Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Constantin Negruzzi”

REFERAT
Subiectul: “Apa – cea mai importantă
resursă naturală”

A elaborat: eleva cl. a 7-a “C”, Sîrbu Victoria

A verificat: prof. de biologie, Zolta

Chișinău, 2018
 Cuprins
 Apa – principala resursă naturală............. 2
 Poluarea apei............................................ 3
 Măsuri de prevenire a poluării................. 4
 ,,Apa – principala resursă naturală”

Apa este una dintre cele mai preţioase resurse naturale. Nu putem trăi fără ea,
dar ne comportăm de parcă ni se cuvine. La nivel global, sursele de apă sunt rare:
mai puţin de 1% din apa de pe glob este bună pentru consum, iar peste 1,2 miliarde
de oameni – aproape o cincime din populaţia lumii – nu are acces la surse de apă
potabilă. Din fericire, în Europa, apa se găseşte aproape peste tot din belşug, cu toate
că în anumite zone din sudul Europei, de exemplu în Spania, lipsa apei şi secetele
sunt din ce în ce mai dese.
În comparaţie cu restul Europei, inclusiv şi România, Republica Moldova este
o ţară cu resurse reduse de apă. Volumul de ape de suprafaţă stătătoare şi debitul
râurilor este mic. Densitatea reţelei hidrografice în mediu pe ţară constituie 0,48 km2,
variind de la 0,84 km2 la nordul ţării până la 0,2 km2 în partea stânga a Nistrului.
Sursele principale de alimentare ale râurilor sunt apele pluviale şi cele
provenite de la topirea zăpezilor.
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile
proliferării vieții, care o deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește acest
rol, permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele
din urmă replicarea. Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată,
permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii. Apa proaspătă
are densitatea maximă la 4 °C, această densitate scăzând pe măsură ce apa se răcește,
se încălzește sau îngheață.
Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă un rol important
în absorbția radiației infraroșii, crucială în cadrul efectului de seră, fără de care
temperatura medie la suprafața Terrei ar fi de -18° Celsius. Apa are de asemenea o
căldură specifică neobișnuit de mare (4181,3 J/(kg·°C) la presiunea de 1 bar și
temperatura de 25 °C, care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global și
regional, precum Curentul Golfului, permițând existența vieții. Deoarece absoarbe
foarte mult infraroșiile, are o foarte ușoară nuanță albastră, datorită eliminării unei
mici cantități de lumină roșie care o traversează. Culoarea albastră poate fi observată
numai când apa este în cantitate mare, de exemplu în lacuri, mări sau oceane. În plus,
apa are o căldură latentă de vaporizare mare, de 2262 kJ/kg la presiunea de 1 bar și
temperatura de 98 °C (dar de 2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar, presiunea de
saturație la temperatura de 25 °C), care are o influență mare asupra climatului și a
transferului de căldură între ocean și atmosferă.

2
 ,,Poluarea apei”

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei,

ca rezultat al activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât
aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor sale. Poluarea apei poate fi
categorisită după natura substanțelor poluante ca fizică (datorată apelor termice),
chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților,
pesticidelor, substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice
diverselor industrii), biologică (rezultată de contaminarea cu bacterii patogene,
drojdii patogene, protozoare patogene, viermii paraziți, enterovirusurile, organisme
coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc) și radioactivă. După
perioada de timp cât acționează agentul poluant, poluarea poate fi permanentă,
sistematică, periodică sau accidentală.
Apele utilizate de om indiferent pentru care scopuri, se încărca cu diferite
elemente chimice şi fizice sau biologice care modifică compoziţia naturală a apei în
aşa fel încât aceasta nu poate fi folosita decât în scopuri tehnice. Fenomenul
respectiv este numit poluare, şi ameninţă asigurarea cu apă potabilă a omenirii.
Multe efecte ale poluării se văd doar pe termen lung şi nu se cunosc exact
consecinţele, mai ales cele care activează asupra unor sisteme complexe cum sunt
oceanele, acviferele subterane, ecosistemele legate de ape.
În Europa, cantitatea apei nu este principala problemă, ci calitatea lasă uneori
de dorit. Circa 35% din apa din Europa provine din ape de suprafaţă – lacuri şi râuri
–, care sunt afectate de poluare. Restul de 65% provine din ape freatice – apa de
ploaie infiltrată în pământ, care formează bazine subterane de apă. Apa de la robinet
este bună de băut aproape peste tot în Europa, dar, înainte de a fi trimisă prin
conducte, ea trebuie tratată. Acesta este un procedeu costisitor, dar necesar, deoarece
apa poate fi contaminată de îngrăşăminte, de pesticide, de substanţe chimice
industriale sau de germeni de la gunoaiele umane sau animale.
Principalii poluanţi sunt îngrăşămintele şi pesticidele. La contactul cu apa,
ele sunt transportate spre râuri şi fluvii şi de acolo în mare. Reducerea poluării este
extrem de importantă, nu numai pentru conservarea rezervelor de apă potabilă, ci şi
pentru protecţia animalelor care trăiesc în râuri, în lacuri şi în mări. Deşi în ultimii
30 de ani în UE s-au luat măsuri pentru reducerea poluării, mai sunt încă multe de
făcut şi putem şi noi să contribuim la acest efort.

3
 ,,Măsuri de prevenire a poluării”
 Construirea de baraje și zone de protecție a apelor;

 Interzicerea aruncării și depozitării la întâmplare pe malurile sau albiile râurilor

a deşeurilor de orice fel;

 Realizarea controlului depozitării și evacuării deşeurilor solide, astfel încât

substanţele nocive să nu se infiltreze în pânza freatică;

 Construirea de bazine speciale pentru colectarea deșeurilor și reziduurilor, pentru

a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafață;

 Organizarea corectă a sistemelor de apă potabilă și canalizare la nivel local;

 Construirea de staţii sau sisteme de epurare a apelor uzate ale localităților;

 Distrugerea prin dezinfecție a germenilor patogeni conținuți în ape reziduale ale

unor instituții (spitale), abatoare, unități ale industriei cărnii; • Echiparea cu
sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele reziduale ale
unităţilor industriale în vederea reținerii și neutralizării substanțelor chimice
potențial toxice.

 interzicerea indepartarii la intamplare a deseurilor de orice fel, care ar putpolua

apa;

 controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat substantele nocive sa nu se

infiltreze in panza freatica;

 executia lucrarilor de indiguire si de construire a unor baraje;

 organizarea corecta a sistemelor de canalizare si a instalatiilor locale;

 construirea de statii de epurare a apei uzate;

 inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din apele

reziduale ale unitatilor unde se produc sau se utilizeaza astfel de substante.