Astmul bronșic – parte teoretică

Astmul este o boală inflamatorie a căilor respiratorii, care provoacă crize repetate de respirație
șuierătoare, dispnee (dificultăți de respirație), senzația de apăsare în piept și tuse.
Cauze:
Astmul este declanșat de inflamarea căilor respiratorii. Atunci când se produce o criză de astm,
bronhiile se îngustează și nu mai permit trecerea cu ușurință a aerului. Majoritatea persoanelor care suferă de
astm au crize care se manifestă prin respirație șuierătoare. Acestea alternează cu perioade în care nu se
manifestă nici un simptom. Unii pacienți au episoade prelungite în care se confruntă cu dificultatea
respirației. În alte cazuri, astmul se poate manifesta prin tuse, ca simptom principal.
Crizele de astm pot dura de la câteva minute la câteva zile și pot deveni periculoase dacă respirația
este sever îngreunată. La unele persoane, simptomele astmului pot fi declanșate de anumiți alergeni sau
iritanți.
Iritanți sau alergeni frecvent întâlniți:
 părul animalelor;
 praful;
 schimbările de temperatură (cel mai adesea este vorba de trecerea de la cald la rece);
 substanțele chimice din aer sau alimente;
 efortul fizic;
 mucegaiul;
 polenul;
 infecțiile respiratorii precum răceala comună;
 emoțiile puternice sau stresul;
 fumul (inclusiv cel de țigară).
La unii pacienți, crizele pot fi provocate de aspirină sau alte medicamente. Multe persoane astmatice
au moștenit genetic anumite tipuri de alergii, precum rinita alergică sau eczema alergică. Alți pacienți nu au
o asemenea istorie medicală în familie.
Simptome:
 tuse (seacă sau eruptivă);
 senzație de strângere a pieptului;
 dificultăți de respirație care se agravează în caz de efort fizic;
 respirație șuierătoare
- apare sub formă de crize
- starea poate fi mai accentuată noaptea și dimineața devreme;
- poate trece de la sine;
- se ameliorează cu ajutorul medicamentelor care eliberează căile respiratorii;
- se înrăutățește în spații răcoroase;
- se înrăutățește dacă faceți exerciții fizice;
- poate fi asociată cu arsuri stomacale (reflux);
- de obicei se declanșează subit.
Simptome care necesită intervenție de urgență:
 învinețirea buzelor;
 nivel scăzut de vigilență, precum confuzie sau somnolență severă în timpul unei crize de astm;
 respirație extrem de dificilă;
 puls accelerat;
 anxietate severă asociată dificultăților de respirație;
 transpirație.
Alte simptome care pot fi asociate cu această boală:
 respirație aritmică – expirația poate dura de două ori mai mult decât inspirație;
 oprirea temporară a respirației;
 durere în piept;
Diagnosticare:
Medicii folosesc diferite teste pentru diagnosticarea astmului bronșic și a cauzelor care l-au produs.
Diagnosticul va fi stabilit urmărind manifestările clinice ale pacientului, istoricul sugestiv și rezultatele
oferite de către examenul de spirometrie (măsurarea capacității respiratorii). Spirometria este esențială în
stabilirea diagnosticului dar și pentru urmărirea evoluției bolii în timp. Diagnosticul este mult mai ușor de
stabilit la pacienții tineri, nefumători, care acuză simptomele enumerate mai sus.
Tratament:
Rolul tratamentului este evitarea factorilor care declanșează crizele de astm și ținerea acestora sub
control. Pacientul trebuie să coopereze cu medicul pentru a realiza și pune în aplicare un plan eficient, care
să elimine factorii declanșatori și să monitorizeze simptomele.
Există două tipuri de medicamente care se folosesc în tratarea astmului:
 medicamente cu efect de lungă durată (antiinflamatoare), care au rolul de a preveni crizele;
 medicamentele cu acțiune rapidă (bronhodilatatoare)
De reținut că medicamentele cu efect de lungă durată previn crizele, nu vindecă boala. Cele mai
importante din această categorie sunt corticosteroizii, reduc inflamația și producerea de mucus din căile
respiratorii. Drept rezultat, căile respiratorii sunt mai puțin sensibile și mai puțin susceptibile de a reacționa
la factorii declanșatori.
Persoanele care suferă de forme ușoare de astm (crize rare) pot folosi numai medicamentele cu
acțiune rapidă, în caz de necesitate. Dacă astmul este persistent și se manifestă prin crize dese, pacientul ar
trebui sa folosească permanent medicamentele cu efect de lungă durată. Crizele severe necesită intervenția
medicului și eventual internarea în spital, aport de oxigen și tratament intravenos.
Posibile complicații:
Complicațiile date de astm pot fi foarte grave. Acestea includ:
 moartea;
 reducerea abilității de a face efort fizic;
 insomniile în timpul crizelor nocturne;
 modificări permanente în funcționarea plămânilor;
 tuse persistentă;
 dificultăți de respirație care necesită ajutor extern.
Când chemăm medicul:
Este necesar sa apelați la medicul curant dacă:
 o criză de astm necesită mai multe medicamente decât cele recomandate deja;
 simptomele se agravează sau nu dau semne de ameliorare în urma tratamentului;
 aveîi dificultăți de respirație în timp ce vorbiți.
Solicitați ajutor de urgență dacă:
 criza se agravează și apar somnolența sau confuzia;
 aveți dificultăți de respirație în stare de repaus;
 respirați la mai puțin de 50% din capacitatea normală;
 aveți dureri puternice în piept.
Prevenire:
Simptomele astmului pot fi reduse semnificativ evitând substanțele alergene și iritante.
 Acoperiți patul cu materiale antialergice, pentru a reduce expunerea la acarieni.
 Renunțați la covoarele din dormitor și aspirați praful cât mai des posibil.
 Păstrați un nivel scăzut al umidității aerului. Astfel, preveniți apariția mucegaiului.
 Păstrați curățenia în casă.
 Țineți alimentele în recipiente închise și evitați să le țineți în dormitor, reducând astfel posibilitatea
apariției gândacilor.
 Dacă un astmatic este alergic la părul unui animal care trăiește în casă cu el, locul animalului ar
trebui să nu fie în dormitorul bolnavului.
 Interziceți fumatul în casă. De multe ori însă această măsură nu este suficientă. Membrii familiei și
musafirii care fumează afară aduc în casă urme de fum rezidual în păr și haine, care pot declanșa o
criză de astm.
Persoanele astmatice trebuie, de asemenea, să evite, pe cât posibil, poluarea atmosferică, praful industrial,
alte tipuri de fum.
Nu există tratament pentru vindecarea astmului, însă efectele pot fi ameliorate în timp. Cu ajutorul
unui tratament medical adecvat, persoanele astmatice pot duce o viață normală.