Prim Ajutor

1) Definiți contuzia și vorbiți despre clasificarea lor

Contuziile reprezintă traumatisme produse de forțe mecanice externe care

dermină leziuni și tulburări morfofuncționale locale și generale, dar care nu
afectează integritatea tegumentară.

Clasificarea contuziilor:
1.În funcție de intensitatea agentului traumatic și amploarea leziunilor se
descriu:
-contuzia superficială: de exemplu echimoza, care afectează numai pielea și
țesutul celular subcutanat, fără distrugeri mari de substanță (se recomandă
repaus la pat pentru membrul inferior și imobilizare în eșarfă timp de 1-2 zile
pentru membrul superior);
-contuzii mijlocii: cu leziuni ale țesuturilor și vaselor de mica importanta;
-contuzii grave: cu distrugeri și modificări ample ale țesuturilor;
-contuziile profunde: însoțite de rupturi musculare, nervoase, osoase sau
viscerale: necesită la locul accidentului imobilizarea extremităților lezate,
asociată cu un tratament antalgic și transportul acestuia la o unitate sanitară.

2.În funcție de localizarea pe segmentul anatomic:

-craniene;
-toracice;
-ale membrelor superioare/ inferioare;
-abdominale

2) Complicațiile contuziilor
escoriația, impregnarea, flictena traumatică, necroza cutanată, echimoza și
hematomul superficial
3) Escoriția și flictena
Escoriția = este o leziune cutanată superficială constând într-o pierdere de
epiderm care nu depășește stratul cornos al pielii, nu sângerează și nu
constituie o discontinuitate cutanată propriu-zisă.
Flictena=este o leziune traumatică caracterizată prin acumularea de lichid
între epiderm și derm.
Se prezinta ca o veziculă transparentă cu perete subțire care iese în
 relief față de tegumentul adiacent și conține lichid seros sau sanguinolent.
Tratamentul flictenelor constă în puncționarea lor și aplicarea unui
pansament steril
4) Impregnarea și necroza
=este leziunea cutanată în care în grosimea tegumentului se produce
retenția unor microparticule. Se produce când în cursul unei contuzii
particulele de praf, pământ, etc. sunt proiectate în grosimea tegumentului.
Cum aceste particule sunt contaminate microbian, este necesară
îndepărtarea lor pentru prevenirea dezvoltării infecției.
Necroza= produsă în urma unui traumatism datorată suprimării circulației
într-o zonă a tegumentului
5) Escara de decubit și hematomul
=este o necroză cutanată care urmează exercitării unei compresiuni de
durată aupra tegumentului. Escarele de decubit apar la bolnavii imobilizați
la pat și care sunt în imposibilitatea de a-și schimba singuri poziția.

Hematomul=este o colecție de sânge în interiorul țesutului, produsă prin

extravazarea sângelui dintr-un vas aparținând sistemului circulator ca
urmare a traumatismului
6) Primul ajutor în cazul contuziilor
durerea se combate prin antalgice și sedative;
-aplicarea de comprese reci pe zona respectivă;
-dacă există suspiciunea de formare a unui hematom este indicat un
pansament compresiv ;
7) Definiți plăgile și vorbiți despre clasificarea lor
Sunt leziuni traumatice acute sângerânde ale părților moi din organism
(piele, mucoase, organe) cu pierderea continuității structurilor anatomice
din zona de traumatism.
Clasificare:
1. După gradul de interesare al tegumentelor și mucoaselor:
-deschise: agenții traumatici interesează aproape întotdeauna tegumentele
și țesuturile subcutanate ;
-închise: când discontinuitatea privește în special țesuturile profunde (
exp: rupturile musculare).
2. După gradul de interesare al structurilor subiacente:
-simple:interesează pielea și țesuturile celulo-grasoase;
-complexe: interesează țesuturi și organe importante;
 3. După deschiderea sau discontinuitatea țesuturilor lezate:
-mici/mari;
-superficiale/profunde;
-cu/fără pierderi de substanță;
-cu margini regulate/ neregulate;

8) Plaga se poate produce în urma unui agent? Exemple

- mecanic - tăiere, înțepare, mușcătură, împușcare, intervenție chirurgicală
sau accidentală
- termic - arsură, degerătură
- chimic - arsură chimică
- electric - electrocutare, trăsnet.
9) Plăgile simple- primul ajutor
Plăgi simple:
-indiferent de localizare și întindere, se protejează la locul accidentului cu
comprese sterile aplicate direct pe plagă și se fixează cu un bandaj ușor
compresiv;
10) Aplicarea bandajului
partea care se pansează este îndreptată spre salvator, care se poziționează
întotdeauna cu fața spre victimă;
-fașa se ține în mâna dreaptă, iar capătul liber al ei în mâna stângă;
-înfășurarea se va face de la stânga spre dreapta;
-fașa se aplică în spirală, în formă de 8, în spic de grâu sau în evantai;
11) Factori ce inhibă vindecarea plăgii
vârsta
- malnutriția - cei cu status nutrițional normal au de obicei o
perioadă postoperatorie de 7-10 zile fără repercursiuni asupra
vindecării plăgii; pentru cei cu malnutritie severă se recomandă o
cură scurtă de hiperalimentare preoperatorie
- diabetul - pentru o vindecare normală a plăgii este necesară
menținerea glicemiei între 100-250
ciroza hepatică - prin mecanisme incomplet elucidate
- steroizii - inhibă toate fazele cicatrizării plăgii
- chimioterapia – toți agenții chimioterapeutici inhibă vindecarea
plăgilor; este bine ca postoperator să se amâne 7-10 zile ședința de
chimioterapie
 - factorii locali - complexitatea plăgii, contaminarea anterioară sau
preoperatorie, corectitudinea tratamentului, materialul de sutură
utilizat, imobilizarea plăgii
12) Factori ce ajută la vindecarea plăgii
- vitamina A (contracarează deficiențele induse de steroizi, radioterapie,
chimioterapie, diabet, iradiere;
-vitamina C (hidroxileaza cei 2 aminoacizi colagenici: hidroxi-prolina și
hidroxi-lizina)
- oxigenul hiperbar (rol neclar): a fost folosit cu rezultate bune în plăgi
mai ales infectate cu germeni anaerobi, osteomielite
13) Primul ajutor ăn cazul înțepăturii de albină
îndepărtează imediat, dar cu mare grijă, acul lăsat de albină. Răzuişte uşor
suprafaţa pielii astfel încât să tragi acul afară nu să rişti să-l împingi în
organism.
- nu stoarce veninul din înţepătură;
- spală zona cu apă şi săpun şi încearcă să o menţii dezinfectată;
- aplică o compresă rece sau gheaţă învelită într-un prosop pentru a preveni
umflarea zonei şi pentru ameliorarea durerii
14) Definiți hemoragia și vorbiți despre hemoragia exteriorizată
Hemoragia este o scurgere abundentă de sânge, care se produce prin
ruperea unui vas de sânge.
-exteriorizată: sângele se acumulează inițial într-o cavitate naturală a
corpului pentru ca ulterior să fie eliminate (hemoragiile digestive )
15) După locul în care se produce hemoragia,hemoragia poate fi
arterială ,venoasă sau capilară.
16) Cauzele hemoragiilor și vorbiți despre hemoragia externă
Hemoragiile pot fi traumatice, când se datorează unui traumatism și
patologice , când se datoreaza unei boli care slăbește sau distruge peretele
vaselor (arteroscleroza, varice, cancer)
Tratamentul de urgență:
Oprirea unei hemoragii poartă denumirea de hemostază. Hemostaza poate
fi spontană, provizorie (cea care privește primul ajutor) și definitivă
(executată de medic).
17) Compresiunea locală directă

cel mai indicat tratament;

