Sunteți pe pagina 1din 30

7

7.. D
DEEŞ
ŞEEU
URRII
7.1. INFORMAłII GENERALE

Politica în deşeuri a Uniunii Europene se bazează pe conceptul cunoscut sub numele


de “ierarhia deşeurilor”, care clasifică diferitele opŃiuni de gestionare a deşeurilor, de la cea
mai bună, la cea mai puŃin bună pentru mediu, astfel: prevenirea, reutilizarea, reciclarea,
recuperarea de energie şi eliminarea prin incinerare sau depozitare. Conform acestei ierarhii
se dă prioritate prevenirii deşeurilor, urmată de minimizarea cantităŃii de deşeuri, reutilizarea
deşeurilor, reciclarea, recuperarea de energie şi, în ultimul rând, eliminare prin incinerare
sau depozitare. Cu toate că ierarhia deşeurilor nu trebuie privită ca o regulă rigidă, scopul
deplasării spre o societate a reciclării şi recuperării înseamnă îndepărtarea practicilor de
gestionare a deşeurilor de la incinerare şi depozitare.
Al 6-lea Program de AcŃiune pentru Mediu al Uniunii Europene, care a fost adoptat în
anul 2002, stabileşte ca priorităŃi ale politicii în domeniul protecŃiei mediului, utilizarea
durabilă a resuselor naturale şi gestionarea deşeurilor. Astfel, au fost lansate două strategii
de către Comisia Europeană:
• Strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale, care Ńinteşte spre
reducerea impacturilor negative asupra mediului cauzate de utilizarea resurselor
naturale pentru creşterea economică;
• Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor, strategie pe termen lung a
Uniunii Europene, care promovează o “societate a reciclării” în Europa, furnizând şi
cadrul pentru revizuirea politicii deşeurilor în Uniunea Europeană, în lumina priorităŃilor
stipulate în cel de al 6-lea program; prin această strategie se doreşte clarificarea şi
simplificarea cadrului legislativ, precum şi introducerea unor noi instrumente în
managementul deşeurilor, cum ar fi analiza ciclului de viaŃă.
Una din măsurile luate pentru protecŃia mediului la nivelul Uniunii Europene a fost
revizuirea directivei cadru a deşeurilor.
Principalul obiectiv al noii Directive cadru, Directiva 2008/98/CE privind deşeurile,
este prevenirea generării deşeurilor şi reducerea impactului asociat al acestora, asupra
mediului, dar şi reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterii eficienŃei
folosirii acestora. Dintre modificările importante aduse de această Directivă, menŃionăm:
• adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea momentului în care un deşeu
încetează să mai fie deşeu (“end of waste”);
• clarificarea definiŃiilor anumitor operaŃiuni de gestionare a deşeurilor;
• includerea prevederilor referitoare la deşeurile periculoase;
• clarificarea prevederilor referitoare la planurile de gestionare a deşeurilor şi specificarea
necesităŃii luării în considerare a întregului ciclu de viaŃă al deşeurilor, în momentul
elaborării planurilor;
• solicitarea ca Statele Membre să elaboreze programe de prevenire a producerii
deşeurilor.
În prezent, problema gestionării deşeurilor se manifestă şi în Romînia, tot mai acut,
din cauza creşterii cantităŃii şi diversităŃii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai
pronunŃat, asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea urbanistică şi industrială a localităŃilor,
precum şi creşterea generală a nivelului de trai al populaŃiei, antrenează producerea unor
cantităŃi din ce în ce mai mari de deşeuri. Prin varietatea substanŃelor organice şi anorganice
conŃinute, acestea fac ca procesul degradării aerobe şi anaerobe de către microorganisme
să fie dificil de condus, provocând, în cazul evacuării şi depozitării necontrolate, atât
poluarea solului, cât şi a aerului şi a apei. Sunt afectate, de asemenea, ecosistemele din
vecinătatea acestor depozite, creându-se mari dezechilibre în cadrul lanŃurilor trofice.

161
Conform cerinŃelor legislaŃiei Uniunii Europene, documentele strategice naŃionale de
gestionare a deşeurilor, cuprind două componente principale şi anume:
• Strategia NaŃională de Gestionare a Deşeurilor – este cadrul care stabileşte obiectivele
României în domeniul gestionării deşeurilor;
• Planul NaŃional de Gestionare a Deşeurilor – reprezintă planul de implementare a
strategiei şi conŃine detalii referitoare la acŃiunile ce trebuie întreprinse pentru
îndeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfăşurare a acestor acŃiuni, inclusiv
termene şi responsabilităŃi.
Strategia NaŃională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD) şi Planul NaŃional de
Gestionare a Deşeurilor (PNGD) au fost elaborate de Ministerul Mediului şi Dezvoltării
Durabile, în conformitate cu responsabilităŃile ce îi revin, ca urmare a transpunerii legislaŃiei
europene în domeniul gestionării deşeurilor şi conform prevederilor OrdonanŃei de UrgenŃă a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, cu completările şi modificările ulterioare.
Elaborarea Strategiei NaŃionale şi a Planului NaŃional de Gestionare a Deşeurilor a
avut drept scop, crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem
integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic.
Strategia NaŃională şi Planul NaŃional de Gestionare a Deşeurilor au fost publicate în
anul 2004, cu trei ani înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Aceste
documente au fost concepute pe baza unor Planuri JudeŃene de Gestionare a Deşeurilor,
începute încă din anul 2001, dar şi în conformitate cu obiectivele politicii naŃionale de
protecŃie a mediului şi de dezvoltare durabilă (Strategia NaŃională pentru Dezvoltare
Durabilă – 1999 şi Strategia NaŃională de ProtecŃie a Mediului – 2002). În acea perioadă, s-a
pus accentul pe adoptarea cadrului legislativ necesar aderării la Uniunea Europeană şi pe
transpunerea în legislaŃia românească a directivelor cheie privind gestionarea deşeurilor,
precum şi a altor directive din domeniul protecŃiei mediului.
Orientarea comunitară din ultimii ani, prin revizuirea Directivei Cadru a deşeurilor,
prin adoptarea Strategiilor Tematice de prevenire a producerii deşeurilor şi de utilizare
durabilă a resurselor naturale, demonstrează hotărârea în favorizarea opŃiunilor aflate pe
treptele superioare ale ierarhiei deşeurilor. Acest lucru impune României adoptarea de
măsuri energice în acest sens, în condiŃiile în care opŃiunea folosită aproape exclusiv în Ńara
noastră este depozitarea deşeurilor. Astfel, se impune revizuirea acestor documente, lucru
care a fost început în anul 2008. Revizuirea SNGD şi a PNGD trebuie să Ńină cont de stadiul
actual al implementării, de progresele făcute, de punctele slabe unde nu s-a reuşit
îndeplinirea obiectivelor şi de noile tendinŃe strategice europene în domeniul deşeurilor.
La sfârşitul anului 2006, au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a
Deşeurilor (PRGD), de AgenŃiile Regionale pentru ProtecŃia Mediului, în colaborare cu
reprezentanŃii autorităŃilor de mediu de la nivel local şi ai autorităŃilor administraŃiei publice
locale şi judeŃene, utilizând date de la nivelul acestora. Planurile Regionale de Gestiune a
Deşeurilor, elaborate pe baza legislaŃiei româneşti şi comunitare şi aprobate prin Ordin
ministerial comun al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (actualmente Ministerul
Mediului) şi Ministerului Integrării Europene (actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale şi
LocuinŃelor), transpun, la nivel regional, obiectivele Planului NaŃional de Gestiune a
Deşeurilor. Aceste documente promovează cooperarea între autorităŃile judeŃene şi cele
locale, în vederea înfiinŃării şi dezvoltării unui sistem de management integrat al deşeurilor,
care să înlocuiască sistemul existent, ineficient atât din punct de vedere economic, cât şi din
punct de vedere al protecŃiei mediului. În acest context, au fost identificate soluŃii posibile,
specifice, în funcŃie de particularităŃile fiecărei regiuni, pentru a se asigura îndeplinirea
obiectivelor naŃionale şi a angajamentelor asumate de România pentru Capitolul 22 – Mediu.
Detalierea, la nivel de judeŃ, a măsurilor şi acŃiunilor cuprinse în PRGD se face prin
planurile judeŃene de gestionare a deşeurilor, care sunt în curs de elaborare de consiliile
judeŃene, împreună cu toŃi factorii interesaŃi din fiecare judeŃ.
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 78/2000 cu privire la regimul deşeurilor, cu modificările şi
completările ulterioare clasifică deşeurile după cum urmează: deşeuri municipale şi deşeuri
industriale.

162
Începând cu anul 2005, AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului, în colaborare cu
Institutul NaŃional de Statistică şi AgenŃiile JudeŃene pentru ProtecŃia Mediului, realizează, anual,
colectarea datelor privind generarea şi gestionarea deşeurilor în anul anterior, atât pentru
necesităŃile interne de raportare, cât şi în vederea elaborării raportărilor către Comisia
Europeană şi EUROSTAT. Această activitate are la bază, atât prevederile legislative generale în
domeniul protecŃiei mediului, cât şi reglementările specifice din domeniul deşeurilor. Colectarea
datelor aferente anului 2008 este în curs de desfăşurare.
Alte tipuri de date şi informaŃii specifice, legate de generarea şi gestionarea anumitor
fluxuri de deşeuri, sunt colectate de AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului, cu frecvenŃă
anuală sau mai mare, în funcŃie de cerinŃele legislative şi de raportare. De aceea, datele
prezentate în raportul de faŃă se referă, atât la anul 2007, cât şi la anul 2008, acest lucru fiind
specificat în fiecare caz.

Figura 7.1.1. Cantitatea de deşeuri generate în perioada 2004 - 2007

100%
90%
80%
70% Deseuri municipale
60%
50% Deşeuri generate de alte
40% activităŃi industriale
30% Deşeuri generate de
20% industria extractivă
10%
0%
2004 2005 2006 2007

Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

7.2. DEŞEURI MUNICIPALE

7.2.1. CantităŃi şi compoziŃie

Prin deşeurile municipale înŃelegem totalitatea deşeurilor generate în mediul urban şi


rural din gospodării, instituŃii, unităŃi comerciale, agenŃi economici (deşeuri menajere şi
asimilabile), deşeuri stradale colectate din spaŃii publice, străzi, parcuri, spaŃii verzi, deşeuri
din construcŃii - demolări şi nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti.
În structura deşeurilor municipale din România, cea mai mare pondere o au deşeurile
menajere (75 - 80%), urmate de deşeurile stradale (10 - 12%), de nămolul de epurare
orăşenesc (7 - 9%), precum şi de alte deşeuri, cum ar fi cele din construcŃii şi demolări (7 -
9%), excavaŃii (3 - 4%) etc. Peste 90% din aceste deşeuri sunt eliminate prin depozitare.
Gestionarea deşeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea şi
eliminarea acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deşeuri după închidere.
Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor municipale aparŃine administraŃiilor
publice locale, care, individual sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un
agent economic autorizat, trebuie să asigure colectarea selectivă, transportul, neutralizarea,
valorificarea şi eliminarea finală a acestor deşeuri.

163
Colectarea deşeurilor menajere nu este generalizată la nivelul Ńării. În anul 2007,
cantitatea de deşeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii specializate ale
primăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de aproximativ 6.922 mii tone. În jur de 51%
din populaŃie este deservită de serviciile de salubritate, din care, peste 79% se situează în
mediul urban. Deşeurile menajere şi asimilabile reprezintă aproape 76%, din cantitatea de
deşeuri municipale colectate, iar aproximativ 45% din acestea o reprezintă deşeurile
biodegradabile.
Tabel 7.2.1. Deşeuri totale colectate de municipalităŃi, în anul 2007
Cantitate colectată
Deşeuri colectate Procent
milioane tone
deşeuri menajere 5,24 75,75%
deşeuri din servicii municipale 0,95 13,65%
deşeuri din construcŃii/demolări 0,73 10,60%
TOTAL 6,92 100%
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului şi Institutul NaŃional de Statistică

Cele mai mari cantităŃi de deşeuri municipale (peste 1.000.000 tone) se colectează în
regiunile de dezvoltare: Bucureşti - Ilfov (15,53%), Nord Vest (15,34%) şi Sud Est (15,23%).
Regiunea de dezvoltare care colectează cantităŃi mai mici de deşeuri municipale (sub
600.000 tone) este Sud Vest - Oltenia (5,91%).
CompoziŃia procentuală a deşeurilor menajere în România, pentru anul 2007, este
prezentată în tabelul 7.2.2.
Tabel 7.2.2. CompoziŃia procentuală medie a deşeurilor menajere, în anul 2007
Material Procent
Hârtie, carton 11 %
Sticlă 12%
Metale 6%
Materiale plastice 3%
Textile 4%
Biodegradabile organice 54%
Inerte 7%
Alte deşeuri 12%
TOTAL 100%
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

Figura 7.2.1. EvoluŃia compoziŃiei deşeurilor menajere, în perioada 2002 - 2007

120
altele (inclusiv inerte)
100
biodegradabile
80
textile
60
plastic
40
metale

20
sticlă

0
hârtie şi carton
2002 2003 2004 2005 2006 2007

Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului:

164
În ceea ce priveşte sistemul de colectare al acestor deşeuri, metoda tradiŃională de
colectare în amestec este cea mai frecventă, deŃinând o pondere de aproximativ 97% din
deşeurile menajere şi asimilabile colectate. Colectarea selectivă are încă o pondere redusă,
fiind în curs de extindere.

