PRECAUTIUNI UNIVERSALE

SCOPUL aplicarii PU: prevenirea transmiterii infectiilor cu cale de transmitere sanguina, la locul de
munca al personalului.
CONCEPTUL de PU se refera la:
- masurile care se aplica in vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV, HCV si alti agenti microbieni
cu cale de transmitere sanguina, in timpul actului medical.
- sangele, alte fluide biologice si tesuturile tuturor pacientilor se considera a fi potential infectate cu
HIV, HBV, HCV si alti agenti microbieni cu cale de transmitere parenterala ( sanguina )
- toti pacientii sunt considerati potential infectati asimptomatici si nu-si cunosc propria stare de
portaj;
REGULI de baza in aplicarea Precautiunilor Universale:
1. Considera toti pacientii potential infectati;
2. Considera ca sangele, alte fluide biologice si tesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV
3. Considera ca acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt contaminate dupa utilizare.
RISC:
- sange;
- lichid - tesuturi;
- salivă cu urme vizibile de sânge
- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sange;
UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECTIE ADECVAT, COMPLET, CORECT;
1.1. DEFINITIE "ECHIPAMENT DE PROTECTIE": bariera intre lucrator si sursa de infectie,
utilizata in timpul activitatilor care presupun risc de infectie.
SERVICIILE DE STOMATOLOGIE, echipament de protectie:
- MASCA , protejeaza:- tegumentele;- mucoasele bucala, nazala ale personalului medical
- ochelari de protectie, BONETE - simple (textile),
- manusi; nesterile curate: curatenie, indepartare de produse biologice contaminate
- halat, in timpul tuturor activitatilor din unitatile medicale
- spalarea atenta a mainilor
- curatenia, dezinfectia, sterilizarea in mod corect, standardizat;

PRECAUTIUNI SUPLIMENTARE (ADITIONALE)

Precautiunile suplimentare (aditionale) sunt aplicate pentru intreruperea transmiterii agentilor
infectiosi si prevenirea infectiilor nosocomiale.
Se aplica fata de cazurile cunoscute sau suspectate de a fi contaminati, infectati, cu agenti patogeni
cu importanta epidemiologica care pot transmite / provoca infectii prin urmatoarele mijloace:
de transmitere aerogena
de contact, de transport
INOCULARE PERCUTANTĂ - înţepătură, tăietură:
-spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute;
-aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălare cu apă şi săpun sau detergent.
EXPUNEREA MUCOASELOR:
clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme);
clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic.
 Igiena mâinilor- curat nu este neapărat sigur
Spălarea mâinilor nu este o alternativă la dezinfecţie deoarece doar dezinfectantele pot anihila
destul de rapid agenţii patogeni împiedicând transmiterea lor.
Spălatul nu impresionează patogenii; săpunul îndepărtează murdăria, dar nu inactivează
microrganismele patogene suficient, sau suficient de rapid.
Spălatul mâinilor
• Necesită timp mai îndelungat de efectuare a operaţiunii;
• Necesită prezenţa apei;
• Spălatul frecvent şi îndelungat afectează epidermul prin îndepărtarea lipidelor esenţiale de la
acest nivel;
• Clătirea de la final îndepărtează substanţa dezinfectantă (în cazul săpunurilor ce conţin
subst. dezinf. Ex. Triclosan, clorhexidin).
• S-a constatat că anumiţi agenţi patogeni(MRSA,VRE) dezvoltă rezistenţă faţă de substanţele
ce se află în compoziţia săpunurilor dezinfectante.
Dezinfecţia mâinilor
• Necesită un timp redus de realizare a procedurii;
• Se poate realiza independent de apă;
• Dezinfectantul elimină flora patogenă pasageră fără a afecta epidermul;
• Nu necesită clătire;
• Studiile comparative au relevat mai puţine fenomene de dezvoltare a rezistenţei agenţilor
patogeni.
Este esenţial să efectuăm dezinfecţia igienică a mâinilor în următoarele situaţii:
• Înaintea manoperelor aseptice
• După expunerea cu risc la produsele biologice ale organismului
• După contactul cu ambientul pacientului.
În cazul cînd mănușa a fost perforată, dar tegumentul a fost păstrat integru
Сând tegumentul este vizibil murdărit cu sânge sau cu alte fluide biologice
după contactul cu fluidele biologice, excreţiile, mucoasele, tegumentele lezate/pansarea
plăgilor
Cînd ne spalăm pe mîini
.La începutul și la sfîrșitul zilei de lucru
Вupă utilizarea toaletei
După contactul cu suprafeţe inerte sau obiecte
După îndepărtarea mănuşilor sterile sau nonsterile
La intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă
Cu ce ne spălăm pe mîini:
săpunu simplu- se foloseşte în cazul în care mâinile sunt vizibil murdare sau înainte şi după
indepărtarea mănuşilor
săpunu antimicrobian- se foloseşte dacă mâinile sunt contaminate cu sânge sau diverse
fluide, înainte de masă şi bineînţeles, după activităţile personale.
dezinfectantele pe bază de alcool sau loţiunile speciale - sunt recomandate pentru igiena
mâinilor efectuată înaintea procedurilor chirurgicale sau atunci când mâinile nu sunt vizibil
murdare dar există suspiciunea contaminării.
Cum ne spălăm pe mîini
1. Îndepărtăm bijuteriile (inele, brăţări), ceasuri;
2 . Unghiile să fie îngrijite, tăiate scurt;
3. Utilizare de apă curgătoare şi săpun pentru spălarea obişnuită; două săpuniri consecutive
Frecăm bine 30s, palmele, între degete, spatele mîinilor, încheieturile
periem unghiile, clătim sub apă curgătoare uscăm sub jet de aer sau prosop de unică
folosință
DEZINFECŢIA ŞI STERILIZAREA IN PRACTICA STOMATOLOGICĂ

