Paraziţii- Generalităţi.

Entamoeba histolytica
Note de curs Dr. Ramona Stoicescu
Estimated Worldwide Prevalence of Parasitic
Infections
Infection Prevalence
Toxoplasmosis 1-2 billion
Ascaris 1 billion
Hookworm disease 800-900 million
Amebiasis 200-400 million
Schistosomiasis 200-300 million
Malaria 200-300 million
Filariasis 250 million
Giardiasis 200 million
Pinworm infection 60-100 million
Strongyloidiasis 50-80 million
Guinea worm infection 20-40 million
Trypanosomiasis 15-20 million
Leishmaniasis 1-2 million
taken from Table 51-1, Schaechter's Mechanisms of Microbial Disease, fourth edition
 Parazitism:
• Orice asociaţie în care fiecare partener depinde de
celalalt însă
• În utilizarea medicală parazitismul: ca o asociaţie în care
gazda este vătămată.
• Implică un contact intim şi prelungit dintre două
organisme care fac parte din specii diferite, ce poate
duce la stabilirea unui echilibru delicat prin care se
tolerează reciproc
• În cazul dereglării acestui echilibru, gazda poate elimina
sau distruge parazitul sau daca asociaţia este atat de
nociva gazdei acesta sucomba- si va pieri si parazitul
 Parazitismul
• pentru unele specii este unicul mod de existenţă, parazitul
fiind total dependent de gazda sa: parazit obligatoriu
• Pentru alte specii numai o alternativă, poate trai liber in
natura şi intr-o gazda animala: parazit facultativ
• Un organism nu trebuie sa fie neaparat parazit în toate
stadiile de dezvoltare a existenţei sale, unele fiind parazite
într-un stadiu al ciclului de viata şi libere in altele
• Factorii favorabili sau nefavorabili care afecteaza gazda vor
afecta şi paraziţii şi capacitatea lor de a supravietui,
multiplica şi a reuşi sa se transfere de la o gazdă la alta
 Gazda
• Un organism în care se dezvoltă adultul sau stadiul
final al parazitului se numeşte GAZDA DEFINITIVA
• Cel în care se dezvolta stadiul intermediar sau larvar
se numeşte GAZDA INTERMEDIARĂ
• Ştiinta care se ocupa cu factorii care determină
existenţa unei infecţii într-o populaţie se numeşte
EPIDEMIOLOGIE
• Prevalenţa= numărul persoanelor infectate într un
anumit teritoriu, într o anumită perioadă de timp
(total cazuri)
• Incidenţa= rata, frecvenţa cu care este întâlnită o
infecţie (cazuri noi)
EPIDEMIOLOGIE

• Boala endemică: infecţia se menţine în populaţia

dintr-o anumită zonă la o rata stabilă a prevalenţei
• Boala epidemică: prevalenţă înaltă printr-o
transmitere rapida
• Sporadică: apare neregulat la indivizi izolaţi
• Boala pandemica: epidemia apare pe mai multe
continente
Criterii de clasificare a paraziţilor:
1. In funcţie de teritoriul parazitat

• ECTOPARAZIŢI: pe sau în tegumentul gazdei

• Boala se numeste INFESTAŢIE
• Intra majoritatea artropodelor parazite
• ENDOPARAZIŢI: în interiorul organismului ( tract
digestiv, organe si tesuturi)
• Boala: INFECŢIE
 Perioada de timp
• 1. paraziţi temporari: trăiesc timp limitat pe suprafaţa organismului
uman, doar pentru a se hrăni: insectele hematofage
• 2.Paraziţi permanenţi: paraziţii a caror existentă e dependentă în
totalitate de gazda
Transmiterea
• De la o gazda la alta se poate face prin VECTORI:
• vectori mecanici dacă nu sunt esentiali pentru ciclul de viata al
parazitului si
• vectori biologici daca sunt esenţiali
Gazda rezervor
Este o specie de care depinde parazitul pentru a supravieţuirea lui în natura
şi care serveşte ca sursă de infecţie pentru alte gazde susceptibile, inclusiv
omul
Evolutia bolilor infecţioase