Figura 7.2.2. Cantitatea de deşeuri municipale generate şi colectate, în perioada 2002 -


2007 cantitate deşeuri (milioane tone)

12

10

generat
6
colectat
4

0
2002 2003 2004 2005 2006 2007

Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

Tabel 7.2.3. Indicatori de generare a deşeurilor municipale


Anul Deşeuri municipale (kg/loc.an)
2002 283
2003 347
2004 378
2005 398
2006 410
2007 412
Media 319
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

În România, colectarea separată a deşeurilor municipale în vederea valorificării


materialelor reciclabile provenite din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale,
materiale plastice) se practică într-o mică măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot
iniŃiate de societăŃile de salubrizare şi primării, în colaborare cu operatorii economici care
pun pe piaŃă ambalaje şi produse ambalate. Aceste proiecte sunt în derulare, în colaborare
cu asociaŃiile de locatari (pentru populaŃie), şcoli, instituŃii şi agenŃi economici, fiind în
continuă extindere în funcŃie de rezultatele obŃinute şi de fondurile disponibile.
Implementarea colectării selective s-a preconizat să fie abordată în trei etape, astfel:
• 2004 - 2006: experimentare (proiecte pilot), conştientizare populaŃiei;
• 2007 - 2017: extinderea colectării selective la nivel naŃional;
• 2017 - 2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuinŃe colective,
mediu rural dispersat, zone montane).

165
La sfârşitul anului 2008, la nivel naŃional, colectarea selectivă a fost implementată în
223 de localităŃi, iar în 17 localităŃi s-au desfaşurat proiecte pilot. CantităŃile colectate la nivel
naŃional sunt redate mai jos.

Tabel 7.2.4. CantităŃile de deşeuri colectate la nivel naŃional, în anul 2008


Colectare selectivă
Cantitatea
totală de PET Plastic Hârtie/Carton Metal Lemn
Sticlă (tone)
ambalaje (tone) (tone) (tone) (tone) (tone)
colectată (tone)
25.294,63 5.134,59 3.334,57 14.893,53 1.463,27 126,59 342,10
Proiecte pilot
Cantitatea
totală de
PET Plastic Hartie/Carton Metal Lemn
ambalaje Sticlă (tone)
(tone) (tone) (tone) (tone) (tone)
colectată
(tone)
3.661,37 649,56 189,57 2.564,65 242,76 14,72 0,11
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

7.2.2. Deşeuri biodegradabile

Intrarea României în Uniunea Europeană impune respectarea cerinŃelor legislaŃiei


comunitare de mediu în domeniul gestionării deşeurilor. Din analiza cerinŃelor legislative, a
rezultat că, pentru un domeniu important şi anume cel prevăzut în Directiva 99/31/EC privind
depozitarea deşeurilor, traspusă în legislaŃia naŃională prin Hotărârea de Guvern nr.
349/2005, se impune tratarea dşeurilor înainte de depozitare, pentru reducerea conŃinutului
fermentabil, precum şi reducerea conŃinutului de materie organică din deşeurile municipale
care urmează a fi depozitate. Articolul 5 al Directivei 1999/31/CE cuprinde Ńinte pentru
reducerea progresivă a depozitării deşeurilor biodegradabile, la 25% la nivelul anului 2006,
50% la nivelul anului 2009 şi 35% la nivelul anului 2016, din cantitatea totală la nivelul anului
1995 (an de referinŃă). Statele membre, care în anul 1995 sau în ultimul an dinainte de anul
1995, pentru care există date standardizate EUROSTAT, au depus în depozite mai mult de
80% din deşeurile municipale colectate, pot amâna atingerea obiectivelor, pe o perioadă
nedepăşind patru ani. Astfel, România va aplica prevederile paragrafului 3 al Art. 5(2) privind
posibilitatea amânării cu 4 ani a realizării Ńintelor de reducere cu 25% şi respectiv 50%, până
la 16 iulie 2010 şi respectiv până la 16 iulie 2013.
Pentru a îndeplini cerinŃele directivei, Statele Membre au adoptat diferite scheme şi
au aplicat diferite tehnologii şi practici pentru reducerea deşeurilor biodegradabile de la
depozitare şi tratarea deşurilor înainte de depozitare. Strategiile implementate pentru
reducerea fermentabilităŃii se pot grupa, în linii mari, în două mari grupe, şi anume:
separarea la sursă şi colectarea separată a unor fluxuri de deşeuri organice care pot fi
transformate în produse valoroase prin compostare (sau alte metode, de exemplu bio-
gazeificarea) şi pretratarea (mecano-biologică sau termică) a deşeurilor colectate în
amestec, prin care se realizează stabilizarea componentei biodegradabile, urmând ca
deşeurile să fie depozitate în condiŃii de siguranŃă.
Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile pentru obŃinerea compostului
constituie un prim pas, util şi eficient, pentru valorificarea şi reducerea deşeurilor organice de
la depozitare. Au fost realizate numeroase cercetări şi dezvoltate numeroase scheme,
metode şi echipamente pentru compostare, în funcŃie de tipul materialului şi timpul necesar
pentru procesul de compostare. Compostarea este calea care permite obŃinerea unui produs
stabil, plecând de la o transformare biologică oxidativă similară a ceea ce se petrece în mod
natural în sol.

166
SpecificaŃiile privind calitatea materialelor obŃinute în urma compostării şi utilizarea
acestora au fost subiectul a numeroase studii. La nivelul Uniunii Europene nu există, până
acum, reglementări legislative în ceea ce priveşte cerinŃele de calitate pentru composturi.
Diferite Ńări, ca de exemplu Germania, Danemarca, Belgia, au fixat prin lege valori limită
foarte stricte pentru metalele grele, în timp ce alte Ńări, ca de exemplu Austria şi Olanda,
permit valori orientative cu abateri mai mult sau mai puŃin mari.
Gestionarea deşeurilor biodegradabile în România rămâne o problemă dificilă şi greu de
rezolvat. Cu toate că, în ultimii ani, procentul de biodegradabile din deşeurile municipale a
scăzut de la 72% în anul 1998, la 61% în anul 2002 şi la 45% în anul 2007, cantitatea de
materie biodegradabilă pe locuitor şi an a crescut în acest interval, deoarece a crescut cantitatea
de deşeuri municipale generate (media de generare pe ultimii 5 ani este de 243 kg deşeuri
biodegradabile/locuitor.an)
Pentru a atinge Ńintele pe termen scurt privind reducerea cantităŃii de deşeuri
biodegrdabile (reducere cu 25% în anul 2010) cu implicarea unor investiŃii minime, este
necesară concentrarea asupra cantităŃilor de deşeuri biodegradabile care pot fi colectate
uşor şi tratate. Acestea includ în general hârtia, cartonul, lemnul şi ambalajele pentru
reciclare, deşeurile din grădini şi parcuri şi deşeurile alimentare pentru compostare. Pentru
compostare, deşeurile din parcuri, curŃi, grădini şi pieŃe trebuie colectate separat.
În ceea ce priveşte facilităŃile din Româna privind prelucrarea deşeurilor
biodegradabile, acestea se rezumă la: compostarea individuală în zona rurală şi în
construirea a trei platforme micropilot pentru compostarea deşeurilor biodegradabile din
zona urbană. În cursul anului 2007, cele 3 instalaŃii de compostare de la Râmnicu Vâlcea,
Oradea şi Piatra NeamŃ, au produs o cantitate de circa 2.344 tone de compost.
Municipiul Piatra NeamŃ deŃine o staŃie de compostare, care este operaŃională din
februarie 2007. Materia primă necesară pentru intensificarea activităŃii staŃiei de compostare
o reprezintă deşeurile din parcuri şi grădini. Este construită pentru o capacitate de
aproximativ 25.000 t/an (12.000 biodegradabil + 13.000 componenta de structură). Din
cauza condiŃiilor climatice, operarea staŃiei poate fi posibilă numai 10 luni pe an.
CantităŃile de deşeuri care pot fi tratate prin procesul de compostare sunt
următoarele:
• 12.000 tone/an deşeuri organice (30.000 m3/an, densitatea aproximativă 400 kg/m3);
• 6.500 tone/an deşeuri provenite din întreŃinerea parcurilor şi grădinilor (83.000 m3/an
nemăcinate sau 16.600 m3/an măcinate);
• 6.500 tone/an deşeuri de lemn (50.000 m3/an).
În urma compostării, se realizează o reducere a cantităŃii acestor deşeuri, cu
aproximativ 50%, ceea ce înseamnă că, din totalul de 25.000 tone/an materii prime, va
rezulta o cantitate de produs finit de aproximativ 12.500 tone/an sau 21.000 m3/an, ceea ce
înseamnă 466 m3/săptămână.
Odată cu realizarea platformelor de compostare prin sistemele integrate de
gestionare a deşeurilor la nivelul judeŃelor, se va realiza şi colectarea selectivă a deşeurilor
biodegradabile. Cantitatea de deşeuri biodegradabile ce urmează a fi colectată selectiv va fi
stabilită prin studiile pentru implementarea Ńintelor naŃionale de reducere a biodegradabilelor
depozitate, în funcŃie de capacităŃile instalaŃiilor de compostare.
În prezent, în România, estimările asupra cantităŃilor viitoare de compost, ca şi
asupra şanselor de desfacere şi câştig pentru compost şi produsele din compost, nu sunt
posibile, din cauza lipsei de experienŃă în acest domeniu. Rămâne de văzut în ce măsură
cantităŃile în continuă creştere, ca urmare a aplicării colectării selective a deşeurilor
organice, de compost şi produse din compost vor putea fi acceptate în viitor de piaŃă.
Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile şi compostarea acestora rezolvă
doar o mică parte a problematicii gestionării deşeurilor biodegradabile. Pot fi colectate
separat doar anumite fluxuri de deşeuri biodegradabile, cea mai mare parte a acestora
găsindu-se în deşeurile menajere şi asimilabile, în special din marile aglomerări urbane.
ExperienŃa altor state a demonstrat că în aceste zone nu este rentabilă implementarea unor
sisteme de colectare separată. Compostarea deşeurilor menajere nesortate, aşa cum a fost

167
practicată în alte Ńări (de exemplu în Germania), până la mijlocul anilor ´80, s-a dovedit
inadecvată, deoarece, din cauza conŃinutului ridicat de impurităŃi şi substanŃe dăunătoare din
deşeuri, se puteau produce composturi de calitate inferioară, iar aceasta conduce la
probleme în ce ceea ce priveşte utilizarea lor. Astfel, au fost investigate alte metode pentru
tratarea deşeurilor menajere biodegradabile. Colectarea selectivă a fluxurilor disponibile,
tratarea termică şi tratarea mecano-biologică a fracŃiunii organice s-au impus în majoritatea
Ńărilor Uniunii Europene.
Prin urmare, şi în România se impune necesitatea găsirii unor soluŃii pentru
gestionarea municipale, soluŃii care să cuprindă, atât tratarea acestora înaintea depozitării,
cât şi posibilitatea valorificării produselor posibil a se obŃine din aceste deşeuri.

7.2.3. Deşeuri de ambalaje


Ponderea deşeurilor de ambalaje din totalul deşeurilor municipale generate a crescut în
ultimii ani, urmând tendinŃa crescătoare a cantităŃilor de ambalaje introduse pe piaŃă. Astfel, în
anul 2007, cantitatea de ambalaje introdusă pe piaŃă a fost cu circa 7% mai mare decât cea din
anul 2005 (1,29 milioane tone în 2007 faŃă de 1,14 milioane tone în 2005).
În baza Ordinului Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 927/2005 cu privire la
procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje, au fost
raportate datele privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje gestionate în anul 2007.
Analiza şi interpretarea datelor a fost efectuată în cadrul A.N.P.M. – D.D.S.C.P. Sunt
prezentate, în continuare, principalele rezultate obŃinute şi interpretarea acestora.
Cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piaŃă, în anul 2007, a fost de
1.287.018,84 tone.

Tabel 7.2.5. Structura ambalajelor introduse pe piaŃă, pe tip de material.


Cantitate totala ambalaje
Tip material %
introduse pe piaŃă
Sticlă 232.617,66 18,07
Plastic 375.307,54 29,16
Hârtie/carton 386.855,09 30,06
Aluminiu 22.959,31 1,78
OŃel 52.931,30 4,11
Total metal 75.890,61 5,90
Lemn 213.172,05 16,56
Altele 3.175,90 0,25
TOTAL 1.287.018,84 100,00
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

În anul 2007, a fost valorificată o cantitate totală de 471.330,6 tone de deşeuri de


ambalaje, din care 393.285,65 tone au fost reciclate.
Raportat la întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piaŃă în anul 2007, procentul
total de valorificare a fost de 36,62%, iar procentul de reciclare a fost de 30,56%. EvoluŃia
structurii ambalajelor introduse pe piaŃă, pe tip de material, este prezentată în tabelul 7.2.6.

