Necesitatea descoperirii răspunsurilor pentru o serie de întrebări existențiale, poate fi
rezolvată prin metode mitice,doar printr-o manieră subiectivă. De departe știința este metoda ideală de a defini lumea materială, obiectiv, însă experiența umană nu poate fi măsurată de aceasta. Mitologia cuvintelor este folosită in scopul de a crea povestiri și imagini care pot exprima inspirație și aspirație. Ca funcție pedagogică, este de menționat faptul ca mitul poate fi folosit pentru a ajuta oamenii în tranzițiile inevitabile ale vieții. Prin urmare, acestea satisfac nevoia de semnificație intrinsecă, putând stabili reguli de comportament, sau consolidarea valorilor împărtășite ca într-un sistem, devenind părți acceptate ale percepției realității sociale. Conferirea lecțiilor de moralitate poate fi luată in considerare, prin faptul că furnizează mesaje comunicate într-o manieră simplă. De exemplu putem face referire la mitul lui Icar. Din punct de vedere moral, mitul lui Icar reprezintă nevoia de a gasi un echilibru, tocmai prin faptul că avertizează despre urmările neîncetate ale satisfacției. Conflictul generațional vârstă-experiența este pus în lumină de vârsta lui Icar. O caracateristică a perioadei adolescenței de a urmări impulsiv ispitele și aventurile necunoscute conduc la vulnerabilitate. Dorința de a evada din labirint poate fi o metaforă pentru iluminare. În continuare, soarele poate fi vazut ca o analogie către cea mai înaltă formă, cea a zeilor. Însă, dorința de a deveni înțelept și de a atinge cunoașterea divină sfidează zeitatea. În antiteză, în zborul său, Icar avea carul condus de un cal negru, de unde se poate înțelege nevoia de satisfacție a apetitului uman si faptul ca înaintea acesteia ar trebui sa fie raționamentul. Forța imaginației umane și cea a curajului sunt redate prin producerea aripilor de către Daedalus. Intelectul uman triumfă, însă este nevoie de temperare prin înțelepciune și umilință, tocmai pentru a evita căderea. În fond, simbolul este o expresie a naturii umane. Ca artist, împărtășești viziuni și idei. Este nevoie de un echilibru între viziune-idee-temperare-timp pentru a observa și pentru a exprima în termeni vizuali. Experiența lui Icar poate fi interpretată ca o valoare a moderării. Există un pericol intr-un zbor prea înalt sau prea jos. Balanța între nevoia de mituri și acceptarea incapacității de justificare a acestora trebuie păstrată prin credința în adevarul moral și nu în narațiunea literară. În concluzie, valoarea mitului rămâne la nivel de exercițiu estetic.