DECONTAMINAREA SUPRAFEŢELOR DIN CABINETUL DE STOMATOLOGIE

Dezinfecţia UNIT-ului dentar
Sunt utilizate, curent, două tehnici diferite ca modalitate de execuţie, dar ambele bazate pe utilizarea
unor compuşi chimici (dezinfectante) cu bună activitate asupra bacililor tuberculozei, virusului
hepatitei B, virusului imunodeficienţei umane.
Dezinfecţia suprafeţelor din cabinetul stomatologic
Se executacu substanţe antimicrobiene
CIRCUITUL INSTRUMENTELOR ŞI MATERIALELOR REUTILIZABILE ÎN CABINETUL
STOMATOLOGIC
Dezinfecţia şi curăţarea instrumentelor
In camera de spălare şi sterilizare. Aici sunt imersate în băi de dezinfecţie, diferenţiat în funcţie de
natura lor:
Materialele sunt menţinute în dezinfectant între 1-3 ore, funcţie de substanţa utilizată (diluţia de
lucru şi timpul de acţiune sunt indicate de producător).
După dezinfecţie, materialele refolosibile sunt spălate cu apă caldă şi detergent, După spălare,
materialele sunt clătite la jet de apă şi lăsate să se usuce la temperatura camerei. Uscarea este
esenţială deoarece asigură eficienţa sterilizării şi evită ruginirea instrumentarului metalic.
Ambalarea materialului în vederea sterilizării
Există, în prezent, numeroase sisteme de ambalare: pungi, huse individuale, cutii metalice, casolete.
Alegerea unui anumit tip de ambalaj depinde de: metoda de sterilizare folosită, natura materialelor,
destinaţia obiectului în cabinetul de stomatologie, volumul mediu de lucru în cabinetul respectiv.

METODE DE STERILIZARE UTILIZATE ÎN PRACTICA STOMATOLOGICĂ

Ssterilizarea prin căldură şi metodele chimice de sterilizare curent folosite în cabinetul
stomatologic.
1 Autoclavarea
2Sterilizarea la pupinel: etapa de executare:
1.CURATAREA (DECONTAMINARE) INSTRUMENTARULUI
2.CLATIREA RIGUROASA
3.DEZINFECTIA
4.CLATIREA RIGUROASA
5.USCAREA
6.VERIFICAREA INTEGRITATII INSTRUMENTARULUI
7.IMPACHETAREA INSTRUMENTARULUI IN VEDEREA STERILIZARII
1.PREGĂTIREA CUTIILOR DE INSTRUMENTE
2.INTRODUCEREA CUTIILOR DE INSTRUMENTE IN POUPINEL
3.SCOATEREA CUTIILOR DIN STERILIZATOR
4.VERIFICAREA INDICA TORILOR DE EFICIENTA A STERILITĂŢII
5. NOTAREA EFECTUĂRII STERILIZĂRII IN CAIETUL DE STERILIZARE
3Sterilizarea prin vapori chimici nesaturaţi
4Sterilizarea cu oxid de etilen
INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA PENTRU
LABORATORUL DE TEHNICA DENTARA
Se va utiliza un compresor cu uscare fara ulei,deoarece in timp prin degradarea componentelor
motorului compresorului poate duce la patrunderea de particule fine de ulei in circuitul de aer.
Compesorul va fi reglat la o presiune minima de 4 atm si maxima de 8 atm.

DEZINFECŢIA ÎN LABORATORUL DE TEHNICĂ DENTARĂ

Sunt valabile regulile de dezinfecţie şi igienizare descrise pentru cabinetul stomatologic. Dar, cele
mai periculoase surse de .infecţie sunt materialele de amprentă, matriţele dure, aparatele gnato-
protetice care, după ce au venit în contact cu saliva şi ţesuturile pacientului,sunt trimise la laborator
pentru confecţionarea unei proteze, respectiv ajustare, şlefuire.

De aceea, este recomandată dezinfecţia acestor materiale înainte de manipularea lor de către
tehnician. Substanţe precum hipocloritul de sodiu 0,5-1%, glutaraldehida în soluţie neutră 0,13% nu
afectează cu nimic calitatea amprentei sau lucrării protetice, diminuând, în schimb, riscul
contaminării cu virusul hepatitei B sau alte microorganisme patogene. După prelucrare, când
materialele trebuie introduse din nou în cavitatea orală a pacientului, stomatologul trebuie să le
clătească la jet de apă pentru a îndepărta substanţa chimică utilizată pentru dezinfecţie.

Este recomandată introducerea amprentei sau lucrării protetice într-o pungă dispozabilă, din hârtie
sau material plastic, în timpul transportului de la cabinet spre laborator şi invers.
Tema:Tehnici diagnostice utilizate in prevenirea cariei dentare şi in depistare ei precoce

Ce este caria dentara ?

Caria dentara reprezinta demineralizarea tesuturilor dure dentare sub actiunea acizilor produsi de
bacteriile din cavitatea bucala.
Caria dentară ia naştere dintr-un sir de factori
1Factorul infectios:Cavitatea bucala contine o mare varietate de bacterii, Bacteriile de la nivelul
cavităţii orale se dezvoltă rapid şi favorizează apariţia acizilor care distrug stratul dintelui. Acestea
iau naştere frecvent ca urmare a unui periaj efectuat incorect (este recomandat să ne spălăm pe dinţi
de cel puţin 2 ori pe zi).
2Factor alimentar:Factorul alimentar este reprezentat de alimentele bogate in zaharuri sau
carbohidrati.