-aplicați o compresă sterilă mai groasă direct pe întreaga rană și comprimați
ferm cu podul palmei;
-dacă rana sângerează puternic, ridicați extremitatea rănita deasupra nivelului
inimii și continuați să exercitați presiuni;
-odată sângerarea oprită, aplicați un bandaj suficient de strâns pentru
a menține compresa pe loc

NU legați bandajul prea strâns pentru a nu opri circulația arterială;

-NU deplasați nici un cheag de sânge deja format de compresă;
-NU îndepărtați compresa, daca este îmbibată în sânge, ci aplicați alte comprese
peste;

18) Unde se aplică garoul și vorbiți despre hemoragia internă

folosiți un garou doar în cazul în care viața este pusă în pericol, când
sângerarea nu poate fi oprită prin compresiune directă pe rană sau prin
presiune directă pe punctele de presiune;
-în urgențe, precum amputația parțiala sau completă, când hemoragia
reprezintă un pericol vital pentru victimă, riscul pierderii unui membru
este secundar și se preferă salvarea vieții victimei;
Este adesea greu de observat. Puteți suspecta o hemoragie internă dacă
victima a avut un accident, a căzut sau a fost lovită puternic la nivelul
trunchiului.
Simptome: vărsătura care este colorată cu sânge roșu, sânge eliminat prin
tuse, scaune de culoare neagră lucioasă, piele rece și albicioasă, puls rapid
și slab, abdomen destins, sete intensă.
19) Primul ajutor în epistaxis
poate fi oprit în felul următor:
-bolnavul este așezat pe un scaun, la umbră, cu capul dat pe spate, rezemat
de spătar;
-îi desfacem cămașa la gât, cravata;
-îl sfătuim să-și apese nara cu degetul;
-dacă hemoragia nu se oprește, introducem în nară un tampon de vată
muiat în apă oxigenată;
20) Riscurile salvatorului în timpul resuscitării
Riscuri legate de mediu: -trafic;
-constructii instabile
-electricitate
-gaze
-apa
-substante toxice
 Riscuri legate de victima : -contactarea unor boli transmisibile
-intoxicatii
Riscuri legate de tehnica :-utilizarea defibrilatorului si a unor instrumente
ascutite ;
21) Suportul vital de bază – fără a se utiliza echipamente speciale
Constă în:
Evaluarea stării de conștiență
Strigă după ajutor
Deschide căile aeriene
Absența ventilațiilor normale
Alertează 112
30 de compresii toracice
2 ventilații, 30 de compresii
22) Primul ajutor în caz de stop cardio-respirator
A (airway) = Deschiderea căilor aeriene
- Înlăturăm orice obstrucție evidentă din gură, inclusiv proteza
căzută, lăsând însă pe loc proteza care este fixă. Scoaterea corpilor străini
bucofaringieni se face cu ajutorul a două degete învelite în fașă sau batistă
introduse în cavitatea bucală, printr-o mișcare de rotație ce permite
curațarea întregului spațiu bucofaringian, iar cu cealaltă mână tracționăm
mandibula anterior pentru a evita mușcarea degetelor salvatorului de către
victimă.

- Deschidem calea aeriană prin extensia capului și ridicarea bărbiei.

- Dacă este posibil, cu victima în poziția pe care am găsit-o, punem

o mâna pe fruntea victimei, exercitând presiune pentru a extinde capul.
Lăsăm libere degetul mare și indexul pentru a închide narinele în cazul în
care va fi nevoie să ventilăm victima.
Cu varful a două degete ridicăm bărbia; aceasta manevra va permite
deseori reluarea respirației în mod spontan.
B (breathing) = Verificarea respirației
Menținând căile aeriene deschise, vom încerca să stabilim, timp de
maximum 10 secunde, dacă victima respiră normal: – privim mișcările
toracelui
– ascultăm respirațiile la nivelul gurii
– simțim pe obrazul nostru aerul
expirat
 C (circulation) = Verificarea pulsului
· În urgențe cel mai bine se palpează pulsul la nivelul carotidelor.
· La persoanele obeze, daca pulsul nu se poate evalua la artera carotidă,
circulația se verifică la artera femurală.
· Se palpează 5 -10 secunde înainte de a decide dacă pulsul e absent,
dar nu mai mult, pentru a nu declanșa un eventual reflex vagal.
Pulsul este absent => Planul de acțiune D:
· Telefonăm după ajutor
· Ne întoarcem la victima și o întoarcem pe spate, având grija să fie pe
o suprafața plată, rigidă
· Deschidem căile aeriene prin extensia capului și ridicarea mandibulei.
◦ H – Hiperextensia capului (cu sul sub omoplaţi, în decubit dorsal).

