Capitolul I Notiuni introductive in domeniul dreptului transporturilor

1.1. Ce este transportul?

1) Definitia din Dictionarul explicativ al limbii romane pentru termenul de transport este
urmatoarea: - „TRANSPÓRT, transporturi, s.n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.)
Ramura a economiei nationale cuprinzand totalitatea mijloaelor rutiere, aeriene si
navale care asigura circulatia bunurilor si a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a
persoanelor care sunt transportate la un moment dat si in conditii determinate. (…)”.
Definitia din Black’s Law Dictionary a termenului de transport este urmatoarea: - „The
removal of goods or persons from one place to another, by a carrier.”
2) In general, a transporta inseamna a deplasa intre doua puncte din spatiu un bun sau
o persoana cu ajutorul unui vehicul. Aceasta actiune mai presupune o durata in timp
si o cale anume de deplasare.
3) Subiectul principal, activ, al acestei activitati este transportatorul, adica persoana care
faciliteaza deplasarea folosindu-se de anumite abilitati, mijloace, cunostinte, bunuri
etc. Subiectul secundar, pasiv, este persoana care intra in raporturi cu transportatorul,
beneficiarul operatiunii de transport, acesta putand fi in acelasi timp si pasagerul din
cazul transportului de persoane.
4) Obiectul actiunii de transport este o persoana, cunoscuta in genere sub denumirea de
pasager, sau un bun, cunoscut in genere sub denumirea de incarcatura sau de bagaj,
atunci cand este accesoriul unui pasager.
5) Avand in vedere cele mai sus prezentate concluzionam ca transportul este o prestare
de servicii.
6) Prestarea serviciilor de transport se face in baza contractului de contract.
7) Scopul sau cauza acestui contract este pentru transportator realizarea de profit iar
pentru beneficiarul transportului este obtinerea transportarii unui anumit bun sau
persoana, dupa caz.
8) Pentru familiarizare, cateva notiuni:
a. Act of God – termen englezesc pentru forta majora
b. Chei – structura prin care navele sunt puse in legatura cu tarmul pentru a fi incarcate
si descarcate
c. Container – cutie rigida din metal de dimensiuni standard in care sunt transportate
bunurile cu diverse mijloace, permite manevrarea facila
d. Doc - bazin portuar (impreuna cu constructiile si instalatiile aferente), in care
vapoarele sunt incarcate, descarcate sau reparate; ansamblu de constructii, de instalatii, de
servicii tehnice si administrative care servesc un port; magazie intr-un port, in care se
depoziteaza cerealele si alte marfuri.
e. La bord - mentiune a documentului de transport din care rezulta ca bunurile au fost
incarcate pe nava care le va transporta la destinatie
f. Licenta – act oficial prin care autoritatile unui stat permit transportul de un anumit tip
g. Lo-Lo – abreviere a englezescului Lift-on, Lift-off desemnand o metoda si o nava in
care operatiunile de incarcare si descarcare se fac cu macarale (pe deasupra)
h. Mila maritima sau nautica – unitate specifica de masura a distantei egala cu 1852
metri
i. Nod – unitate de masura a vitezei unei nave reprezentand 1852 metri parcursi intr-o
ora
j. Palet – o platforma standardizata pentru utilizata la manevrarea bunurilor in depozite,
mijloace de transport etc.
k. Pe punte – mentiune a documentului de transport din care rezulta ca bunurile au fost
incarcate pe puntea navei si nu in cala acesteia
l. Perils of the sea – termen englezesc pentru forta majora
m. Port - complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile, prevazut cu instalatiile
necesare pentru acostarea, adapostirea si reparatia navelor, pentru transportul de marfuri si
de calatori. Pot fi si naturale, nu numai artificiale.
n. Rampa – structura sau terminal de cale ferata unde bunurile sunt manevrate pentru
operatiunile de incarcare sau descarcare in vehiculele de transport, se intalneste in
transportul maritim si cel feroviar
o. Registrul Lloyd – organizatie pentru supravegherea si clasificarea navelor in scop de
asigurare si siguranta la angajarea personalului
p. Ro-Ro - abreviere a englezescului Roll-on, Roll-off desemnand o metoda si o nava in
care operatiunile de incarcare si descarcare se fac cu rampe, fara macarale
q. Tanc – nava capabila sa transporte lichide (petrol, produse din petrol, gaze lichefiate,
chimicale etc.)
r. Terminal - Loc intr-o gara sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor,
incarcarea si descarcarea bunurilor. Permit accesul la o anumita infrastructura si mijloace de
transport.
s. TIR – abrevierea din franceza a Transport International par la Route desemnand o
conventie internationala pentru transportul rutier care permite transportul containerelor fara
inspectie vamala
t. Vas de linie – vehicul naval care se deplaseaza in mod regulat intre doua puncte.

