UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
SPECIALIZARE: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ELEMENTE DE DREPT EUROPEAN

,,Tratatul de fuziune – Tratatul de la Bruxelles ‘’

Profesor coordonator : Studenta :

Conf.univ.dr.Marin Marilena Olteanu Andreea Catalina

CONSTANTA
2019
  TRATATELE UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeană este o uniune politică și economică a 28 de state membre situate în

principal în Europa . Politicile UE vizează asigurarea liberei circulații a persoanelor,
bunurilor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne, adoptarea legislației în domeniul
justiției și afacerilor interne și menținerea unor politici comune privind
comerțul, agricultura pescuitul și dezvoltarea regională.
Uniunea Europeană se bazează pe statul de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură luată
de Uniunea Europeana derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar și
democratic de toate țările membre. De exemplu, dacă un anumit domeniu politic nu figurează
într-un tratat, Comisia nu poate propune un act legislativ în domeniul respectiv.
Tratatul este un acord cu forță juridică obligatorie între statele membre ale Uniunii
Europene . El stabilește obiectivele Uniunii Europene, regulile de funcționare a instituțiilor
europene, procedura de luare a deciziilor și relațiile existente între Uniune și statele membre.
Tratatele sunt modificate pentru a permite creșterea eficienței și transparenței Uniunii
Europene, pentru a pregăti extinderile viitoare și pentru a introduce noi domenii de cooperare
- cum ar fi moneda unică. În baza tratatelor, instituțiile Uniunii Europene au posibilitatea de a
adopta acte legislative, pe care statele membre le aplică ulterior.

 TRATATUL DE FUZIUNE – TRATATUL DE LA BRUXELLES

Unul dintre tratatele principale este Tratatul de fuziune – Tratatul de la Bruxelles care
a avut ca scop crearea unei singure Comisii si a unui singur Consiliu pentru toate cele trei
Comunitati Europene : Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunității
Europene a Energiei Atomice (Euratom) și Comunității Economice Europene (CEE ) . Dupa
multe discutii laborioase , tratatul a fost semnat la Bruxelles la 8 aprilie 1965 si a intrat in
vigoare la 1 iulie 1967.
Constituirea celor trei comunitati cu domenii de activitate specifice , dar cu structura
institutionala identica , avea in esenta acelasi obiectiv general : constituirea unei piete
commune care avea in vedere aceleasi state membre cu sisteme politice , economice si
juridice asemanatoare Aceste elemente reprezentau premise importante in vederea realizarii
unei Uniuni Europene veritabile , care sa aiba la baza o singura organizatie . Acesta fiind un
obiectiv foarte greu de atins , de aceea s-a cautat sa se aplice o politica corecta , eficienta si
de reducere a costurilor functionarii institutiilor .
 CONTINUTUL TRATATULUI DE FUZIUNE – TRATULUI DE LA
BRUXELLES
In cele 39 de articole ale sale, grupate in cinci capitole, Tratatul inscrie competentele
executivelor comunitare, in sensul ca nu au suferit modificari, ci au ramas asa cum fusesera
determinate in fiecare tratat de baza. Articolul 4 a confirmat existenta Comitetului
Reprezentantilor Permanenti (COREPER), extinzandu-i competentele si asupra CECO. De
mare importanta s-a dovedit a fi instituirea Comisiei Unice, datorita specificitatii marcate
atat a Inaltei Autoritati cat si a Comisiilor CEE si CEEA. Armonizarea a avut loc si prin
unificarea serviciilor, a comisiilor de control al veniturilor si cheltuielilor (art. 22), unificarea
bugetelor (art. 20) si a administratiilor (art. 24), prin definirea uniforma a procedurilor de
desemnare a membrilor Comisiei si a duratei mandatului lor (Articolele 10-18).
 S-a generalizat sistemul numirii de comun acord a membrilor (art. 10, par. 1, al. 4), cu
precizarea ca din Comisie trebuie sa faca parte cel putin un reprezentant al fiecarui stat
membru. Tratatul precizeaza ca reuniunea de drept a Adunarii Parlamentare trebuie sa fie si
aceea a prezentarii raportului general de catre Comisie.
Prin Tratatul de fuziune s-a creat entitatea “Comunitatile Europene”. Prin acestea nu au fost
absorbite cele trei comunitati initiale, pentru ca aceasta entitate nu apare decat in cadrul si in
limitele realizarii functiunilor comune. De asemenea, functionarii nu mai sunt legati de o
anumita comunitate, ci de “Comunitatile Europene”. Aceasta entitate permite ca atat in
sistemul juridic intern al statelor, cat si in ceea ce priveste privilegiile si imunitatile
diplomatice sa se incheie acte si sa antameze actiuni in numele Comunitatilor europene, iar
pe plan international, acreditarea unor reprezentanti diplomatici sa se faca, de asemenea, in
numele acestei entitati.