• Dezvoltarea antibioticelor, insecticidelor de sinteză şi a

diferitilor agenţi antiparazitari au încurajat speranta ca bolile
infectioase nu vor mai constitui o problema în practica
medicala
• A apărut insa rezistenţa bacteriilor la antibiotice,
alături de modificarile florei bacteriene normale şi
uneori de modificarile rezistenţei gazdei induse iatrogen, ceea
ce a dus la apariţia unor microorganisme a caror patogenitate
nu a fost cunoscuta anterior; la fel, a aparut rezistenta la
medicatia antiparazitara.
Cresterea nr infectii prin cresterea mobilităţii
populaţiei

• Un numar tot mai mare de persoane calatoresc in

zone endemice unde sunt expuse unor infectii fata
de care nu sunt imunizate, aparand forme grave de
boala
• Riscul este legat si de viteza mare de transport pe
calea aerului iar persoanele care au contractat
boala in zona endemica ajung in tara de bastina
inaintea declansarii simptomelor- ducand la
probleme de diagnostic pentru personalul medical
nefamiliarizat cu aceasta patologie
Paraziţii produc multa suferinta si
impactul aupra sănătăţii este foarte mare
• Anual milioane de persoane se imbolnăvesc de
malarie şi 1 milion de copii infectaţi cu P falciparum
mor numai în Africa
• Schistosomiaza şi filariozele afecteaza 200-300
milioane de persoane
• Peste 1 miliard de oameni sunt parazitaţi cu
nematode intestinale inlcuzand Ascaris
lumbricoides, Ancylsotoma duodenalis, Trichiuris
trichiura
Răspândire geografică
• Existenţa endemică a unui parazit depinde de :
• prezenta unor gazde corespunzatoare,
• de usurinta cu care acesta paraseste gazda si
• de conditiile de mediu favorabile supravieţuirii lui
în afara gazdei.
 Răspândire geografică

• Paraziţii cu cicluri de viaţă simple sunt mai răspandiţi decat

cei cu cicluri complicate
• Conditiile economico-sociale afectează răspândirea
paraziţilor umani, (ex. folosirea dejectelor umane la
fertilizarea solului favorizeaza raspandirea parazitilor umani)
• Migrarea populatiei a raspandit bolile infecţioase in toata
lumea: malaria şi ancylostomiaza au fost introduse in
emisfera vestica de exploratorii din Lumea veche
• iar sclavii au adus schistosomiaza şi filariozele din Africa în
AmericaDeşi multe specii de paraziţi sunt răspândite în toata
lumea, ţările tropicale ofera condiţii optime de temperatura
şi umiditate supravieţurii, dezvoltarii şi transmiterii
paraziţilor
Protozoare: paraziţi unicelulari

• Forme vegetative:TROFOZOIT

• Forme de rezistenţă : CHIST

Metazoare=Helminţi=
Viermi
• Aparţin regnului animal
• Paraziţi multicelulari
• Forme: Vierme adult, larva, ou

• Artropode: Clasa insecta

 Protozoare
• 1.Clasa Rhizopoda (Sarcodina):
• Amibele (Entamoeba hystolitica)

• 2.Clasa Flagelata
• flagelate intestinale: Giardia,
• flagelate urogenitale: Trichomonas vaginalis,
• Hemoflagelate: genul Leishmania si genulTrypanosoma

• 3.Clasa Ciliata: Balantidium coli

• 4.Clasa Sporozoa: Genul Plasmodium, Toxoplasma gondii

Metazoare= Helminţi
• A. Plathelminţi (viermi plaţi)

• 1.Clasa Trematoda: Fasciola, Schistosoma

• 2.Clasa Cestode: Tenia solium, T. Saginata, T.

