Imaginea se formează pe retina cu ajutorul sistemului dioptric al
ochiului. Imaginea care se formează este o imagine reala, răsturnată si mai mică decât obiectul vizat. Ochiul are toate punctele cardinale situate pe axa optica. Toate suprafețele de refracție ale ochiului se comportă ca ș i cum ar fi o singură lentilă cu centrul la 17 mm înaintea retinei ș i cu o putere de refracție totală de cca 60 dioptrii. Pentru a vedea obiecte situate la distanț e diferite, ochiul se reglează singur schimbându-ș i forma cristalinului. Dacă obiectul este aproape, distanț a la care se formează imaginea creș te, ceea ce „obligă” lentila cristalinului să devină rotundă si mai groasă. Aceasta face ca distanț a focală a cristalinului să se micș oreze, iar distanț a la care se formează imaginea să se menț ină constantă, altfel spus, ca imaginea să se formeze tot pe retină. Dacă obiectul este situat la depărtare, distanța la care se formează imaginea scade, ceea ce „obligă” lentila cristalinului să devină mai subț ire ș i mai plată. Acest lucru duce la creș terea distanț ei vocale a cristalinului, ajutând imaginea să se formeze pe retină. Cum merg razele de lumină prin fiecare instrument?
Care sunt principalele aplicaț ii practice?
Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a
detecta lumina. Este compus dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri nervoase. De asemenea ochiul nu detectează doar lumina ci și culoarea și mișcarea vietăților din jur. Omul primește prin vedere 90% din informațiile necesare în timpul vieții. Care sunt principalele mărimi caracteristice?
Fotometria este domeniul din optică în care se studiază mărimi legate
de lumină și de modul cum aceasta este percepută de ochiul uman. Mărimile fundamentale utilizate în fotometrie sunt:
flux de energie radiantă
intensitate energetică iluminare energetică.
Fotometria lucrează cu două sisteme de mărimi:
mărimi energetice: care caracterizează lumina din punctul de vedere
al energiei transportate mărimi fotometrice: care caracterizează lumina din punctul de vedere al senzației luminoase pe care aceasta o generează.
Metodele de măsurare ale mărimilor cu care operează fotometria se împart
în două categorii:
metode subiective: când receptorul de radiații este ochiul uman;
metode obiective: când se folosesc alți receptori fotosensibili (emulsii fotosensibile, fotoelemente, termoelemente etc.).