3Terenul sau calitatea si duritatea tesuturilor dentare

4Fumătorii sunt de asemenea mult mai expuşi riscului de formare a cariilor dentare deoarece fumul
din ţigară scade producţia de salivă şi astfel este scăzută protecţia împotriva acizilor care atacă
dintele.
5 Secreţia de salivă este o problemă şi în rândul persoanelor care urmează anumite tratamente
medicale,
Simptomele cariei dentare
 durerile dentare
 sensibilitatea la rece, cald sau dulce
 respiraţia devine urât mirositoare
 dinţii prezintă coloraţii negre, maronii sau gri pe anumite suprafeţe etc.
Prevenirea cariei dentare
- constă în respectarea igienei orale corespunzătoare, prin periajul de cel puţin 2 pri pe zi
(dimineaţa şi seara), executarea corectă a acestuia
- folosirea aţei dentare şi a apei de gură, care au rolul de a elimina resturile alimentare
rămase în spaţiile interdentare şi bacteriile rămase în cavitatea orală.
- alimentaţia, care nu trebuie să abunde în produse bogate în carbohidraţi, cum sunt:
cerealele integrale, pâinea, legumele, fructele, cartofii, orezul sau ouăle.
- Fumatul şi consumul excesiv de alcool, care afectează nu numai dantura, ci şi alte organe
vitale, cum sunt plămânii, ficatul, rinichii sau inima.
Controlul stomatologic periodic
Vizita regulată la medicul stomatolog are rolul de a asigura o igienizare profesională (detartraj,
periaj şi air-flow), suplimentară celei efectuate acasă şi de a depista în stadiu iniţial, uneori
reversibil, orice problemă dentară.
Detartrajul reprezinta procesul de indepartare a tartrului si placii dentare folosind instrumente
de mana sau aparate specifice de detartraj sonice sau ultrasonice.
Placa dentara este principalul factor cauzator al gingivitei si cariei dentare, iar tartrul este o
forma de placa dentara calcificata de asemenea nociva pentru gingie si structurile dentare.
Sigilarea santurilor si fosetelor
Aceasta metoda preintampina stagnarea microbilor si a placii dentare in santurile si fosetele
molarilor si premolarilor prevenind astfel aparitia cariilor la acest nivel.
Santurile si fosetele sunt un loc predilect in care placa se poate forma si acumula deoarece sunt
dificil de igienizat. Sigilarea presupune aplicarea unor materiale compozite fluide in interiorul
santurilor si fosetelor care dupa intarire vor "inchide" aceste spatii.
Profilaxia primara
- educatie sanitara;
- alimentatie corecta;
- rationalizarea consumului de zahar;
- igiena buco-dentara corecta;
- control periodic;
Profilaxia secundara a cariei dentare
- examinare, depistare, tratament corect
si precoce;
- profilaxie locala cu fluor (clatiri, geluri,
lacuri etc.);
- control periodic.
 MODIFICARI DE CULOARE ALE DINTILOR
Modificarile de culoare ale dintilor se mai numesc si discromii dentare si reprezint una
dintre cele mai frecvente cauze pentru care pacientii apeleaza la un tratament estetic.
Clasificare:
▪ Dupa momentul instalarii discromiei:
▪ discromii primare, prezente in momentul aparitiei dintelui pe arcada
▪ discromii secundare, aparute dupa eruptia dintelui pe arcada.
Dupa mecanismul etiopatogenic, intalnim:
1. Discromii (endogene), cauzate de:
▪ schimbari de structura sau grosime ale tesuturilor dure dentare ( zone de hipoplazie a smaltului sau
zone hipomineralizate)
▪ incorporarea de pigmenti in timpul formarii dintilor ( impregnarile tetraciclinice,fluoroza, porfiria)
▪ difuzia de pigmenti in resturile dure dentare, dupa formarea dintelui ( produsii de necroza din
pulpa dentara, substante medicamentoase utilizate in endodontie)
2. Discromiile exogene
▪pigmentatiile alimentare (clorhexidina utilizaa in apele de gura in combinatie cu taninul din
alimentatie da nastere unei coloratii cu tenta maron)
Impregnarile nicotinice, de culoare brun-neagra de pe fata linguala a dintilor.
▪ depozitele de tartru ce dau culorile brune la coletul dentar.
▪ depozitele alb-galbui de la coletul dintilor datorate igienii orale defectuoase.
▪ modificarile de culoare ale dintilor cu leziuni carioase simple si complicate.
Modificarile de culoare determinate de tetraciclina
Modificarile de culoare apar la nivelul incisivilor si caninilor superior si inferiori, dupa
administrarea de tetraciclina, incepand din luna a treia de viata intrauterina pina la varsta de 7 ani.
Modificarile de culoare determinate de fluoroza
Modificarile de culoare determinate de fluoroza apar daca, in primii sapte ani de viata, copilul
ingera o cantitate de fluor de peste 1 mg/litru de apa.
Modificarile de culoare de cauze necunoscute
Sunt discromii dentare rare, care apar fara cauze aparente si care pot insoti unele boli
Modificare de culoare de natura hemoragica
Apar in urma unui episod traumatic, urmat de ruperea vaselor de singe si extravazarea sangelui in
canaliculele dentinare.
Coloratiile la persoanele in varsta
Acest fenomen se datoreaza depozitelor de dentina secundara sau tertiara care oblitereaza camera
pulpara si este accentuat de consumarea unor condimente picante, alcool, tutun, cafea. Discromiile
dentare datorate mineralizarii secundare
Defectele de smalt
La dintii cu hipoplazie, smaltul apare neregulat si uneori poros.
Clasificarea edentatiei dupa Kennedy

1. Clasa I edentatie biterminala;

2. Clasa II edentatie uniterminala;
3. Clasa III edentatie intercalata;
4. Clasa a IV prezenta bresei in zona frontala, de o parte si de alta a liniei mediane.