echinococcus,
B. Nemathelminţi
• B. Nemathelminţi (nematode, viermi rotunzi)
• 1. Intestinali: Ascaris, Enterobius, Trichiuris,
Ancylostoma, Necator, Strogyloides,
• 2. Tisulari: Trichinella spiralis, filariile
PROTOZOARE
• Organisme UNICELULARE,
• eucariote
• fac parte din regnul animal
• Mii de specii de protozoare
• Majoritatea duc o viaţă libera, unele s- au adaptat
la viaţa parazită
 Dimensiuni, morfologie
• 20-100 micrometri
• Pot avea forma sferica sau ovoidala
• Toate protozoarele contin anumite structuri
morfologice fundamentale: nucleu, citoplasma,
membrana citoplasmatica
• CITOPLASMA:
• Ectoplasma cu rol in locomotie, ingestia hranei,
respiratie, excretie,
• Endoplasma: sediul proceselor digestive si a
rezervelor de glicogen; la unele protozoare
contine vacuole digestive sau contractile care
regleaza presiunea osmotica
 Nucleul
• Contine cromozomii care regleaza cresterea si reproducerea ,
determinand caracterul genetic al speciei
• Nucleoplasma este inconjurata de o membrana perforata de
pori prin care comunica cu endoplasma
Nutriţia
• Majoritatea protozoarelor introduc hrana prin endocitoza
sau printr un orificiu numit citostom
• Obţin substantele de la gazda în acelaşi mod ca bacteriile,
prin difuzarea substanţelor dizolvate în citoplasmă
Respiraţia
• Prin difuziune (ca la bacterii)
• Oxigenul difuzeaza în interiorul celulei iar CO2 rezultat din
activitatea celulei în afara ei.
 Înmulţirea
• Cea mai mare parte a protozoarelor au capacitatea de a se
înmulţi asexuat si sexuat

• A. Inmultirea asexuata se realizeaza prin diviziune simpla

(sciziparitate) sau multiplă (schizogonie)

• B. Inmulţirea sexuată (Sporogonica) survine între doua

celule diferenţiate sexual (gameţi).
• In urma fecundarii rezulta zigotul (oul) care se transforma
într-un sac cu spori (sporochistul) din care se eliberează
sporozoizii
 Închistarea
• Unele protozoare intra într-o faza inactiva, CHISTUL, in care se secreta un perete
membranar rezistent, sufera o diviziune nucleara si depoziteaza rezerve de hrana.
• Dublu Rol:
• De protectie a parazitului in afara gazdei, usurand trecerea la o noua gazda, de
protectie in interiorul noii gazde, fata de enzimele digestive
• De reproducere: in care nucleul sufera o diviziune rezultand un numar crescut de
exemplare dupa dechistare
• Declansata de deficitul de hrana,
• de acumularea excesiva de produse catabolice,
• de o schimbare importanta in concentratia ionilor de hidrogen,
• de suprapopulare
DECHISTAREA
• Ca urmare a actiunii enzimatice a tesuturilor gazdei si a modificarilor osmotice
aparute in mediu
• Ca urmare a urmare a actiunii mecanice si biochimice a protozoarului din interiorul
chistului
 Ciclul de viata
• Simplu: constand intr-un stadiu trofic intr-o singura
gazda, in care inmultirea se face binar (Trichomonas
vaginalis)
• Complex: la amibe (Entamoeba hystolitica) care au si
stadiu de rezistenta: chistul, care le asigura supravietuirea
in trecerea de la o gazda la alta
• Alte protozoare necesita doua gazde din care una este o
adaptare secundara pentru cresterea sanselor de
perpetuare
• Unele insecte sunt şi vectori si gazde pentru Plasmodium
si Leishmania, transportand parazitii de la o gazda la alta
 Amibele
• Protozoare care se deplaseaza cu ajutorul pseudopodelor
citoplasmatice, proiectate si retractate, ca raspuns la
stimulii externi
• Unele specii sunt libere altele parazite ale tractului digestiv
al nevertebratelor si vertebratelor
• Toate amibele au un stadiu de trofozoit in care are loc
multiplicarea prin diviziune binara, atat timp cat conditiile
de mediu sunt favorabile
• Stadiul de chist: rezistent la conditii nefavorabile si ajuta la
transferul de la o gazda la alta
In timpul procesului de inchistare
• Amibele elimina hrana nedigerata, se rotunjesc
pentru a forma prechistul apoi secreta un invelis
devenind chist
• Unele specii sufera un proces de maturare in care
nucleul se divide o data sau de mai multe ori
• Chistul e eliminat din organism iar dechistarea se
produce numai cand chistul ajunge în gazda
potrivita şi intr un anume loc.
• Amiba devina activa rupe peretele chistului si iese;
• dupa repetate diviziuni trofozoizii stabilesc o
colonie
Clasificarea amibelor
• Dupa caracterele biologice si de patogenitate in 3
categorii
• Amibe parazite patogene: Entamoeba hystolitica
• Amibe parazite nepatogene: Entamoeba coli,
Entamoeba gingivalis
• Amibe libere cu potential patogen: Naegleria
fowlerii, Acanthamoeba
 Entamoeba histolytica

