Mă deranjează că mai există cineva pe pământ care gândește ca mine.

Credeam că doar mie îmi

place formația aia obscură. Bine, am văzut că mai ascultaseră 2 milioane de oameni melodia mea
preferată. dar ăia două milioane nu există, sunt niște numere sub un cântec. numai eu am ascultat pe
puțin de 50 de ori cântecul ăla. dar acum să văd mutra unui băiat din Rusia care în 99% din cazuri a ales
ce aș alege eu. el există, am o dovadă! Am poza lui. îl cheamă Alexei. Poate ar trebui să îl întreb pe Alexei
ce vreau eu de la viață, că nu m-am lămurit. dar dacă el e ca mine, și el ar trebui să fie confuz în privința
asta. Sau poate în Rusia viața e mai puțin complicată?

M-am mai simțit așa ciudat odată. Era altă poveste, cu cafea cu ghimbir. Am băut odată în
excursie, în Maroc. Apoi am uitat de ea. Până au adus la noi la magazin. Am râs când am văzut-o la raft.
cafea cu ghimbir în România! normal că de aia dați faliment. cine naiba știe ce e asta? Dar eu am
cumpărat, normal... Apoi, peste câteva zile, tot așa, intrasem în supermarket. și văd pe cineva că luase
cafea cu ghimbir. era o doamnă așa, mai corporatistă. Mi-a căzut tavanul în cap. Cumva mă crezusem
special. Știu că există milioane de oameni cu aceleași gusturi ca și mine, dar cer prea mult dacă nu vreau
să îi văd? Dacă nu se poate să fiu singurul din univers, atunci măcar din România? singurul din cartier!

Vă rog eu mult. lăsați-mă să fiu unic. nu îmi spuneți că ați băut și voi cafeaua cu ghimbir. Nu îmi
spuneți ce muzică ascultați! nu mă interesează! Și atunci apare un Alexei sau un Abdul care ascultă
aceeași muzică cu mine... Ce să fac cu tine, Alexei? Cine te-a pus să semeni cu mine? Oare și tu mă
urăști de la distanță, acum te uiți la profilul meu și nu înțelegi cum e posibil să fim la fel? Dar nu suntem
la fel, crede-mă! E doar o muzică! e doar o cafea! Nu astea mă definesc pe mine! Uneori aș vrea să nu
trăiesc cu șapte miliarde de oameni pe aceeași planetă. Uneori aș vrea să plec pe Marte. Azi m-am decis
să plec pe Marte.