Primele 3 clase Kennedy le imparte în câte 4 subdiviziuni care, în dependenţă de nurnărul

breşelor în zona dinţilor restanţi. Dacă în această zonă este o breşă, edentaţia se clasifică Ia
subdi-viziunca I, dacă surit două breşe la subdiviziunea II etc. In caz că avem o combinare
de breşe care nu poate fi repartizată la nici o clasă, atunci ea este inclusă într-o clasă mai
mică
 Ingrijirea preventiva stomatologica a pacientilor, pe grupe de varsta

Ingrijirea preventiva oro-dentara a femeii gravide

In perioada de sarcina se poate realiza orice tratament medico-dentar moderat. Se vor evita
interventiile chirurgicale majore, ce se vor amana pana dupa nastere. Radiografiile dentare trebuie
evitate.
Cele mai importante aspecte sunt pastrarea sanatatii parodontale si a unei igiene
corecte. Este indicat un tratament curativ si profilactic individualizat.
Ingrijirea preventiva medico-dentara a copilului pana la varsta de 5 ani
La aceasta varsta, copilul este mult mai activ si se poate accidenta foarte usor.
Periajul dentar este recomandat sa se faca dimineata, dupa masa si seara (inainte de culcare).
Pana la varsta de 5 ani este indicata si colorarea placii. Pana la varsta de 7 ani, parintele trebuie sa
supravegheze perierea si plasarea pastei de dinti pe periuta.
in primii 2-3 ani de viata este recomandata perierea doar cu periuta umezita in apa.
Copilul trebuie sa beneficieze de consult de specialitate de 2 ori pe an.
Ingrijirea medico-dentara preventiva a pacientului la pubertate si adolescenta
Examenul clinic se efectueaz periodic. Se da atentie igienii orale si descoperirii
leziunilor carioase si a semnelor de parodontopatie. Adolescentul trebuie sfatuit cu privire la
regimul alimentar si la rolul important al fluorizarii locale In ceea ce priveste fluorizarea, se pune
accent pe pastele de dinti cu fluor si pe apele de gura fluorurate.
Ingrijirea medico-dentara preventiva a pacientului varstnic
Din punct de vedere medico-dentar specifica acestei grupe de varsta este scaderea scaderea
numarului de unitati odonto-parodontale, ca urmare a evolutiei proceselor carioase si bolii
parodontale.
Particularitati clinice oro-dentare specifice varstei :
A. Particularitati clinice specifice tesuturilor moi
B. Particularitati clinice specifice dintilor
- discolorari datorate consumului de-a lungul timpului de cafea, ceai sau datorita fumatului
- atritie: dinti au o inaltime redusa si cu spatieri
- carii radiculare:
- abraziunea dentara:
- modificarile aparute la nivel pulpar:
C. Parodontal
Particularitatile ingrijirilor medico-dentare
Pacientii in varsta se trateaza medico-dentar tinand cont de afectarile fizice si senzoriale
depistate.
Ingrijirea preventiva dentara a pacientilor cu variate tipuri de protezari dentare
In cazul protezarilor fixe/mobile sau celor ortodontice, datorita retentiilor suplimentare artificiale
efortul depus pentru controlul placii este mai mare si fiecare pacient ar trebui sa beneficieze de recomandari
individualizate.
Pacientul purtator de aparate ortodontice
Pacientii cu aparate ortodontice fixe
Se recomanda periute de dinti moi, cu cap activ, rotunjit, smocuri asezate pe doua planuri, iar metoda
de periere indicata este Charters sau Stillman sau combinate, cu miscari vibratorii scurte. Suprafetele dentare
se vor curata atat dinspre ocluzal cat si dinspre gingival si se va insista interdentar. Pentru unii pacienti se
indica si metoda Bass pentru mentinerea sanatatii zonei gingivale.
Pacientii cu aparate ortodontice mobile
Recomandari profilactice :
- Spalarea aparatului dupa fiecare masa, inainte de culcare sau dupa perioade mai lungi de
inutilizare
- Pe durata neutilizarii aparatul se pastreaza intr-un pahar cu apa sau intr-o cutie de plastic
rezistenta la socuri, oricum intr-un mediu umed
- Pacientul va fi supus unui plan de fluorizare locala atat la domiciliu cat si profesionala
Ingrijirea pacientilor cu punti dentare (protezare fixa)
Indicatii de igienizare
Perierea trebuie efectuata dupa fiecare masa iar controlul placii trebuie sa fie prelungit. Se
recomanda utilizarea irigatoarelor orale si o pasta de dinti mai putin abraziva pentru a nu zgaria structurile
respective dar care sa contina fluor. La pacientul protezat fix se recomanda modelul de periaj sulcular. De
asemeni vom acorda atentie suprafetelor interdentare .
Ingrijirea pacientului cu protezare mobilizabila
Ingrijiri preventive
Igienizarea protezelor mobile este identica cu cea a mentinatoarelor de spatiu si se indica pentru a
preveni iritatiile, mirosurile si pentru a-i imbunatati aspectul. Atunci cand nu se poate realiza perierea
protezei este importanta macar clatirea ei. Se vor folosi perii diferite pentru curatarea protezelor si a dintilor.
Pentru proteza se folosesc perii special create, cu peri lungi care ajung si in cele mai declive zone ale
suprafetelor mucozale ale protezelor. Pentru crosete si celelalte elemente metalice se folosesc alte perii,
cilindrice cu o parte activa lunga, de 6-8cm care se poate adapta formei acestora, fara a genera deformari. Nu
se recomanda periile mecanice pentru curatarea protezei.
Dintii naturali restanti, se vor peria corect si meticulos, insistand interdentar. Cu cat pacientul
reuseste sa isi mentina o sanatate buna a structurilor dentare implicate cu atat tratamentele dentare au o
longevitate mai mare.
Ingrijirea pacientului cu proteza totala
Proteza totala este modalitatea cea mai intalnita de protezare a edentatiei totale. Pacientul purtator de
proteza totala trebuie sa revina la controale o data pe an pentru evaluarea tesuturilor orale dar si controlul
placii dentare iar pentru cei cu proteza pe implanturi controalele trebuie sa se efectueze mai des.
Igienizarea protezelor
Protezele se vor curata zilnic si corect.
Curatirea protezei se poate face prin doua metode :
A. Prin imersie (cu solutie de hipoclorit de sodiu)
Proteza are contact total cu solutia de curatat; este un loc de depozitare sigur atunci cand proteza nu
este tinuta in cavitatea orala; pentru acest procedeu se pot utiliza pudre sau tablete special create, care se
dizolva in apa calduta conform indicatiilor de fabricatie; nu se utilizeaza niciodata apa fierbinte deoarece
exista riscul de deformare al protezei; curatirea chimica trebuie urmata de o periere minutioasa;
B. Curatirea prin periere
Se realizeaza cu perii speciale, apa, sapun, sau alti agenti blanzi de curatare. Perierea se face sub jet
de apa calduta, cu mare atentie pentru a nu scapa proteza din mana. Pacientului i se recomanda ca de fiecare
daca cand isi scoate proteza sa isi clateasca cavitatea orala cu apa calduta sau chiar si cu solutii saline
izotone. Este recomandat de asemenea masajul partilor moi de catre pacient, cu limba sau cu degetul.
 Mijloacele de control a placii dentare bacteriene
Controlul placii bacteriene reprezinta totalitatea mijloacelor de prevenire a depunerii placii
bacteriene pe suprafetele dentare precum si metodele de indepartare a acesteia dupa dupunere.
Placa dentară microbiană Este definită ca fiind un agregat de microorganisme unite între ele şi de
suprafaţa dintelui sau a altor structuri din cavitatea bucală prin intermediul unei matrici organice
formate din mucopolizaharide şi glicoproteine.Originea plăcii este în microorganismele bucale şi în
componentele salivare. Prin mineralizare devine tartru. Tartrul dentar Reprezintă un complex
organo-mineral aderent de suprafeţele dentare sau alte structuri solide orale, rezultat din
mineralizarea plăcii bacterienePlaca bacteriana se depune pe dinti in mod continuu. Este un proces
normal; depunerea incepe imediat dupa igienizare iar rata de ingrosare a stratului de placa poate fi
doar incetinita si nu oprita.
Singura metodă eficientă de combatere a plăcii microbiene constă în îndepărtarea sa
mecanică.
Controlul mecanic al plăcii bacteriene se realizează pe două căi:
 prin igiena individuală regulată şi corectă, cu ajutorul periei şi a pastei de dinţi;
 prin igiena profesională periodică.