Tabel 7.2.6.Structura deşeurilor de ambalaje pe tip de material, în perioada 2004 -


2007
Material 2004 2005 2006 2007
Hârtie, carton 23,08% 23,6% 31,4% 30,06%
Sticlă 21,04% 21,8% 21,8% 18,07%
Metal 11,5% 9% 5,6% 5,9%
Plastic 30,3% 29% 27,1% 29,16%
Lemn 10,2% 12% 13,8% 16,56%
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

168
Se consideră că întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piaŃă devine deşeu.
FaŃă de întreaga cantitate de deşeuri de ambalaje generată, au fost valorificate
următoarele cantităŃi de deşeuri:
• în anul 2004 – 27,9% valorificare, din care 24,3% prin reciclare;
• în anul 2005 – 26,6% valorificare din care 23% prin reciclare;
• în anul 2006 – 35,7% valorificare din care 28,6% prin reciclare;
• în anul 2007 – 36,62% valorificare din care 30,56 prin reciclare.

7.2.4. Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale

Activitatea firmelor de reciclare prezente pe piaŃa internă a înregistrat creşteri


semnificative în ultima perioadă, datorită cererii mari din partea combinatelor siderurgice, pe
segmentul deşeurilor feroase. Pe de altă parte, datorită creşterii preŃurilor la materii prime şi
faptului că legislaŃia Uniunii Europene impune norme de cantităŃi de materiale ce trebuie
reciclate pe cap de locuitor, face posibil ca reciclarea aparaturii electrocasnice să devină o
afacere bună. Recuperarea şi reciclarea deşeurilor, oricare ar fi natura acestora, reprezintă
una dintre activităŃile importante pentru economia mondială, Ńinând cont şi de aspectul
diminuării tot mai accentuate a resurselor naturale de materii prime. PiaŃa românească nu
face excepŃie, iar investitorii au descoperit că deşeurile, nu numai că nu sunt de aruncat, ci
că pot aduce bani buni.
Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de deşeuri nu există practic opŃiuni viabile de
valorificare pe plan naŃional (de exemplu sticlă). În prezent sistemul este disponibil în primul
rând pentru ambalajele PET şi hârtie. CantităŃile reciclate provin, în principal, de la agenŃii
economici şi într-o mai mică măsură de la populaŃie, care primeşte bani în schimbul
materialelor predate unităŃilor specializate. Alte circuite paralele de reciclare au la bază
colectarea pe străzi sau în zonele de depozitare. Ele reprezintă, de asemenea, o pondere
relativ importantă, dar greu de cuantificat.
La sfârşitul anului 2007, îşi desfăşurau activitatea 639 operatori economici autorizaŃi
pentru colectarea deşeurilor de ambalaje, 135 operatori economici autorizaŃi pentru
reciclarea deşeurilor de ambalaje şi 6 operatori economici autorizaŃi pentru valorificarea
energetică a deşeurilor de ambalaje. Capacitatea totală de reciclare a deşeurilor de
ambalaje existentă în România, la sfârşitul anului 2007, era de:
• 422.650 tone/an pentru hârtie şi carton;
• 103.678 tone/an pentru plastic;
• 41.467 tone/an pentru sticlă;
• 527.110 tone/an pentru metal.
Valorificarea energetică a deşeurilor de ambalaje cu putere calorică se realizează, în
primul rând, în fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deşeurilor. Până
în momentul actual, cantitatea de deşeuri de ambalaje coincinerată nu a fost foarte mare,
având în vedere că, pe de-o parte, se acordă atenŃie în primul rând reciclării, iar pe de altă
parte, cantitatea de deşeuri pretabilă coincinerării este relativ redusă.

7.2.5. Eliminarea deşeurilor municipale

7.2.5.1 Depozitarea deşeurilor municipale

În România, depozitarea rămâne principala opŃiune de eliminare a deşeurilor


municipale. Din totalul deşeurilor municipale generate, aproximativ 98% sunt depozitate în
fiecare an. În urma evaluării depozitelor de deşeuri din zona urbană, la nivelul anului 2004, a
rezultat un inventar de 240 de depozite în operare, neconforme cu cerinŃele directivei privind
depozitarea. Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, România s-a angajat să
sisteze depozitarea pe 139 de depozite, până la 16 iulie 2009, şi pe cele 101 de depozite de
deşeuri municipale rămase, între 16 iulie 2009 şi 16 iulie 2017.

169
În perioada 2004 - 2007, au sistat activitatea 35 depozite municipale neconforme,
astfel că, la sfârşitul anului 2007, erau în funcŃiune 225 depozite pentru deşeuri municipale,
din care 205 depozite neconforme cu cerinŃele legislaŃiei în vigoare privind depozitarea
deşeurilor, care vor sista depozitarea etapizat, până la 16 iulie 2017 şi 20 depozite de
deşeuri conforme cerinŃelor legislaŃiei în vigoare privind depozitarea deşeurilor.
Din cele 205 depozite neconforme, în cursul anului 2008, au sistat activitatea 26 de
depozite, conform calendarului de sistare prevăzut în H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea
deşeurilor.

Tabel 7.2.7. Lista depozitelor municipale conforme, la sfârşitul anului 2008


Nr.crt JudeŃ Depozit Operator
1 Arad Arad ASA ARAD SERVICII ECOLOGICE S.R.L.
Arad
2 Bihor Oradea ECO BIHOR S.R.L. Oradea
3 Braşov Braşov FIN-ECO S.A. Braşov
4 Brăila Brăila TRACON S.R.L. Brăila
5 Bucureşti Chiajna IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT Bucureşti
6 Buzău Gălbinaşi RER SERVICII ECOLOGICE S.R.L. Gălbinaşi
- Buzău
7 ConstanŃa Ovidiu TRACON S.R.L. Brăila
8 ConstanŃa Costineşti IRIDEX GROUP IMPORT-EXPORT S.R.L.
Bucureşti
9 ConstanŃa Mangalia - Albeşti ECO GOLD INVEST S.A. Mangalia
10 Dolj Mofleni - Craiova SERVICIUL PUBLIC DE SALUBRITATE
Craiova
11 IalomiŃa Slobozia VIVANI SALUBRITATE S.A. Slobozia
12 Ilfov Glina ECOREC S.A. Popeşti Leordeni
13 Ilfov Vidra ECO SUD S.R.L. Bucureşti
14 Mureş Sighişoara SCHUSTER ECOSAL S.R.L.
15 NeamŃ Piatra NeamŃ SALUBRIS S.A. Piatra NeamŃ
16 Prahova Ploieşti - Boldeşti IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT S.R.L.
Bucureşti
17 Prahova Câmpina - Băneşti APASCO S.A. Măneciu
18 Prahova Băicoi ECOLOGICA S.A. Băicoi
19 Prahova Vălenii de Munte SALUBRITATE S.A. Ploieşti
20 Sibiu Sibiu - Cristian TRACON S.R.L. Brăila
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

Toate cele 20 de depozite municipale conforme deŃin autorizaŃii integrate de mediu.


AutorizaŃiile de mediu conŃin cerinŃele de monitorizare adecvate descărcărilor de
poluanŃi care au loc pe amplasament, metodologia specifică şi frecvenŃa de măsurare a
acestora, procedura de evaluare, procedura de acceptare/recepŃie a deşeurilor primite pe
depozit şi obligaŃia de a furniza autorităŃii competente datele solicitate de aceasta pentru
verificarea conformării cu autorizaŃia. Controlul respectării măsurilor stabilite în autorizaŃiile
de mediu se realizează de Garda NaŃională de Mediu.
În ceea ce priveşte realizarea de noi depozite de deşeuri menajere, conforme
cerinŃelor Directivei 1999/31/CE, în anul 2008, au fost pregătite 6 depozite conforme,
depozite care urmează să intre în operare în anul 2009. Cele şase depozite sunt prezentate
în tabelul 7.2.8.

170
Tabel 7.2.8. Depozite municipale în pregătire, în anul 2008
Nr. JudeŃ Depozit CapacităŃi disponibile de depozitare în anul
crt. 2009
1 Capacitate de depozitare celulă deşeuri
nepericuloase: 186.000 mc;
Tulcea Vararie
Capacitate de depozitare celulă deşeuri
periculoase stabile nereactive: 94.000 mc;
2 DâmboviŃa Aninoasa Capacitatea primei celule: 400.000 mc
3 DâmboviŃa Titu Capacitatea primei celule:200.000mc
4 Gorj Târgu Jiu Capacitatea primei celule: 500.000mc
5 Harghita Odorhei - Cekend Capacitatea primei celule: 200.000 mc.
6 Teleorman Mavrodin Capacitatea primei celule: 600.000mc
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

În perioada 2007 - 2008, au fost puse în operare şi patru staŃii de transfer pentru
deşeuri municipale:
• staŃia de transfer Buşteni, judeŃul Prahova – capacitate proiectată 7.600 t/an;
• staŃia de transfer Urziceni, judeŃul IalomiŃa – capacitate proiectată 418 t/lună;
• staŃia de transfer Zlatna, judeŃul Alba – capacitate 3.000 t/an;
• staŃia de transfer şi sortare Mediaş, judeŃul Sibiu.
Pe lângă depozitele de deşeuri municipale din zona urbană, în anul 2008, au fost
identificate peste 5.000 spaŃii de depozitare în zona rurală, cu o suprafaŃă de cel mult 1 ha.
Închiderea şi ecologizarea depozitelor rurale se va realiza până la data de
16.07.2009, odată cu extinderea serviciilor de colectare a deşeurilor şi la nivel rural,
realizarea sistemului de transport, transfer şi deschiderea depozitelor zonale.
Potrivit datelor privind generarea şi gestionarea deşeurilor în anul 2007, au fost
depozitate 6,82 milioane tone de deşeuri municipale, din care circa 2,85 milioane tone în
depozite conforme.

7.2.5.2. Incinerarea deşeurilor municipale

În prezent, în România nu sunt în funcŃiune incineratoare pentru tratarea termică a


deşeurilor solide municipale. CompoziŃia şi caracteristicile deşeurilor menajere din România
(umiditate de circa 50% şi putere calorică mai mică de 8.400 kJ/kg), precum şi costurile mai
ridicate ale acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere nu permit incinerarea la această
dată.
Planul NaŃional de Gestionare a Deşeurilor prevede că incinerarea deşeurilor
municipale în România va deveni fezabilă, din punct de vedere economic şi social, numai după
anul 2016, ca urmare a creşterii valorilor puterii calorice şi reducerii valorilor pentru umiditate şi
substanŃe organice.

7.3. DEŞEURI INDUSTRIALE

În cursul anului 2007, cantitatea de deşeuri generate de industria extractivă, energetică


şi prelucrătoare a fost de 272 milioane tone, din care, cea mai mare parte (78,98%) sunt
deşeuri rezultate din activităŃile de extracŃie (minerit) – 215 milioane tone, iar 57 milioane tone
sunt deşeuri generate din industrie energetică şi prelucrătoare.
Deşeurile nepericuloase generate pe principalele activităŃi economice, în perioada 2004
- 2007, sunt prezentate în tabelul 7.3.1.

171
Tabel 7.3.1. Deşeurile nepericuloase generate pe principalele activităŃi economice, în
perioada 2004 - 2007
Cantitatea *
Activitatea economică (mii tone)
2004 2005 2006 2007
Industria prelucrătoare 11.323,6 20.460,90 8.964,15 18.860,39
ProducŃia, transportul şi distribuŃia de 15.784,8 105.606,09 102.551,84 36.465,59
energie electrică şi termică, gaze şi apă
Captarea, tratarea şi distribuŃia apei 256,7 187,41 220,82 10,96
Alte activităŃi 219,8 595,96 483,92 1.494,34
Total 27.584,9 126.850,36 112.220,73 56.831,28
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului şi Institutul NaŃional de Statistică

Începând cu anul 2005, se observă o creştere a cantităŃii de deşeuri generată de la


producerea energiei electrice şi termice. Acest lucru se datorează faptului că, în anul 2004, s-au
înfiinŃat Societatea Comercială "Complexul Energetic Rovinari" S.A., Societatea Comercială
"Complexul Energetic Turceni" S.A. şi Societatea Comercială "Complexul Energetic Craiova"
S.A., prin reorganizarea SocietăŃii Comerciale de Producere a Energiei Electrice şi Termice
"Termoelectrica" S.A. şi a Companiei NaŃionale a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu (conform
H.G. nr. 103 din 29 ianuarie 2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităŃii de
producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit).
Deşeurile periculoase, generate în anul 2007, în cantitate de peste 419.079 tone, au
reprezentat 0,1% din totalul deşeurilor generate (inclusiv deşeuri din industria extractivă).
Majoritatea deşeurilor periculoase au fost eliminate prin depozitare, co-incinerare sau
incinerare în instalaŃiile proprii ale generatorilor sau în instalaŃii specializate aparŃinând
operatorilor privaŃi.
Deşeurile periculoase sunt definite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 78/2000
privind regimul deşeurilor aprobată prin Legea nr. 426/2001, modificată şi completată prin
O.U.G. nr. 61/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 27/2007.
Tipurile de deşeuri periculoase generate din activităŃile economico-sociale sunt
cuprinse în Lista privind deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, aprobată prin Hotărârea de
Guvern nr. 856/2002.
Prin natura lor, deşeurile periculoase au cel mai mare impact potenŃial asupra
mediului înconjurător şi sănătăŃii populaŃiei. łinând cont de proprietăŃile lor specifice (de
exemplu: inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca activităŃile de gestionare a
deşeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros.
Deşeurile periculoase generate în anul 2006, în cantitate de 1,05 milioane tone, au
reprezentat 0,33% din totalul deşeurilor generate (inclusiv deşeuri din industria extractivă).
Majoritatea deşeurilor periculoase au fost eliminate prin depozitare, co-incinerare sau
incinerare în instalaŃiile proprii ale generatorilor sau în instalaŃii specializate aparŃinând
operatorilor privaŃi.
CantităŃile de deşeuri periculoase generate de principalele activităŃi industriale în
perioada 2004 - 2007, sunt prezentate în tabelul 7.3.2.

