BILETUL 2

1SISTEMUL EXTRAPIRAMIDAL

Anatomie .Sistemul extrapiramidal include: arii corticale, formațiuni subcorticale, formațiuni din trunchiul cerebral. Ariile
corticale sunt din lobul parietal, temporal și occipital. Formațiunile subcorticale sunt reprezentate de nucleii corpului striat:
nucleul caudat și nucleul lenticular. Nucleul caudat – masă de substanță cenușie, sub formă de virgulă cu 3 porțiuni – cap, corp
și coadă. Nucleii extrapiramidali ai talamusului: nucleul ventral anterior, intermediar și centro-median Lewys. Caudatul cuprinde
2 tipuri de celule: mici și gigantice. Ambele conțin serotonină (5-TH), noradrenalină (NA), acetilcolină (Ach), dopamină (DA) și
acid gama-amino-butiric (GABA). Nucleul lenticular – lateral de caudat și talamus, separat prin capsulă internă. Forma de
piramidă, la bază este de culoare închisă (putamen), și la vârf mai deschis (palid). Palidul se împarte în 2 porțiuni: internă
(globus medialis) și externă (globus lateralis). Palidul conține pigment galben și cantitate mărită de GABA.

Formațiunile trunchiului cerebral Nucleul roșu – la hotarul diencefal-mezencefal, are formă ovală, culoare roșietică.
Are 2 poriuni de neuroni: paleorubrum (cea mai veche filogenetic, neuroni mari, puțin pigment, ocupă polul inferior nucleului),
și neorubrum (neuroni mici, mult pigment, ocupă polul superior). Substanța neagră – transversal pe suprafața dintre fața
medială și laterală ale pedunculilor cerebrali. Are 2 zone: dorsală (neagră, dopaminergică, furnizor principal pentru corp striat)
și ventrală (roșie-închisă, colinergică). Oliva bulbară – lamă de substanță cenușie. Nucleii vestibulari – situați în partea inferioară
a protuberanței și superioară a bulbului (Deiters, Roller și Bechterew). Rol în formarea echilibrului.

Sindrom hipertonic-hipokinetic Sindromul Parkinson, caracterizat prin rigiditate plastică, asociată cu încetinirea mișcărilor
voluntare (akinezie) și tremurături.

Sindrom hipotonic-hiperkinetic Domină mișcările involuntare de tip coreic, atetozic, coreo-atetozic, hemibalic. Mișcările sunt
însoțite de hipotonie.

Tremor - parkinsonian: caracter static, dispare în timpul execturăă unei mișcări voluntare. Se manifestă prin mișcări
caracteristice precum – a face pilule, a număra banii, a bate tactul. - de atitudine: posturală, nu poate menține o poziție - de
acțiune: atunci când efectuează o mișcare voluntară

Coreea – apar mișcări involuntare, pot cuprinde toți mușchii striați. Sunt mișcări bruște, involuntare, dezordonate. Mușchii
feței afișează grumase. Membrele superioare și inferioare execute mișcări variate. Bolnavul ridică umărul, aruncă brațul înainte.
Hipotonia musculară poate fi într-atât de mare, încât conduce la hiperextensia articulațiilor membrelor (recurbație). Aceste
mișcări se întâlnesc în: coreea acută (coreea Sydenham), coreea cronică (Huntington), gravidelor.

Are evoluție lentă, progresează spre demență. Poate fi provocată de encefalite infantile, leziuni

vasculare (HTA, ateroscleroză).

Atetoza – în segmente distale, sunt involuntare, lente, continui. Degetele efectuează mișcări alternative, de flexiune și
extensiune, de abducție și aducție. Se întâlnește în encefalite infantile, traumatisme cranio-cerebrale, dereglări vasculare
cerebrale.

Distonia (spasm de torsiune) – mișcări involuntare la nivelul trunchiului, centurilor scapulare, pelvian. Coloana vertebrală
efectuează o tordiune de amplitudă mare, mișcări de flexiune și extensiune. După spasm, mușchii sunt hipotonici. Poate apărea
în: encefalită, boală familială cu o ereditate patologică în forma hiperkinetică a degenerescenței hepatolenticulare.

Diskinezii iatrogene – alterarea mecanismului de reglare a activității motorii a organelor

contractile, paralizie incompletă.

Ticurile – mișcări involuntare, bruște, localizate tot timpul la unul și același grup de mușchi. Pot fi unilaterale sau bilaterale. Se
manifestă prin clipit, strâmbături ale feței, scuturarea capului, ticuri respiratorii, de mirosit, fonatoare, ridicare umerilor,
fluturarea mâinilor. Apar din cauza leziunilor organice-inflamatoare sau vasculare, nevroze.

Hemispasm facial – contracții iregulate, involuntare a unei părți faciale.

Mioclonii – contracții musculare bruște, involuntare, se localizează la unul și același grup de mușchi.
Hemibalism – mișcări involuntare violente de amplitudine mare, cuprind musculatura proximală, se asociază cu simptome
vegetative. Se manifestă prin circumducția membrului cu proiectarea lui în afară. Apare din cauza leziunilor corpului Lewys.