Tipurile periei de dinţi:

perie manuală; minim 3-4 minute;
perie electrică.nu mai mult de 3 minute
Periajul dentar reprezintă mijlocul principal de menţinere a igienei oro-dentare, realizându-se
îndepărtarea plăcii bacteriene, dar şi împiedicarea depunerii ei. Aceste deziderate se realizează doar
atunci când periajul dentar se efectuează în mod sistematic şi regulat, cu o tehnică corectă.
Tehnica periajului se selectează în funcţie de dexteritatea persoanei, condiţiile anatomice
intraorale, starea de sănătate dentară şi parodontală;
Periajul ORIZONTAL (scrub-brush)Constă în deplasarea în plan orizontal a smocurilor periei,
atât pe suprafeţele vestibulare şi orale, cât şi pe cele ocluzale. Dezavantaje:traumatizant la nivelul
ţesuturilor moi şi dure de la nivelul coletului dentar, cu apariţia recesiunilor gingivale şi a leziunilor
dentare în 1/3 cervicală; nu igienizează spaţiile proximale;
Periajul VERTICAL (LEONARD)Tehnica: se realizează prin mişcări verticale cu peria ţinută
perpendicular pe suprafaţă, dinspre gingie spre marginea incizală sau ocluzală a
dinţilor.Dezavantaje: nu curăţă suficient:- spaţiile interproximale şi şanţurile gingivo-dentare.
Tehnica Bass este una dintre cele mai cunoscute metode de periaj dentar. Se adresează mai ales
zonelor cervicale ale suprafeţelor dentare (adică zona dintelui situat în apropierea gingiei) şi
presupune mişc'ări vibratorii. Astfel, periuţa de dinţi este aplicată pe suprafaţa dinţilor, la nivel
cervical, într-un unghi de 45 de grade (adică uşor oblic), după care se presează uşor, astfel incăt
perii să intre uşor la nivelul şanţului gingival (subgingival) şi se realizează 10-15 mişcări de „du-te-
vino", vibratorii, pentru fiecare dinte în parte, atăt pe suprafeţele externe (spre obraz), căt şi pe
suprafeţe interne (spre limbă). Acestă metodă este indicată atunci cănd există spaţieri între dinţi
(treme) sau cănd sunt expuse rădăcinile dinţilor (retracţii gingivale).
Tehnica Stillman este foarte asemănătoare metodei Bass. Astfel, periuţa de dinţi este plasată tot la
nivel cervical pe suprafaţa dintelui, dar mişcările care se execută sunt mai ample, adică periuţa va
avea acelaşi traseu de la nivelul marginii gingivale (ca şi în tehnica Bass), dar presupune şi mişc'ări
orizontale (din spate în faţă) pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor (suprafeţele utilizate pentru
masticaţie). Se repetă mişcarea pentru fiecare dinte în parte.
Tehnica Charter este indicată pacienţilor cu aparate ortodontice fixe, lucrări protetice fixe şi chiar
în cazul unor intervenţii chirurgicale la nivelul gingiilor. Periuţa dentară se plasează la nivel
gingival şi se execută uşoare mişc'ării vibratorii la acest nivel, pentru a îndepărta placa bacteriană.
Se repetă mişcarea pentru fiecare dinte în parte.
Tehnica Bass, tehnica Stillman si tehnica Charter - modificate - presupun aceleaşi tehnici
expuse mai sus, la care se adaugă mişcări ale periuţei de dinţi pentru periajul întregii suprafeţe
dentare (nu doar la nivel cervical). Astfel, după realizarea periajului cervical (în apropierea gingiei),
periuţa de dinţi va fi orientată spre suprafaţa ocluzală a dintelui, printr-o mişcare de sus în jos pentru
dinţii superiori şi printr-o mişcare de jos în sus pentru dinţii inferiori. Cu alte cuvinte, periuţa de
dinţi se va mişca dinspre roşu (gingia) spre alb (suprafaţa ocluzală a dintelui) şi se va repeta
mişcarea pentru fiecare dinte în parte, pe toate suprafeţele accesibile periajului dentar.
Metoda circulară Fones este cea mai simplă metodă de periaj dentar. Se realizează 4-5 mişcări
circulare cu periuţa de dinţi pentru fiecare regiune dentară, astfel incăt să fie igienizaţi toţi dinţii
existenţi pe arcadă, pe toate suprafeţele accesibile. Această tehnică este indicată mai ales la copii,
dar poate fi utilizată şi de către adulţi.
Acumularea de tartru determină inflamarea gingiilor ceea ce poartă numele de gingivită, care se manifestă prin umflarea,