172
Tabel 7.3.2. CantităŃile de deşeuri periculoase generate de principalele activităŃi
industriale, în perioada 2004 - 2007
Cantitate - mii tone-
Activitate economică
2004 2005 2006 2007
Industria extractivă 1.214,4 997,18 497,59 11,24
Industria de prelucrare a ŃiŃeiului,
431,1 419,72 226,35 37,89
cocsificarea cărbunelui
Fabricarea substanŃelor şi
55,8 41,95 47,11 53,33
produselor chimice
Industria metalurgică 383,5 95,43 168,76 121,62
Industria de maşini şi
39,8 14,83 33,05 26,67
echipamente
Industria mijloacelor de transport 23,5 30,72 26,19 45,39
Alte activităŃi 23,4 74,36 53,76 122,94
Total 2.262,8 1.733,97 1.052,81 419,08
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului şi Institutul NaŃional de Statistică

7.3.1. Depozite pentru deşeuri industriale

Toate cele 145 depozite neconforme pentru deşeuri periculoase şi nepericulose,


propuse pentru sistarea activităŃii de depozitare la 31.12.2006, au sistat activitatea, astfel că,
în cursul anului 2008, au fost în operare 88 depozite pentru deşeuri industriale periculoase şi
nepericuloase, din cele 233 depozite inventariate în anul 2004. La aceste depozite, se
adaugă 3 depozite conforme pentru deşeuri periculoase, astfel că, în cursul anului 2008, au
fost în operare 91 depozite pentru deşeuri industriale periculoase şi nepericulose, din care:
• 7 depozite pentru deşeuri industriale periculoase: 6 depozite conforme ale operatorilor
economici care îşi depozitează propriile deşeuri şi un depozit zonal, conform, operat de
S.C. VIVANI SALUBRITATE S.A. Slobozia;
• 80 depozite pentru deşeuri industriale nepericuloase, dintre care: 15 depozite conforme;
42 depozite neconforme, cu termen final de sistare a activităŃii la data de 16 iulie 2009;
22 depozite care utilizează instalaŃii de “hidro-transport” a deşeurilor sau care
depozitează deşeuri în stare lichidă şi deşeuri cu proprietăŃi corozive, oxidante; 5 iazuri
de decantare, din care sunt active doar două, în anul 2008
În cursul anului 2008, au fost în operare 7 depozite conforme pentru deşeuri
periculoase, 6 aparŃinând operatorilor economici care le utilizează pentru eliminarea
propriilor deşeuri (S.C. AUTOMOBILE DACIA Piteşti, S.C. DAEWOO AUTOMOBILE
Craiova, ALRO Slatina, Silcotub Zalău, S.C. Ductil Steel S.A. Buzău şi S.C. Terapia SA Cluj
Napoca) şi un depozit zonal de deşeuri periculoase aparŃinând S.C. Vivani Salubritate S.A.
Slobozia, care prestează servicii pentru terŃi.
Depozitele neconforme pentru deşeuri industriale nepericuloase, care aparŃin
operatorilor economici generatori de deşeuri şi care sunt utilizate pentru depozitarea
propriilor deşeuri, vor sista activitatea cel târziu la data de 16 iulie 2009. Pentru gestionarea
deşeurilor generate după acest termen, operatorii economici au stabilit alternativele de
gestionare astfel: valorificare, coincinerare, incinerare, depozitare pe depozite conforme
proprii sau depozitare pe depozite municipale conforme clasa b.
La începutul anului 2008, erau în operare 11 depozite pentru deşeuri nepericuloase
conforme cu prevederile Directivei 1999/31/CE şi 4 depozite pentru deşeuri nepericuloase,
care se vor conforma total, până la data de 16 iulie 2009. Aceste depozite aparŃin
operatorilor economici generatori de deşeuri şi sunt utilizate pentru depozitarea propriilor
deşeuri.

Depozite care utilizează instalaŃii de “hidro-transport” a deşeurilor sau care


depozitează deşeuri în stare lichidă şi deşeuri cu proprietăŃi corozive, oxidante

173
În urma inventarierii depozitelor de deşeuri, în anul 2004, au fost identificate un
numar de 23 de depozite care utilizează instalaŃii pe bază de “hidro-transport” al deşeurilor
(transport pe bază de apă) sau care depozitează deşeuri în stare lichidă precum şi deşeuri
cu anumite proprietăŃi (corozive, oxidante) neconforme cu cerinŃele Directivei 1999/31/CE,
atât din punct de vedere constructiv, cât şi a modului de acceptare a deşeurilor la
depozitare. Din cele cele 23 de depozite de deşeuri, 20 sunt depozite de zgură şi cenuşă
din industria energetică, două sunt iazuri de decantare din industria chimică şi un iaz de
decantare din industria metalurgică. Pentru aceste depozite, România a solicitat perioade de
tranziŃie privind interzicerea depozitării deşeurilor lichide şi a deşeurilor cu anumite
proprietaŃi, perioade cuprinse între 31.12.2007 şi 31.12.2013, în cursul cărora se vor aplica
diferite metode în vederea conformării. În marea majoritate, aceste depozite aparŃin
industriei energetice, care funcŃionează conform tehnologiilor proiectate cu mulŃi ani în urmă.
Astfel că aceste instalaŃii de depozitare nu au fost realizate conform cu cerinŃele directivei
privind depozitarea, nici din punct de vedere al deşeurilor admise la depozitare (lichide,
inflamabile, corozive etc.) şi nici din punct de vedere constructiv. Prin urmare, operatorii
acestor depozite vor trebui să se conformeze cu cerinŃele privind depozitarea deşeurilor, fie
prin colectarea uscată a cenuşii şi posibilităŃile de valorificare a acesteia sau, în cazul lipsei
solicitărilor, depunerea acesteia în depozite conforme, sub forma de „agregat” (amestec de
cenuşă, zgură, var şi ghips) sau ca „fluid dens” (raport de amestec solid/apa, 1/1,5).
Operatorii economici, care au în operare cele 23 de depozite de deşeuri, au început să facă
demersuri, fie pentru schimbarea combustibilului utilizat, fie pentru modificarea tehnologiei,
astfel încât să nu mai utilizeze instalaŃiile de “hidro-transport” a deşeurilor. Majoritatea dintre
aceştia au optat pentru tehnologia de depozitare a zgurii şi cenuşii sub formă de fluid dens
autoîntăritor, pentru acesta demarând elaborarea studiilor aferente.
Primul operator economic care s-a conformat, în ceea ce priveşte modul de
gestionare a deşeurilor lichide, a fost S.C. G.H.C.L. UPSOM ROMANIA S.A. Ocna Mureş,
care a sistat depozitarea la data de 31.12.2007, pe cele 3 depozite neconforme (depozitul
nr. 5 cu o suprafaŃă de 35,5 ha, depozitul nr. 6 cu o suprafaŃă de 38,6 ha şi depozitul de
urgenŃă cu o suprafaŃa de 18 ha). După data de 01.01.2008, deşeurile generate de acest
operator se depozitează conform cerinŃelor Directivei 1999/31/CE privind depozitarea
deşeurilor pe un depozit nou – depozitul Valea Socşoara.
La data de 31.12.2008, au fost planificate să își sisteze activitatea de depozitare a
deşeurilor lichide alte 3 depozite neconforme. Măsurile întreprinse de operatorii acestor 3
depozite, în vederea conformării, sunt descrise în continuare.
Depozitul de zgură şi cenuşă Cicani-Beterega, judeŃul Gorj, care aparține S.C.
Complexul Energetic Rovinari S.A.
S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., Cicani-Beterega din judeŃul Gorj, a obŃinut,
în data de 2 decembrie 2008, avizul de mediu pentru închiderea şi urmărirea post-închidere
a depozitului de zgură şi cenuşă Cicani-Beterega. Avizul include un program de conformare,
în care se prevede, pentru asigurarea stabilităŃii şi siguranŃei depozitului, acoperirea
suplimentară cu un strat de steril minier, până la sfârşitul lunii decembrie 2009. Depozitarea
cenuşii şi zgurii se va face în şlam dens pe un nou depozit conform – depozitul Gârla.
Depozitul de zgură şi cenuşă aparŃinând R.A.A.N. Drobeta - Turnu Severin –
Sucursala ROMAG - TERMO, Drobeta - Turnu Severin, judeŃul MehedinŃi
Operatorul depozitului a depus la A.P.M. MehedinŃi, documentaŃia tehnică în vederea
obŃinerii acordului de mediu pentru evacuarea în şlam dens a zgurii şi cenuşii.
Depozitarea zgurii şi cenuşii se realizează în prezent în depozitul existent, în
condiŃiile încadrării acestora într-un grad maxim de umiditate de 65%. Operatorul a depus
documentaŃia necesară actualizării autorizaŃiei integrate de mediu şi va lua măsurile
necesare pentru reducerea oricărui exces de apă (rezultat din procesul specific sau alte
surse) care intră în depozit.

Depozit de zgură şi cenuşă aparŃinând S.C. Termoelectrica S.A. – S.E. Doiceşti

174
S.C. Termoelectrica S.A. – S.E. Doiceşti, localitatea Doiceşti, judeŃul DâmboviŃa, a
sistat depozitarea zgurii şi cenuşii sub formă de hidroamestec.
Iazuri de decantare
În ceea ce privește cele 5 iazuri pentru care România a obținut perioade de tranziŃie
până la cel târziu 31 decembrie 2011, respectiv două pentru conformare (Valea Seşei şi
Valea Ştefancei) şi 3 pentru sistare (BăiŃa Ştei, Aurul Recea şi Ostra - Valea Straja), în anul
2007, situația a fost următoarea:
• pe 3 iazuri, activitatea de depozitare a fost sistată (iazul Aurul Recea – Transgold,
iazul Ostra – Valea Straja – Minbucovina Vatra Dornei şi iazul Valea Ştefancei – S.C.
Cupru Min Abrud);
• pe două iazuri, activitatea de depozitare a continuat (iazul Valea Şesei – S.C. Cupru
Min Abrud şi iazul FânaŃe – S.C. BăiŃa Ştei S.A.).

7.3.2 Incinerarea deşeurilor industriale

În cursul anului 2008, au fost în funcŃiune următoarele instalaŃii pentru incinerarea


deşeurilor industriale periculoase:
• 4 instalaŃii de incinerare aparŃinând la 3 operatori privaŃi din industrie, care
incinerează propriile deşeuri periculoase (S.N.P. PETROM Prahova, OLTCHIM
Râmnicu Vâlcea şi KOBER Piatra NeamŃ):
• S.N.P. Petrom Sucursala Petrobrazi deŃine două instalaŃii de incinerare
nămoluri cu o capacitate totală de 23.760 t/an;
• S.C. Oltchim S.A. Râmnicu Vâlcea deŃine o instalaŃie pentru incinerarea
reziduurilor organo-clorurate lichide provenite de la InstalaŃia Monomer, cu o
capacitate de 11.445 t/an;
• S.C. Kober S.R.L. Piatra NeamŃ deŃine o instalaŃie de incinerare pentru ape
chimice şi deşeuri solide (şlamuri, vopseluri, lacuri, răşini) rezultate din
activitatea proprie, cu o capacitate de 1.500 t/an.
• 10 instalaŃii existente pentru incinerarea deşeurilor periculoase aparŃinând operatorilor
privaŃi care incinerează pentru terŃi: PRO AIR CLEAN Timişoara, MONDECO
Suceava, ECOFIRE ConstanŃa, IF TEHNOLOGII Cluj Napoca, IRIDEX – Bucureşti,
GUARDIAN Craiova, SUPERSTAR RădăuŃi, PROD IMPORT Altân Tepe, ROSAL
ECOLOGIC ConstanŃa, AVAND Iaşi.
InstalaŃiile existente pentru co-incinerarea deşeurilor sunt:
• 7 instalaŃii de co-incinerare în cuptoare de ciment – autorizate pentru tratarea
deşeurilor periculoase solide şi lichide, după cum urmează:
• S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. Sucursala Bicaz;
• S.C. LAFARGE S.A. – punct de lucru MEDGIDIA;
• HOLCIM S.A. CÂMPULUNG;
• S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. – Sucursala Fieni;
• S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. – Sucursala Deva;
• HOLCIM S.A. Aleşd;
• S.C. LAFARGE S.A. Braşov – Hoghiz.

