UTILIZAREA PLANTELOR PĂIOASE

IN COMPOZIŢIA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Abstract

In fiecare regiune a tării exista câmpuri şi pajişti acoperite de plante păioase. Deoarece
aceste plante pot fi folosite in prea puţine moduri utile, cea mai des folosită metodă pentru a scapa
de ele este arderea lor. In fiecare an ne confruntăm cu numeroase probleme produse de
incendierea câmpurilor.
Acest studiu incearca să determine daca folosirea lor in industria construcţiilor poate
reprezenta o soluţie la problema prezentată mai sus.

1. Introducere

Datorita dorinţei de a ieşi din criza economică s-au observat investiţii importante in
agricultură, investiţii al căror rezultat imediat a fost o creştere în cererea de terenuri agricole.
După căderea regimului comunist din Romania in anul 1989, domeniul agriculturii (în
comunism gestionat de stat) a intrat în declin. Suprafaţa de terenuri agricole exploatate a scăzut
după revoluţie, multe fiind lasăte in paragină, ulterior fiind acoperite de buruieni, stuf şi alte
plante păioase.
Prezenta păioaselor prezintă, totodată, o problema pentru cei care doresc să utilizeze
terenurile acoperite de aceste plante pe post de păşuni sau fânaţe şi pot crea impedimente pentru
cei ce doresc să obţină subvenţii pentru pajişti.
Abordarea cea mai des întalnită pentru a curaţa aceste terenuri lasăte in paragină este arderea
suprafeţelor acoperite de aceşti daunatori.
Deşi există prevederi legale pentru efectuarea acestor arderi, conţinute in Ordinul comun nr.
579/605 din 2008 al M.A.D.R./M.I.R.A.1, în majoritatea cazurilor nu sunt respectate şi aceste
arderi sunt efectuate în ilegalitate, producandu-se deseori incendii majore, care ameninţă hectare
întregi de vegetaţie, uneori chiar şi aşezări rurale.
Cea mai mare problemă pe care aceasta metodă o crează este una de ordin ecologic. Datorită
temperaturilor crescute se produce o distrugere a microflorei din sol, de unde rezultă un pământ
mai steril. A doua problemă este poluarea aerului. Gazele rezultate din ardere contribuie la efectul
de seră şi, totodată, împreună cu suspensiile solide ce se ridică din foc, scad calitatea aerului.
În prezent există câteva soluţii pentru această problemă, precum utilizarea paielor la
producerea peleţilor pentru centralele folosite la încălzirea caselor sau utilizarea acestora la
centralele cu biogaz. Din păcate, România nu deţine infrastructura necesară pentru punerea
eficientă în practică a acestor soluţii.
Industria construcţiilor este o industrie care foloseşte cantităţi foarte mari de materii prime.
Introducerea acestor plante păioase printre materiile prime ar putea reprezenta o soluţie pentru
problemele prezentate mai sus. Recoltarea paielor de pe câmpuri se poate face cu tehnologii deja
existente, iar tehnologii pentru procesarea lor există deja in agricultură.

2. Materiale folosite şi metoda de lucru

Scopul acestui studiu a fost verificarea viabilităţii folosirii păioaselor in compoziţia

materialelor de construcţii.
 -2-

Astfel, au fost propuse doua moduri de utilizare ale acestor plante păioase: pe post de
armatură dispersă sau agregat. Ca material pentru testare a fost ales mortarul de tencuiala CSIV,
pentru care au fost elaborate 3 reţete, după cum urmează: prima pentru mortarul standard CSIV
etalon, a doua pentru mortarul CSIV în care paiele iau rolul de armatură dispersă, iar ultima
pentru mortarul în care paiele sunt folosite ca parte din agregat.
Pentru evidenţierea diferenţelor dintre cele 3 materiale s-a urmărit compararea: densităţilor,
rezistenţelor la încovoiere, compresiune, acţiunea focului şi acţiunea capilară
Paiele folosite la elaborarea studiului au fost paie uscate de grâu rămase in urma recoltării
spicelor. Datorită rolului lor in compoziţia mortarelor, cel de armătură dispersă şi cel de agregat,
paiele au fost marunţite la lungimi cuprinse intre 8mm şi 16mm (imaginea 1)

