Sunteți pe pagina 1din 2

Stări de spirit/ sentimente/ atitudini ale eului liric

Stări de spirit/ sentimente/


atitudini Explicație și sinonime
ale eului liric
Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare
Contemplare s.f. vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea
înconjurătoare; intuire vie.
1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate, calmitate.
Liniște s.f.
Fig. Stare de liniște, de armonie, de stabilitate lăuntrică.Fig. Proporție, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă
Echilibru s.n. din aceasta, concordanță.
1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție. v. cugetare, visare. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția
Meditație s.f. umană. 3. Stare de concentrare mental sau spirituală care are ca scop, după atingerea unor nivele succesive, obținerea eliberării
spirituale.
Visares.f. 1.Faptul de a visa, reverie, meditație, contemplație, vis. (Cufundat în ~.)
Amărăciune s.f. 1. Stare sufletească apăsătoare, mâhnire, tristețe, întristare, necaz, supărare, tristeţe, 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei
persoane.) v. posomoreală.
Decepție s.f. Pierdereailuziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; deziluzie.
Deprimare s.f. Starea unei persoane descurajate; depresie (II), descurajare, mâhnire.
Dezolare s.f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Fig. Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate.
Dezichilibru s.n. 1. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară, dezaxare.
Discordanță s.f. Nepotrivire flagrantă, evidentă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord.
Confuzie s.f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme), neclaritate, nelămurire, nedumerire, dezorientare.
Incertitudine s.f. 1) Lipsă de certitudine; îndoială; nesiguranță. 2) Stare a unei persoane lipsite de siguranță, de hotărâre.
Pesimism s.n. Tendința de a vedea mai ales latura nefavorabilă a lucrurilor; neîncredere în viitor. (Fil.) Atitudine opusă optimismului și care consideră
că nu există niciun temei pentru speranță, iar fericirea se află dincolo de sfera experienței. ♦ Sentiment de tristețe, de amărăciune și de
neliniște; stare sufletească de deprimare.
Scepticism s.n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe
certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau
de ceva.
1. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; insensibilitate; apatie, delăsare, indolență, inerție,
Indiferență s.f. pasivitate, placiditate, (livr.) impasibilitate (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. v. nepăsare. (De o ~ condamnabilă.)
Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. Insensibilitate; inerție; dezinteres,
Apatie s.f. indiferență, dezinteresare.♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni.
Plictiseală s.f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresie morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de
monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare.
Anxietate s.f. Stare de neliniște, de teamă nedeterminată (însoțită de tulburări fiziologice) ; frământare, grijă, îngrijorare, temere.
Spaimă s.f. 1) Stare de teamă violentă (cauzată de o primejdie sau de ceva neprevăzut și amenințător); frică mare, groază. A fi cuprins de ~. ◊ A
băga ~a în cineva - a face ca cineva să se teamă foarte tare. A da ~a în cineva- a fi cuprins de frică mare. A trage o ~ a - trece printr-o
frică mare. A muri de ~ - a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoacă teamă.
Tensiune s.f. Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate.
1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc
Singurătate s.f. sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare, însingurare.
Solitudine s.f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva).
Închistare s.f. Acțiunea de a se închista și rezultatul ei - ♦ Fig. (Despre oameni) A se izola, a se închide în sine.
Tristețe s.f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret; duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) ; melancolie.
(O dulce ~.)
Regret s.n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare,
căință, pocăință, părere de rău, (rar) penitență.
Culpabilitate s.f. Starea celui care a comis o culpă; vinovăție.
Penitență s.f. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor și
care constă mai ales în post și rugăciuni; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva.
Nostalgie s.f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc drag, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din
trecut. Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat.
Dor s.n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv.
Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de
dragostea pentru cineva (care se află departe).
Spleen s.n. Stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală și dezgust față de orice
Dezgust s.n. Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; repulsie; dispreț, silă; aversiune; antipatie; scârbă, oroare.
Dispreț s.n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva. ◊ Loc. adv. Cu dispreț = în
mod disprețuitor.
Suferință s.f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva.
chin, încercare, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)
Revoltă s.f. 1.Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire,
rebeliune.

Indignare s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă
sau rușinoasă; indignațiune.
Furie s.f. Stare de extremă iritare; mânie nestăpânită; violență. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar)
pornire nestăpânită. Înverșunare, (fig.) turbare. (Un om plin de ~.)
Ură s.f. Sentiment puternic,nestăpânit de ostilitate, atitudine dușmănoasă față de cineva sau de ceva.
Fericire s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. Livr.
beatitudine.
Bucurie s.f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.)
Ceea ce bucură (1) pe cineva.
Speranță s.f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare. ◊ Expr. În speranța că... =
nădăjduind că..., având încrederecă... ♦ Încredere în viitorul, în reușita cuiva.
Aspirație s.f. fig. Dorință puternică; năzuință; tendință.
Entuziasm s.n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare, ardoare, elan, înfocare,
însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos.
Ardoare s.f. Imbold lăuntricputernic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; avânt; elan.
Elans.n. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm.
Inspirațies.f. Fig. Stare de tensiune creatoare, forță creatoare. Fig. Gând, idee spontană.
Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire,. ◊ Loc. adv. Cu (multă) dragoste
Dragostes.f. sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) =
a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ◊ A se topi ( sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦
(Concr.) Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva.
Adorație s.f. Dragoste, iubire nemărginită. ♦ Cult, venerație pentru o divinitate; adorare.
Admirație s.f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare, prețuire.

Gratitudine s.f. Sentiment durabil de afecțiune, nutrit de o persoană față de cineva, pentru un bine făcut; obligație morală pentru o binefacere;
recunoștință.
Acțiunea de a (se) uimi și rezultatul ei; mirare, surprindere, admirație, tulburare. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uluială, uluire,
Uimire s.f. (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.) 2. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză,
uluială, uluire, (rar) consternație. (A avut un moment de adevărată ~.)
Candoare s.f. Curățenie morală; nevinovăție.neprihănire; inocență, ingenuitate.
Sinceritate s.f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1);
din toatăinima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire.
Confesiune s.f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor
gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a Bisericii
creștine.