mărirea, înroşirea, modificarea culorii şi sângerarea acestora. Dacă tartrul persistă perioade mai îndelungate pe dinţi şi, în

special în regiunile subgingivale, nu doar gingiile au de suferit, ci chiar şi osul. Acesta, în încercarea de a se proteja de infecţia

cauzată de bacterii, se retrage, iar implantarea dinţilor scade. Astfel, aceştia se vor mişca din ce în ce mai tare şi în cele din

urma se vor pierde. Acest fenomen poartă numele de boală parodontală (aşa-numita parodontoză) şi este unul dintre cele mai

dezastruoase efecte ale tartrului.

Se recomandă efectuarea unui detartraj o dată la 6 luni, iar la pacienţii cu implante dentare o dată la 4 luni. Dar un medic

specialist în parodontologie va spune cu o mare precizie perioada la care se fac igienizările după ce observă cu atenţie în

detaliu, fiecare pacient în parte.

 MIJLOACE SPECIALE ŞI ADJUVANTE PERIAJULUI DENTAR
Aţa interdentară Se foloseşte la igienizarea suprafeţelor dentare aproximale (meziale şi distale) în zonele cu
parodonţiul sănătos (în lipsa inflamaţiei gingivale şi când papila interdentară este integră, ocupând tot spaţiul
interdentar de sub punctul de contact).
Scobitorile
Scobitorile sunt realizate din lemn moale şi au formă triunghiulară, corespunzătoare spaţiului interproximal
Stimulatoarele sau conurile interdentare
sunt dispozitive din lemn, cauciuc sau material plastic, care se montează pe mânere speciale sau la
capătul liber al periuţei de dinţi într-un spaţiu creat special ;
se prezintă sub forme şi dimensiuni variate care permit adaptarea în spaţiile interproximale;
indicaţia de utilizare este în cazul recesiunii papilelor interdentare sau pentru igienizarea zonelor de
furcaţie dezgolite;
Periuţele interdentare
Sunt utilizate pentru igienizarea spaţiilor interdentare, mai ales la pacienţii cu probleme parodontale, care
permit inserţia periuţei interdentare
Periuţele uni-smoc
Se utilizează în special pentru pacienţii care prezintă incongruenţă dento-alveolară cu înghesuire, pentru
igienizarea fiecărei suprafeţe dentare
Duşurile bucale
acţionează prin îndepărtarea resturilor alimentare dar nu îndepărtează şi placa bacteriană, deci ele vor fi
doar adjuvante ale perajului şi nu înlocuitoare ale acestuia;
utilizează dispozitive de irigare sub uşoară presiune;
adăugarea de soluţii antiseptice imprimă şi un caracter antibacterian direct cu întârzierea formării plăcii
bacteriene şi a tartrului dentar;
38. Clasificarea pastelor de dinti dupaS. Ulitovskii (1997).
I. Igienice (I generatie):
II. Curativ-profilactice:
1. Simple (II generatie):
2. Combinate (III si IV generatie):
3. Complexe (V generatie):
- anticarioase si antiinflamatorii;
- anticarioase si antisensitive;
- anticarioase si pentru albire;
- anticarioase si antiplaca;
- anticarioase si antitartru;
- antiinflamatorii si antiplaca;
- antiinflamatorii si antisensitive;
- anticarioase, antiinflamatorii, antimicrobiene si antiplaca.

Proprietatile pastelor de dinti.

• ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor de resturi
alimentare, coloratii, placa bacteriana;
• actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor;
• asigura o stare de prospetime bucala prin efectul sau deodorant
 Peria de dinţi manuală
Părţile componente: în structura periei de dinţi se disting trei porţiuni: capul, mânerul şi gâtul.
O altă clasificare mai simplă a durităţii periilor include:
peria dură (hard);
peria cu duritate medie (medium);
peria moale (soft).
Actualmente filamentele periilor de dinţi sunt fabricate din material sintetic. Iniţial erau confecţionate
din păr natural de porc sau mistreţ, la care s-a renunţat treptat, datorită multiplelor lor dezavantaje.

Desing-ul capului periei de dinţi:

Capul periei de dinţi poate prezenta forme extrem de variate.

Fiecare design prezintă avantaje şi dezavantaje, motiv pentru care se recomandă utilizarea prin rotaţie
a 2-3 tipuri de perie, dintre care cea mai nouă se indică periajului de seară. În acest fel se asigură timp
suficient pentru uscarea periilor de dinţi şi se amplifică eficienţa în eliminarea mecanică a plăcii
bacteriene.

