Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
crize si convulsii sociale, tot atunci apar si primele neînţelegeri intre politicienii croaţi si Belgrad.
Un factor care a jucat un rol important este religia care devine o marca a identitatii etnice.
Asadar Primatul Patriarhiei din Pec provoaca reactii in randul musulmanilor si catolicilor
temanduse va ca va fi primul pas in instituiurea unui Biserici de stat Acestei situaţii incerte
ii pune capăt regele Alexandru la 6 ianuarie 1929. El aboleşte constituţia din 1921,scoate
partidele in afara legii si da o noua o noua organizare administrativa, de asemeni schimba numele
statului in Iugoslavia (in traducere, “statul slavilor de sud”). Regimul personal al regelui
Alexandru a fost numit “dictatura de la 6 ianuarie”). In 1931 a fost elaborata o noua Constituţie
care garanta suveranului puteri executive. Candidatii la alegeri trebuiau sa stranga 200 de
semnaturi in districtul lor pentru dar si inca 60 de semnaturi din districtul electoral al tarii. Pe
plan extern, celelalte puteri temandu-se de o Germanie puternica, Franta a cautat sa se apropie
de de Italia in 1934, presand Iugolsavia sa adopte aceeasi strategie, insa optiunea Iugolsaviei a
fost aceea de a se apropia de Germania pentru a contrabalansa amenintarea din partea Italiei.
In octombrie 1934 regele este asasinat la Marsilia in Franţa de un bulgar care area agent
in Ustase, care a primit ajutor din partea Ungariei si Italiei. Moartea lui Alexandru a creat teama
din partea oponentilor ca acet lucru a duce la dezintegrarea Iugoslaviei. Croatii si sarbii erau cei
mai tematori de o supunere fata de Italia. Urmează o regenta,din trei persoane condusa
de prinţulPaul, prinţul moştenitor fiind minor. Acesta spera sa liberalizeze regimul dar si sa ii
reconcilieze pe sarbi sip e croati fara sa intervina asupra Constitutiei din 1931. In anul 1935 au
loc alegeri care au dezvaluit nemultumirile poporului, astfel ca Printul Paul a recurs la sarbul
Milan Stojadinovic pentru a forma un Cabinet. Acest cabinet a introdus ca si masuri urmatoarele:
aministie tuturor detinutilor politici, a permis partidelor politice spatiu de manevra, insa a refuzat
sa restaureze democratia, dar mai ales a esuat in rezolvarea problemei croate. Pe plan extern,
relatiile cu Italia s-au imbunatatit, s-a semnat un acors commercial la 1 oct 1936, un tratat de
prietenie in 1937, un acord privind rezolvarea problemelor la granite, in timp ce Italia oferea
informatii cu privire la identitatile si domiciliile a 510 membri din Ustasa. La presiunea Frantei,
Iugoslavia nu a ridicat in fata Ligii Natiunilor problema responsabilitatii Italiei in asasinarea
regelui. Toate acestea au avut ca si rezultat: Ciocniri ale separatistilor croati cu politia, Activistii
studenti animati de communism instigau la violent ,S-au constituit organizatii croate de militia
Macek si alti lideri croati au intampinat pozitiv tensiunile domestice si international le
interpretau ca forte positive care o sa faciliteze o solutie federalist. Stojadinovic a starnit furia
nationalistilor sarbi (au perceput-o ca o cedare, fiindca a acceptat un punct de vedere care nu ii
reprezenta pe sarbi; cedare a autocefaliei proprii) cand a inaintat un acord cu Vaticanul privind
reglementarea chestiunilor catolice
Odata cu venirea razboiului Printul Paul a incercat sa reface unitatea nationala prin
reconcilierea sarbilor si a croatilor. August 1939 Cvetkovic si Macek au incheiat un acord,
SPORAZUM, creand o Croatie autonoma: Belgrad continua sa controleze apararea, securitatea
interna, afacerile externe, comertul, transportul dAR un Parlament Croat ales / SABOR si un
BAN numit de Coroana decideau asupra chestiunilor interne ale Croatiei. In mod ironic,