• Boala: Amibioza
• Morfologie
• 40-100.000 morti anual
• Predominant in tarile in curs de dezvoltare;
• prin contaminarea fecala a hranei si apei
• Nu exista vaccin
• Contagiozitate crescuta – patogen categoria B în
USA
 Morfologie
• 2 forme: Trofozoit si chist
• Trofozoitul: are 20-30 microni
• Citoplasma e structurata in ectoplasma periferica, hialina cu
rol in locomoţie: emite pseudopode şi in captarea hranei
• Endoplasma in jurul nucleului: aspect granular, contine
bacterii şi hematii
• Nucleul este sferic, excentric, inconjurat de membrana
nucleara
• Forma minuta si forma magna care e hematofaga se observa
hematiile ingerate
Coloratie cu tricrom
 Chistul
• Forma de rezistenta in mediul extern
• Dimensiuni 8-20 microni
• Forma rotunda cu perete gros, cu 4 nuclei ( la maturitate)
• In citoplasma baghete siderofile numite si corpi cromatoizi
• Chistul se formeaza in intestin cand conditiile de
supravieturie nu sunt prielnice- continut intestinal mai
putin fluid
• DOAR chistii maturi cu 4 nuclei sunt infectiosi
 Ciclul de viaţă
• Consum apa, alimente contaminate cu chisturi cu 4 nuclei
• Chisturile ajung in stomac, trec nemodificate in intestinul
subtire, se produce fen. de dechistare in ileonul terminal
• Fiecare din cei 4 nuclei sufera o diviziune simpla, citoplasma
se organizeaza in jurul fiecarui nucleu rezultand in final 8
amibe tinere ce se stabilesc la nivelul colonului, în special la
niv cecului
• Trofozoitii pot penetra mucoasa intestinala si
disemineaza in alte organe
• Trofozoitii sunt putin rezistenti, ingerati nu
supravietuiesc aciditatii gastrice
• In colon se transforma in chisturi
Chisturile
• Eliminate in mediul extern, chisturile pot fi distruse de
uscaciune si de temp ridicata
• Viabile in conditii de umezeala zile pana la 2 saptamani
• Chisturile Nu sunt distruse de apa clorinata in
concentratia uzuala
 Patogenie
• Aderenta trofozoitilor la mucoasa colonului (cec si
rectosigmoid)
• Eliberarea de enzime proteolitice cu formarea abcesului in
buton de camasa (orificiu ingust in mucoasa, baza largita in
submucoasa)
• Reunirea mai multor abcese duce la necrozarea mucoasei, cu
leziuni extinse si suprainfectii cu bacterii enterice
• Extinderea procesului infectios amebian poate duce la
erodarea unui vas de sange de vecinatate- extinderea pe cale
hematogena a amibelor.
• Localizare in alte viscere ducand la amibioza extraintestinala
(abcese hepatice, pulmonare, cerebrale)
• Patrunderea in musculara si seroasa: perforatii si hemoragii
intestinale
Ulceratii in buton de camasa
1. Aspect macroscopic. 2. Aspect microscopic.
 Manifestarile clinice
• Amibioza intestinala
• Amibioza extraintestinala

• Amibioza intestinala
• 1. DIZENTERIA AMIBIANA
• Apare cel mai frecvent 90% cazurile cu afectare intestinala
• Debut insidios cu inapetenta, astenie, disconfort abdominal,
dureri in fosa iliaca dreapta simuland apendicita sau debut brusc
cu dureri vii abdominale
• Scaune numeroase, > 5/zi ( 5-15), cantitate redusa, cu sange,
mucus si puroi ( scaun dizenteriform), dureri abdominale,
tenesme rectale
• Perioada de stare 1-2 saptamani
• Tratament corespunzator vindecarea prin cicatrizare a leziunilor
Aspectul scaunului cu sange,
mucus si puroi
Forma severa

• Colita amebiana fulminanta

• Leziuni ulcerative ale colonului
• 15-20 scaune pe zi, initial materii fecale si sange ulterior in
special sange cu colici abdominale insuportabile si tenesme
• Febra 40C
• Tahicardie, greata,
 Complicatii