◦ E– Eliberarea căilor respiratorii (se înlătură corpii străini secreţiile

etc.).
◦ L – Luxarea mandibulei înainte (prin propulsie înainte se eliberează
glota).
◦ P – Pensarea nasului.
ME – Masaj cardiac + Extern.
 Hiperextensia capului – având grijă să nu se producă fractură de coloană
cervicală superioară → se poate executa prin două procedee:
 Se trece o mână pe sub gâtul bolnavului şi se ridică ceafa, iar a
doua mână, aşezată pe frunte împinge capul spre spate.
 Salvatorul aplică o mână sub creştet, iar a doua sub bărbia
bolnavului şi împinge capul spre spate.
 Eliberarea căilor respiratorii → gură, nas, orofaringe, apoi laringele,
traheea, bronhiile.
 Se curăţă oro-faringele şi se aspiră secreţiile de la nivelul căilor
aeriene.
 Se îndepărtează eventualii corpi străini.
Se face controlul cavităţii bucale cu indexul mâinii drepte înfăşurat în tifon
sau batistă
 Luxarea mandibulei (propulsia mandibulei înainte):
 Cu ultimele 4 degete aplicate pe unghiul mandibulei şi policele pe
bărbie se propulsează mandibula înainte eliberând astfel orificiul
glotic.
  Se fixează mandibula de maniera menţinerii orificiului bucal
semideschis.
 Pensarea nasului:
 Cu mâna stângă se pensează nările → pentru a preveni pierderile de
aer în timpul insuflaţiei.
 - Cea mai indicată tehnică pentru salvarea bolnavului este respiraţia
artificială gură la gură sau gură la nas.
Respiraţia gură la gură:
 Se aplică întotdeauna o batistă sau tifon pe figura victimei.
 După pregătire, salvatorul inspiră, expiră, apoi inspiră profund.
 Îşi reţine respiraţia în apnee voluntară.
 Aplică repede gura larg deschisă, peste gura întredeschisă a victimei şi
insuflă cu putere 500 ml aer din plămânii săi în căile respiratorii ale
victimei.
 Salvatorul se ridică, face o nouă inspiraţie, apoi insuflă din nou aer
în plămânii victimei, repetând această succesiune de 10-12 ori pe
minut la adult, la copil se fac 20 insuflări pe minut → până când
reapar mişcări respiratorii spontane sau până se ajunge la spital.
 În timpul insuflaţiei se îndreaptă privirea asupra toracelui victimei pentru
a aprecia eficienţa respiraţiei după gradul destinderii cutiei toracice.
Masajul cardiac extern
 salvatorul îngenunchează lângă victimă, se plasează podul palmei pe 1/3
inferioară a sternului victimei, apoi podul palmei celeilalte mâini se
plasează peste mâna care se afla pe torace, i se întrepătrund degetele
mâinilor, evitând astfel compresia pe coaste. Pozitia mâinilor trebuie sa
fie astfel încât sa nu exercite presiune pe regiunea epigastrica sau pe
apendicele xifoid.
 salvatorul se va pozitiona vertical deasupra toracelui victimei şi, cu
coatele întinse, va efectua compresia cu 4-5 cm a sternului.
După fiecare compresie, toracele trebuie să revină la normal fără a pierde
contactul mâinilor cu sternul; compresiile şi decompresiile se continuă cu
o frecvenţă de 100/minut (ceva mai putin de 2 compresii/sec), dacă există
un salvator; Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca intervale
de timp
23) Semne clinice în stop cardio-respirator
Oprirea mişcărilor respiratorii toracice şi abdominale.
Absenţa pulsului la artera carotidă → semn de certitudine.
 Încetarea bătăilor inimii.
Suprimarea concomitentă a respiraţiei şi circulaţiei determină lipsa
oxigenării organismului cu apariţia anoxiei tisulare, cu afectare mai ales a
ţesutului nervos.
Pierderea cunoştienţei.
Paloarea extremă sau cianoza tegumentelor.
Relaxarea musculaturii, inclusiv a sfincterelor → cu emisie necontrolată de
urină şi scaun.
Midriază cu globii oculari imobili.
24) Primul ajutor în caz de stop cardio-respirator cu 2 salvatori
chemarea ajutorului este o prioritate; un salvator începe singur
resuscitarea, celălalt pleacă după ajutor;
- se recomandă ca salvatorii să stea de o parte şi de alta a victimei;
- se utilizează un raport de 30 compresii la 2 ventilaţii; la finalul fiecărei
serii de 30 compresii, celalalt salvator va administra două ventilaţii;
- ridicarea bărbiei şi extensia capului vor fi menţinute tot timpul
resuscitării;
- în timpul ventilaţiilor compresiile toracice se întrerup;
- dacă salvatorii vor să facă schimb de locuri, acesta trebuie să se facă cît
mai rapid.
25) Metoda Heymlich
În cazul unui pacient inconștient, manevra Heimlich va fi aplicată în
poziție de decubit dorsal. Dupa 5-6 compresiuni consecutive, se verifică
dacă corpul străin s-a mobilizat, prin deschiderea gurii și curațirea
faringelui cu degetul. Apoi se încearcă ventilarea pacientului. Persistența
obstrucției impune repetarea manevrei Heimlich.

Manevra Heimlich nu este lipsită de riscuri. S-au descris cazuri de

regurgitare sau rupturi de organe (stomac, ficat, aortă).

26) Clasificarea traumatismelor

După tipul agentului vulnerant traumatismele se clasifică în:
 Traumatisme mecanice;
 Traumatisme termice;
 Traumatisme chimice;
 Traumatisme de iradiere;
 Traumatisme după explozii atomice;
 Traumatisme combinate;
 După numărul structurilor anatomice traumatizate:
 Unice;
 Multiple;
 Asociate;
 Politraumatisme;
După etiologie:
 Accidente:
 De circulație;
 De muncă;
 În sport;
 Casnice;
 Agresiuni;
 Autoagresiuni;
 Iatrogene (prin manopere medico-chirurgicale neadecvate).
27) Factori favorizanți ai traumatismelor
Factori favorizanți – prezența la sportivul în cauză, a unei boli
interne sau infecțioase, a unei carențe alimentare sau vitaminice,
desfășurarea efortului în condiții meteorologice grele, echipament
sau echipament sportiv necorespunzător;
28) Factori declanșatori ai traumatismelor

Factori declanșatori – starea de oboseală a sportivului, greșeli

metodice ale antrenorului, greșeli în procesul de refacere, jocul dur al
adversarului, pregătire fizică necorespunzătoare.

29) Modalități de prevenire

Încălzirea fizică eficientă înaintea oricărui efort, care să includă și exerciții
de stretching (reduc cu până la 40-50% riscurile accidentelor);
Cunoașterea temeinică a regulilor și metodologiei de antrenament a
sportului practicat, a tacticii de joc;
O pregătire psihică corectă și eficient adaptată sportivului și activității
sportive practicate;
Pregătire fizică susținută și menținerea unei condiții fizice bune – talentul
nu poate substitui pregătirea fizică;
Folosirea echipamentelor „adaptate” nevoilor fiecărui sportiv – testate
obligatoriu mult înainte de competiție;
30) Întinderea musculară
 sunt forma cea mai uşoară a leziunilor musculare, produse prin acţiunea
acută a forţelor interne care tracţionează excesiv de mult ţesutul muscular
continuitatea ţesutului muscular este menţinută, leziunile fiind
microscopice
 Simptomatologia este caracterizată de:
- durere survenită în urma unei mişcări bruşte

- la mişcările pasive din timpul examinării sunt sesizate dureri moderate

numai în cazul amplitudinii mari a acestora
 Primul ajutor
- punerea în repaus a segmentului traumatizat, la locul accidentului
- aplicaţii locale de compresă rece sau de gheaţă;
- pulverizarea de kelen.
 Contraindicații
- continuarea efortului fizic poate să transforme o întindere musculară
simplă într-o formă mai gravă de leziune musculară;
- masajul zonei nu trebuie să fie realizat decât după un interval liber de
timp (începând cu a doua zi);
- căldura locală nu este indicată cel puţin în primele ore după un
traumatism din acelaşi considerent
31) Ruptura musculara- definiție,simptomatologie,prim
ajutor,contraindicații

