Alternativa Montessori pentru învățământul preșcolar.

Analiza curriculum-ului și identificarea caracteristicilor distinctive

în comparație cu învățământul tradițional

1. Viziunea pe care se fundamentează alternativa Montessori

Alternativa Montessori face parte din curentul „educațiilor noi”, și reprezintă oferta
educațională a unor școli numite ”Montessori” al căror curriculum a fost conceput pe baza metodei
dezvoltată de Maria Montessori.
Caracteristica dominantă a metodei Montessori este asigurarea libertății de acțiune a copilului în
procesul educativ. Maria Montessori susține că fiecare copil se naște cu impulsul natural de creștere și
are sensibilități proprii care îl ajută să dobândească anumite calități. Daca va dobândi sau nu aceste
calități, dacă va ajunge un om dezvoltat armonios în acord cu propriile alegeri, cu propriile sale
înclinații, înseamnă că mediul, oamenii din jur - părinții, pedagogii, etc., au creat un spațiu prielnic
acestei dezvoltări.
Copilul este capabil să-și creeze propria dezvoltare, rolul adultului fiind acela de a-i asigura un
mediu propice prin furnizarea tuturor materialelor de care are nevoie (spre care se simte atras) și de a-l
supraveghea cu atenție, fără să-l deranjeze, intervenind doar atunci când îi este periclitată siguranța.
Metoda Montessori pornește de la cunoașterea legilor dezvoltării copiilor. Fiecare om trece prin
anumite atape de dezvoltare, caracterizate de existența anumitor impulsuri specifice. În cadrul fiecarei
etape este deosebit de important să satisfacem nevoile copilului din acea etapă. Prima etapă de
dezvoltare este cuprinsă în intervalul de vârsta 0-6 ani, în care nevoia esențială este accea de dezvoltare
a sinelui, de înțelegerea eului ca ființă individuală. A doua etapă este cuprinsă în intervalul de vârstă 6-
12 ani, atunci când copilul își dezvoltă ființa socială; urmează etapa 12-18 ani, cînd are loc nașterea
adultului; în fine, ultima etapă, între 18-24 de ani are loc consolidarea personalității mature și
dezvoltarea laturii exploratoare a personalității. Așadar, în fiecare perioadă a vieții există o serie de
instincte specifice perioadei respective, iar satisfacerea lor asigură dezvoltarea optimă.

