Sunteți pe pagina 1din 7

Marcarea și etichetarea vinurilor autohtone

1.1. Aspecte generale

Aşa cum s-a menţionat deja de câteva ori, este incontestabil faptul că şi micul
producător de vinuri de la noi are numai de câştigat dacă reuşeşte, fie şi parţial, să treacă
de la vânzarea vinului în vrac la vânzarea acestuia în formă îmbuteliată. În cadrul acestui proces,
un rol fundamental îl joacă eticheta de pe sticla de vin.
Eticheta este, pe de o parte, un element obligatoriu pentru vinurile de calitate, şi
face obiectul unor reglementări amănunţite în cadrul legislaţiei în vigoare. Pe de altă parte,
eticheta reprezintă un mijloc aflat la îndemâna producătorului sau comerciantului prin care
acesta îşi poate evidenţia vinul în cadrul ofertei largi de pe piaţă, şi cu ajutorul căruia
poate influenţa alegerea consumatorului în favoarea sa.
Deşi în vorbirea obişnuită se pomeneşte mereu doar termenul “etichetă”, pe o sticlă
de vin putem întâlni, în realitate, una sau mai multe elemente aplicate pe sticlă (Fig. 29),
cum ar fi: eticheta principală, contraeticheta, banderola de gât (sigiliul), fluturaşi
descriptivi, buline, capişon (capsulă). Toate aceste elemente pot purta elemente descriptive
şi informative referitoare la vinul respectiv.
Astfel, conform Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea
comună a pieţei vitivinicole, etichetarea reprezintă “ansamblul de menţiuni, semne, ilustraţii
sau mărci sau orice altă descriere care caracterizează produsul şi care apare pe acelaşi
recipient, inclusiv pe sistemul de închidere, sau pe însemnele ataşate recipientului şi pe
învelişul existent pe gâtul sticlelor”.
Există câteva elemente fundamentale care caracterizează un vin, şi pe care eticheta
trebuie să le comunice, pe cât posibil clar şi fără echivoc, consumatorului. Aceste elemente
sunt cuprinse în Tabelul 1.

Tabelul 1
Elemente fundamentale care caracterizează un vin şi sunt înscrise pe etichete
Cine a produs Pe etichetă este de obicei înscris “Produs şi îmbuteliat la…” sau
vinul? “Produs la ……..”
Cine a îmbuteliat Pe etichetă este de obicei înscris “Produs şi îmbuteliat la…” sau
vinul? “Îmbuteliat la…”

1
Unde a fost Eticheta poate furniza informaţii referitoare la locul sau arealul
produs vinul? geografic de producere a strugurilor şi locul de vinificare, inclusiv
Unde au fost ţara de origine.
produşi strugurii?
Ce fel de vin este? Eticheta dă indicaţii despre culoarea vinului, treapta de calitate,
conţinutul de zahăr, tăria alcoolică etc.
Ce struguri au Multe etichete de vinuri cu denumire de origine sau cu indicaţie
fost folosiţi ca geografică poartă pe ele denumirea unui soi de struguri. La
materie primă? sortimentele tradiţionale, eticheta poate furniza explicaţii referitoare
la soiurile utilizate şi proporţiile lor în cupaj.
Când a fost Anul de recoltă este, de obicei, înscris pe etichetă. De asemenea, se mai
produs vinul? poate înscrie data îmbutelierii.

Pentru a veni în sprijinul producătorilor care trebuie să creeze o etichetă pentru vinul
propriu, Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (O.I.V.) a elaborat Standardul
internaţional pentru etichetarea vinurilor şi băuturilor spirtoase de origine vitivinicolă.
Acesta reprezintă o normă recomandată tuturor statelor membre ale O.I.V. (deci şi României),
cu scopul de a promova schimburile internaţionale şi de a asigura informarea corectă a
consumatorilor.
Majoritatea prevederilor acestui standard sunt incluse în reglementările legale în
vigoare din ţara noastră; există însă şi aspecte pe care standardul le detaliază la un nivel mai
amănunţit decât o face legislaţia. Unele din aceste aspecte sunt prezentate în cele ce
urmează.
Tăria alcoolică indicată pe etichetă trebuie să respecte o anumită precizie.
Diferenţa dintre valoarea de pe etichetă şi valoarea măsurată trebuie să nu depăşească 0,5%
vol. Doar pentru vinurile destinate învechirii şi pentru unele vinuri “vinificate sub peliculă”,
această toleranţă se majorează la 0,8% vol.
Volumul nominal indicat pe butelii trebuie respectat, în limitele anumitor toleranţe.
Practic, în cazul unor măsurători de verificare, se măsoară volumul real al mai multor
butelii, iar media volumului real al produsului din butelii trebuie să nu fie mai mică decât
volumul nominal indicat pe etichetă. De asemenea, există o limită a erorii negative
maxime tolerate. De exemplu, în cazul unei butelii de 750 ml sau de 1000 ml standardul
fixează abaterea maximă permisă la 15 ml. Toate măsurătorile se fac la temperatura de 20°C.