Întinderea excesivă a ţesutului muscular peste capacitatea de elasticitate a

acestuia determină pierderea continuităţii musculare.
 Simptomatologia este caracterizată de:
- durere survenită în urma unei mişcări bruşte
- contracţia voluntară a muşchiului determină accentuarea dureri;
- mişcările pasive sunt dureroase numai dacă implică antrenarea
muşchiului lezat;
 Primul ajutor
- punerea în repaus a segmentului traumatizat, la locul accidentului
- pulverizarea de kelen
- pungă cu gheaţă sau compresă cu apă rece pentru a limita hemoragia şi a
atenua durerea post-traumatică
- aplicarea unui pansament compresiv, care să nu fie prea strâns, dar nici
prea lax
 Contraindicaţii
- continuarea efortului fizic poate transforma o formă uşoară într-una mai
gravă concomitent cu agravarea hemoragiei
- nu sunt permise aplicaţiile calde sau mai călduţe pentru a nu favoriza
formarea hematomului sau afluxul sanguin în zonă
- masajul în primele 24 ore de la momentul producerii accidentului
32)Entorsa-clasificare,mecanism de producere,prim ajutor
• Mecanismul de producere al entorselor este cu preponderenţă un
mecanism indirect
• acţionează fie în sensul exagerării amplitudinii unei mişcări
fiziologice, fie prin producerea unei mişcări anormale.
• foarte rar, acţiunea lui se materializează în sensul depărtării
suprafeţelor articulare, între ele.
• Este diferit în funcţie de gravitatea entorsei.
• În entorsa de gradul I, nu se imobilizează aritculaţia.
• local se aplică gheaţă sau clorura de etil, chiar pe terenul de
sport, datorită efectului antalgic imediat şi vasoconstictor;
• se aplică o faşă elastică compresivă care combate edemul
posttraumatic;
• se aşează membrul respectiv în poziţie proclivă;
• se pot administra antalgice, antiinflamatorii si
decontracturante musculare.
În entorsa de gradul II
• se imobilizează articulaţia într-un aparat gipsat.
• dacă edemul local nu este mare, atunci se preferă un aparat
gipsat circular.
• dacă edemul este mare, atunci, în timpul 1, se aplică o atelă
gipsată pentru câteva zile, pentru a putea supraveghea
evoluţia locală şi pentru ca imobilizarea ghipsată să nu aibă
nici un efect constrictiv.
• când edemul s-a resorbit, în timpul 2, se înlocuieşte atela
gipsată cu un aparat gipsat circular, pentru încă câteva zile.
În general, imobilizarea gipsata, într-o entorsă de gradul II,
nu trebuie să depşseasca 10-14 zile.
• la imobilizarea gipsată se adaugă o medicaţie antalgică,
antiinflamatorie şi decontracturantă.
• În entorsele de gradul III, mai ales la sportiv,
 • tratamentul chirurgical se impune.
• tratamentul conservator lasă întotdeauna sechele, mai mici sau mai
mari, incompatibile cu performanţa sportivă.
33)Luxațiile-clasificare,mecanism de producere,prim ajutor
• În funcţie de raportul dintre suprafeţele articulare
• luxaţii incomplete, în care suprafeţele articulare rămân parţial în
contact, se mai numesc şi “subluxaţii”;
• complete, în care suprafeţele articulare nu mai sunt în contact.
• În funcţie de modul în care se deplasează o suprafaţă articulară
• luxaţii regulate,sunt luxaţiile în care deplasarea unei suprafeţe
articulare se face într-un mod previzibil, fiind impusă de zonele
slabe ale capsulei articulare şi de poziţia ligamentelor faţă de
direcţia de mişcare.
• luxaţii neregulate, sunt luxaţiile în care deplasarea unei suprafeţe
articulare se face într-un mod imprevizibil, sensul deplasării fiind
atipic.

• În funcţie de integritatea tegumentului

• luxaţii închise, în care tegumentul este integru;

• luxaţii deschise, în care tegumentul este lezat.

• În funcţie de vechimea luxaţiei

• luxaţii recente;

• luxaţii vechi;

• luxaţii inveterate (foarte vechi).

• În funcţie de posibilitatea de a fi reduse

• luxaţii reductibile, se pot reduce prin manevre ortopedice;

• luxaţii ireductibile, nu se pot reduce prin manevre ortopedice,

necesitând o reducere sângerândă, chirurgicală.

• În funcţie de etiologie

• luxaţii congenitale, aceste luxaţii se produc datorită unor modificări

de formă ale suprafeţelor articulare, de natură congenitală, care
favorizează deplasarea suprafeţelor articulare una faţă de cealaltă;
 • luxaţii posttraumatice, cauza acestor luxaţii este traumatismul

Mecanism de producere

• printr-un mecanism direct, în cazul căderilor pe articulaţie;

• printr-un mecanism indirect, mult mai frecvent, când traumatismul

acţionează la distant de articulaţie.

Prim ajutor: imobilizati articulatia cu o fasa elastica, avand grija sa nu strangeti

prea tare,aplicati comprese reci sau chiar gheata aprox. 15-20 min, nu masati
locul

34) Fractura-clasificare,mecanism de producere,prim ajutor

• În funcţie de integritatea tegumentului

– fracturi închise (tegument integru);

– fracturi deschise (tegument lezat).

• În funcţie de raportul cu corticala osoasă

– fracturi incomplete (interesează o singură corticală osoasă);

– fracturi complete (interesează ambele corticale osoase).

• Fracturile incomplete se prezintă sub forme anatomo-patologice:

– deformarea osului în grosime, se realizează printr-un mecanism de

presiune în axul lung al osului. Fractura interesează numai corticala
dinspre convexitatea deformării.

– înfundarea, se observă mai ales la nivelul oaselor late ale craniului.

– fisurile, apar la adult. Pe unele incidenţe radiografice osul apare

integru, în timp ce pe altele apare un traiect de fractură, incomplet.

• În funcţie de numărul traiectelor

– fracturi unifocale (un singur traiect de fractură);

 – fracturi bifocale (doua traiecte de fractură);

– fracturi cominutive (mai multe traiecte de fractură).

• În funcţie de raportul dintre fractură şi suprafaţa articulară

– fracturi articulare (interesează suprafaţa articulară);

– fracturi extraarticulare (nu interesează suprafaţa articulară).

• În funcţie de forma traiectului de fractură

– fractura transversal;

– fractura oblică;

– fractura spiroidă.

• În funcţie de deplasarea fragmentelor osoase

– fracturi cu deplasare;

– fracturi fără deplasare.

• În funcţie de localizarea focarului de fractură

– fracturi diafizare;

– fracturi metafizare;

– fracturi epifizare;

– fracturi dia-meta-epifizare.

• Prin mecanism direct

– fracturile se produc la nivelul la care acţionează agentul traumatic.

– De cele mai multe ori, în acest caz, fracturile sunt cominutive şi se

asociază cu leziuni mai mult sau mai puţin grave ale parţilor moi,
putându-se ajunge până la fracturi deschise.

• prin mecanism indirect

– fractura apare la distanţă de locul în care a acţionat agentul

traumatic.
 – în funcţie de modul în care acţionează agentul traumatic, fracturile
din această categorie se clasifică

• fracturi prin flexiune;

• fracturi prin torsiune;

• fraturi prin compresiune;

• fracturi prin tracţiune.

• Prin mecanism direct

– fracturile se produc la nivelul la care acţionează agentul traumatic.

– De cele mai multe ori, în acest caz, fracturile sunt cominutive şi se

asociază cu leziuni mai mult sau mai puţin grave ale parţilor moi,
putându-se ajunge până la fracturi deschise.

• prin mecanism indirect

– fractura apare la distanţă de locul în care a acţionat agentul

traumatic.

– în funcţie de modul în care acţionează agentul traumatic, fracturile

din această categorie se clasifică

• fracturi prin flexiune;

• fracturi prin torsiune;

• fraturi prin compresiune;

• fracturi prin tracţiune.

Prim ajutor: imobilizarea membrului fracturat;se realizeaza cu atele sau atele

imprivzate din scanduri sau crengi care sa fie atat de lungi incat sa cuprinda
articulatiile(cea de deasupra si cea de desubtul focarului de fractura) care
inconjoara locul traumatismului; infasuram atelele cu bandaj;

35) Entorsa- definitie,tablou clinic,prim ajutor

• Entorsa reprezintă o leziune traumatică articulară produsă printr-o

solicitare anormală a aparatului capsulo-ligamentar, ca urmare a unei
 mişcări care depăşeşte limita amplitudinii normale, fără pierderea
contactului permanent dintre suprafeţele articulare.