• Perforatia intestinala ( brusc, abdomen acut chirurgical) cu

peritonita localizata sau generalizata
• Hemoragia intestinala prin afectarea vaselor de sange de calibru
mare
• Amoebomul: pseudotumora inflamatorie formata dintr un granulom
amibian: inflamatie, edem, necroza de la nivelul mucoasei si
submucoasei intestinale : dureri abdominale si scaune cu sange
• EVOLUTIA in zonele temperate: Infectii amibiene asimptomatice-
destul de frecvent
• Purtatori sanatosi care elimina chisti infectiosi
• Se pot vindeca in circa 1 an dar 10% pot dezvolta colita amibiana
 Amibioza extraintestinala
A. Hepatica:
• cea mai frecventa localizare- prin vena porta parazitul ajunge la ficat
producand un abces hepatic
• 3-5% din pacientii cu amibioza intestinala
• Dureri in hipocondrul drept, dureri accentuate de inspir profund, lobul
drept: tuse iritativa; lob stang: epigastralgie
• Febra 39-40C, frisoane, transpiratii profuze, greata, varsaturi,
hepatomegalie, icter.
• Leucocitoza cu neutrofilie, teste hepatice alterate
• Poate penetra in pericard cu aparitia tamponadei cardiace- deces
 Amibioza pleuroplumonara
• Secundar abcesului hepatic
• Amibele traverseaza diafragmul pornind de la leziunea hepatica
• Pleurezii serofibrinoase
• Pleurezii purulente
• Abces amibian pulmonar

Abcesul amibian cerebral

• Complicatie rara
• Dupa oricare din cele doua localizari
• Abces unic sau multiple microabcese
Diagnostic parazitologic
Preparatul proaspat

• Microscopic: examenul coproparazitologic, examen lama-

lamela (preparatul proaspat)
• Formele acute de boala: trofozoitul
• In formele cronice: se evidentiaza chistul prin examenul
direct cu lugol
Preparate colorate
• Extemporaneu: albastru de metilen, tricrom, cristal violet,
fuchsina
• De durata: cu hematoxilina ferica si Giemsa
1. Lugol. 2. Tricrom
Diagnostic imunologic

• Detectia coproantigenelor tehnica ELISA (antigene specifice

in materiile fecale)
• Imunofluorescenta pentru formele extraintestinale
• Diagnostic serologic pentru detecţia anticorpilor specifici în
A. extraintestinala

• Diagnostic molecular:
1. Test rapid imunocromatografic de detective a
coproantigenului in materiile fecale
2. Detectie coproantigen E. histolytica prin tehnica ELISA
Alte teste

• A. extraintestinala: leucocitoza cu neutrofilie, uneori

eozinofilie, sindrom biologic inflamator, citoliza hepatica in
localizarea hepatica cu transaminaze crescute,
• Alte teste imagistice:
• Scintigrama hepatica, ecografia, RMN, CT scan,
• Examen radiologic pulmonar
Tratament
• Medicatia parazitara amoebicida
• A. Amoebicide intraluminale actioneaza asupra
amibelor din lumenul intestinal
• B. A. tisulare (sistemice) actioneaza asupra
amibelor din peretele intestinal si ficat
• C. A. mixte
 Amibioza intestinala simptomatica
• Amoebicide mixte
• Metronidazole (este un nitroimidazol)
• 500-800 mg per os X 3 ori pe zi X 5 zile.
• Se administreaza impreuna cu un amibocid luminal cum ar fi
Iodoquionol sau paromomicina

• Tinidazole este un nitroimidazol de generatia a 2a

• Ornidazole 2g pe zi priza unica X 3 zile
• Dupa terminarea tratamentului pentru amibioza intestinala
invaziva si extraintestinala se continua cu amebicide luminale:
Iodochinol, Diloxanide furoate, paromomicina
Amibioza intestinala asimptomatica

• Iodochinol 650 mg per os X 3 ori pe zi, 20 zile

• Diloxanide furoate 500 mg per os X 3 ori pe zi, 10
zile
• Paromomycina 500 mg X 3 ori pe zi X 5-10 zile
 Amebicide mixte
• Utile pentru tratarea abceselor hepatice si a infectiilor
intestinale produse de amibe
• Clorochina, se utilizeaza in asociere cu metronidazole si
diloxanid furoat pentru tratamentul si prevenirea abceselor
hepatice
• Emetina si hidroxiemetina

• Abcesele >5 cm Daca nu raspund la tratament sau există

iminenţă de rupere e recomandata interventia chirugicala cu
evacuarea şi drenarea abcesului
Profilaxie
• Transmitere fecal orala
• Reguli de igiena