Definirea motivării

Motivarea individului pentru muncă se limita în trecut la executarea foarte precisă a

ceea ce i se cerea. Interesul salariatului era simplu: avea ceva de muncă care să-i permită să-şi
câştige existenţa şi să-şi întreţină familia.
Numeroase lucrări de cercetare desfăşurate imediat după cel de-al doilea război mondial
şi de atunci încoace de către Mc Gregor, Maslow, Likert, Herzberg sau Mc. Clelland, au arătat
că individul este departe de a fi o maşină motivabilă la comandă, sub unica influenţă a unei
recompense sau a unei constrângeri.
Omul de azi acceptă autoritatea justificată, aceea care-i aduce ceva. El refuză autoritatea
prostească, cea de ieri, aceea a principiilor şi a notelor de serviciu, pe scurt, aceea care nu
sprijină decât pe galoane.
Organizarea trebuie să fie în serviciul persoanelor şi nu invers.
Din punct de vedere etimologic, motivarea provine din cuvântul latin “movere” şi
înseamnă a mişca, a pune în mişcare.

Dacă privim motivaţia din punct de vedere al concepţiei manageriale putem deosebi
doua accepţiuni majore ale acesteia:

motivare în sens restâns;

motivare în sens cuprinzător (larg)

Motivarea în sens restrâns se bazează pe o viziune clasică asupra organizaţiei şi

managerului care are în vedere numai salariaţii sau personalul firmei. Această optică încă mai
predomină, atât în teorie, cât şi în practica managerială mondiala.
Această motivare constă în corelarea necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor
personalului din cadrul organizaţiei cu realizarea obiectivelor şi exercitarea sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor atribuite în cadrul organizaţiei.
Motivarea în sens cuprinzător se bazează pe o viziune modernă asupra organizaţiei şi
managementului.
Motivarea în sens larg rezidă în ansamblul de decizii şi acţiuni prin care se determină
stokehold-erii firmei să contribuie direct şi indirect la realizarea de funcţionalităţi şi
performanţe de ansamblu superioare pe baza corelării intereselor acestora în abordarea şi
realizarea obiectivelor sale.
 Principalii stokehold-eri care de regulă se au în vedere sunt:

proprietarii;
clienţii;
managerii;
salariaţii;
sindicatul;
furnizorii;
banca;
administraţia centrală şi/sau locală;
comunitatea locală, etc.

Conţinutul concret al motivării în fiecare firmă reflectă concepţia managerială şi

economică promovată în cadrul acesteia. Marea varietate a acestor concepţii, combinate cu
diversitatea extremă a personalului şi a situaţiilor manageriale din organizaţii, îşi găseşte
reflectarea în eterogenitatea pronunţată a concepţiilor şi practicilor manageriale.