1.2. Scurt istoric al transportului

Transportul a fost intotdeauna determinat de avansul tehnologiei.

Cu cat mijloacele tehnologice s-au dezvoltat cu atat oamenii au putut sa calatoreasca sau
sa-si transporte bunurile mai repede, mai departe, mai in siguranta si folosind noi cai de
deplasare. Fiecare element inovativ a marit ariile in care omul se putea extinde (rachetele de
zapada, calul, camila etc). Toate aceste inovatii tehnologice au redus costurile si au generat
profituri, prin diviziunea muncii formandu-se persoane specializate pentru activitatile de
transport si accesoriile acestuia (crescatori de animale, conducatori de vehicule, marinari,
geografi, organizatori, administratori, negutatori etc).
Probabil primele cai de comunicatii le-au reprezentat cararile dintre sursele de apa sau
hrana si adaposturile. Acestea erau potrivite doar mersului cu piciorul.
Dupa ce primele animale au fost imblanzite, vechile carari au fost adaptate pentru
acestea, fiind largite si nivelate.
Candva, acum probabil 6 – 7 mii de ani, in Orientul Mijlociu au aparut primele mijloace
de transport cu tractiune animala. Acestea aveau o certa legatura cu aparitia agriculturii in
aceasta zona, activitate care necesita implicarea unor forte superioare omului, dar care
oferea beneficii substantiale celor provenite din vanatoare, pescuit si cules.
Primele ambarcatiuni erau destinate pescuitului sau traversarii unor cursuri sau suprafete
de apa. Cu timpul, in cautarea unei capturi mai bogate oamenii au inceput sa se indeparteze
din ce in ce mai mult de maluri, navigand de-a lungul coastelor. Acum 40.000 – 45.000 ani au
aparut primele ambarcatiuni capabile sa permita oamenilor sa calatoreasca peste vaste
suprafete de apa. In aceasta perioada oamenii au ajuns pentru prima data in Australia.
Datorita nesigurantei si lipsei cailor de transport functionale pe uscat in antichitate
transportul s-a orientat mult si spre domeniul maritim. Fenicienii si grecii au fost cei care au
excelat in acest domeniu, formand adevarate imperii maritime. Acestia au folosit pentru
comert si razboi galerele, nave care, desi aveau si panze, foloseau forta vaslasilor, sclavi sau
oameni liberi angajati, pentru deplasare.
Odata cu ascendenta puterii romane a avut loc si dezvoltarea cailor de transport pe uscat,
datorita spiritului ingineresc al masinii de razboi al acestei puteri antice. Romanii au dezvoltat
sistemul maritim de transport introdus de greci si fenicieni pana intr-atat incat Marea
Mediterana a fost transformata intr-un lac roman. Tot in aceasta perioada drumurile urbane
sunt modificate, fiind acoperite cu piatra, iar mai tarziu, in medievalul Bagdad cu un
precursor al asfaltului.
Tot transportul maritim este cel care deschide caile spre Lumea Noua cu ocazia Marilor
Descoperiri Geografice din secolele 15 si 16. Un rol important l-a avut importul busolei din
lumea chineza si a unor instrumente astronomice din cea araba.
In aceasta perioada importanta galerelor incepe sa dispara, fiind inlocuite cu navele cu
panze, model de transport adus in bazinul mediteranean de arabi. Datorita spiritului
antreprenorial si foamei de resurse generata de razboaiele europene in aceasta epoca cel
mai mult se disting portughezii, spaniolii, olandezii si englezii.
Multe din institutiile de drept al transporturilor si de drept maritim in special se nasc in
aceasta perioada.
Relatiile internationale ce se formeaza prin transportul comercial al epocii genereaza un
adevarat drept international. Unele idei juridice si concepte de afaceri formate in acea
perioada dainuie si astazi.
Revolutia Industriala a dus la formarea primelor cai rutiere apte sa asigure un trafic
terestru intens. Folosirea de catre John Loudon McAdam a unor materiale usor de procurat si
utilizat, un amestec de pamant batatorit si piatra maruntita, combinatie acum numita
macadam, a facut sa creasca viteza vehiculelor si capacitatea acestora de transport.
Drumurile astfel construite au fost inaltate pentru a permite apelor pluviale sa se scurga in
laterale, spre deosebire de rutele anterioare, care datorita traficului, aveau tendinta sa se
afunde si sa se inunde. Aceeasi inovatie, dar si adaptarea la necesitatile traficului motorizat
aparut in urmatoarea perioada, prin adaugarea in reteta a asfaltului si cimentului, a facut ca
strazile oraselor sa nu mai fie acoperite cu lemn sau piatra.
Daca secolele 15 si 16 reprezinta revolutia cailor de transport, atunci secolele 17 - 20
reprezinta revolutia mijloacelor de transport. In aceste secole pe mari apar navele propulsate
de abur si motoare diesel, iar pe uscat locomotivele si reteaua cailor ferate. In orase si intre
acestea apare transportul public.
In 1783 se lanseaza primul balon cu aer cald (Montgolfier), acesta fiind primul pas spre
transportul aerian.
Incepand cu Revolutia Industriala si puterea aburului pana in zilele noastre, cand
giganticele transcontainere si trenurile de mare viteza domina planeta, mijloacele de
transport se dezvolta incontinuu, urmatorii pasi fiind transporturile private in spatiul
inconjurator planetei. Ultimele doua secolele sunt cele in care transportul pe calea ferata si
aerian depasesc ca importanta pe cele clasice, la inceput avand scopul de a potoli
extravagantele unei elite cu mari puteri financiare, dar in prezent fiind la indemana aproape
tuturor locuitorilor.
Ultima, si probabil cea mai elevata forma de transport, este cel individual, in special cu
vehicule rutiere.
Toate aceste evolutii paralele a cailor si mijloacelor determina aparitia unor noi institutii
si raporturi juridice.
Daca cultura juridica specifica transporturilor era apanajul unor mici comunitati din
cadrul catorva natiuni, precum venetienii sau englezii, in prezent acestea s-au raspandit la
nivel global, fiind adaptate de legiuitorii nationali sau suprastatali noilor necesitati sau
principii.
In prezent reglementarile activitatii de transport trebuie cautate pe diverse paliere
legislative – de la legislatia secundara si cutumele provenite din auto-reglementarea unei
specii de transportatori pana la tratatele internationale multilaterale.