Alături de filamentele sintetice obişnuite, capul periei poate prezenta şi filamente, lamele sau cupe din
cauciuc. Lamelele și perii din cauciuc asigură lustruirea suprafeței dentare, iar cupele din cauciuc rețin
pasta de dinți și amplifică eficiența periajului realizat de filamentele periei.
Mânerul periei. Este fabricat din material plastic.
 să fie suficient de robust pentru o priză stabilă;
 să fie elastic pentru a transmite uşor atenuat forţa imprimată în cursul periajului;
 forma sa trebuie să permită o priză şi manevrabilitate facilă prin spaţiile cele mai distale;
Gâtul periei. Este porţiunea mai îngustă care leagă capul de mânerul periei. Poate fi drept sau curbat
în unghiuri diferite şi poate fi rigid sau flexibil.
Întreţinerea şi stocarea periei de dinţi: După utilizare, peria de dinţi se spală sub jet abundent de apă
caldă (nu fierbinte!) pentru a elimina dintre filamente resturile alimentare, placa bacteriană şi pasta de
dinţi, apoi excesul de apă se scutură energic deasupra chiuvetei şi peria se aşează în stativ. Între
utilizări peria va fi depozitată în loc uscat şi bine ventilat, pentru a facilita uscarea smocurilor sale. În
mod obişnuit, peria de dinţi se înlocuieşte la intervale de câte 3-4 luni.

MANAGAMENTUL PREVENIRII SI MINIMALIZAREA RISCURILOR IN CADRUL

LABORATORULUI DE TEHNICA DENTARA
 Personalul din laboratoarele dentare trebuie sa poarte echipamentele de protectie corespunzatoare
lucrarilor ce se efectueaza si conditiilor actuale de munca. Aceste echipamente de protectie sunt compuse din:
o halate – albe sau de alta nuanta, costume de lucru (halat scurt + pantaloni), salopete cu maneci scurte,
sort din azbest pentru turnare. Este recomandata vestimentatia si incaltamintea separata pentru locul de
munca, respectiv pentru activitatea din afara serviciului;
o manusi chirurgicale ultrasubtiri, manusi de protectie, manusi din stofa tesut cu azbest, manusi
hipoalergice, din polietilena, vinil sau latex;
o masti chirurgicale, masti de sudura, masca de gaze, masti stomatologice drepte sau tip botnita.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o masca sunt:
sa acopere fanta bucala si narinele, si sa se aplice intim pe obraji si menton;
sa prezinte o etanseitate marginala maxima;
materialul sa posede calitati de filtru;
sa fie totusi lejera pentru purtator;
o boneta, batic etc. pentru protectia parului;
o ochelarii de protectie cu sau fara dioptrii, ochelari de protectie UV, scut ocular transparent, masti de
sudura, ecran protector, ochelari cu lupa, ecran-lupa.
 Gestionarea deseurilor
deseuri rezultate din activitatea medicala – toate deseurile periculoase sau nepericuloase care se produc in
unitatea sanitara;
• deseuri periculoase – deseuri rezultate din activitatile medicale care prezinta un risc real pentru sanatatea
umana si pentru mediu, fiind generate in cursul activitatilor de diagnostic, tratament, supraveghere, preventia
bolilor si recuperare medicala, inclusiv cercetarea medicala si producerea, testarea, depozitarea si distributia
medicamentelor si produselor biologice;
• deseurile nepericuloase – deseuri asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale,
tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare si a oficiilor de distributie a hranei; aceste
deseuri se colecteaza si se indeparteaza la fel ca deseurile menajere; deseurile asimilabile celor menajere
inceteaza sa mai fie nepericuloase atunci cand sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deseuri periculoase;
urmatoarele materiale se includ in categoria deseurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile,
flacoanele de perfuzie care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte fluide biologice, ghipsul necontaminat
cu lichide biologice, hartia, resturile alimentare (cu exceptia celor care provin de la sectiile de boli
contagioase), sacii si alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticla care nu au venit in contact cu
sangele sau cu alte fluide biologice, etc.
Din activitatile medicale rezulta urmatoarele tipuri de deseuri:- Deseuri
intepatoare
a. - Deseuri neintepatoare
b. - Deseuri anatomopatologice.
c. - Deseuri chimice si farmaceutice.
d.-Deseurile chimice
2. 2.La sfarsitul programului de lucru , sacul galben cu deseu moale infectios ,
este legat la gura cuun colier fix, cutiile cu deseuri intepatoare se predau pe
baza de proces verbal ingrijitoarei decuratenie.
3. 3.Se interzice aruncarea la rampa de gunoi a deseurilor care rezulta din
activitatile medicale.
Riscuri generate de deseurile genotoxice
Manipularea deseurilor genotoxice trebuie facuta cu mare grija, deoarece orice eliberare a acestui tip de
deseuri in mediul inconjurator poate avea consecinte ecologice dezastruoase.
Masuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucratorilor din unitatea sanitara:
• Purtarea echipamentului de protectie individual (manusi, masti, ochelari de protectie, sorturi, halate, etc.);
• Respectarea regulilor de igiena: spalarea mainilor, utilizarea de prosoape antiseptice;
• Interzicerea consumului de alimente, consumului de bauturi, fumatului, aplicarii fardurilor, in zonele de
lucru unde exista risc de contaminare;
• Folosirea procedeelor de decontaminare: curatenie, dezinfectie;
• Raportarea accidentelor prin intepare/taiere cu deseuri intepatoare-taietoare;
• Vaccinarea impotriva VHB .