2
1.2. Prevederile legale în vigoare privind etichetarea

Legislaţia românească, armonizată în mare măsură cu cea europeană,


reglementează detaliat cerinţe legate de etichetarea vinurilor. Principalele acte normative
referitoare la acest domeniu sunt incluse şi în ghidul de faţă, în ultima secţiune. În
capitolul prezent se va face o discuţie privind prevederile legale fundamentale legate de
etichetarea vinurilor, cuprinse în Legea viei şi vinului nr. 244 din 29 aprilie 2002 în
sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, şi în special în Hotărârea Guvernului
nr. 1134 din 10 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii viei şi vinului nr. 244/2002.
Astfel, Legea nr. 244/2002 stabileşte (Art. 35 şi 36) că toate vinurile îmbuteliate
(între care obligatoriu vinurile cu denumire de origine DOC, vinurile cu indicaţie
geografică şi vinurile speciale) trebuie să fie etichetate. Se stipulează că etichetele conţin
indicaţii obligatorii şi facultative, şi că se interzice utilizarea de indicaţii, însemne sau
ilustrații susceptibile de a crea confuzii cu privire la originea, natura ori categoria
produsului.
Hotărârea Guvernului nr. 1134/2002 detaliază semnificativ cerinţele legale
referitoare la etichetarea vinurilor. Secţiunea a IV-a din Capitolul 3 din această hotărâre
de guvern se referă la problematica ambalării şi etichetării.
Conform acestui act normativ, indicaţiile obligatorii trebuie înscrise pe etichetă în
acelaşi câmp vizual, în timp ce indicaţiile facultative se pot înscrie fie pe eticheta
principală, fie pe contraetichetă, capişoane, fluturaşi sau buline. Folosirea contraetichetei
este obligatorie numai pentru vinurile cu denumire de origine controlată (DOC).
Conform standardului internaţional “acelaşi câmp vizual” însemnă orice parte din
suprafaţa unui recipient, cu excepţia bazei, care poate fi vizualizat la un moment dat, fără
să răsucim recipientul. Aceasta presupune că indicaţiile obligatorii trebuie să se găsească
toate fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă, ceea ce nu înseamnă că o parte
din ele nu pot fi menţionate şi pe etichetă şi pe contraetichetă. O propunere legată de
modificare a legislaţiei noastre în această privinţă are în vedere ca toate indicaţiile
obligatorii să fie înscrise pe eticheta principală.

3
1.2.1. Indicaţii obligatorii

A) categoria de calitate a vinului:


- vin de masă;
- vin de calitate superioară – VS, cu indicaţie de provenienţă geografică;
- vin cu denumire de origine controlată - DOC: de tip CMD, CT sau CIB;
Pentru vinurile cu denumire de origine controlată, denumirea categoriei de calitate
trebuie scrisă complet pe eticheta principală, cu caractere de aceeaşi dimensiune cu cele ale
categoriei de calitate a vinului.
Conform legii vinurile de masă au o tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5% în
volume. Din categoria vinurilor de masă face parte şi vinul pelin. Vinurile de hibrizi
direct producători şi hibrizi interspecifici interzişi la plantare, ca şi cele de hibrizi
interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, autorizaţi temporar la plantare, nu se încadrează
în categoria vinurilor de masă. Ele formează o categorie separată, care se valorifică potrivit
prevederilor legii.
Vinurile de calitate definite prin reglementările legale sunt:
a) vinuri de calitate cu indicaţie geografică recunoscută, denumite şi vinuri de
calitate superioară - VS;
b) vinuri de calitate cu denumire de origine controlată - DOC.
Vinurile de calitate cu indicaţie geografică recunoscută trebuie să aibă o tărie
alcoolică dobândită de minimum 10,5% în volume. Comercializarea lor se face cu
menţionarea indicaţiei de provenienţă geografică, conform ordinului ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor. Aceste vinuri se exportă şi sub denumirile generice de
"Landwein", "Vin de Pays" sau altele asemenea.
Vinurile de calitate cu denumire de origine controlată - DOC trebuie să aibă o
tărie alcoolică dobândită de minimum 11% în volume şi să provină din struguri cu un
conţinut în zaharuri de minimum 187 g/l. În funcţie de stadiul de maturare a strugurilor la
cules şi de caracteristicile lor calitative şi de compoziţie, ele se încadrează în următoarele
categorii:
a) cules la maturitatea deplină, DOC-CMD: vinuri provenite din struguri cu conţinut
în zaharuri de minimum 187 g/l;
b) cules târziu, DOC-CT: vinuri provenite din struguri cu conţinut în zaharuri de
minimum 220 g/l. Pentru producerea de vinuri roşii seci din această categorie, strugurii
la recoltare trebuie să aibă un conţinut în zaharuri de minimum 213 g/l;

4
c) cules la înnobilarea boabelor, DOC-CIB: vinuri obţinute din struguri cu conţinut
în zaharuri de minimum 240 g/l, cu atac de "mucegai nobil" sau culeşi la stafidirea boabelor.
B) Indicaţia de provenienţă geografică pentru vinurile de calitate superioară – VS
sau denumirea de origine controlată pentru vinurile DOC, aprobate prin ordin al Ministrului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
C) Denumirea soiului sau a soiurilor:
Pentru vinurile cu denumire de origine controlată înscrierea soiului sau soiurilor
pe etichetă este obligatorie.
Pentru vinurile de calitate superioară - VS care se valorifică prin indicarea
provenienţei geografice, denumirea soiului sau a soiurilor este facultativă.
Atunci când vinul se comercializează sub denumirea unui soi, acesta trebuie să
provină în proporţie de cel puţin 85% din soiul indicat. În cazul unor sortimente tradiţionale
autorizate, constituite din două sau mai multe soiuri, se înscrie pe etichetă menţiunea
"sortiment tradiţional".
Vinurile de masă nu se valorifică sub denumirea soiului sau sortimentului de
soiuri şi nici prin indicarea provenienţei geografice.
D) Tipul vinului, determinat de conţinutul său în zaharuri:
- sec (cu un conţinut în zaharuri de până la 4 g/l inclusiv);
- demisec (cu un conţinut în zaharuri cuprins între 4,01 g/l şi 12 g/l inclusiv);
- demidulce (cu un conţinut în zaharuri cuprins între 12,01 g/l şi 50 g/l inclusiv);
- dulce (cu un conţinut în zaharuri de peste 50 g/l).
E) Tăria alcoolică dobândită minimă a tipului de vin, exprimată în procente, în
volume, înscrisă cu caractere de 3 mm înălţime.
F) Volumul nominal al produsului, exprimat în mililitri, centilitri sau decilitri
pentru recipiente mai mici de un litru şi în litri pentru recipiente de un litru şi mai mari.
Înălţimea caracterelor pentru desemnarea volumului nominal al produsului este de:
- 2 mm pentru volumul nominal mai mic sau egal cu 200 ml;
- 3 mm pentru volumul nominal cuprins între 200-1000 ml;
- 5 mm pentru volumul nominal mai mare de 1000 ml;
G) Ţara de origine, pentru vinurile importate.
H) Denumirea şi adresa îmbuteliatorului, înscrise cu caracterele cele mai mici
folosite în inscripţionările de pe etichete.
I) Data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalării.

