu se confunda cu cuţitele pentru servire a fripturii, mici şi cu lama zimţată, comercializate cel mai
adesea în seturi de 4-6 bucăţi.

Cuţitul pentru filetare

Cuţite pentru filetare şi dezosare – sunt utilizate pentru fasonarea bucăţilor de carne fiind mai mult
specifice măcelăriilor decât bucătăriilor domestice. Cu lamă dreaptă sau curbată, zimţată sau netedă,
cuţitele de filetat au de fiecare dată lama lungă, subţire şi flexibilă, capabilă să se curbeze atunci când
urmăreşte conturul unui os. Sunt utilizate pentru scoaterea oaselor şi îndepărtarea pielii de pe carne
pentru a obţine fileuri (carne şi peşte).

Cuţite speciale
 Satâr

Cu funcţii bine definite, uneori exclusive (folosite pentru un singur tip de operaţiune sau ingrediente),
aceste cuţite se regăsesc în bucătăriile profesionale sau cele bine utilate.

Satârul – specific ca formă bucătăriilor orientale, unde de cele mai multe ori are o funcţie de cuţit
universal, satârul este greu, are o formă dreptunghiulară, cu lama foarte lată şi groasă, şi este folosit
pentru tăierea articulaţiilor sau a oaselor.

Cuţit pentru patiserie

Cuţitul pentru patiserie – folosit atât în patiserie cât şi în cofetărie, acest cuţit este asemănător şi, uneori
confundat şi înlocuit, cu cuţitul de pâine. Cu o lamă lungă, dreaptă sau foarte uşor curbată spre vârf,
netedă sau uşor zimţată, acest cuţit este foarte util pentru tăierea aluaturilor sau porţionarea
prăjiturilor.

Cuţitul pentru roşii

Cuţitul pentru roşii – asemănător oarecum cu cuţitul de legume dar cu o lamă mai lungă, zimţată, acest
cuţit este folosit pentru tăierea roşiilor, pe care un cuţit normal riscă să le rupă.
 Cuţite pentru brânză

Cuţitele pentru brânză – sunt de fapt 3 feluri: pentru brânză tare, brânză moale şi parmezan. Cuţitele
pentru brânză moale au lama decupată, pentru a reduce la minim frecarea cu brânza. Cele pentru
brânză tare au vârful despicat şi sunt folosite şi pentru servire. Un al treilea cuţit de brânză, asemănător
cu o daltă scurtă, în formă de frunză-inimă, este folosit pentru tăierea parmezanului.

Cuţit pentru stridii

Cuţitul pentru stridii – utilizat exclusiv pentru desfacerea cochiliei stridiilor, acest cuţit are o lamă scurtă
şi tare şi un vârf ascuţit, în formă de baionetă.

Cuţitele pentru servire

Se comercializează de regulă în seturi, împreună cu furculiţele pentru servire. Sunt folosite pentru
servirea felurilor principale şi se împart în două mari categorii, în funcţie de tipul cărnii.
 Cuţit şi furculiţă pentru servirea fripturii

Cuţite pentru friptură – relativ scurte şi ascuţite, de cele mai multe ori cu lama integral sau doar în vârf
zimţată, aceste cuţite sunt utilizate pentru servirea individuală a fripturilor din carne de porc, vită, vânat,
pasăre, etc.

Cuţit şi furculiţă pentru servirea

peştelui

Cuţite pentru peşte – diferite de cuţitele de friptură, la fel ca furculiţele care le însoţesc (mai late decâte
cele pentru friptură), cuţitele pentru servirea peştelui au o formă de frunzuliţă alungită, mai late în
mijloc, şi sunt utile pentru îndepărtarea pielii şi a oaselor peştelui.
Folosirea şi întreţinerea cuţitelor

Ca orice altă ustensilă – în special cele care pot provoca răni serioase – cuţitele necesită o minimă
întreţinere, o utilizare atentă şi o depozitare precaută.

Alegerea cuţitelor

 Alegeţi cuţitele în funcţie de destinaţia lor şi de gradul de utilizare. Dacă nu intenţionaţi să

filetaţi prea mult, investiţi mai mult în cuţitul bucătarului şi mai puţin în unul de filetat.

 Alegeţi cuţitele al căror mâner se potriveşte dimensiunii mâinilor dumneavoastră.

 Alegeţi cuţite echilibrate ca greutate între mâner şi lamă, în special pentru cuţitul bucătarului.

 Căutaţi cuţite cu mâner nealunecos şi lama suficient de înaltă faţă de mâner (sau cu mâner
ergonomizat) pentru a nu vă lovi la mână în timp ce lucraţi.

 Lama unui cuţit nou trebuie să fie lucioasă, fără pete, bine ascuţită şi fixată în mâner.