2.Educația Montessori
Maria Montessori constată că metodele de educație practicate în școlile secolului XX, în loc să
dezvolte personalitatea copiilor le-o suprimă, datorită imobilizării, și pasivității la care aceasta îi
supune. Ea propune o nouă metodă de educație în urma căreia copilul își cucerește independența printr-
un efort propriu.
Copilul se construiește singur ca personalitate, de aceea școala are rolul de a pregăti și organiza
stimulii externi într-o manieră în care nevoile copilului de a asimila spontan sunt satisfăcute. Așa cum
copilul învață să vorbească prin el însuși, asimilând limbajul fără a primii lecții de la cineva, tot așa
poate învăța scrisul, cititul, matematica, științele într-un mod individual. Copii nu învață la modul
teoretic noțiuni abstracte, ci sunt puși în situații concrete de viață; trăind viața în mod concret, ei ajung
să-și însușească cunoștințe despre viață.
Educația prin metoda Montessori respectă anumite cerințe de autenticitate, care îi conferă
statutul de metodă, și care o distinge de educația tradițională. Caracteristicile principale ale metodei
Montessori sunt:
– Trainingul specializat la care trebuie să participe în mod obligatoriu educatorul (pentru nivelul
preșcolar) sau învățătorul (pentru nivelul primar);
– Materialele utilizate în grădiniță sau școală sunt adecvate nivelului de vârstă și de dezvoltare, și
sunt aranjete pe raft la nivelul și la dispoziția copiilor;
– Scopul principal al educației Montessori este dezvoltarea copilului ca întreg; Educatorul/
învățătorul planifică activități pentru fiecare copil în parte, în funcție de nivelul de dezvoltare a
acestuia și de interesul specific al fiecărui copil.
– Metoda Montessori are la bază un Curriculum Montessori aprobat de Ministerul Educației;
– Clasele în educația M. sunt organizate pe grupuri multi-vârstă. Copiii de până la 3 ani sunt
grupați în nemergători (2 luni -12/15 luni) și mergători (12/15 luni – 3 ani). Urmează nivelul
primar în care sunt cuprinși copiii cu vârste între 3 și 6 ani, urmează nivelul elementar inferior
(6-9 ani), și nivelul elementar superior (9-12 ani). Grupurile multi-vârstă sunt concepute astfel
întrucât cei mici au posibilitatea de a învăța de la cei mari, iar cei mari oferă ajutor și sunt
modele pentru cei mici, asa cum se întâmplă, în mod natural și în viața reală.
– Ciclul de lucru este neîntrerupt. Copilul este liber să-și aleagă orice activitate dorește să
realizeze în spațiul de lucru care i se oferă, atât timp cât dorește acesta, fără să fie întrerupt.
Ciclul de lucru este stabilit în funcție de clasa din care face parte copilul. Pentru nemergători și
mergători ciclul de lucru este de două ore dimineața, iar începând cu vârsta de trei ani, și până la
12 ani, ciclul de lucru durează trei ore dimineața.
– Echilibru între libertatea care se oferă copilului și limitele care i se impun. Educația Montessori
promovează valorile de libertate și alegere ale copilului. Dacă însă un copil îi deranjează pe
ceilalți, el este despărțit de ei, oferindu-i-se toate materialele pe care le dorește, și explicându-i-
se importanța respectării celuilalt.
 3. Ariile curriculare specifice metodei Montessori pentru învățământul preșcolar
Curriculumul pentru nivelul Montessori primar (grupa de vârstă 3-6 ani), se caracterizează prin
parcurgerea a cinci arii curriculare: viața practică, dezvoltarea senzorială, matematica, limbajul, știință
și cultură. Am să le descriu pe scurt, în continuare.
Viața Practică
Exercițiile vieții practice se referă la activitățile vieții de zi cu zi: prepararea mâncării, curățatul
diferitelor obiecte, îmbrăcatul și dezbrăcatul, spălatul, udatul florilor, etc. Aceste exerciții ale vieții
practice urmăresc dezvoltarea independenței și autonomiei copilului față de adult. Ele satisfac nevoia
de mișcare a copilului, stimulează mișcările copilului prin experimentarea unui ciclu complet al unei
activități.
Activitățile vieții practice se împart în 4 categorii și anume: grija față de sine, grija față de
mediul înconjurător, grija față de ceilalți, exercițiile pentru controlul mișcării: chiar dacă acestea se
exersează și în celelalte grupe de activități ale vieții practice, în aceasta grupă ele au ca unic scop
coordonarea și rafinarea mișcărilor întregului corp, controlul mișcării nefiind legat de un scop exterior
(de exemplu, mersul pe linie sau exercițiile liniștii).
Dezvoltarea Senzorială
Maria Montessori consideră că simțurile noastre sunt “porți deschise spre lume”, iar materialele
senzoriale sunt cheile date copilului pentru a le deschide.
Copilul cu vârsta între 0-3 ani înregistrează senzațiile inconstient și neselectiv. Însă copilul cu
vîrsta între 3 și 6 ani devine conștient, pe măsură ce își dezvoltă conșiința față de lumea înconjurătoare.
Spre deosebire de materialele vieții practice, materialele specifice pentru dezvoltarea senzorială
nu sunt cunoscute ca atare de copil din viața de zi cu zi. Acestea, deși nu-i aduc un aport nou de
informație, îl ajută să conștientizeze și să clasifice ceea ce el cunoaște deja, să înțeleaga mediul în care
trăiește. Materialele de dezvoltare din aceasta arie, pentru vârsta de 3-6 ani, au urmatoarele
caracteristici:
1. Fiecare material izolează o singură caracteristică, cum ar fi culoarea sau sunetul, astfel încât
copilul să se poată concentra doar pe aceasta, celelalte ramânând neschimbate;
2. Gradul de dificultate al materialului variază în funcție de stadiul de dezvoltare și de capacitățile
copilului;
3. Materialele senzoriale conțin controlul erorii, astfel încât copilul se poate corecta singur;
4. Sunt frumoase din punct de vedere estetic, stimulând copiii să lucreze cu ele cu grijă;
5. Fiecare material se gasește într-un singur exemplar pentru o grupa de copii.
 Matematica
Materialele pentru matematică sunt gândite într-un mod care fac posibilă transformarea unor
noțiuni concrete în noțiuni abstracte. Prin manipularea obiectelor concrete copiii ajung la notiuni
abstracte, totodată pașii de învățare urmează o succesiune logică.
Limbajul
În pedagogia Montessori vocabularul se îmbogățește prin materiale concrete de dezvoltare a
limbajului. Caracteristic acestora este că realizează o introducere sistematică în limbaj, iar scrierea și
citirea sunt pregătite indirect prin jocuri pentru citire, jocuri cu cuvintele, exerciții simple de gramatică.
La nivelul preșcolar aspectul esențial îl constituie vorbirea corectă. Pedagogul Montessori se va
strădui în mod conștient să pună copilul în contact cu un limbaj clar, bogat și diferențiat.
Știință și Cultură
Pornind de la același principiu de învățare senzorială, de la lucrul cu materiale concrete prin
care să perceapă concepte abstracte, pedagogia Montessori propune un grup de materiale care au drept
temă elemente de geografie, zoologie, botanica și artă. Toate aceste materiale sunt în esență lecții de
limbaj, pentru că, lucrând cu ele, copilul își formează un vocabular specializat în aceste domenii,
devenind capabil să se exprime mai corect, cu mai mare ușurință.
Astfel copilul învață concepte precum: insula-lac, peninsula-golf, strâmtoare-istm, etc.
Există un grup de materiale numite puzzle-uri cu continente și țări cu ajutorul cărora copilul
învață forma, mărimea, așezarea și denumirea continentelor pe harta lumii, dar și ale fiecărei țări în
parte, în cadrul continentelor. În același timp copilul asociază țările cu steagurile corespunzătoare.
După același principiu ca și la puzzle-urile geografice, copilul descoperă detalii despre plante și
animale.
Pictura la șevalet, experimentele științifice, dansul, muzica, istoria, religia, vin în completarea
orizontului cultural al coplilului și contribuie la adaptarea sa la timpul și la locul în care trăiește.