• În urma unei entorse apar următoarele semne şi simptome:

• Durerea

• în primele ore după traumatism,este minoră, motiv pentru

care mulţi sportivi îşi continuă activitatea, riscând astfel să-şi
agraveze leziunile locale;

• după câteva ore de la traumatism, ea devine din ce în ce mai

puternică, localizându-se la nivelul structurilor afectate.

• Tumefacţia, edemul local apare în primele ore post traumatic,

făcând dificil examenul clinic al articulaţiei.

• Este diferit în funcţie de gravitatea entorsei.

• În entorsa de gradul I, nu se imobilizează aritculaţia.

• local se aplică gheaţă sau clorura de etil, chiar pe terenul de

sport, datorită efectului antalgic imediat şi vasoconstictor;

• se aplică o faşă elastică compresivă care combate edemul

posttraumatic;

• se aşează membrul respectiv în poziţie proclivă;

• se pot administra antalgice, antiinflamatorii si

decontracturante musculare.

• În entorsa de gradul II

• se imobilizează articulaţia într-un aparat gipsat.

• dacă edemul local nu este mare, atunci se preferă un aparat

gipsat circular.

• dacă edemul este mare, atunci, în timpul 1, se aplică o atelă

gipsată pentru câteva zile, pentru a putea supraveghea
evoluţia locală şi pentru ca imobilizarea ghipsată să nu aibă
nici un efect constrictiv.
 • când edemul s-a resorbit, în timpul 2, se înlocuieşte atela gipsată cu
un aparat gipsat circular, pentru încă câteva zile. În general,
imobilizarea gipsata, într-o entorsă de gradul II, nu trebuie să
depşseasca 10-14 zile.

• la imobilizarea gipsată se adaugă o medicaţie antalgică,

antiinflamatorie şi decontracturantă.

• În entorsele de gradul III, mai ales la sportiv,

• tratamentul chirurgical se impune.

• tratamentul conservator lasă întotdeauna sechele, mai mici sau mai

mari, incompatibile cu performanţa sportivă.

Prim ajutor:gheata, bandaj

36) Luxatia- definitie,tablou clinic,prim ajutor

• Reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase ce vin în contact într-o

articulaţie, deplasare ce are drept consecinţă modificarea permanentă a
raportului dintre ele.
• durerea, în momentul producerii luxaţiei durerea este violentă, cu trecerea
timpului, ea se atenuează şi devine difuză.
• impotenţa funcţională, iniţial este completă, datorită contracturii
musculare reflexe, generate de durere, treptat, odată cu diminuarea
durerii, impotenţa funcţională devine parţială.
• atitudinea vicioasă, este de multe ori patognomonică, pentru fiecare tip de
luxaţie, este permanentă şi nu poate dispărea decât odată cu reducerea
luxaţiei. Caracteristic unei luxaţii este reproductibilitatea atitudinii
vicioase.
• deformarea articulară, este un alt semn clinic caracteristic al unei luxaţii

37)Fractura-definitie,tablou clinic,prim ajutor

• Reprezintă o întrerupere a continuităţii osului.

• Semnele de probabilitate sunt cele care ne fac să ne gândim la

posibilitatea existenţei unei fracturi
– durerea, este violentă şi este bine localizată. Ea este exacerbată de
mobilizarea segmentului, ceea ce duce la mobilizarea fragmentelor
osoase unul faţă de celălalt.
 – echimoza, este evidentă şi apare imediat după producerea fracturii,
dacă osul fracturat este situat superficial, sub tegument. Dacă osul
este situat profund, echimoza apare după un interval de timp mai
mare de la producerea fracturii.
– deformarea regiunii, este un semn clinic care apare atunci când
avem de a face cu o fractură cu deplasare.
– scurtarea segmentului, are o mare valoare diagnostică, dacă se
produce între două articulaţii, dar poate fi înşelătoare, dacă se
produce în apropierea unei suprafeţe articulare, deoarece se
pretează la confuzia cu o luxaţie
– Tratamentul provizoriu, este un tratament de urgenţă, de prim
ajutor, care se acordă chiar la locul în care s-a produs traumatismul.
– are ca scop imobilizarea provizorie a fracturii. Trebuie subliniat că
este bine ca această etapă să constea în minimul de manevre
deoarece neavând un diagnostic de certitudine, încercând nişte
manevre nepotrivite, putem transforma o fractură închisă într-una
deschisă.
– În scopul imobilizării provizorii a unei fracturi se pot folosi, în
funcţie de tipul de fractură, următoarele mijloace ortopedice:
– bandaje de tip Desault, eşarfă, bandaj în 8, etc;
– atele gipsate;
– atele metalice de tip Kramer;
– atele pneumatice.
– Toate aceste mijloace de imobilizare provizorie trebuie să respecte
una din regulile de aur ale traumatologiei şi anume, să se
imobilizeze atât articulaţia situată proximal de focarul de fractură,
cât şi articulaţia situată distal de ea. Această regulă trebuie
respectată pentru că numai aşa cele două sau mai multe fragmente
osoase nu se mai deplasează unul faţă de celălalt, reducerea
rămânând nemodificată până ce sportivul este transportat la spital.
38) Entorsa de genunchi- defintie entorsa si mecanism de producere
• Entorsa reprezintă o leziune traumatică articulară produsă printr-o
solicitare anormală a aparatului capsulo-ligamentar, ca urmare a unei
mişcări care depăşeşte limita amplitudinii normale, fără pierderea
contactului permanent dintre suprafeţele articulare.
 • în sport, entorsele de genunchi apar în urma unor mişcări de amplitudine
exagerată, de obicei combinate, care asociază: abducţia, flexia şi rotaţia
externă sau adducţia, flexia şi rotaţia internă.

39)Entorsa de glezna-definitie entorsa si mecanism de producere

• Entorsa reprezintă o leziune traumatică articulară produsă printr-o

solicitare anormală a aparatului capsulo-ligamentar, ca urmare a unei
mişcări care depăşeşte limita amplitudinii normale, fără pierderea
contactului permanent dintre suprafeţele articulare.

• se produc printr-un mecanism indirect, prin exagerarea mişcării de

inversiune sau eversiune a piciorului

• în primul caz, sunt puse în tensiune cele trei fascicule ale

ligamentului colateral extern al gleznei: peronieroastragalian
anterior, peroniero-calcanean şi peronieroastragalian posterior

• în al doilea caz, este pus în tensiune ligamentul colateral intern al

gleznei, numit şi ligamentul deltoidian, cu cele două fascicule ale
sale: superficial şi profund.

40)Entorsa de pumn-definite entorsa si mecanism de producere

• Entorsa reprezintă o leziune traumatică articulară produsă printr-o

solicitare anormală a aparatului capsulo-ligamentar, ca urmare a unei
mişcări care depăşeşte limita amplitudinii normale, fără pierderea
contactului permanent dintre suprafeţele articulare.

• Este indirect

• se realizează prin hiperflexia sau hiperextensia articulaţiei radio-

carpiene, mai des sau prin exagerarea mişcărilor de înclinare
laterală sau medială, mai rar.