7.4. Deşeuri generate din activităŃi medicale

În anul 2008, la nivelul tuturor unităŃilor sanitare reprezentative din România,


cantitatea estimată de deşeuri rezultate din activitatea medicală a fost de 33.730 tone/an
deşeuri, din care 20.811 tone/an deşeuri asimilabile cu cele menajere, 10.427 tone/an
deşeuri infecŃioase periculoase, iar 2.491 tone/an deşeuri înŃepătoare/ tăietoare periculoase.
Din cantitatea totală de deşeuri produse în unităŃile sanitare, 75 - 90% sunt deşeuri
nepericuloase, asimilabile cu cele menajere şi numai 10 - 25% sunt deşeuri periculoase.

175
Tabel 7.4.1. EvoluŃia cantităŃilor de deşeuri medicale periculoase, în perioada 2004 - 2008
Valori medii
Anul Nivelul de estimare CantităŃi medii estimate (t/an)
(t/an)
41 judeŃe 15.063
2004 17.553
Municipiul Bucureşti 2.490
41 judeŃe 13.466
2005 15.226
Municipiul Bucureşti 1.760
41 judeŃe 13.193
2006 14.837
Municipiul Bucureşti 1.644
41 judeŃe 12.373
2007 14.080
Municipiul Bucureşti 1.707
41 judeŃe 10.864
2008 12.918
Municipiul Bucureşti 2.054
Sursa: Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

Figura 7.4.1. EvoluŃia cantităŃilor de deşeuri medicale periculoase, în perioada 2005 – 2008

15.500 15.226
14.837

15.000
14.080
14.500

14.000
tone

13.500
12.918
13.000

12.500

12.000

11.500
2005 2006 2007 2008

Sursa: Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

În prezent, există 80 agenŃi economici autorizaŃi sau în curs de autorizare pentru


transportul deşeurilor medicale periculoase.
În decursul anului 2008, au fost închise 58 de crematorii la nivel naŃional. Datorită
acestor măsuri intreprinse, unităŃile sanitare au optat pentru externalizarea servicilor de
eliminare finală. În anul 2008, procentul unităŃilor sanitare care au optat pentru
externalizarea serviciilor de tratare/eliminare finală a deşeurilor periculoase a crescut cu
18% faŃă de anul 2007, din care 15% au optat pentru neutralizare şi 3% pentru incinerare.

7.5. FLUXURI SPECIALE DE DEŞEURI

7.5.1. Nămoluri

Nămolurile rezultate din staŃiile de epurare orăşeneşti sunt considerate deşeuri şi


intră sub incidenŃa reglementărilor referitoare la deşeuri.
Nămolurile rezultate din staŃiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti provin din
diferite etape ale proceselor de epurare. Ele conŃin, atât compuşi cu valoare agricolă (materii
organice, azot, forfor, potasiu şi în cantităŃi mici calciu, sulf şi magneziu), cât şi poluanŃi ca:

176
metale grele, substanŃe organice toxice şi agenŃi patogeni. Caracteristicile nămolurilor
depind de gradul de poluare şi natura poluanŃilor din apele uzate supuse epurării şi de
metodele de tratare a nămolurilor. Înainte de valorificare sau eliminare, nămolurile trebuie să
fie supuse tratării, cu scopul de a reduce conŃinutul de apă, proprietăŃile de fermentare şi
prezenŃa agenŃilor patogeni. Unele operaŃii de tratare se fac în staŃia de epurare, de exemplu
îngroşarea, stabilizarea, deshidratarea, dezinfecŃia sau uscarea termică. Nămolul poate
suferi unul sau mai multe dintre aceste procedee de tratare. Nămolul tratat poate fi utilizat
sau eliminat, cel mai frecvent, în trei moduri: utilizarea în agricultură, incinerarea sau
depozitarea în depozite de deşeuri, funcŃie de proprietăŃile nămolului, precum şi de opŃiunea
operatorului staŃiei de epurare. Există şi alte metode de eliminare şi valorificare, dar sunt mai
puŃin utilizate, cum sunt: utilizarea în silvicultură, ameliorarea terenurilor, oxidarea umedă,
piroliza şi gazeificarea.
Utilizarea în agricultură a nămolurilor este o practică veche în Uniunea Europeană
datorită simplicităŃii şi economicităŃii acesteia. Directiva 86/278/EEC privind protecŃia
mediului şi în special a solurilor când se utilizează nămoluri de la staŃiile de epurare în
agricultură, stabileşte cerinŃele minime de calitate, atât pentru pentru nămolul utilizat în
agricultură, cât şi pentru solul pe care se aplică nămol, şi defineşte cerinŃele de monitorizare
când namolul este împrăştiat pe terenurile agricole. Reciclarea nămolurilor în agricultură
prezintă avantajul că se înlocuiesc fertilizanŃii convenŃionali cu cei din nămoluri şi se
îmbunătăŃesc proprietăŃile fizice şi organice ale solului, prin aportul de substanŃe organice
stabilizate. Însă, utilizarea nămolului în agricultură implică şi introducerea în sol a poluanŃilor
conŃinuŃi de nămoluri. Îngrijorările printre fermierii, comercianŃii şi consumatorii din Ńările
Uniunii Europene, privind potenŃialele riscuri asupra sănătăŃii umane şi a animalelor asociate
cu utilizarea nămolului pe terenurile agricole şi posibilele implicaŃii în lanŃul alimentar, au
condus la apariŃia, în ultimii ani, a unor dificultăŃi în aplicarea nămolului pe terenurile
agricole. Intensificarea acestor îngrijorări, care au condus în unele state la interzicerea
utilizării nămolului pe terenurile agricole, conduce, în mod imperativ, la găsirea unor noi
oportunităŃi de valorificare şi căi de eliminare a nămolului rezultat în staŃiile de epurare. Pe
acest fond, a avut loc o sporire a interesului general privind gestionarea acestei categorii de
deşeuri, concretizată în numeroasele dezbateri internaŃionale. Pe fondul acestora, Comisia
Europeană are în vedere revizuirea Directivei 86/278/CEE privind utilizarea nămolurilor în
agricultură. Revizuirea va lua în considerare ultimele dezvoltări în procesele privind tratarea
apei uzate, rezultatele cercetărilor recente referitoare la efectele metalelor grele în sol şi
asupra microorganismelor, compuşii organici prezenŃi în nămol, riscul contaminării oamenilor
şi animalelor prin agenŃii patogeni conŃinuŃi de nămol şi îngrijorările, exprimate de industria
agroalimentară şi marea majoritate a comercianŃilor, privind siguranŃa utilizării nămolului în
agricultură, preconizându-se o extindere a utilizării nămolului în scopuri non agricole.
O altă practică utilizată pentru gestionarea nămolurilor este incinerarea. În prezent,
aproximativ 15% din cantitatea de nămol generată în Europa este eliminată pe această cale.
Cum utilizarea în agricultură a nămolului, prin aplicarea directă, precum şi
depozitarea acestuia, sunt subiectul unor restricŃii din ce în ce mai mari, se aşteaptă ca
incinerarea să ia amploare în următoarea perioadă. Incinerarea nămolului se poate realiza în
incineratoare special construite pentru acest scop sau în incineratore pentru deşeuri
municipale sub anumite condiŃii specifice. O altă opŃiune este coincinerarea nămolului în
cuptoarele de ciment deorece acestea, după o prealabilă uscare, au o valoare calorică
înaltă. Industria cimentului din Romînia are în lucru un studiu pentru utilizarea nămolurilor
rezultate din staŃiile de epurare ca materie primă alternativă în cuptoarele de clincher, pentru
înlocuirea unei părŃi din argilă. Studiul se realizează pentru judeŃele limitrofe fabricilor de
ciment, acesta cuprinzând referiri la calitatea nămolului şi cantitatea ce va putea fi utilizată în
acest proces.
În conformitate cu ierarhia deşeurilor, depozitarea este considerată ca ultimă
opŃiune între metodele utilizate pentru gestionarea nămolurilor, fiind recomandată doar în
cazul în care nu există altă cale de eliminare sau de valorificare a nămolului.
Până nu demult, depozitarea nămolului a fost calea cea mai utilizată de eliminare a
nămolului, în special şi datorită costului scăzut a acestei metode. Există două alternative de

177
eliminarea nămolului prin depozitare: monodepozite, unde este depozitat numai nămolul
rezultat din staŃiile de epurare municipale, şi depozite mixte în care nămolul de epurare este
depozitat împreună cu alte deşeuri municipale.
În România, în agricultură, nămolul de epurare s-a utilizat doar în câteva proiecte
experimentale, a căror rezultate sunt, mai mult sau mai puŃin, cunoscute. În plus, literatura
de specialitate este destul de săracă în România, în domeniul tratării şi valorificării nămolului
rezultat din staŃiile de epurare a apelor uzate orăşenesti. Prin urmare, în prezent, nu există
informaŃii suficiente legate de producŃia de nămol şi nu există experinŃă în această practică
pentru a lua o decizie în ceea ce priveşte alegerea sa ca alternativă de gestionare a
nămolului.
Cadrul legal pentru valorificarea agricolă a nămolului a fost creat prin transpunerea
Directivei 86/278 privind protecŃia mediului şi, în particular, a solului, atunci când se
utilizează nămolurile de epurare în agricultură, respectiv prin Ordinul M.M.G.A. nr. 344/2004.
Limitele stabilite în acest act normativ pentru metalele grele sunt mai mici decât cele
prevăzute în Directiva 86/278/CEE avându-se în vedere proiectul de amendare a acesteia.
Tot din acest considerent s-au stabilit şi valori limită pentru câŃiva compuşi organici,
(cum sunt: AOX, HAP, PCB). Pentru alte elemene poluante care nu sunt cuprinse în ordin,
restricŃiile de utilizare vor fi stabilite de autoritatea teritorială de protecŃie a mediului, pe baza
studiilor efectuate de institute de cercetare, pentru fiecare staŃie de epurare. Ordinul nr.
344/2004 nu face nici o referire la conŃinutul agenŃilor patogeni din nămol, factor care
infuenŃează în cea mai mare măsură restricŃiile privind utilizarea nămolului pe terenurile
agricole.
Conform O.M. nr. 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecŃia
mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură,
producătorul de nămol, în speŃă operatorul staŃiei de epurare a apelor uzate, este reponsabil
de tot ceea ce priveşte calitatea, cantitatea, transportul, împrăştierea nămolului pe
suprafeŃele agricole precum şi efectele acestuia asupra mediului şi sănătăŃii omului după
utilizare.
A.N.P.M. colectează anual date privind cantităŃile de nămoluri generate în staŃiile de
epurare precum şi modul de gestionare a acestora. Din datele existente privind staŃiile de
epurare a apelor uzate orăşeneşti şi caracterisiticile nămolului rezultat, s-a evidenŃiat
calitatea inadecvată pentru împrăştierea pe terenurile agricole a nămolurilor generate în
majoritatea staŃiilor de epurare existente. Deoarece multe întreprinderi îşi deversează apele
uzate industriale în sistemele de canalizare orăşeneşti precum şi datorită tratamentului
insuficient al acestuia, nămolul rezultat în urma epurării acestor ape nu îndeplineşte
condiŃiile necesare pentru utilizarea în agricultură. Sunt necesare investiŃii importante pentru
construirea unor instalaŃii adecvate de tratare a nămolului rezultat din staŃiile de epurare
pentru ca acesta să poată fi utilizat în agricultură, investiŃii legate de construirea noilor staŃii
de epurare sau de modernizarea celor existente. MenŃionăm că aceste investiŃii au fost
prevăzute în POS Mediu, la axa prioritară nr. 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de
apă şi apă uzată”.
În prezent, Romania se află în plin proces de construcŃie şi modernizare a sistemelor
de canalizare şi epurare a apelor uzate conform cerinŃelor H.G. nr. 188/2002 pentru
aprobarea normelor privind condiŃiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, care
transpune Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orăşeneşti. În conformitate cu
obligaŃiile asumate în procesul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană,
România trebuie să se conformeze cu prevederile Directivei 91/271/CE privind epurarea
apelor uzate urbane, până în anul 2018.
Implementarea Directivei 91/271/CEE va aduce îmbunătăŃiri în ceea ce priveşte
calitatea apei râurilor din România, prin epurarea apei uzate municipale înainte de evacuare
în mediu. Implementarea directivei apei uzate a avut şi va avea ca impact creşterea
volumului de nămol în toate Ńările Uniunii Europene, prin urmare şi în România.
La nivelul anului 2007 (datele pentru anul 2008 sunt în curs de colectare), în
România s-a generat o cantitate de circa140 mii tone de substanŃă uscată. Datele au fost
colectate de la 243 de staŃii de epurare orăşeneşti din România, cu menŃiunea că, în cea

178
mai mare parte, cantităŃile sunt estimate în baza unor calcule teoretice, funcŃie de debitele
apelor uzate intrate în staŃia de epurare. Rezultatele obŃinute în urma centralizării datelor din
chestionare sunt prezentate în continuare.

