arătos, ~oasă a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 133/34 / Pl: ~oși, ~oase / E: arăta + -os] 1 (D.

ființe; spc d. oameni) Chipeș. 2 (D. ființe; spc d. oameni) Cu o înfățișare măreață. 3 (D.
lucruri, md. case) Impozant. 4 (Pex; d. lucruri) Cu aspect plăcut.

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de blaurb.
 acțiuni

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. –
Arăta + suf. -os.

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de LauraGellner
 acțiuni


ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu înfățișare impunătoare; frumos,
chipeș. Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU,
L. 352. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS,
L. I 82. Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287. Cum e bradul
arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.

 sursa: DLRLC (1955-1957)

 adăugată de blaurb.
 acțiuni

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri)
Mare, impozant, frumos. – Din arăta + suf. -os.

 sursa: DLRM (1958)

 adăugată de lgall
 acțiuni

ARĂTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are un aspect plăcut; aspectuos; prezentabil. /a arăta +
suf. ~os

 sursa: NODEX (2002)

 adăugată de siveco
 acțiuni

arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior): el era arătos nevoie mare ISP.

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

 adăugată de LauraGellner
 acțiuni

arătós, -oásă adj. (d. arăt). Frumos, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos.

 sursa: Scriban (1939)

 adăugată de LauraGellner
 acțiuni