Incepand din anul 1978 potrivit unei rezolutii adoptata de Parlamentul European ca
denumire pentru cele trei comunitati europene se poate folosi denumirea colectiva de
„Comunitatea Europeana”.

Anul 1985 a adus primul si ultimul caz de pana acum cand un teritoriu european a parasit
Comunitatea, deoarece Groenlanda ca teritoriu danez care se bucura de autonomie, pe baza
referendumului din 23.02.1982 a decis iesirea din comunitati. Din 1985 are statutul
teritoriilor externe neeruopene, fiindu-i aplicabile regulile dreptului comunitar, cu exceptia
celor referitoare la reglementarea cotelor de pescuit.

Cele tei comunitati – CECO, CEE si EURATOM, au functionat separat din 1958 pana in
1967, cand a intrat in vigoare Tratatul de fuziune a executivelor, semnat la 8 aprilie 1965.De
la acest moment, comunitatile, desi raman distincte din punct de vedere juridic (fiecare avand
propria personalitate juridica), vor avea ca si institutii comune Comisia europeana (formata
din fuziunea Inaltei Autoritati cu Comisia CEE), Consiliul Comunitatilor Europene, Curtea
Europeana de Justitie si Adunarea parlamentara

Datorita faptului ca numai sistemul institutional al celor trei comunitati a devenit comun,
fara ca acestea sa fuzioneze integral, in documentele oficiale s-a pastrat denumirea
de Comunitatile Europene, insa in mod uzual pana la crearea Uniunii Europene a fost
utilizata sintagma Comunitatea Europeana, si abrevierile CEE, respectiv CE.

 BUGETUL ADMINISTRATIV UNIC

Bugetul administrative al Comunitatii Europene acoperea cheltuielile tuturor institutiilor CE ,
inclusive pe cele ale Adunarii Parlamentare si ale Curtii de Justitie .
Cheltuielile pentru interventii in temeiul Tratatului CECO si cheltuielile de cercetare si
dezvoltare in temeiul Tratatului Euratom au fost mentinute insa in bugete separate.
 ADMINISTRATIA UNICA PENTRU COMUNITATEA EUROPEANA
Din acest punct de vedere , toti functionarii si agentii ai institutiilor CE tin de aceeasi
administratie . Normele care reglementeaza aceste functii si drepturile si obligatiile acestora
sunt uniforme si decurg dintr-un statut comun . Normele care privesc responsabilitatea CE in
caz de prejudiciu cauzat de o eroare sunt unificate . Iar privilegiile si imunitatile acordate
institutiilor CE sunt unificate si ele intr-un singur protocol .
  SEDIILE INSITUTIILOR COMUNITATII EUROPENE
Pentru a raspunde obiectiilor de ordin juridic ridicate de Luxemburg , guvernelor tarilor CE li
s-a acordat competenta de a decide , de comun acord solutia de adoptat in ceea ce priveste
stabilirea la Bruxelles a sediilor organismelor executive ale Uniunii Europene . Decizia a fost
luata in ziua semnarii tratatului , orasu Bruxelles fiind desemnat drept sediu provizoriu .

Asadar , Tratatul de Fuziune apare ca un factor de optimizare a functionarii organizatiei si

de aceea trebuie considerat ca o etapa determinanta a constructiei comunitare. Mai mult decat
atat , a reprezentat etapa majora a trazitiei spre o Uniune Europeana moderna.
BIBLIOGRAFIE

 Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților
Europene
 Protocol privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene
 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:11965F/TXT