Tabel 7.5.1. CantităŃi de nămoluri generate de la staŃiile de epurare municipale


Nămol Nămol Nămol
Nămol uscat Nămol mixt TOTAL
primar secundar chimic
(tone)
37.643 18.033 0,00 83.173 138.849
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

În majoritatea cazurilor, schema staŃiilor de epurare este de tip clasic, compusă din
grătare rare şi dese, deznisipatoare şi separatoare de grăsimi, decantoare primare, bazine
de aerare (cel mai frecvent cu aerare pneumatică cu bule medii sau cu aeratoare mecanice)
şi decantoare secundare, pe linia apei. Linia nămolului din staŃiile de epurare existente
funcŃionează deficitar sau este scoasă din funcŃiune, aceasta fiind alcătuită din îngroşătoare
gravitaŃionale, rezervoare de fermentare a nămolurilor şi platforme de uscare. În staŃiile mari
de epurare, există o evidenŃă a cantităŃilor de nămol produs şi date privind caracteristicile
generale ale acestora: conŃinutul de substanŃă uscată, umiditatea şi conŃinutul de substanŃe
volatile, respectiv conŃinutul de substanŃe volatile. În foarte puŃine staŃii mari (de exemplu:
Oradea, Târgu Mureş, Piteşti, Slobozia), se analizează şi conŃinutul de metale grele (Zn, Cu,
Ni, Pb, Cr, Hg, As, Se, Mo). În prezent, cea mai mare parte a nămolului generat de la
epurarea apelor uzate orăşeneşti este tratat insuficient şi este depozitat direct pe platforme
de uscare, singura tratare a nămolului fiind o deshidratare naturală.
În ceea ce priveşte utilizarea în agricultură, în mod practic, în prezent, nămolurile de
epurare nu se folosesc în acest scop. Sunt preluate de fermele agricole sau agricultori
particulari doar nămolurile prelucrate din staŃiile de epurare a apelor uzate din zootehnie
(rezultate de la crescătoriile de animale). În rest, nămolurile sunt depozitate în diferite locuri,
pe platforme de deshidratare sau alte terenuri aparŃinând staŃiei de epurare, de unde
periodic, se transportă la depozitele de deşeuri municipale.
Referitor la gestionarea nămolurilor de la staŃiile de epurare municipale, în tabelul
7.5.2. se prezintă modalităŃile utilizate şi cantităŃile gestionate.

Tabel 7.5.2. CantităŃi de nămoluri utilizate, de la staŃiile de epurare municipale


ModalităŃi de gestionare CantităŃi (tone)
Depozitate pe depozite de deşeuri 12.630
Incinerare 0
Depozitare în stoc propriu 125.737
Alte forme de eliminare 0
Folosite în agricultură 282
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

Implementarea Directivei nr. 91/271/CE privind epurarea apei uzate orăşeneşti va


avea ca impact creşterea cantităŃii de nămol, prin urmare toate autorităŃile locale din
România îşi vor pune aceeaşi întrebare: „cum eliminăm acest nămol în siguranŃă?”. Acesta
deorece, nu cantitatea de nămol generată face ca nămolul să fie o categorie de deşeuri
prioritară, ci conŃinutul acestuia în nutrienŃi, precum şi în metale grele, agenŃi patogeni sau
alŃi poluanŃi. Depozitarea este, în mod practic, singura cale de eliminare a nămolului în
România. Având în vedere restricŃiile privind depozitarea deşeurilor, aceasta este soluŃia pe
termen scurt pentru eliminarea nămolului, de aceea este necesară evaluarea unor
alterantive pe teremen lung, printre care şi utilizarea în scopuri agricole. Datorită conŃinutului
său în nutrienŃi şi materie organică, nămolul odată aplicat pe teren poate substitui fertilizanŃii
minerali şi poate îmbunătăŃi proprietăŃile fizice ale solului. Dar prezenŃa metalelor grele, a
compuşilor organici, precum şi a agenŃilor patogeni, limitează utilizarea nămolului pe

179
terenurile agricole. Pentru a identifica cele mai viabile opŃiuni de gestionare a nămolului
generat în staŃiile de epurare, este necesară elaborarea unei strategii naŃionale şi regionale
de gestionare a nămolului provenit de la staŃiile de epurare orăşeneşti, în concordanŃă cu
legislaŃia naŃională şi cu cea a Uniunii Europene.
Pentru a încuraja reciclarea nămolului în agricultură, trebuie să fie luat în considerare
următorul aspect: dezvoltarea reciclării nămolului în agricultură depinde, în linii mari, de
posibilităŃile de îmbunătăŃire a calităŃii nămolului şi de creşterea încrederii în calitatea
nămolului. Acesta implică prevenirea la sursă a poluării apei uzate, prin reducerea surselor
posibile de metale grele sau compuşi organici, la intrarea în sistemul de canalizare şi
îmbunătăŃirea metodelor de tratare a nămolului, precum şi asigurarea monitorizării calităŃii
nămolului. Aceste soluŃii tehnice cer investiŃii majore companiilor de tratare a apei uzate sau
autorităŃilor locale pentru schimbările în metodele de tratarea a apei uzate.

7.5.2. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE)

Principalele obiective al H.G. nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice


şi electronice (DEEE) sunt:
• prevenirea apariŃiei deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi reutilizarea,
reciclarea şi alte forme de valorificare a acestor tipuri de deşeuri, pentru a reduce, în
cea mai mare măsură, cantitatea de deşeuri eliminate;
• îmbunătăŃirea performanŃei de mediu a tuturor operatorilor implicaŃi în ciclul de viaŃă al
EEE (producători, distribuitori şi consumatori) şi, în mod special, a agenŃilor economici
direct implicaŃi în tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
H.G. nr. 448/2005 privind DEEE se aplică categoriilor de echipamente electrice şi
electronice (conform tabelului 7.5.3.), cu condiŃia ca acestea să nu fie părŃi componente a
unui alt tip de echipament, ce nu intră sub incidenŃa hotărârii menŃionate.

Tabel 7.5.3. Categorii de echipamente electrice şi electronice (EEE)


Categoria 1 Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
Categoria 2 Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
Categoria 3 Echipamente informatice şi de telecomunicaŃii
Categoria 4 Echipamente de larg consum
Categoria 5 Echipamente de iluminat
Categoria 6 Unelte electrice şi electronice
Categoria 7 Jucării, echipamente sportive şi de agrement
Categoria 8 Dispozitive medicale (cu excepŃia tuturor produselor implantate şi infectate)
Categoria 9 Instrumente de supraveghere şi control
Categoria 10 Distribuitoare automate

Rolul AgenŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia Mediului constă în:


• înregistrarea producătorilor;
• implementarea obiectivelor H.G. nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente
electrice şi electronice care transpune Directiva 2002/96/EC;
• autorizarea OrganizaŃiilor colective – asigurarea secretariatului Comisiei;
• întocmirea rapoartelor şi transmiterea acestora la Comisia Europeană.
Pot introduce pe piaŃă echipamente electrice şi electronice numai producătorii
înregistraŃi în Registrul Producătorilor şi Importatorilor de EEE, constituit la A.N.P.M.
La începutul anului 2006, s-a demarat procedura de înregistrare a producătorilor de
echipamente electrice şi electronice în Registrul Producătorilor şi Importatorilor de
Echipamente Electrice şi Electronice, conform cerinŃelor legislaŃiei în vigoare. Până la
sfârşitul anului 2008, s-au înregistrat 1.004 producători de echipamente electrice şi
electronice (EEE). DistribuŃia acestora, în funcŃie de tipurile de EEE puse pe piaŃă, este
prezentată în figura 7.5.1.

180
Figura 7.5.1. DistribuŃia producătorilor, în funcŃie de tipurile echipamentelor electrice
şi electronice puse pe piaŃă
160
49

22
33 1.424,41
125
183

155 1.077,53
210

categoria 1 categoria 2 categoria 3 categoria 4 categoria 5 categoria 6


categoria 7 categoria 8 categoria 9 categoria 10

Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

În anul 2007, a fost pusă pe piaŃă o cantitate de 217.811,5 tone EEE. DistribuŃia
acesteia, pe categorii, este prezentată în tabelul 7.5.4.

Tabel 7.5.4. DistribuŃia pe categorii a EEE, puse pe piaŃă în anul 2007


Categorie Cantitate (tone)
1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni 98.771,8
2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni 8.605,777
3. Echipamente informatice şi de telecomunicaŃii 62.822,53
4. Echipamente de larg consum 38.096,6
5. Echipamente de iluminat 2.158,467
6. Unelte electrice şi electronice 5.071,159
7. Jucării, echipamente sportive şi de agrement 1.159,55
8. Dispozitive medicale (cu excepŃia tuturor produselor implantate
şi infectate) 94,5356
9. Instrumente de supraveghere şi control 540,4548
10. Distribuitoare automate 490,67
Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

În vederea realizări obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi


valorificare a DEEE, producătorii pot acŃiona în următoarele moduri:
• individual, utilizând propriile resurse;
• prin transferarea acestor responsabilităŃi, pe bază de contract, către un operator
economic legal constituit şi autorizat în acest sens.
Au obŃinut LicenŃa de operare în vederea preluării responsabilităŃii privind realizarea
obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice următoarele AsociaŃii:
• ECO TIC – autorizată pentru categoriile 1, 2, 3, 4, 6, 7, 9, 10;
• ROREC – autorizată pentru toate categoriile, cu excepŃia 5 b – f;
• RECOLAMP – autorizată pentru categoriile 5 b – f;
• ENVIRON – autorizată pentru toate categoriile, cu excepŃia 5 b – f;
• CCR ROMANIA – autorizată pentru categoriile 1 – 10.
Producătorii sau OrganizaŃiile colective autorizate sunt obligaŃi să Ńină un registru şi
să raporteze către A.N.P.M., anual, până la data de 30 aprilie, următoarele:

181
• cantitatea de EEE pusă pe piaŃă;
• cantitatea de DEEE colectată;
• modul de gestionare a DEEE colectate.
AutorităŃile AdministraŃiei Publice Locale şi operatorii economici care administrează
puncte de colectare a DEEE, raportează la A.P.M., anual, până la data de 30 aprilie,
următoarele:
• cantitatea de DEEE colectată;
• modul de gestionare a DEEE colectate.
Operatorii economici care tratează, reciclează sau valorifică DEEE, raportează la
A.P.M., anual, până la data de 30 aprilie, informaŃii privind cantităŃile de DEEE preluate, din
care:
• cantitatea de deşeuri valorificabile rezultate din procesare (pe categorii de materiale şi
substanŃe);
• cantitatea de deşeuri nevalorificabile destinate eliminării;
• cantitatea de deşeuri tratate în Ńară;
• cantitatea de deşeuri exportate pentru a fi tratate în alte state.
Raportările Producătorilor, OrganizaŃiilor colective, ale AutorităŃilor AdministraŃiei
Publice Locale şi a operatorilor economici, se constituie într-o Bază de date naŃională,
organizată la A.N.P.M.
Sinteza datelor EEE şi DEEE la nivel naŃional este parte componentă a Rapoartelor
privind aplicarea prevederilor Directivei 2002/96/EC privind deşeurile de echipamente
electrice şi electronice, transmise Comisiei Europene.
În anul 2007 (datele pentru anul 2008 sunt în curs de prelucrare şi validare) au fost
colectate 3.286,85 tone DEEE. DistribuŃia, în funcŃie de categorie, este prezentată în figura
7.5.2.

Figura 7.5.2. DistribuŃia şi cantităŃile, în funcŃie de categorie, a DEEE colectate, în


anul 2007

15,14
110,58 39,00
2,68
8,64 2,20
505,94
1.424,41

1.077,53
100,72

Categoria 1 Categoria 2 Categoria 3 Categoria 4 Categoria 5


Categoria 6 Categoria 7 Categoria 8 Categoria 9 Categoria 10

Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

Din cantitatea de 3.286,85 tone DEEE colectate, 3.067,71 tone au fost colectate prin
punctele de colectare, 219,14 tone prin magazine şi alte surse.

Figura 7.5.3. CantităŃi de DEEE colectate în anul 2007, la nivel regional

182
Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov 873,67

Regiunea 7 Centru 365,449

Regiunea 6 Nord Vest 204,2

Regiunea 5 Vest 274,97

Regiunea 4 Sud Vest - Oltenia 71,251

Regiunea 3 Sud - Muntenia 249,18

Regiunea 2 Sud Est 404,95

Regiunea 1 Nord Est 624,04

0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1.00
(tone) 0

Sursa: AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului

Din cantitatea totală colectată, 8% a fost tratată, restul aflându-se, la sfârşitul anului
2007, în stoc la operatorii economici colectori/tratatori.

