Dacia literară

Epoca pașoptistă, situată între anii 1830 și 1860, reprezintă desprinderea civilizației și
culturii românești de zona orientală, balcanică și orientarea sa către valorile occidentale.
Numele acesteia vine de la pronunțarea prescurtată a anului 1848, pașopt, an care a marcat cea
mai importantă revoluție modernă din întreaga Europă. Efortul de modernizare își găsește
model în cultura și literatura romantică, adecvată aspirațiilor progresiste, revoluționare ale
românilor care își doreau independență și unitate națională.

În prima sa etapă, epoca pașoptistă s-a caracterizat prin entuziasm oarecum naiv și prin
excesul de traduceri, în special din literatura franceză. Dar, începând cu 1840, datorită
activității de la revista Dacia literară, coordonată de Mihail Kogălniceanu, a fost deschisă o
nouă fază a pașoptismului, una critică în care s-a pus accentul pe originalitate. Această etapă a
beneficiat de un program literar, adică de un articol care includea principalele obiective
recomandate scriitorilor, publicat cu titlul Introducție în chiar primul număr al revistei.

Mihail Kogălniceanu, polemizând cu literatura de până atunci, bazată pe traduceri și

imitații după modele străine, consideră că scriitorii români trebuie să fie originali și să se
inspire din teme naționale: istoria românilor, natura patriei, obiceiurile și tradițiile populare.
Astfel, în paginile revistei Dacia literară vor fi găzduite numai opere originale, care să
respecte direcția propusă.

Un alt element de noutate care a consolidat literatura română și a contribuit la evoluția

ei a fost dorința lui Kogălniceanu de a găzdui în paginile revistei scriitori români din toate
provinciile, Moldova, Țara Românească și Transilvania. Kogălniceanu mai propune să fie
judecată opera, cartea, nu să fie criticat omul, autorul, astfel contribuind la dezvoltarea
obiectivității critice.

Chiar dacă revista, apărută la Iași, nu s-a bucurat decât de câteva apariții, fiind
interzisă în scurtă vreme, spiritul său, grație în primul rând activității asidue a lui
Kogălniceanu, s-a propagat și în alte reviste, precum Arhiva românească sau Propășirea.

Scriitorii pașoptiști au edificat astfel o cultură națională, prin nume mari precum
Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu, Grigore
Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu. Prin proză, însemnări de călătorie, memorialistică,
versuri atât clasice (epistola, satira, fabula), cât și romantice (meditația și elegia) aceștia au
creat premisele unei evoluții spectaculoase a literaturii române.