1.3. Clasificarea transporturilor

Exista mai multe criterii dupa care transporturile pot fi clasificate:

1. Dupa obiect
 Transport de bunuri
 Transport de persoane
2. Dupa mijlocul de transport
 Navale (implica utilizarea unei nave si a unei suprafete de apa)
2..1. Maritime
2..2. Fluviale
 Rutiere (implica utilizarea unui vehicul rutier)
2..1. Auto
2..2. Cu tractiune umana sau animala
 Feroviare (implica utilizarea unei vehicul si a caii ferate)
 Aeriene (implica o aeronava si aeroport)
 Combinate (implica doua sau mai multe din precedentele)
 Specializate (transport pe cablu, diverse vehicule aero-spatiale)
3. In raport de granitele statale
 Interne (transportul se executa in limitele frontierelor unei tari)
 Internationale (transportul in trafic international se executa pe teritoriul a doua sau
mai multe state)
3..1. De tranzit (cand se tranziteaza doua sau mai multe teritorii statale)
3..2. De peage (cand plecarea si sosirea se afla pe teritoriul aceluiasi stat, dar
itinerariul tranziteaza si teritoriul altui stat)
4. In raport de interesul social deservit
 In interes public (realizat de transportatori autorizati de autoritatile statului conform
anumitor dispozitii legale specifice unei cai sau mijloc de transport, au la baza un
contract de transport)
 In interes propriu
5. Alte tipuri de transport
 Transportul in containere

1.4. Reglementarea dreptului transporturilor

1.4.1 Izvoarele dreptului transporturilor

Izvoarele dreptului transporturilor sunt aceleasi cu ale dreptului in general. Conform

prevederilor de la art. 1 din Codul civil izvoarele dreptului sunt:
- Legea (in sens extins, privita ca ansamblul actelor normative aflate in vigoare la un
moment dat, inclusiv dispozitiile legale utilizabile prin procedeul analogiei),
- Uzantele adica (i) obiceiul sau cutuma si (ii) uzurile profesionale,
- Principiile generale ale dreptului.

1.4.2 Ierarhia actelor normative

Dreptul transporturilor este reglementat prin acte normative:

 internationale,
 ale Uniunii Europene,
 nationale.
Scopul actelor normative internationale este realizarea unui cadru juridic pentru situatiile
in care transportul depaseste granitele unui stat.
Scopul actelor normative al Uniunii Europene este realizarea unei cadru juridic uniform
pentru transporturile care se desfasoara pe teritoriul statelor membre. Pentru atingerea
acestui scop si in domeniul transporturilor actele normative europene pot fi structurate pe
trei paliere: (i) cel al actelor de infiintare si functionare a Uniunii Europene, (ii) cel al actelor
emise de institutiile Uniunii Europene si (iii) hotararile Curtii de Justitie a Uniunii Europene.