7.5.3. Vehicule scoase din uz (VSU)

Operatorii economici implicaŃi în implementarea Directivei 2000/53/CE, transpună în


legislaŃia naŃională prin H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, cu
modificările şi completările ulterioare, sunt: producatorii, distribuitorii, colectorii, companiile
de asigurări, precum şi operatorii care au ca obiect de activitate tratarea, recuperarea,
reciclarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor şi materialelor acestora.
Începând cu anul 2007, operatorii economici sunt obligaŃi să asigure atingerea
următoarelor obiective de reciclare şi valorificare:
• reutilizarea şi valorificarea a cel puŃin 75% din masa medie pe vehicul şi an, a
vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980;
• reutilizarea şi valorificarea a cel puŃin 85% din masa medie pe vehicul şi an, a
vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980;
• reutilizarea şi reciclarea a 70% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate
înainte de 1 ianuarie 1980;
• reutilizarea şi reciclarea a 80% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate
începând cu data de 1 ianuarie 1980.
Începând cu 1 ianuarie 2015, operatorii economici trebuie să asigure realizarea
următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol:
• reutilizarea şi valorificarea a cel puŃin 95% din masa medie pe vehicul şi an, pentru
toate vehiculele scoase din uz;
• reutilizarea şi reciclarea a cel puŃin 85% din masa medie pe vehicul şi an, pentru toate
vehiculele scoase din uz.
În scopul monitorizării atingerii obiectivelor prevăzute mai sus, operatorii economici,
care desfăşoară operaŃiuni de tratare a vehiculelor scoase din uz, au obligaŃia de a transmite
autorităŃilor teritoriale pentru protecŃia mediului, formularele prevăzute în Anexa nr. 2 a H.G.

183
nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, completate pentru anul
precedent, până la data de 15 martie a anului în curs.
A.N.P.M. solicită anual operatorilor economici, prin intermediul A.P.M.-urilor,
următoarele date:
• numărul certificatului de distrugere emis pentru fiecare vehicul scos din uz colectat;
• numărul de vehicule scose din uz colectate pe categoriile M1 şi N1;
• masa vehiculului din documentele de înmatriculare pentru fiecare vehicul scos din uz
şi seria şasiului aferent;
• anul de fabricaŃie (înainte sau după 1980) pentru fiecare vehicul scos din uz;
• greutatea la recepŃie pentru fiecare vehicul scos din uz;
• cantităŃile de materiale rezultate de la depoluarea şi dezmembrarea VSU, materialele
rezultate din tocarea vehiculelor scose din uz în România, masa totală a vehiculelor
scoase din uz şi exportate, pe Ńară, şi masa totală a părŃilor vehiculelor scoase din uz
din România şi exportate pentru tratare ulterioară (reciclate/eliminate);
• cantităŃile sunt raportate doar pentru VSU tratate;
• cantităŃile raportate de fiecare operator economic, provin din registre de operare, note
de cântar şi documente contabile.
Operatorii economici trebuie să deŃină registrele de operare care conŃin:
• copii ale certificatelor de distrugere;
• inventarele şi locaŃiile, pe tipuri şi cantităŃi, ale tuturor substanŃelor, materialelor şi
componentelor rezultate în urma operaŃiunilor de pretratare şi tratare a vehiculelor
uzate;
• evidenŃa tuturor deşeurilor reciclate sau eliminate, precum şi informaŃii privind
componentele reutilizate;
• informaŃii privind fluxurile de deşeuri din alte domenii de activitate ale unităŃii, care vor
fi eliminate împreună cu fluxurile de deşeuri rezultate de la gestionarea vehiculelor
scoase din uz;
• probleme în funcŃionare, cauzele acestora şi măsurile luate pentru soluŃionarea
acestora.
SituaŃia actuală a pieŃei naŃionale de vehicule este următoarea:
• numărul de vehicule noi puse pe piaŃa naŃională, în anul 2007, a fost, pentru categoria
M1, de 315.621 unităŃi, şi pentru categoria N1, de 32.721 unităŃi; aceste date provin
din raportul proiectului PHARE RO 2005/017-553.03.03/02.03 „AsistenŃă în
promovarea soluŃiilor referitoare la reciclarea şi folosirea materialelor reciclate
provenite de la vehiculele scoase din uz”;
• numărul de vehicule scose din uz, exportate în Ńările Uniunii Europene, în anul 2007, a
fost zero;
• numărul de vehicule scose din uz, exportate în Ńările non-UE, în anul 2007, a fost zero.
Parcul de vehicule scoase din uz pe teritoriul Romaniei, este următorul:
• numărul total de vehicule scose din uz, colectate la nivel naŃional, în anul 2007, a fost
de 38.202 unităŃi, şi pentru care au fost emise certificate de distrugere; aceste date
provin de la operatorii economici autorizaŃi pentru colectarea VSU;
• masa vehiculelor scose din uz, pentru care s-au emis certificate de distrugere şi care
au fost exportate în Ńările Uniunii Europene, în anul 2007, a fost zero; România a
exportat numai părŃi componete (caroserii) provenind din vehicule scose din uz, pentru
care au fost emise certificate de distrugere, conform legislaŃiei in vigoare;
• masa vehiculelor scose din uz, pentru care s-au emis certificate de distrugere şi care
au fost exportate în Ńările non-UE, în anul 2007, a fost zero.
La sfârşitul anului 2007, îşi desfăşurau activitatea un număr de 177 operatori
economici autorizaŃi pentru colectarea VSU, însumând 197 puncte de lucru.
Producătorii de vehicule, în număr de 31, şi-au constituit reŃelele de colectare a VSU
uniform răspândite în teritoriu.

184
Lista operatorilor economici autorizaŃi să desfăşoare activităŃi de colectare şi/sau
tratare a vehiculelor scoase din uz, se află pe site-ul AgenŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia
Mediului.

7.5.4. Uleiuri uzate

Conform H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, producătorii şi


importatorii de uleiuri, sunt obligaŃi să asigure organizarea sistemului de gestionare a
uleiurilor uzate, corespunzator cantităŃilor şi tipurilor de uleiuri introduse pe piaŃă. Această
obligaŃie se poate realiza individual sau prin terŃii indicaŃi autorităŃilor publice centrale pentru
protecŃia mediului, de către persoanele responsabile.
În scopul stabilirii unui sistem coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoanele
responsabile pot încheia acorduri voluntare cu autorităŃile publice centrale şi/sau locale.
Urmare a analizei raportărilor din anul 2008, transmise de producatorii şi importatorii
de uleiuri, s-au constatat următoarele:
• nu există nici un acord voluntar încheiat;
• 11 producatori interni de uleiuri au raportat operatorii economici prin care
comercializează uleiul introdus pe piaŃă şi cantităŃile de uleiuri uzate preluate în
numele lor (în numele persoanelor responsabile);
• 35 importatori de uleiuri au raportat operatorii economici prin care comercializează
uleiul introdus pe piaŃă şi cantităŃile de uleiuri uzate preluate în numele lor (în numele
persoanelor responsabile);
Cei 11 producatori interni de uleiuri, inventariaŃi de agenŃiile judeŃene pentru protecŃia
mediului, au introdus pe piată cantitatea de 54.397 t ulei proaspăt, iar operatorii economici
care au fost raportaŃi de producătorii interni ca fiind cei care au comercializat această
cantitate de ulei (distribuitorii producătorilor interni), au colectat, în numele producătorilor
interni, în anul 2008, cantitatea de 2.271 t de ulei uzat.
La nivel naŃional, în anul 2008, au fost inventariaŃi de agenŃiile judeŃene pentru
protecŃia mediului, 35 de operatori economici importatori, care au introdus pe piaŃă
cantitatea de 31.244 t ulei proaspăt, iar operatorii economici care au fost raportaŃi de
producătorii interni, ca fiind cei care au comercializat această cantitate de ulei (distribuitorii
producătorilor interni), au colectat, în numele producătorilor interni, în anul 2008, cantitatea
de 116 t de ulei uzat.
Au fost identificaŃi de agenŃiile judeŃene pentru protecŃia mediului şi inventariaŃi, 1.321
de agenŃi economici generatori de uleiuri uzate la nivel naŃional, care, în anul 2008, au
raportat cantitatea de 29.569 t de uleiuri proaspete utilizate şi au generat cantitatea de
10.493 t de uleiuri uzate.
Din cei 1.321 de operatori economici generatori de uleiuri uzate, în anul 2008, un
numar de 186 de operatori economici au raportat că 377 t de ulei uzat a fost reutilizată în
diferite scopuri (3,6% din cantitatea de ulei uzat generată).
Cantitatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice se regăseşte la:
• service-urile auto precum şi la persoanele fizice autorizate de R.A.R. pentru
desfăşurarea activităŃii de schimb de consumabile;
• staŃiile de distribuŃie a produselor petroliere;
• alŃi operatori economici care comercializează uleiuri de motor şi de transmisie.
Cantitatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice, în anul 2008, a fost de
2.653 t.
La nivel naŃional, în anul 2008, au fost inventariate 685 de staŃii de distribuŃie a
produselor petroliere funcŃionale, care au colectat 7 t ulei uzat.
În urma analizei raportării pe anul 2008, a rezultat un număr de 65 de operatori
economici care au colectat uleiuri uzate, iar cantitatea de ulei uzat colectată de aceştia a fost
de 6.679 t.
În concluzie, cantitatea totala de ulei uzat colectată în anul 2008, este formată din:

185
• cantitatea colectată de operatorii economici autorizaŃi numai pentru colectarea
uleiurilor uzate, care este de 6.679 t;
• cantitatea primită în vederea reutilizării, 378 t;
• cantitatea primită în vederea valorificării prin co-incinerare, 1.470 t;
• cantitatea primită în vederea valorificării prin alte modalităŃi decât co-incinerare sau
regenerare, 11.397 t;
• cantitatea primită în vederea valorificării prin combustie în centrale termice, 180t;
• cantitatea primită în vederea eliminării prin incinerare, 36 t.
În ceea ce priveşte valorificarea uleiurilor uzate, legislaŃia în vigoare prevede
următoarele:
• valorificarea uleiurilor uzate se realizează cu prioritate prin regenerare, în cazul în care
uleiurile uzate se pretează acestei operaŃii;
• în cazul în care condiŃiile tehnice şi economice fac neviabilă regenerarea, valorificarea
uleiurilor uzate se realizează prin coincinerare şi prin alte operaŃii de valorificare, fără a
pune în pericol sănătatea umană şi fără a utiliza metode sau procedee susceptibile de
a prejudicia mediul.
În România, în prezent, nu sunt instalaŃii funcŃionale, conform legislaŃiei în vigoare şi
a normelor europene, pentru regenerarea uleiurilor uzate.
La nivelul anului 2008, au fost inventariaŃi:
• 7 operatori economici care au valorificat energetic cantitatea de 1.470 t uleiuri uzate
prin co-incinerare;
• 37 valorificatori a uleiurilor uzate care au valorificat cantitatea de 11.316 t de uleiuri
uzate, în scopul obŃinerii unui combustibil greu de focare;
• 17 operatori economici autorizaŃi să valorifice uleiuri uzate prin combustie în centrale
termice din import, care au consumat 209 t de uleiuri uzate.

7.5.5. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraŃi şi ale altor


compuşi similari

În vederea evitării efectelor negative asupra sănătăŃii populaŃiei şi asupra mediului


înconjurător, bifenilii policloruraŃi şi compuşii similari sunt supuşi unui regim specific de
gestionare şi control, stabilit prin legislaŃia în vigoare.
În anul 2005, au fost inventariate echipamentele cu conŃinut de PCB/PCT
(transformatoare şi condensatoare), aflate în funcŃiune sau scoase din uz la operatorii
economici, inventar pe baza căruia a fost elaborat planul naŃional de eliminare pentru aceste
tipuri de echipamente.
Inventarul echipamentelor cu PCB/PCT aflate în funcŃiune sau scoase din uz la
operatorii economici se actualizează periodic, pe măsura eliminării unor echipamente
scoase din funcŃiune şi a identificării de noi echipamente.
FaŃă de cantităŃile planificate pentru eliminare în anul 2008 (13.522 condensatoare şi 48
transformatoare), au fost predate spre eliminare efectiv 24.077 bucăŃi condensatoare şi 8 bucăŃi
transformatoare.
La sfârşitul anului 2008, în România, existau trei instalaŃii autorizate pentru
eliminarea echipamentelor cu conŃinut de PCB/PCT: PRO AIR CLEAN Timişoara –
incinerare, IF TEHNOLOGII Cluj – incinerare şi SETCAR Brăila – tratare fizico-chimică şi
biologică
Având în vedere capacităŃile reduse existente în România, cea mai mare parte a
echipamentelor cu conŃinut de PCB/PCT este transportată spre a fi eliminată în instalaŃii
autorizate din alte state membre, conform prevederilor Regulamentului 1013/2006 privind
transferurile de deşeuri.

