Sunteți pe pagina 1din 2

Alunecari de teren

Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de


deplasare, mișcarea propriu-zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief
rezultată.

Procesul de alunecare include trei faze:

 faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag);


 alunecarea propriu-zisă (trecerea peste pragul geomorfologic);
 stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag)

În cazul unor procese clasice, forma de relief se definește prin:

 râpa de desprindere,
 corpul alunecării,
 fruntea alunecării,
 suprafața de alunecare.

Cauzele alunecările de teren pot fi:

 Naturale:
 modificarea nivelului apelor subterane;
 ploi torenţiale;
 mişcarea seismică;
 eroziunea datorata acţiunii apei.
 Generate de activitatea omului:
 realizarea unor lucrări de investiţii în apropierea versanţilor;
 despăduriri şi decopertări ale vegetaţiei

Studiu de caz

Alunecarea de teren a avut loc in partea de Sud-Est a Platoului Whitman, un teren aflat la
altitudinea de 240 de metri fata de nivelul vaii.

Aceasta forma de relief este formata din pietris si nisip depozitat in timpul ultimei glaciatiuni.

Cand Stratul de Gheata Cordilier s-a mutat in Sud din British Columbia, Canada ,acesta a creat
diverse vai intre munti si lacuri. Sedimentele transportate din muntii mai inalti au format pe
fundul lacurilor un strat de argila.

Nisipul si pietrisul transportat de curgere a format in lacul glaciar(Lacul Cavanaugh) o delta, a


carei ramasite este cunoscuta in prezent sub numele de Platoul Whitman.

In urma retragerii ghetarului, raul a avut posibilitatea de a eroda si transporta depozitele de


argila si namol, lasand delta suspendata la mai mult de 200 de metri fata de nivelul vaii actuale.
Atunci cand o portiune de nisip dintr-un depozit este lipsita de argila care sa cimenteze este slab
structurata, lasand zona inconjuratoare vulnerabila. Acest tip de arie este predispusa acumularii
de apa, marind presiunea porilor interni,contribuind ulterior la avarierea terenului.

Apa infiltrata curge prin stratul de suprafata,lipsita de contactul cu argila mai putin permeabila,
formand astfel depozite de apa care conduc la slabirea stabilitatii terenului.

Aceste variatii a presiunii porilor si fluxul de apa sunt unele din principalii factori care duc la
alunecari de teren.

In cazul zonei din apropierea raului Stillaguamish,unde a avut loc dezastrul din Martie 2014,
eroziunea de la baza versantului de catre rau a contribuit substantial la instabilitatea acestuia.

Aceste conditii au creat o serie extinsa de complexe de alunecari de teren pe ambele parti alea
Vaii Stillaguamish. Platourile vecine sufera o adancire a blocurilor de roca, care creaza la randul
lor planuri pentru viitoarele alunecari de teren si canale pentru infiltrarea apei.

In urma dezastrului, cei mai afectati au fost locuitorii oraselului Oslo,Washington.

O sectiune a dealului de 213 metri fata de nivelul raului s-a prabusit aproape instantaneu.

Traseul alunecarii de teren a ocupat o suprafata de 2,6 km2 ,distrugand 30 de locuinte. Opt
persoane au decedat, 8 au fost ranite iar alte 108 persoane au fost date disparute.