4.Diferențe între metoda Montessori și învățământul tradițional. Concluzii

Educația Montessori, fondată de Maria Montessori, a pornit de la sesizarea unor ”nereguli”
prezente în sistemul tradițional de educație, nereguli care se referă la atitudinea față de copil, poziția și
rolul superior al profesorului, pedepse aplicate copiilor. Toate aceste aspecte, și altele, nu contribuie la
dezvoltarea potențialului maxim al copilului, ci dimpotrivă, îi pot suprima personalitatea. De altfel,
aceste nereguli au fost sesizate și înainte de dezvoltarea noilor educații. În literatura engleză, Charles
Dickens semnala tratamentul inuman la care erau supuși copiii în unele școli englezești. Așadar
schimbările au fost necesare. Și cred că în parte, datorită noilor educații, s-au produs schimbări și în
educația tradițională.
Metoda Montessori are la bază alegerea liberă a activităților de către copil, și neîntreruperea
acestuia, decât în situația în care el se află în dificultate. În învățământul preșcolar Montessori aceste
activități liber alese se desfășoară neîntrerupt pe parcursul a trei ore. În învățământul tradițional pentru
o grupă de copii cu orar normal, activitățile liber alese sunt planificate în două secvențe: dimineața în
intervalul cuprins între sosirea copilului la grădiniță și activitățile pe domenii experiențiale, și înainte
de plecarea copiilor acasă.
Dacă metoda Montessori presupune organizarea învățământului preșcolar pe clase ce cuprind
grupe de vârstă (3-6 ani), învățământul tradițional presupune gruparea copiilor în clase de aceeași
vârstă. Menționez însă că în mediul rural, chiar și în cadrul învățământului tradițional, grupele la
grădiniță sunt formate din copii având vârste combinate.
Rolul pedagogului în procesul educațional este substanțial diferit în metoda Montessori. Aș
spune că un rol mai important decât pedagogul îl au materialele montessori care îi facilitează copilului
accesul individual la educație. În învățământul tradițional, copilul primește de la educatoare anumite
informații și modul în care trebuie să le înțeleagă, folosindu-se de materiale pentru a ilustra conținutul
învățării.
În concluzie, educația Montessori are marele merit de a oferi o viziune a educației centrată pe
copil și pe încrederea în capacitățile lui de a se dezvolta în direcțiile în care el se simte atras. Consider
însă că este imposibil să generalizezi o astfel de educație la nivelul întregului sistem de învățământ.
Costurile la care se ridică un astfel de sistem sunt mari. Ceea ce însă pot fi preluate multe aspecte
pozitive ale metodei Montessori pentru grădiniță șdintre care cel mai important consider că este
accentul pus pe viața practică fapt care determină copilul să-și dezvolte autonomia și grija față de sine.

BIBLIOGRAFIE
Albulescu, Ion Alternative educaționale - suport de curs pentru anul universitar 2018- 2019
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca;
Ce este educația Montessori? Material preluat de pe adresa:
http://www.montessori.org.ro/documents/CeEsteEducatiaMontessori.pdf;
Curriculum Montessori pentru 3-6 ani, meterial preluat de pe adresa:
http://www.casamontessori.ro/gradinita-montessori/curriculum-montesssori-3-6-ani/
Repere de bază în recunoașterea autenticității educației Montessori, document preluat de pe
adresa: http://montessori.org.ro/129/.