Sporazum a alimentat SEPARATISMUL: Macek si alti Croati percepeau autonomia ca un pas
spre independenta deplina a Croatiei dar au existat conflicte asupra teritoriului: Sarbii il atacau
pe Cvetkovic, acuzand ca Sporazum nu insemna intoarcerea la democratie si in niciun caz
autonomie, Musulmanii cereau o Bosnie autonomaSlovenii si Muntenegrinii imbratisau
FEDERALISMUL Drept consecinta, Printul Paul a numit un nou guvern cu Cvetkovic ca prim-
ministru si Macek ca VICE-PRIM-MINISTRU, dar nu s-a bucurat de suport
PARTIZANII erau cei care purtau denumirea populara pentru fortele de rezistenta
conduse de Josip Broz Tito. La 6 Decembrie 1941 a avut loc adoptarea denumirii formale de
Armata Eliberarii Poporului si Detasamentele Partizane
Trupele sale Ustase au inceput violenta (2 milioane de sarbi, evrei, tigani din NDH
eliminate prin convertire religioasa fortata, deportare si violenta extrema). NDH a primit sprijin
din partea clerului catholic croat (inclusive arhiepiscopul Sarajevo). Unii preoti franciscani s-au
inrolat in Ustase si au participat la massacre. Cu toate acestea, multi preoti catolici au condamnat
violenta si i-au ajutat pe sarbii ortodocsi sa isi practice religia in secret. Chiar si nemtii erau
ingroziti de violenta trupelor Ustase + Berlinul se temea de o mai mare rezistenta sarba.Italia a
reocupat zone din Hertegovina pentru a opri masacrul. Evrei si sarbi au fost de asemenea
masacrati in zonele ocupate de Albanezi si Maghiari.. Mii de sarbi au fugit in Serbia, unde nemtii
instituisera un REGIM-MARIONETA, condus de generalul Milan Nedic. In sudul Iugoslaviei,
multi Macedoneni au intampinat fortele Bulgariei, asteptandu-se ca Bulgaria sa le confere
autonomie dar asteptarile le-au fost spulberate de Campania de Bulgarizare
Nationalist sarb
Monarchist
Anticommunist ferm
Convins ca Aliatii urmau sa invadeze in curand
Balcanii, Mihajlovic si-a sfatuit Cetnicii sa evite ciocnirile cu
fortele Axei sis a se pregateasca pentru o revolta generala care sa
coincida cu o eventuala ofensiva a Aliatilor
- De aici continui la Tarau Partizanii condusi de comunisti s-au transformat in
grupul cel mai mare si mai activ grup de rezistenta din Iugoslavia.Partidul Comunist
al Iugoslaviei (CPY) se scufundase in obscuritate dup ace guvernul il interzisese in
1921:
Represiunea politiei + conflictele interne + epurarile staliniste din
anii ’30 au redus numarul de membri
Pana la finalul anilor ’30, conducerea de la Moscova gestiona doar
cateva sute de membri in Iugoslavia
Josip Broz Tito, liderul Partizan, fiul al unei familii croato-slovene de tarani, se alaturase
Garzii Rosii in timpul Revolutiei Bolsevice din 1917 + devenise membru de partid dupa
intoarcerea sa in Iugoslavia:
Iulie 1941 cu sprijin Cetnic, Partizanii au initiat rebeliuni care le-au conferit controlul
asupra unei mari parti din tinutul rural iugoslav:
Cu privire la aceasta a 2-a intrunire a AVNOJ: Tito nu l-a informat pe Stalin care a creat
o stare de furie, Aliatii Vestici, totusi, nu s-au alarmat, credeau ca Partizanii sunt singurul grup
de rezistenta care lupta activ impotriva germanilor
In Mai 1944 aeronavele Germane au atacat centrul de comanda al lui Tito din Drvar, fiind la
un pas de capturare ca urmare ac acestui fapt Tito a fugit in Italia unde a stability un nou
centru pe Insula Vis din Marea Adriatica. Dupace a oferit sprijin deplin Partizanilor, Marea
Britanie a incercat sa ii reconcilieze pe Tito si pe Regele Petar
In Iunie 1944 la cererea Marii Britanii, Regele Petar l-a numit pe Ivan Subasic, fost BAN al
Croatiei, PRIM-MINISTRU al guvernului din exil. Subasic a acceptat rezolutiile celei de-a 2-a
intruniri a AVNOJ-ului iar Regele Petar a acceptat sa ramana in afara Iugoslaviei. In Sept.1944
Regele a cedat presiunilor britanice a indemnat toti iugoslavii sa ofere sprijin Partizanilor