• în primul caz, au loc întinderi sau rupturi ale capsulei

articulare, volar sau dorsal,

• în al doilea, se pot produce întinderi sau rupturi ale

ligamentului colateral extern sau intern, ale pumnului.
 • Simptomatologia este asemănătoare cu cea din toate entorsele iar
diagnosticul pozitiv se pune pe seama acesteia şi a examenului
radiografic.

41) Luxatia acromioclaviculara- definitie luxatie,mecanism de producere

• Reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase ce vin în contact într-o

articulaţie, deplasare ce are drept consecinţă modificarea permanentă a
raportului dintre ele.

• în sport, entorsele de genunchi apar în urma unor mişcări de amplitudine

exagerată, de obicei combinate, care asociază: abducţia, flexia şi rotaţia
externă sau adducţia, flexia şi rotaţia internă.

42) Luxatia scapula-humerala- definitie luxatie,mecanism de

producere

• Reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase ce vin în contact într-o

articulaţie, deplasare ce are drept consecinţă modificarea permanentă a
raportului dintre ele.

• se poate produce atât prin mecanism direct, cât şi prin mecanism indirect;

– prin mecanism direct se produce atunci când sportivul cade pe

partea posterioară a umărului;

– în cazul mecanismului indirect, căderea se face pe mână, cu braţul

în abductie, rotaţie externă şi anteducţie, se poate produce şi printr-
o mişcare de amplitudine exagerată, ce asociază abducţia, rotaţia
externă şi anteducţia braţului.

43)Luxatie de cot- definitie luxatie,mecanism de producere

• Reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase ce vin în contact într-o

articulaţie, deplasare ce are drept consecinţă modificarea permanentă a
raportului dintre ele.

• se poate produce atât printr-un mecanism direct, cât şi printr-un mecanism

indirect;

• cel mai frecvent se produce prin mecanismul indirect, prin căderea pe

mână, cu cotul în hiperextensie;
• prin mecanism direct, se produce atunci când agentul traumatic acţionează
direct asupra cotului

44) Fracturile de olecran- definitie fractura,mecanism de producere

Reprezintă o deplasare a extremităţilor osoase ce vin în contact într-o

articulaţie, deplasare ce are drept consecinţă modificarea permanentă a
raportului dintre ele

• Acest tip de fractură se poate produce atât prin mecanism direct cât şi prin
mecanism indirect.

• Mai frecvent se produce prin mecanism indirect, prin căderea pe mână cu

cotul în extensie sau prin flexia forţată de cot, la care se adaugă contracţia
violentă a tricepsului brahial.

• Mult mai rar, fractura se produce printr-un mecanism direct, mai precis
printr-o lovitură directă în olecran.

• 45)Fracturi diafizare ale ambelor oase ale antebratului- definitie

fractura,mecanism de producere

• Reprezintă o întrerupere a continuităţii osului.

• se pot produce prin ambele mecanisme: direct şi indirect.

• prin mecanism direct se produc fracturi cominutive

• prin mecanism indirect, se produc fracturi spiroide sau oblice.

46) Fractura ambelor oase ale gambei-definitie fractura,mecanism de

producere

• Reprezintă o întrerupere a continuităţii osului.

• se pot produce şi prin mecanism direct şi prin mecanism indirect.

– prin mecanism direct, datorită faptului că tibia este situată

superficial, sub tegument, fracturile sunt de cele mai multe ori
cominutive şi deschise;

– prin mecanism indirect, fracturile sunt închise şi pot avea un traiect

spiroid, oblic sau transvers.
 47) Fracturile falangelor degetelor mainilor- definitie
fractura,mecanism de producere

• Reprezintă o întrerupere a continuităţii osului.

• se pot produce prin ambele mecanisme: direct şi indirect.

• prin mecanism direct se produc fracturi cominutive

• prin mecanism indirect, se produc fracturi spiroide sau oblice.

48) Fracturile maleolare ale gleznei- definitie fractura,mecanism

de producere

• Reprezintă o întrerupere a continuităţii osului.

se produc printr-un mecanism indirect, mişcările complexe ale

piciorului, de inversiune şi de eversiune, făcându-se cu o amplitudine
mai mare decât cea fiziologică

49)Fracturile metatarsiene- definitie fractura,mecanism de

producere

• Reprezintă o întrerupere a continuităţii osului.

• se pot produce atât prin mecanism direct, cât şi prin mecanism indirect;

• prin mecanism direct, se produc atunci când cad greutăţi pe picior

sau printr-o lovitură directă pe antepicior;

• mecanismul indirect intervine atunci când are loc o torsiune

exagerată a piciorului.

50)Primul ajutor in cazul plagilor muscate de caine

 Îngrijirea plăgii mușcate imediat după incident este esențială pentru a

preveni infectarea. Acest tip de ajutor poate fi oferit și la domiciliu, chiar
de către o persoană fără pregătire medicală.

 Permiteți plăgii să sângereze 2-3 minute, timp în care puteți chiar

dumneavoastră să presați pe marginile leziunii pentru a expulza tot
sângele potențial contaminat de saliva câinelui. Această manevră se
realizează doar în cazul mușcăturilor din prima categorie. Lacerațiile vor
 fi genstionate prin aplicarea unui bandaj compresiv deasupra, care să
oprească sângerarea.

51) Primul ajutor in cazul plagilor muscate/zgariate de pisica

 Imediat după mușcătură, rana trebuie spălată cu apă și săpun și apoi

irigată abundent.

 Apelați la ajutor medical de urgență.

 Plăgile produse prin mușcătura de pisică nu vor fi suturate, datorită

pericolului extrem de ridicat de apariție a infecției.

 Se va realiza profilaxia cu antibiotice pe o perioadă de maxim 5 zile.

52) Primul ajutor in cazul plagilor muscatel de om

 Aceste tipuri de plăgi vor fi tratate cu atenție.

 Medicul va chestiona pacientul pentru a obține informații privind

eventualele boli asociate, informații privind posibile alergii
medicamentoase, boli hepatice, mastectomie sau informații privind
instoricul de imunizare al individului aflat în suferință.

 Toaleta locală a plăgii (folosind substanțe dezinfectante adecvate).

53)P rimul ajutor in cazul plagilor muscatel de sarpe sau vipera

 Repaus în poziție orizontală și legare aporțiunii de membru afectat cu o

bandă elastică lată care să permită circulația venoasă și arterială a
sângelui, dar să realizeze compresiune limfatică.

 Se face profilaxia antitetanică, administrarea de ser antivenos și tratament

cu antibiotice (după caz).

 Dacă este posibil, zona mușcată se răcește cu gheață.

 Nu se suturează și nu se cauterizează plaga și este interzisă aspirația

veninului cu gura.

54) Evitarea muscaturilor

 Învățați copiii să nu deranjeze animalul de casă în timp ce acesta
mănâncă, doarme sau are pui.

 Nu lăsați niciodată copiii mici singuri cu animalele de casă.

 Vaccinați-vă și dresați-vă animalele de casă.

 Dacă un animal de apropie de dumneavoastră, rămâneți calm.

 Nu mângâiați niciodată un animal înainte ca acesta să vă miroasă și să fiți

sigur că este pașnic.

 Dacă un animal este pe cale să vă atace, rămâneți calm, vorbiți-i cu o voce

fermă și evitați contactul vizual. Nu țipați, încercați să vă întoarceți încet
fără să vă întoarceți brusc sau să fugiți, deoarece acesta vă va prinde din
urmă.