2.NERVII CRANIENI 3 /4/6

Nervul oculomotor III -Inervează mușchii externi ai g.o, cu excepția extern drept și oblic superior, ridicător al pleoapei
superioare, sfincterul pupilei, mușchi ciliar. Este alcătuit din 2 neuroni. Neuronul central este în regiunea inferioară a
circomvoluțiunii precentrale, axonii acestuia intră în tractul cortico-nuclear. Neuronul periferic este reprezentat de 5 nuclei,
care sunt localizați în pedunculi cerebrali, la nivelul tuberculilor cvadrigemeni anteriori ai mezencefalului.

Semne de afectare -Semnul clinic principal care permite diferențierea leziunii nucleare de cea a nervului, este starea de
inervație a ridicătorului pleoapei superioare și a dreptului intern al g.o.Strabism divergent - în leziunea nucleului suferă toți
mușchii externi pe partea afectată, cu excepția dreptului intern, care se deconectează pe partea opusă. Respectiv g.o din partea
opusă este deviat în afară pe contul dreptului extern. Oftalmoplegie extern – dereglarea funcției mușchilor externi. Sindrom
altern Weber – atunci când în afecțiunea nucleară se include și pedunculul cerebral, este o afectare a nervului III de tip periferic
pe partea respectivă și hemiplegie centrală pe partea opusă. Sindrom Benedict – focarul patologic este în partea dorso-medială
a mezencefalului, leziunea nervului III tip perferic, așezat pe partea respectivă a focarului, coreoatetoză cu tremor intenționat în
extremitățile din partea opusă. Oftalmoplegie internă: midriază (dilatarea pupilei, în urma paraliziei iridoconstrictorului), se
dereglează reacția și acomodarea la lumină, anizocorie (papile de diferite dimensiuni). Ptoză (pareza mușchiului ridicător al
pleoapei superioare).

Nervul trohlear IV -Inervează mușchiul oblic superior (întoarce g.o. în jos și în afară). Este alcătuit din 2 neuroni. Neuronul
central este reprezentat de celule corticale din partea inferioară a circomvoluțiunii precentrale, axonii cărora fac parte din calea
cortico-nucleară, și ajung la nucleul perechii a IV pe ambele părți. Apoi axonii se plasează în pedunculii cerebrali la nivelul
tuberculilor cvadrigemeni posteriori ai mezencefalului, constituind neuronul periferic. De aici fibrele trec prin substanța cenușie
centrală, coboară către văl medular unde se intersectează, apoi apar în urma tuberculilor cvadrigemeni posteriori și coboară la
baza creierului. Aici nervul trohlear se deplasează spre peretele lateral al sinusului cavernos, pătrunde în orbită prin fisura
orbitală superioară, inervând mușchiul.

Semne de afectare -Limitarea mișcărilor g.o. în jos și în afară Diplopie (percepere dublă a imaginii unui obiect) la privire pe
verticală în jos și ceva într-o parte.

Nervul abducens VI -Inervează mușchiul drept extern, responsabil pentru mișcarea de abducție a g.o. Este format din 2 neuroni.
Neuronul central se află în partea inferioară a circumvoluțiunii precentrale, axonii trec în calea corticonucleară, ajungând spre
nucleul nervului abducens, care se află în puntea Varolio, constituind neuronul periferic. Fibrele trec prin fanta sfenoidală,
pătrund în orbită și inervează mușchiul drept extern.

Semne de lezare -Se include în aranoidită, tumori, intoxicații, traumatisme Strabism convergent Diplopie pe orizontală Sindrom
altern Foville (simptome de afectare a nervului abducens cu paralizie facială periferică omolaterală și o hemiplegie centrală din
partea opusă focarului)

3.Caz Clinic Disfuncția neuronului motor periferic; Plegie /

4. Calea sensibilității superficiale: Este format din 3 neuroni. Primul neuron se află în ganglionul spinal. Axonul acestuia trec
prin radiculele posterioare în măduva spinării, în cordonul posterior, formând sinapsă cu al doilea neuron în cornul posterior.
Dendritele pleacă spre dermatomul corespunzător nervului spinal (dermatomul este zona inervației cutanate a unui ganglion
intervertebral). Axonul neuronului doi trece prin comisura anterioară, de partea opusă, în cordonul lateral. Această trecere se
face oblic, cu 1-2 segmente mai sus. Axonul se ridică în sus, trece prin trunchiul cerebral până la nucleii ventro-laterali ai
talamusului, constituind al treilea neuron. Această cale constituie tractul spino-talamic. În bulb, tractul se află dorsal de olive,
iar la nivelul punții și mezencefalului, dorsal de lemniscul medial. Axonul neuronului trei urmează spre cortex, trecând prin
brațul posterior al capsulei interne, posterior de tractul piramidal. Aceasta constituie tractul talamo-cortical, care se ramidică
formând corona radiata, și ajunge la circumvoluțiunea postcentrală a lobului parietal. În ariile senzoriale corticale, are loc
repartizarea somatotopică a căilor conductive, astfel în partea superioară avem sensibilitatea membrului inferior, iar în partea
inferioară pentru față, membrul superior, cutia toracică și abdomen.