186
7.6. ACłIUNI DESFĂŞURATE PENTRU DEZVOLTAREA SAU
ÎMBUNĂTĂłIREA ACTIVITĂłILOR DE GESTIONARE A DEŞEURILOR

În anul 2008, au fost realizate o serie de măsuri care au condus la îmbunătăŃirea


activităŃilor de gestionare a deşeurilor municipale şi de producŃie, cum ar fi:
• continuarea/finalizarea elaborării Planurilor JudeŃene de Gestionare a Deşeurilor;
• elaborarea, aprobarea şi începerea implementării unor proiecte de complexitate diferită
(sisteme de management integrat al deşeurilor, proiecte de colectare selectivă, staŃii de
transfer etc.), finanŃate din fonduri europene;
• sistarea activităŃii pe 26 depozite de deşeuri municipale neconforme;
• sistarea activităŃii a 58 crematorii pentru tratarea deşeurilor medicale periculoase;
• organizarea a numeroase campanii de educare şi conştientizare a publicului.
În prezent, sunt în curs de derulare proiecte finanŃate din fonduri ISPA sau din alte
surse de finanŃare, precum şi din parteneriate public-privat, care prevăd închiderea
depozitelor existente şi construirea de noi depozite conforme, după cum urmează:
• proiectul ISPA "Managementul integrat al deşeurilor solide din judeŃul Argeş", care
prevede închiderea depozitelor neconforme existente la nivelul întregului judeŃ şi
construirea unui depozit nou conform, cu termen de realizare a primei celule în anul
2010;
• proiectul ISPA „Managementul integrat a deşeurilor în municipiul Bacău şi 18 comune
Iimitrofe”, care prevede închiderea vechiului depozit neconform şi construirea unui
depozit conform, cu termen de realizare şi punere în funcŃiune a primei celule până la
data de 01.07.2009;
• proiect ISPA „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeŃul GalaŃi”, care
prevede închiderea depozitului existent şi construirea unui nou depozit conform, cu
termen de realizare a primei celule, în anul 2009;
• proiect ISPA “Sistem integrat de management al deşeurilor – municipiul Râmnicu
Vâlcea”, care prevede închiderea depozitului existent (Râureni) şi construirea unui nou
depozit conform (la Albota) până în anul 2010;
• proiect realizat din fonduri private în judeŃul Hunedoara (Valea Jiului), localitatea Petrila,
depozit care va fi gestionat de Consiliul JudeŃean Hunedoara, în asociaŃie cu cele 6
oraşe din regiunea Văii Jiului (Petroşani, Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Petrila, Uricani);
• proiecte cu finanŃare de la Banca Mondială, conform Memorandumului aprobat în
şedinŃa Guvernului din 12 ianuare 2006 şi Acordului de împrumut al Ministerului
Economiei şi FinanŃelor cu Banca Mondială, privind realizarea unor Sisteme integrate de
management al deşeurilor în judeŃele Satu Mare şi Iaşi, până în anul 2010.
De asemenea, sunt în derulare proiecte de asistenŃă tehnică pentru pregătirea
proiectelor ISPA pentru sistemele de management integrat al deşeurilor, după cum
urmează:
• asistenŃă tehnică pentru pregătirea proiectelor ISPA (ISPA 2002 RO/16/P/PE 013),
pentru sistemele de management integrat al deşeurilor, în judeŃele Giurgiu, Maramureş,
BistriŃa Năsăud, Vrancea, Harghita şi Covasna;
• asistenŃă tehnică pentru pregătirea proiectelor ISPA (ISPA 2005 RO/16/P/PA/001-05), în
sectorul de gestiune a deşeurilor, pentru judeŃele Sălaj, Cluj, Alba, Caraş Severin şi
Timiş;
• asistenŃă tehnică pentru pregătirea proiectelor ISPA (ISPA 2005 RO/16/P/PA/001-04), în
sectorul de gestionare a deşeurilor, în judeŃele Botoşani, Călăraşi, Suceava, Vaslui şi
Olt;
• asistenŃă tehnică PHARE 2005, prin care se vor pregăti 5 aplicaŃii de finanŃare din POS
Mediu (Fondul European de Dezvoltare Regională) în judeŃele Arad, Mureş, Sibiu, Dolj,
NeamŃ.
Progresul în îmbunătăŃirea gestionării deşeurilor depinde, în mod inevitabil, de
continuarea drumului către o economie de piaŃă, în care stimulentele financiare pentru

187
reducerea cantităŃii de deşeuri, vor avea un rol din ce în ce mai important de jucat, în care
subvenŃiile sunt eliminate şi în care consumatorii plătesc preŃul real pentru energie, apă şi
materii prime. Dezvoltarea de standarde şi reglementări de mediu, precum şi întărirea
sistemului de aplicare şi control, vor fi necesare pentru a preveni eliminarea ilegală a
deşeurilor (de exemplu amenzi suficient de mari pentru a descuraja în mod eficient
potenŃiala infracŃionalitate de mediu).

7.7. TENDINłE PRIVIND GENERAREA DEŞEURILOR

Deşeurile de orice fel, rezultate din multiplele activităŃi umane, constituie o problemă
de o deosebită actualitate datorată, atât creşterii continue a cantităŃilor şi a tipurilor acestora
(care prin degradare şi infestare în mediul natural prezintă un pericol pentru mediul
înconjurător şi sănătatea populaŃiei), cât şi însemnatelor cantităŃi de materii prime, materiale
refolosibile şi energie care pot fi recuperate şi introduse în circuitul economic.
Aplicarea unui sistem durabil de gestionare a deşeurilor implică schimbări majore ale
practicilor actuale. Implementarea acestor schimbări va necesita participarea tuturor
segmentelor societăŃii: persoane individuale în calitate de consumatori, întreprinderi, instituŃii
social-economice, precum şi autorităŃi publice.
Generarea deşeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura
interacŃiunii dintre activităŃile umane şi mediu. Generarea deşeurilor urmează, de obicei,
tendinŃele de consum şi de producŃie. De exemplu, generarea deşeurilor menajere
(cantitate/locuitor) creşte odată cu creşterea nivelului de trai. Creşterea producŃiei
economice, dar şi gestionarea ineficientă a resurselor, conduc la generarea de cantităŃi mari
de deşeuri.

7.7.1. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale

Prognoza de bază ia în considerare factorii de influenŃă şi anume: evoluŃia populaŃiei;


evoluŃia economiei; racordarea la sistemele centrale de canalizare/epurare; prognoza
activităŃilor de construcŃii; schimbări în comportamentul consumatorilor, educaŃia privind
mediul înconjurător, nivelul de trai.
Cu toate că, pe termen scurt şi mediu, principala opŃiune de gestionare a deşeurilor
va fi în continuare depozitarea, obiectivul este de a promova opŃiuni superioare de
gestionare şi de a asigura alinierea la practicile europene, de evitare, pe cât posibil, a
soluŃiilor de eliminare finală (depozitare, incinerare).
Deşeurile municipale reprezintă o problemă rezolvabilă tehnic numai după ce
societatea îşi va asuma rolul important în separarea, reutilizarea, reciclarea şi compostarea
acestora, iar industria va acorda atenŃia corespunzătoare proiectării, astfel încât produsele
să poată fi reutilizate sau reciclate.
Cantitatea de deşeuri municipale generate va creşte din cauza creşterii consumului de
bunuri la populaŃie, aceasta fiind estimată la 0,8% pe an/locuitor.
Pentru cantitatea de nămoluri generate de staŃiile de epurare orăşeneşti, s-a luat în
considerare populaŃia racordată la sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, şi s-a
prognozat o creştere medie de 25% pe an a populaŃiei racordate, în acest fel crescând
proporŃional şi cantitatea de nămol generată.
Pentru cantitatea de deşeuri din construcŃii şi demolări s-a prognozat, de asemenea, o
creştere medie de 0,8% pe an în ceea ce priveşte generarea.
Pornind de la cantităŃile de deşeuri estimate a fi generate şi Ńinând seama de
obiectivele stabilite privind extinderea sistemului de colectare şi implementarea colectării
selective, au fost estimate cantităŃile de deşeuri care vor fi colectate, precum şi cantităŃile de
deşeuri care urmează a fi colectate separat.

188
7.7.2. Prognoza generării deşeurilor de producŃie

Deşi este dificil de realizat o prognoză a generării deşeurilor de producŃie, deoarece


aceasta este direct influenŃată de prognoza de dezvoltare industrială, este de aşteptat ca
indicele de generare a deşeurilor industriale să scadă, pe măsură ce vor fi implementate
tehnologii curate şi se vor aplica principiile prevenirii, reducerii şi controlului integrat al
poluării.
Va fi necesară schimbarea abordării modului de gestionare a deşeurilor periculoase,
astfel:
• schimbarea materiei prime care generează deşeul periculos şi/sau schimbarea şi
modificarea tehnologiei – aplicare BAT;
• renunŃarea la realizarea produsului care generează deşeurile;
• găsirea unor modalităŃi de valorificare şi înlocuirea depozitării permanente cu stocarea
temporară în vederea valorificării;
• promovarea dezvoltării instalaŃiilor specifice de tratare, inclusiv tratarea fizico-chimică şi,
acolo unde deşeul devine nepericulos, depozitare pe depozite pentru deşeuri
nepericuloase;
• depozitarea deşeurilor periculoase care nu pot fi valorificate sau incinerate se va realiza
în depozite conforme cu cerinŃele Uniunii Europene.
InvestiŃiile necesare pentru tratarea/eliminarea deşeurilor periculoase vor fi realizate de
către agenŃii economici care generează deşeurile sau, în regim privat, de operatori economici
specializaŃi care vor realiza aceste operaŃii pentru terŃi contra cost.

7.7.3. ÎmbunătăŃirea calităŃii managementului deşeurilor

Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curentă a agenŃilor economici şi


a administraŃiilor publice locale, se preconizează că impactul gestionării deşeurilor asupra
mediului şi sănătăŃii umane se va reduce semnificativ.
Conform legislaŃiei în vigoare, obiectivul general al Strategiei NaŃionale de
Gestionare a Deşeurilor şi a Planului NaŃional de Gestionare a Deşeurilor, este dezvoltarea
unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere economic şi
care să asigure protecŃia sănătăŃii populaŃiei şi a mediului.
Pentru îndeplinirea obiectivelor de mai sus este necesară implicarea, practic, a
întregii societăŃi, reprezentată prin autorităŃi publice, generatori de deşeuri, asociaŃii
profesionale, societatea civilă.
Obiectivele specifice pentru gestionarea deşeurilor sunt:
• asigurarea celor mai bune opŃiuni pentru colectarea şi transportul deşeurilor
municipale, în vederea unei cât mai eficiente valorificări şi eliminări a acestora, pentru
asigurarea unui management ecologic raŃional;
• reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea
corespunzătoare a deşeurilor din construcŃii şi demolări;
• prevenirea eliminării necontrolate pe soluri şi în apele de suprafaŃă a nămolurilor
orăşeneşti provenite de la staŃiile de epurare a apelor uzate;
• adoptarea şi implementarea de măsuri în vederea prevenirii generării deşeurilor de
ambalaje, asigurării valorificării şi reciclării şi minimizarea riscului determinat de
substanŃele periculoase din ambalaje;
• punerea în practică a obiectivelor Planului NaŃional de Gestionare a Deşeurilor.
În vederea conformării cu cerinŃele legislative în domeniul gestionării deşeurilor,
proiecte integrate de management al deşeurilor se vor derula în conformitate cu Planul
NaŃional de Gestionare a Deşeurilor şi cu Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor.
Programele de investiŃii vor include activităŃi legate de ierarhia în ceea ce priveşte
managementul deşeurilor (prevenire, colectare şi colectare selectivă, valorificare şi reciclare,
tratare şi eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deşeuri neconforme.

189
Proiectele respective vor acoperi aglomerările urbane şi rurale, la nivel
judeŃean/regional. De asemenea, se urmăreşte extinderea/finalizarea sistemelor de
management al deşeurilor, astfel încât acestea să acopere tot teritoriul Ńării şi întreaga
populaŃie.
Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deşeurilor care
să contribuie la reducerea cantităŃii de deşeuri depozitate, prin stabilirea unui sistem adecvat
care să trateze fiecare tip de deşeuri în parte, în vederea protejării mediului.
În paralel, se vor derula proiecte de conştientizare a populaŃiei, având în vedere
faptul că, pentru realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deşeurilor nu este
suficientă doar dezvoltarea infrastructurii, ci şi implicarea populaŃiei. A contribui la
conservarea şi refolosirea resurselor existente este mai mult decât dovada unei bune politici
civice, este exact ceea ce trebuie să facă fiecare cetăŃean în vederea protejării mediului în
care trăim. Reducerea volumului de deşeuri depozitate şi protejarea resurselor naturale
presupun implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, valorificarea şi
reciclarea deşeurilor refolosibile. Fiecare cetăŃean trebuie să conştientizeze faptul că, dacă
nu acŃionează în direcŃia colectării selective a unor deşeuri care se generează zilnic
(ambalaje de hârtie şi carton, recipiente din plastic, sticlă sau metal, deşeuri electrice şi
electronice şi baterii) şi le aruncă amestecat în pubele sau containere de gunoi, acest lucru
se va reflecta, foarte curând, nu doar în gradul ridicat de poluare care afectează sănătatea
umană şi a mediului, ci şi în preŃul pe care trebuie să-l plătească pentru produsele noi din
acelaşi material, pentru serviciul de salubritate etc.

190