Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu».” (Ps. 13:1)
Frați creștini,
2
viață: 1) că va muri, și 2) că nu știe când va muri. Acestea două sunt niște evidențe
pe care numai un nebun, un vrăjmaș al adevărului, le-ar putea nega. Acum priviți
ce spune bogatul: ”Suflete, ai multe bunătăți pentru mulți ani...”. El necrezând
în Dumnezeu, negă automat orice realitate superioară, orice gând despre o lume
de dincolo de moarte. El trăiește iluzia nemuririi trupești negând ambele evidențe.
De aceea, adevărul realității îl izbește în plin: „Nebune! În această noapte vor cere
de la tine sufletul tău.”
Frați creștini,
3
Iată că duminica de astăzi este prima duminică din postul Nașterii Domnului,
post care ne pregătește cum se cuvine de sărbătorirea marei milostiviri a Bunului
Dumnezeu, de a Se întrupa de la Duhul Sfânt din Sfânta Fecioară Maria, și astfel
de a uni firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești. Milostivirea lui
Dumnezeu față de noi cei care ne făcuserăm vrăjmași ai Lui prin căderea în robia
păcatului, ne îndeamnă și pe noi, cei care tindem spre asemănarea cu El, să fim
milostivi asemenea Lui. Căci cu adevărat credința fără fapte, moartă este, cum
spune Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului. Deci ca să nu ne facem nebuni prin
necredință asemeni bogatului, nici să ne iluzionăm că avem credință fără însă a o
demonstra prin faptele credinței, în acest post al milosteniei trebuie să practicăm
milostenia adevărată, cu discernământ. Ca să ne facem și noi vrednici de
milostivirea lui Dumnezeu, trebuie să fim la rândul nostru milostivi. Cum oare să
se milostivească Dumnezeu de cei păcătoși dintre care cel dintâi sunt eu, care de
multe ori au făgăduit la Taina Pocăinței că se vor îndrepta, și de fiecare dată au
căzut în aceleași păcate, dacă la rândul nostru, nu ne vom milostivi și noi de
ceilalți? Milostenia noastră atrage milostivirea lui Dumnezeu.
Viața omului fiind mai mult decât hrana, în acest post să nu ne îngrijim doar
pentru ce vom bea sau ce vom mânca, ci luând aminte la parabola bogatului căruia
i-a rodit țarina, să fim atenți să nu ne asemănăm bogatului, ci mai degrabă țarinii
care din belșug a rodit. Așa și noi din belșug să rodim întru credință și fapte bune,
iar roadele să nu le păstrăm doar pentru noi, căci ele sunt darul lui Dumnezeu. Și
ceea ce în dar am luat, în dar să și dăm. Amin!