 Dacă sunteți pe cale de a fi atacat, ghemuiți-vă, încercând să vă protejați

fața, gâtul și capul.

55) Tipuri de arsuri

Arsuri prin caldura sau termice - provocate de flacara, lichide cu

temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi
solizi incandescent;

Arsuri chimice - provocate de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric,

sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de
potasiu, de calciu etc. ;

Arsurile electrice - datorate contactului cu un conductor electric aflat sub

tensiune;

Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete.

56) Gradarea arsurilor

gradul I: este afectat doar stratul superficial al tegumentului (epidermul);

pielea este rosie, inflamata si dureroasa; exemplu de arsura de gradul I
este eritemul solar;

gradul II: este afectat si dermul (stratul mijlociu al pielii); pielea este
rosie, inflamata, foarte dureroasa si acoperita de flictene cu continut clar;
ex: arsurile provocate de lichidele fierbinti sau metale supraincalzite;
 gradul III: pielea alba cu flictenele au continut sangvinolent si durerea
este mai putin intensa, datorita distrugerii terminatiilor nervoase;

gradul IV: cand sunt distruse toate straturile pielii, aparand necroza, cruste
negre, tesuturile fiind complet carbonizate.

57)Clasificarea arsurilor in functie de intinderea si suprafata lor

 Capul si gatul insumeaza circa 9% (la copil 18%);

 Fiecare membru superior circa 9%;

 Fiecare membru inferior circa 18% (la copil 14%);

 Trunchiul anterior circa 18%;

 Trunchiul posterior circa 18%;

 Organelle genitale circa 1%.

58)Primul ajutor in cazul arsurilor termice

Arsura de gradul I si II

 primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate sub un jet de apa

rece (20 minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. Se pot aplica
eventual spray-uri speciale pentru arsuri.

Arsura de gradul III si IV

 in cazul arsurii cu flacara se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat

prin culcarea victimei la pamant si acoperirea cu o patura sau o haina; se
va impiedica victima sa alerge (aceasta fiind reactia fireasca a unui om
cuprins de flacari) deoarece curentii de aer intretin focul;

 nu se va dezbraca victima daca hainele sunt lipide de pielea arsa;

 se va stropi cu apa rece (sau cu zapada) si se vor aplica comprese cu apa

rece pe zonele lezate;

 se va transporta victima la spital cat mai rapid;

 nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe

leziuni.

59) Primul ajutor in cazul arsurilor chimice

 se indepartea rapid hainele imbibate in substanta nociva;

 se spala suprafata afectata cu jet de apa timp de 20-30 minute;

 exceptie face arsura cu varul nestins, in care nu se toarna niciodata apa,

deoarece varul se activeaza in prezenta apei. In acest caz se tamponeaza
doar cu un tampon uscat si abia dupa ce varul a fost indepartat se poate
spala cu apa.

60) Primul ajutor in cazul arsurilor electrice

 se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge

victima, fie de la intrerupator fie indepartand cablul electric cu un obiect
nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc sau folosind manusi de cauciuc
pentru autoprotectie;

 nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate;

 daca victima este in stop cardio-respirator se va face masaj cardiac si

respiratie artificiala.

1) Ce este alimentatia si ce reprezinta anabolismul?

-Știința relațiilor complexe biologice dintre produsele alimentare și om.
-Alimentația este factorul de mediu cu cea mai mare influență asupra
organismului, pozitiv sau negativ.

2)Definiti termenii metabolsim, anabolism, catabolism

• Metabolismul: reprezintă suma transformărilor care se relizează pe seama
substanțelor nutritive și prin care au loc în celulele vii procese de formare și reînoire
protoplasmatică, de utilizare a energiei.
• Anabolismul este fenomenul de asimilare a substanțelor nutritive din
alimente și încorporarea lor sub formele proprii organismului.
• Catabolismul este faza de dezasimilare și degradare a substanțelor
încorporate sau a celor care intră în structura corpului pentru a furniza
energia necesară funcțiilor vitale organismului

3)Ce reprezinta consumul energetic si catabolismul?

• Consumul energetic - CE
 • Principala formă de manifestare a CE este rata metabolismului bazal
(RMB), care se referă la cheltuiala de energie pentru funcţiile vitale ale
organismului când acesta se află în repaus.
• RMB este manifestat când individul nu digeră alimente şi nu foloseşte
energie pentru reglarea temperaturii.
• BMR - Basal Metabolic Rate!!!
Valoarea este de 1 calorie pe kg corp.

Catabolismul este faza de dezasimilare și degradare a substanțelor

încorporate sau a celor care intră în structura corpului pentru a furniza
energia necesară funcțiilor vitale organismului

4)Care sunt factorii determinanti ai consumului energetic?

• eficacitatea termoreglării – variază în funcție de particularitățile

morfofuncționale ale individului

• necesități pentru activități cotidiene

- eliberare lentă, eliberare alternantă, eliberare explozivă

• necesitățile pentru creștere – au în vedere perioada de creștere și

dezvoltare

• acțiunea dinamic specifică – energia consumată în timpul digestiei și

variază în funcție de factorul nutritiv

5)Care sunt substantele nutritive ce frunizeaza energie?vorbiti despre una dintre

ele.

-Glucide,proteine,lipide

• Proteinele constituie unul din componentele esențiale ale tuturor celulelor

organismului avînd funcții biologice multiple.

• Sunt substanțe organice complexe formate din carbon, hidrogen, azot,

oxigen, sulf, fosfor, fier,zinc, cupru.

• Prin hidrolizarea lor rezultă aminoacizii, care sunt compuși organici.

• În organism sunt prezenți 20 de aminoacizi, dintre care9 sunt considerați

esențiali si 11 neesențiali.
 • Rol plastic:

• fiind constituienţi principali ai celulelor

• susţin procesul de creştere şi dezvoltare

• intervin în procesul de:

• vindecare,

• refacerea ţesuturilor distruse,

• cicatrizarea plăgilor

• Rol în stimularea activităţii nervoase superioare - prin fosforul pe care-l

conţin

6)Care sunt subst nutritive fara rol energetic?vorbiti despre una

• Nutrienti fără rol energetic

Minerale: - în total 22 de minerale, din care:

7 Macronutrienti: Ca, Cl, Mg, P, K, Na, S

15 Micronutrienti: Arseniu, Bor, Cobalt, Cupru,Crom, Fluor, Fier, Mangan,

Molibden, Nichel, Seleniu, Siliciu, Vanadiu, Zinc

Vitamine:

Liposolubile - Vitaminele A, D, E, K

Hidrosolubile- Vitaminele C, B1, B2, B3, B6, B12, acidul folic

Apa

7)Ce sunt carbohidratii? De cate feluri sunt? Unde le gasim?

• Carbohidraţii (glucidele) conţin în structură carbon, hidrogen şi oxigen.

• Carbohidrații reprezintă sursa principală de energie a organismului și cea

mai ușor de obținut.

• Se găsesc in natură sub forma de carbohidrați simpli și complecși.

 • Carbohidrații simpli sunt molecule monoglucide. Pot fi metabolizați
repede și sunt cei care ne oferă cea mai rapidă sursă de energie.

• Carbohidrații complecși sunt lanțuri de monozaharide, din acest motiv

durează mai mult până când metabolismul nostru îi procesează.