Imaginea 1- paie mărunţite 8mm-16mm

In compoziţia reţetelor se află urmatoarele materiale: ciment portland CEM I 42,5, nisip 0-4
şi paie de grâu tocate la lungimea de 8-16mm.
Reţetele au fost elaborate pentru 1,5L de mortar şi sunt prezentate mai jos, in tabelul 1,
după cum urmează:
I. Mortar de tencuiala CSIV (etalon)
II. Mortar de tencuiala CSIV in compoziţia caruia s-a adaugat 5% (8 grame~75ml)
armatură dispersă formată din paie mărunţite 8mm-16mm
III. Mortar de tencuiala CSIV in compoziţia caruia s-a inlocuit 33,3% din agregat (0.5
litri) cu paie mărunţite 8mm-16mm.(imaginea 2)

Imaginea 2 – amestec agregat reţeta III

Următoarele materiale sunt folosite în reţete: ciment portland CEM I 42,5, nisip 0-4 şi paie
de grâu tocate la lungimea de 8-16 mm. Cantitatea de apă a fost calculată pentru aplicarea
mortarului pe căramizi pline.

Tabelul 1 Reţete de mortar

Ciment
Apă Nişip (0-4) Paie (8-16)
Reţeta 42,5
[kg] [l] [kg] [l]

2
 -3-

I 0,57 0,485 2,32 0

II 0,57 0,473 2,32 0,075
III 0,57 0,365 1,24 0,500

Metoda de realizare a mortarelor cu tocatură de paie de grâu constă în:

- Mărunţirea paielor de grâu uscate la dimenşiunea de 8-16mm.

- cântărirea materialelor conform reţetelor;
- omogenizarea cu malaxorul a materialelor;
- turnarea epruvetelor (prisme de 4x4x16cm şi cuburi cu latura de 7cm)(imaginea 3).

Imaginea 3 – turnare reţeta I şi II

Pentru efectuarea determinărilor propuse au fost turnate 3 epruvete şi un cub din fiecare
reţetă.
Determinarea rezistenţelor la încovoiere, compresiune şi foc, precum şi determinarea
acţiunii capilare, au fost facute după 28 de zile de la turnare, timp in care epruvetele au fost păstrate
in condiţii standard.

3. Rezultate şi interpretari

Pentru o prezentare mai eficientă a datelor obţinute, mortarele vor fi denumite în continuare
după cum urmează: “MI”- CSIV etalon, “MII”- CSIV cu paie armatură dispersă, iar “MIII”- CSIV
cu paie agregat.
In urma păstrării in condiţii standard a reţelor turnate au fost decofrate epruvetele şi cuburile
turnate. (imaginea 4)

Imaginea 4:
Mortar MI
Mortar MII
Mortar MIII

● In urma cantaririi epruvetelor a fos calculată pentru fiecare tip de mortar densitatea
aparentă medie dintre cele 3 epruvete iar diferenţa este ilustrata in graficul 1:
Mortarul I - densitate medie de 2323.57 kg/m3
Mortarul II - densitate medie de 2180.86 -142.71 (6.14%) scadere fata de MI
Mortarul III - densitate medie de 1955.08 - 368.09 (15.84%) scadere fata de MI
- 225.78 (10.35%) scadere fata de MII

3
 -4-

Grafic 1 - Densităţi aparente

2400
2300
2200
kg/m3 2100
Densitate
2000
1900
1800
1700
MI MII MIII
mortar
● A fost testata şi reprezentată grafic (graficul 2) absorbţia de apă prin capilare a mortarelor
obţinute şi au fost determinate clasele corespunzătoare datele fiind trecute in tabelul 2:

Tabelul 2 – Absorbţie de apa:

Mortar Absorbţie după Diferenţă fata Absorbţie după Diferenţă fata CLASĂ
10 minute [ml] de etalon % 90 minute [ml] de etalon% REZULTATA
MI 2.9 - 7.3 - W0
MII 1.1 -62.07 2.1 -71.93 W2
MIII 1.8 -37.93 2.5 -65.75 W2

● Folosind presa hidraulică a fost determinată rezistenţa la compresiune a celor 3 epruvete

din fiecare tip de mortar şi au fost calculate urmatoarele valori medii reprezentate in graficul 3:
Mortar I: 14.83 N/mm2
Mortar II: 12.27 N/mm2 (17.24% mai puţin ca MI)
Mortar III: 5.63 N/mm2 (62.03% mai puţin ca MI şi 54.11% mai puţin ca MII)