Protectia cadrelor medicale

Riscurile cu care se confruntă personalul din sectorul
medical:
● riscuri biologice – infecţiile cauzate de înţepături cu ace;
● riscuri chimice, care apar ca urmare a utilizării dezinfectantelor, precum şi a
medicamentelor folosite în tratamentul cancerului;
● riscuri fizice, respectiv radiaţiile;
● riscuri ergonomice, precum manevrarea pacienţilor;
● riscuri psihosociale, unde pot fi incluse violenţa la locul de muncă, stresul,
munca în schimburi.
Masuri generale de protective
1.Protectia fizica ,imunizarea
2.Bariere fizice-echipament de protectie peronal
3.Educatie medicala continua
4.Sisteme de raportare si abordare a incidentelor/accidentelor cu risc de infectare
5.Organizarea cabinetului de lucru corespunzatoare pu controlul infectiilor
6.Testarea statusului de sanatate la necesitate
Testarea starii de sanatate a cadrelor medicale
1.Evaluarea personala de rutina a statusului imunitar sau de boala.
2.Imunizarea:toate cadrele medicale pu HVB,HVA,TBC,GRIPA, RUBEOLA etc.
3.Testarea la IDR la tuberculina si retestarea anuala.
Echipament individual de protectie
● halat
● manusi
● incaltaminte
● ochelari de protectie
● masca
● boneta

BOLILE PROFESIONALE SPECIFICE TEHNICIENILOR DENTARI

 Fiecare membru al echipei din laboratorul de tehnica dentara este predispus la leziuni fizice,
chimice, electrice, etc. in diferite parti ale corpului in functie de complexitatea manoperelor, de capacitatea de
concentrare si gradul de oboseala. Efectul lor cumulat poate determina un disconfort tranzitoriu, temporar
sau cu caracter prelungit.
1. FACTORII DE RISC SI CAILE DE ACCIDENTARE IN LABORATORUL DE TEHNICA
DENTARA.
Tehnicianul dentar sanatos sau purtator de suferinte cronice, ca de ex: diabet, reumatism
poliarticular etc. poate fi subiectul unor agresiuni fata de propria sanatate, prin:
- iluminare suboptimala,despre care nu se spune nimic ca si valoare, dar apare la intrebari – nu mi se
pare corect.
- instrumentar neergonomic,
- pozitia statica prelungita (P.S.P.),
- miscarile repetitive,
- pozitionarea deficitara,
2. CLASIFICARE
Dupa formele clinice de manifestare, localizare, si etiologie accidentele din laboratorul de tehnica
dentara pot fi clasificate astfel:
- ranirea mainilor si ale antebratelor,
- ranirea ochilor,
- agresiune auditiva,
- arsurile,
- leziuni musculo – scheletale,
- infectiile,
- alergiile,
- silicoza,
- corpi straini faringieni, esofagieni, laringieni, traheali, bronsici.

RISCUL INFECTIILOR IN TEHNICA DENTARA

o manipularii unor amprente contaminate de agenti patogeni, (bacterii, virusi, levuri, etc.)
o repararea unor proteze mobilizabile nespalate,
o captusirea unor proteze mobilizabile nespalate,
o transportul neadecvat si neigienic al amprentelor, modelelor si a pieselor protetice,
o masa de lucru cu o suprafata murdara,
o depozitarea si folosirea produselor alimentare pe masa de lucru,
o inexistenta sau nefolosirea grupului sanitar asigurat cu exclusivitate pentru tehnicieni, cu incaperi
separate pentru cele doua sexe.
o lipsa sau neutilizarea echipamentului specific de protectie.

HEPATITA A.
HEPATITA B
SIDA.
TUBERCULOZA
HERPESUL
CANDIDO – MICOZELE.
ALERGIILE.
 Clasificarea depozitelor dentare dupa G. Pahomov clasificare a depozitelor dentare:
Nemineralizate:
Placa dentara sau bacteriana
Pelicula dobândita
Materia alba
Resturi alimentare
Mineralizate:
Tartru dentar: supra si subgingival.

Ulicovschii (1999) propune urmatoarea clasificare

Depozitele dentare se divizeaza dupa urmatoarele criterii:
I.dupa gradul de consistenta: 1) moi 2 mixte 3 semidure 4dure
II. dupa gradul de mineralizare:
dupa localizare: 1) supragingivale 2mixte 3)hibride 4)subgingivale
IV. dupa gradul de manifestare: 1)placa bacteriana2depozite moi
2) depozite moi cu o cantitate neinsemnata de tartru dentar
3) tartru dentrar supragingival fara distructia santului dento-gingival
5)tartru gingival supragingival neinsemnat cu distrugerea santului dento-gingival
6) tartru gingival supragingival pronuntat cu distrugerea santului dento-gingival
7) tartru gingival subgingival pronuntat V.
dupa locul de depunerre: 1)pe dinti
2) pe obturatii
3)pe coroane
4) pe lucrari ortopedice fixe
5) pe lucrari mobilizabile
6) pe tratru dentar
VI. dupa etapele de crestere:1)cresterea depozitelor dentare din exterior
2) din interior 3 cresterea mixta 4 cresterea stabila
Pelicula dentara. Definitia. a.
Pelicula dobânditaeste o pelicula acelulara formata din saliva si lichidul gingivalin rezultatulabsorbtiei,
polimerizarii si denaturarii componentilor glico-proteici: mucina, glicoproteici, sialoproteine. Este greu de
depistat cu ochiul liber, pe suprafata ei se depun bacterii si pelicula rapid se transformain placa bacteriana.
Pelicula dobândita nu se poate elimina prin clatire viguroasa cu apa sau prin periajul dintilor cu dentifrice.
Poate fi eliminata prin intermediul unei profilaxii profesionale.Se formeazain câteva ore. Pelicula este un loc
de adeziune preferential pentru bacteriile bucale, constituind elementul primordial al placii
Placa bacteriana.Definitia.
Placa dentarasau placa bacterianaeste o masa densasi coerenta de microorganisme intr-omatrice
intermicrobiana, care adera la dinti sau la suprafetele restaurarilor si care ramâne aderentain ciuda activitatii
musculare, a clatirii viguroase cu apa sau a irigatiilor. Placa constituie o masa organizata de bacterii.
Originea placii bacteriene estein microorganismele bucale si in componentele salivare
20