5
1.2.2. Indicaţii facultative

1. Marca de comerţ, cu condiţia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine


controlată, cu indicaţia de provenienţă geografică sau cu denumirea soiului ce poate fi
atribuită vinului;
2. Denumirea exploataţiei viticole, a domeniului, numai în cazul vinurilor de calitate
provenite în exclusivitate din exploataţia indicată, cu condiţia de a nu se folosi denumiri care
să creeze confuzii;
3. Culoarea vinului: alb, roze, roşu;
4. Anul de recoltă, în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată – DOC,
sau al celor de calitate superioară – VS, cu indicaţie de provenienţă geografică, cu
condiţia ca vinul să provină în proporţie de cel puţin 85% din recolta anului indicat;
5. Vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului "vin vechi" pentru
vinurile îmbuteliate după o maturare de cel puţin 3 ani, în cazul vinurilor roşii, şi de cel
puţin 2 ani, în cazul vinurilor albe;
6. Numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care au participat la
procesul de elaborare, îmbuteliere sau comercializare a produselor;
7. Codul de bare al produsului;
8. Alte menţiuni care amplifică informaţia asupra calităţii vinurilor sau condiţiile
speciale de producere şi îmbuteliere, după cum urmează:
a) îmbuteliat la producător, la origine, pentru vinurile de calitate obţinute din
recolta proprie şi îmbuteliate în unitatea, domeniul sau exploataţia în care au fost produse;
b) îmbuteliere specială, pentru vinurile îmbuteliate în legătură cu un eveniment
deosebit sau într-un scop special, pentru care se indică evenimentul sau scopul;
c) vin de vinotecă, pentru vinurile de calitate deosebită, cu buchet format în
sticlă, învechite în vinotecă şi reprezentând loturi mai restrânse, constituite din butelii,
eventual numerotate, la punerea în consum;
d) vin medaliat, pentru unele vinuri de înaltă calitate medaliate la concursuri
naţionale sau internaţionale de anvergură; în acest caz se menţionează medalia primită,
concursul la care a participat vinul şi anul participării;
e) soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în proporţie de 100% din
soiul menţionat;
f) vin din butoaie alese, pentru vinurile de înaltă calitate, cu denumire de origine
controlată, produse în cantităţi limitate sub responsabilitatea deosebită a unui specialist de
renume, care îşi înscrie numele pe etichetă;
6
g) comoara pivniţei, pentru vinurile cu denumire de origine controlată, obţinute
în ani deosebit de favorabili, ajunse la apogeul calităţii lor, sub responsabilitatea unui
specialist de renume, care îşi înscrie numele pe etichetă;
h) rezervă, pentru vinurile păstrate în recipiente cel puţin 2 ani şi învechite în sticle
cel puţin 3 luni;
i) vin tânăr, pentru cel pus în consum până la finele anului în care a fost obţinut;
j) vin nou, pentru vinurile comercializate în anul următor celui în care au fost
elaborate, până la noua recoltă;
k) vin maturat în baricuri, pentru vinurile păstrate în vase noi din lemn de stejar,
cu capacitate între 200 litri şi 350 litri, timp de minimum 6 luni pentru cele albe şi minimum 9
luni pentru cele roşii. Pentru vinurile albe care au fermentat în baricuri noi se poate
menţiona "vin fermentat şi maturat" în baricuri;
l) istoria vinului sau a firmei producătoare;
m) condiţiile naturale ale arealului de producere, tehnici de cultură speciale, de
cules şi de elaborare a vinurilor;
n) recomandări privind consumarea vinului: temperatură, asociere cu mâncăruri şi
altele asemenea;
o) unele menţiuni suplimentare referitoare la însuşiri senzoriale, date analitice,
altele decât tăria alcoolică, indicaţii complementare asupra provenienţei, reprezentări grafice.

H.G. 1134/2002 mai face şi alte precizări. Astfel, indicaţiile înscrise pe etichetă
trebuie să fie citeţe şi vizibile, iar termenii folosiţi în etichetare trebuie să fie înţeleşi
de consumatori (să fie uşor de înţeles). Este definit, de asemenea, “termenul de
valabilitate”, ca fiind termenul de garantare a stabilităţii vinului, convenit între producător
şi comerciant, în baza certificatului de conformitate. Indicarea termenului de valabilitate
este obligatorie numai în cazul băuturilor cu tărie alcoolică mai mică de 10% în volume.
Există prevederi speciale pentru vinurile destinate exportului şi pentru cele importate,
precum şi pentru vinurile spumante şi speciale.