Ce este psihologia?

Pentru inceput vom incerca sa dam o definitie a psihologiei. Raspunsul la

intrebarea “ce este psihologia?” nu este chiar atat de usor de dat, dupa
cum pare la prima vedere. Nu intamplator in literatura de specialitate
intalnim mai multe tipuri de defintii.

Unii autori prefera definitia tip butada, care spune ca “psihologia este
stiinta studiata de psihologi”. Lasand la o parte caracterul vicios al
definitiei, nu putem sa nu remarcam o anumita utilitate a ei. Totodata,
definitia recunoaste caracterul de stiinta al psihologiei.

Alti autori recurg la definitii tip metafora: “psihologia este stiinta facuta cu
arta”.

Cei mai multi autori au definit psihologia pornind de la etimologia

cuvantului. Cum cuvantul “psihologie” este compus din doua cuvinte,
“psyche” (psihic) si “logos” (stiinta), s-a afirmat ca “psihologia este stiinta
psihicului”.

Luand in vedere aceste elemente, vom defini psihologia ca fiind stiinta

care studiaza psihicul (procese, insusiri, stari, conditii, mecanisme
psihice), utilizand un ansamblu de metode obiective, in vederea
desprinderii legitatii lui de functionare, in scopul descrierii, explicarii,
integrarii, optimizarii si ameliorarii existentei umane.

Elemente de specificitate ale psihologiei ca stiinta

Orice stiinta, pentru a exista trebuia sa aiba obiect de cercetare, metode,

legi si finalitate. Acestea sunt elementele de specificitate ale psihologiei ca
stiinta, si nu numai.
Ca obicete ale psihologiei avem, viata psihica interioara, comportamentul,
conduita (activitatea) si omul concret.

Ca metode ale psihologiei avem motoda observatiei, metoda

experimentului (de laborator, natural), metoda convorbirii (convorbirea
standardizata, semistandardizata, si libera, spontana), metoda anchetei
psihologice (pe baza de chestionar, pe baza de interviu) si metodele
psihometrice (a testelor psihologice).

Sa definim psihicul

Acum stim ca psihologia este stiinta care studiaza psihicul. Bun! Dar ce
este psihicul?

Daca raportam psihicul la ceea ce se numeste „conexiune universala” a

lucrurilor el apare ca o expresie a vietii de relatie; daca raportam psihicul
la materie, el va aparea ca functie a meteriei superior organizate
(creierul); daca il raportam la realitatea inconjuratoare naturala, el va
aparea ca reproducere in subiectiv a realitatii obiective; daca raportam
psihicul la realitatea sociala, el va aparea ca fiind conditionat si
determinat socio-istoric si socio-cultural.

Luand in considerare cele 4 caracteristici, acestea pot conduce la o

posibila definitie a psihicului: „Psihicul este o expresie a vietii de relatie,
un fenomen inseparabil legat de structurile materiale, o reproducere in
subiectic a realitatii obiectice, un produs al conditionarilor si
determinarilor socio-istorice si socio-culturale.

Psihologia in viata de zi cu zi. De ce este important sa acceptam

ca avem o problema? De ce este important sa apelam la un
psiholog atunci cand avem o problema?
Problema apare atunci cand noi consideram ca avem o problema, cand
consideram noi o situatie ca fiind o problema. Ca sa facem un joc de
cuvinte, problema din ziua de azi este ca acceptam din ce in ce mai greu
ca avem o problema.

Statistic vorbind, 5 din 10 persoane nu fac diferentierea dintre psiholog si

psihiatru si resimt o jignire atunci cand li se propune un consult pshilogic
sau psihiatric, si asta pentru ca nu putem accepta ca avem o problema.
Chiar si in cazul in care nu ar fi fi vorba de o problema psihologica sau
psihiatrica, apeland la un specialist putem elimina aceste cauze din start,
psihologul/psihiatrul putand face o trimitere catre neurologie, genetica
sau alte specialitati care pot diagnostica boala si recomanda inceperea
unui tratament.

Inca de la inceputurile psihologiei aceasta a fost privita ca ceva

supranatural, considerandu-se ca obiect al psihologiei sufletul; sufletul
neexistand se considera nula fiinta psihologiei ca stiinta.

Se observa zilnic aceasta rezistenta, aceasta opunere, reticenta fata de

tot ceea ce tine de doctori, de psihologi, ca sa nu mai vorbim de psihiatri,
in general reticenta fata de acceptul unei probleme reale. Este important
sa acceptam ca avem o problema, acesta fiind rimul pas in rezolvarea ei.
Din pacate si de cele mai mult ori, chiar si in cazurile psihosomatice, omul
asteapta pana in ultima instanta, abia apoi apeland la un medic, cand
poate fi prea tarziu.

Primul pas in rezolvarea unei problema este sa acceptam ca avem o

problema, identificarea problemei. Un al doilea pas ar fi incercarea
solutionarii ei, fie pe cont propriu fie apeland la un specialist.

Cand survine o problema, fie la nivel psihologic, neuropsihologic apare

automat dificultatea in procesul de socializare, de unde rezulta exact
scopul psihologului: sa ajute la integrarea subiectului in societate.
Sunt existente in prezent mai multe ramuri ale psihologiei: cognitiva,
comparativa, educationala, experimentala, a personalitatii, industrial-
organizationala, fiziologica, psihometria, psihologia sociala. In tarile in
curs de dezvoltare prevaleaza activitatile din serviciile de sanatate, fiind
dezvoltata psihologia clinica, scolara, counseling.

Campanii de informare

In functie de politica si economia fiecarei intreprinderi sau institutie

publica, intalnim sau nu un psiholog in cadrul acesteia. In scoli, spre
exemplu, psihologul se ocupa cu studierea comportamentului, nivelului de
educatie, activitate in cadrul institutiei.

Psihologia muncii incearca sa obtina un randament mai bun de la salariatii

unei intreprinderi, si buna functionare a psihicului la locul de munca si nu
numai, incearca sa afle cauzele lipsei de randament, si sa le rezolve.

Sunt importante campaniile de informare a cetatenilor in legatura cu

importanta unei bune colaborari psihosomatice, adica o buna functionare
atat a corpului cat si a psihicului, si o buna relationare a acestora,
educarea in scopul acceptiunii problemelor psihologice (tulburari de
personalitate, depresii, si chiar nevoia de comunicare nesatisfacuta in
cadrul familiei, cercului de prieteni, societate in general) si importanta
libertatii de exprimare a unei nevoi, dorinte, fara a se ajunge la urmari
precum acte ratate, vise/stari nevrotice, in alte cuvinte lipsa de
randament si o incapabilitate de integrare in societate, normele si valorile
ei.

Sursa: http://www.descopera.org/ce-este-psihologia/