4
 -5-

● Tuturor epruvetelor le-a fost testată rezistenţa la încovoiere şi s-au calculate mediile dintre
cele 3 epruvete din fiecare tip, fiind reprezentate in graficul 4:
Mortar I: 3.79 N/mm2
Mortar II: 3.45 N/mm2 (8.97% scadere fata de MI)
Mortar III: 2.75 N/mm2 (27.44% scadere fata de MI şi 20.28% scadere fata de MII)

● Datorita lipsei de materiale organice din mortarul etalon (MI), acesta nu a fost testat la
acţiunea focului. Pentru testarea celorlalte 2 mortare (MII,MIII) s-au folosit cuburile turnate, care au
fost supuse acţiunii unei flăcări generate de o lampa cu gaz timp de 5 minute. In cazul ambelor
mortare nu s-au produs exfolieri la suprafaţa mortarului, nu s-au produs dilatări său contractări
vizibile ale materialului şi nu au existat degajări vizibile de gaze. La sfârşitul celor 5 minute,
trecerea de caldură a fost foarte mica, astfel încât partea neexpusă flăcării a cuburilor putea fi atinsă
cu mana neprotejata. In imaginea 5 este prezentată metoda folosită, iar in imaginea 6 se poate
observa că după expunerea la flacară efectele vizibile sunt doar schimbări in culoarea mortarului.

Imaginea 5- testarea la foc

5
 -6-

Imaginea 6 - inainte de testarea la foc

- după testarea la foc

In imaginea 7 sunt prezentate epruvetele şi cuburile supuse tuturor încercărilor. Se poate

observa distribuţia uniformă a paielor in compoziţia mortarelor.
Imaginea 7
MI MII MIII

● Totalitatea caracteristicilor tehnice obtinute in urma încercărilor şi testărilor au fost

centralizate in tabelul 3.

Tabelul 3 - Caracteristici tehnice obtinute

Densitate Rezistenţa la Rezistenţa la Absorbţie de apa
Reţeta aparenta încovoiere compreşiune prin capilaritate
[kg/m3] [N/mm2] [N/mm2] [Kg/(m2*min0.5)]
MI 2323.57 3.79 14.83 0.48
MII 2180.86 3.45 12.27 0.14
MIII 1955.08 2.75 5.63 0.16

4. Concluzii

6
 -7-

In urma rezultatelor prezentate mai sus se poate observa că în cazul ambelor reţete de
mortare care conţin paie există modificări în cazul densităţilor. MII prezintă o scădere de 6.14% faţă
de MI iar MIII o scădere de 15.84% fata de MI, astfel paiele putând fi folosite pentru a obţine
materiale mai usoare. Există îmbunătaţiri in cazul absorbţiei de apa prin capilaritate, mortarele
experimentale datorită paielor aparţin clasei W2 pe când mortarul etalon aparţine clasei WO.
În cazul rezistenţei la foc, mortarele cu conţinut de paie sunt insenşibile la acţiunea focului,
şingurele modificări vizibile fiind doar de culoare, astfel utilizarea paielor nu restrânge in acest caz
plaja de utilizare a mortarelor experimentale.
Atât în cazul mortarului MII cât şi MIII există scăderi de rezistenţă la încovoiere cât şi la
compresiune. Mortarul MII, deşi prezintă o scadere de aproape 17.24% fata de MI in cazul
rezistenţei la compresiune rămâne in aceeaşi clasă ca etalonul (CSIV), mortarul MIII a prezentat o
scadere de 62.03% % faţă de MI şi a coborat o clasă (CSIII).În ceea ce priveste rezistenţele la
încovoiere scăderile faţă de etalon sunt mult mai mici: rezistenţa mortarului MII scade cu 8.97%
faţă de MI iar MIII: cu 27.44% faţă de MI.
Se recomandă folosirea mortarului MIII doar unde sunt necesăre cantităţi mari de material şi
nu sunt necesare rezistenţe mari. Datorită rezistenţei mai mari a mortarului MII, cercetarea poate
continua in vederea gasirii unor destinaţii fiabile pentru acesta.
Totodata cercetarea poate continua pe directia paiele-aditiv folosit pentru reducerea
absorbţiei de apa prin capilaritate.

BIBLIOGRAFIE

7
 1
http://www.isujialomita.eu/en/inspectia-de-prevenire/prevenirea-incendiilor/34-masuri-de-prevenire-
a-incendiilor-la-recoltarea-cerealelor-paioase
Building Materials and Applied Chemistry – Laboratory works Claudiu Aciu, Alexandru Gheorghe Netea, Daniela Lucia
Manea