• monozaharidele

- glucoza (glucide din fructe, miere),

- fructoza (glucide din fructe),

- galactoza (glucide din lapte).

• dizaharidele - combinații de 2 monozaharide

- zaharoza, lactoza, maltoza.

• Fructele proaspete contin in special carbohidrati simpli.

• polizaharidele au în structură mai mulți carbohidrați simplii simplii:

- glicogenul, celuloza, pectine, amidonul

• se găsesc în cartofi, porumb, fasole, orez, pâine, paste.

8)Def: hipoglicemie si hiperglicemie

Hipoglicemie: diminuarea anormala si importanta a glicemiei(nivelul glucozei

sangvine) sub 2,4 milimoli, adica 0,45 g/l/ scadere sub valorile normale a
concentratiei din sange.

Hiperglicemie:crestere peste valorile normale(0,8-1,2g/l) a concentratiei de

glucoza din sange, frecventa in diabetul zaharat

9)Ce repr glicogenul si indicele glicemic

• Viteza de metabolizare a carbohidrașilor și efectul lor asupra nivelului

glicemiei sunt condiționate de către indicele glicemic.

• Un parametru care estimeaza puterea si gradul in care alimentele vor

determina cresterea glicemiei
Glicogenul:substanta organica polizaharida avand o structura asemanatoare cu
amidonul, se gaseste in ficat si muschi

10)Ce sunt proteinele? De cate feluri sunt?Unde le gasim?

Proteinele: sunt elemente esentiale orgasnismului, sunt alcatuite din aminoacizi

1. Proteine animale: ou, lapte și derivate, carne și pește.

2. Proteine vegetale: cereale, leguminoase, legume, ciuperci, fructe.

11)Rolul proteinelor?

1. Plastic: stau la baza structurilor celulare, asigurând reînnoirea acestora;

formează substanța contractilă a mușchilor; intră în structura hormonilor,
enzimelor, elementelor figurate din sânge, anticorpilor;

2. Biocatalitic: stau la baza producerii hemoglobinei, enzimelor si

hormonilor.

3. Fizico-chimic: datorită caracterelor lor coloidale și amfotere, participă la

reglarea presiunii endosmotice și a echilibrului acido-bazic;

4. Energetic, dar numai in cazurile în care organismul nu are alte surse de

energie, cum se întâmplă în situațiile unui aport insuficient de
lipide/glucide. 1 gram de proteine eliberează în organism aproximativ 4
calorii

12)Ce sunt lipidele? De cate feluri sunt? Unde le gasim?

Lipidele sunt substanțe nutritive prin excelență energetice, formate din

molecule mai simple sau mai complexe

Lile pot fi de origine animală și vegetală și se pot clasifica pideîn:

• grăsimi saturate - fără legături duble între atomii de carbon (acidul

palmitic - 16 C).

- o dietă bogată în acești acizi grași crește riscul pentru atac de cord, diabet,
anumite forme de cancer.

- se găsesc în grăsimile de proveniență animală.

• grăsimi nesaturate - cu legături duble între atomii de carbon (acidul

linoleic - 18 C).
- se găsesc în pește și vegetale

13)Rolul lipidelor in organism?

• Lipidele formează a doua sursă energetică pentru efortul fizic.

Importanța lor ca sursă energetică depinde de gradul și tipul efortului ca și
de disponibilitatea hidraților de carbon.

• Au rol plastic, intrând în structura membranelor celulare, formând

granulații în structura celulelor.

• Intervin în protecția organelor interne în jurul cărora se află

• Intervin intermoreglare prin limitarea pierderilor de caldură.

• Unele organe interne cum sunt rinichii sau inima sunt fixate pe un strat de
grăsime, format 99 % din lipide, care le protejează de șocuri.

• Reprezinta suportul vitaminelor A, D, E, K, a hormonilor

corticosuprarenalieni .

14)Ce sunt vitaminele?De cate feluri sunt?Unde le gasim?

Sunt subsante chimice organice necesare in cantitati mici pentru ca organismul

sa fie sanatos. Majoritatea nu pot fi sintetizate de catre organism, deci ele trebuie
obtinute din alimentatie.

Vitaminele participă la multe reacții biochimice care transformă alimentele în

energie

-hidrosolubile: vitamina b

 Surse: legume uscate, fulgi de cereale, orez integral, pâine integrală,

drojdie de bere, tărâțe de grâu, lapte

 Surse: ficat, rinichi, galbenuș de ou, conopidă,nuci, legume (b7-biotina)

 Surse: citrice, rosii, cartofi, varza, ardei verzi, capsuni, agrise, mere,
ceapa(vit c-acid acsorbic)

 -liposolubile: Sursele principale alimentare de beta caroten și vitamina A:

• portocalele, morcovii, spanacul, varza, roșiile, vinetele, dovleceii, fasolea,
mazărea, caise, piersici, ficatul, ouale (galbenușul), untul

• Sursele principale alimentare de beta caroten și vitamina A:

• portocalele, morcovii, spanacul, varza, roșiile, vinetele, dovleceii, fasolea,

mazărea, caise, piersici, ficatul, ouale (galbenușul), untul (d)

• Surse: semințe de floarea soarelui, alune, spanac, pâine neagră, unt,

cartofi, făină de grâu, varză, ouă (e)(E)

• Surse: spanac, salată verde, urzici, roșii, mazăre, cereale, uleiuri vegetale,
ouă, lactate (K)

15)Dif. Dintre vit. Hidrosolubile si liposolubile

Hidrosol

• sunt foarte răspândite în natură

• sunt foarte sensibile la acțiunea agenților mediului extern

• trec cu ușurință în apă la temperatură crescută

• nu sunt utilizabile de către organism dacă administrarea lor se face înainte

de masa, când secreția acidă este redusă

• după absorbție trec ușor în sânge, țesuturi și umori (transpiratie, urina,

lichidul cefalorahidian, lichid amiotic, lapte)

• nu se depozitează în organism și din această cauză semnele de carență

apar rapid

Liposol

• sunt mai puțin răspândite în natură

• sunt mai puțin sensibile la acțiunea factorilor mediului extern, cu excepția

vitaminei A, care este sensibilă la acțiunea oxigenului

• se distrug mai greu în timpul prelucrării culinare

• absorbția lor impune o secreție normală de bilă și sucuri pancreatice

necesare digestiei grăsimilor

• trec mai greu în țesuturi și umori

 • excesul lor duce la stocare în ficat și din această cauză semnele de carență
apar tarziu

• participă în mod predominant la procesele morfogenetice având acțiune

asemănătoare hormonilor, de aceea se mai numesc și hormonovitamine.

16)Cauzele dezhidratarii?

• În condiţii de temperatură şi umiditate crescute, apar inerent probleme de

termoreglare şi deshidratare, care grăbesc apariţia oboselii

• În aceste condiţii, transpiraţia va fi mai abundentă şi, în consecinţă,

pierderea de apă şi electroliţi din organism va fi mai mare.

17)Solutii de hidratare. Vorbiti despre una din ele.

18)Ce sunt mineralele? Exemple.

19)Vorbiti despre pierderile hidrice

20)Tipuri de actiune ale medicamentului.

21)Efectul placebo si reactiile lui adverse

22)Reguli generale ce trebuie respectatein administrarea medicatiei