" Gurdjieff a spus ca o femeie nu poate ajunge la realizare decat prin intermediul unui barbat – si

are dreptate. Are dreptate pentru ca energia feminina difera de cea masculina. Este ca si cum
cineva ar spune ca doar o femeie poate da nastere unui copil. Un barbat nu poate sa dea nastere
unui copil – el poate sa dea nastere unui copil doar prin intermediul unei femei. Structura fizica a
femeii are un pantec;structura fizica a unui barbat este lipsita de pantec – el nu poate avea un
copil decat prin intermediul unei femei. Acelasi lucru, dar in sens invers, se intampla in cazul
nasterii spirituale: o femeie se poate ilumina doar prin intermediul unui barbat. Si energia lor
spirituala difera, la fel ca structura fizica. De ce? De ce stau lucrurile asa? Si retineti, aici nu e
vorba despre egalitate sau inegalitate – este vorba despre diferenta. Femeile nu sunt mai prejos
decat barbatii pentru ca nu pot ajunge in mod direct; barbatul nu este mai prejos decat femeia
pentru ca el nu poate da nastere unui copil in mod direct. Sunt diferiti. Nu e vorba de inegalitate
sau inegalitate, nu se pune problema evaluarii. Sunt pur si simplu diferiti, iar acesta este un fapt.
De ce este dificil pentru o femeie sa atinga iluminarea in mod direct? Si de ce pentru un barbat e
posibil sa atinga iluminarea in mod direct?
Exista doua cai, doar doua, in esenta, care duc la iluminare. Una este meditatia, cealalta este
iubirea. Le poti numi calea intelepciunii si calea devotiunii. Caile fundamentale sunt doar doua.
Iubirea are nevoie de altcineva; meditatia poate fi facuta in singuratate. Barbatul poate ajunge la
realizare prin meditatie – de aceea el poate ajunge in mod direct. El poate fi singur. In adancul
sau el este singur. Singuratatea este fireasca pentru un barbat. Pentru o femeie e dificil, foarte
dificil, aproape imposibil sa fie singura. Intreaga ei fiinta reprezinta o nevoie imperioasa si
profunda de a iubi, iar pentru a putea iubi are nevoie de altcineva. Cum ai putea iubi daca celalalt
nu e acolo? De meditat, poti medita daca celalalt nu e acolo – nu e nicio problema. Femeia,
energia feminina ajunge la starea meditativa prin iubire; iar energia masculina ajunge la iubire
prin meditatie.
Un Buddha ajunge sa fie o mare forta a iubirii– dar prin meditatie. (…) E dificil pentru un barbat
sa intre in meditatie atunci cand este indragostit – aici e problema. E foarte dificil, fiindca atunci
cand este indragostit, ori de cate ori sta in liniste ii apare inminte persoana cealalta; intreaga lui
fiinta incepe sa se miste in jurul ei. (…) Daca iubesti pe cineva, atunci cand esti ocupat poti sa
uiti, dar atunci cand n-ai nicio ocupatie, persoana cealalta iti revine imediat in amintire si astfel nu
mai ramane spatiu in care sa intre divinul. Barbatul nu poate ajunge la divin prin iubire. Intreaga
lui energie este total diferita de energia feminina. Mai intai el ar trebui sa ajunga la meditatie –
dupa aceea ii apare iubirea. Atunci nu mai e nicio problema. Mai intai trebuie sa ajunga la divin,
dupa aceea si persoana iubita devine divina. (…)
Cu totul invers se intampla in cazul unei femei. Ea nu poate medita din cauza ca intreaga ei fiinta
este o nevoie imperioasa de celalalt. Ea nu poate sa fie singura. De fiecare data cand e singura,
ea sufera. Asa ca daca spui: “Sa fii singur inseamna beatitudine, sa fii singur inseamna extaz”, o
femeie nu poate intelege.
In toata lumea s-a pus accentul pe a fi singur din cauza prea multor cautatori barbati – un
Buddha, un Mahavira, un Iisus, un Mahomed. Toti acestia s-au insingurat si au ajuns la iluminare
doar in singuratate. Ei au creat mediul. Atunci cand e singura, o femeie e in suferinta. Daca exista
un iubit, fie si in mintea ei, se simte fericita. Daca cineva iubeste, daca cineva e iubit – daca
exista iubire in jurul ei, ea se simte hranita. Este o hrana, o hrana subtila. Ori de cate ori o femeie
simte ca nu exista iubire, ea pur si simplu flamanzeste, se sufoca; intreaga fiinta i se ingusteaza.
Asa ca o femeie nu se poate niciodata gandi ca singuratatea e beatifica. (…) Simpla idee, simpla
notiune, doar sentimentulca celalalt exista si ca exista iubirea face ca o femeie sa se simta
implinita. E hranita, e plina de viata. Doar prinaceasta iubire va ajunge ea la punctul in care cel
care iubeste si cel iubit devin Una. Atunci va aparea meditatia.
In cazul energiei feminine, meditatia apare doar in fuziunea cea mai profunda a iubirii. Acum nu
mai poate fi niciodata singura. Acum poate sta in solitudine, nu mai e nicio problema; iubitul a
fuzionat, e inauntrul ei. (…) Diferenta aceasta trebuie inteleasa, trebuie inteleasa in profunzime,
pentru ca totul depinde de ea. Gurdjieff are dreptate. Energia feminina va iubi, iar prin iubire va
inflori starea meditativa, samadhi. Va aparea satori, dar in profunzime, la radacina se va afla
iubirea, iar satori va fi inflorirea. In cazul energiei masculine, satori va fi la radacina, samadhi va fi
la radacina, meditatia va fi la radacina si apoi va inflori iubirea. Dar iubirea va fi o inflorire. "
- Osho
De câte ori n-aţi simţit că vă micşoraţi? De câte ori nu v-aţi micşorat suficient, pentru a juca un rol
cu care nu voiaţi să aveţi nimic de-a face?
De câte ori n-aţi tăcut, când de fapt voiaţi să ţipaţi cât mai tare, sau nu i-aţi cedat puterea cuiva
care nu vă dorea numai binele?
De câte ori nu aţi cedat unui comportament impulsiv sau de dependenţă, în loc să faceţi o
alegere raţională?
De câte ori nu v-aţi spus: „Nu pot. Nu sunt suficient de puternică. Nu sunt suficient de curajoasă
sau încrezătoare, pentru a fi tot ceea ce doresc să fiu?"
în fiecare zi, ne confruntăm cu sute de alegeri, care fie ne fac să fim încrezătoare, puternice şi
valoroase, fie ne privează de lucrurile pe care le dorim cel mai mult. Temerile paralizante,
încrederea în sine reprimată şi curajul nefolosit reprezintă obstacolele care ne împiedică să
facem alegeri importante - aflate în concordanţă cu binele nostru cel mai înalt şi cu cele mai
profunde dorinţe pe care le avem. In cazul multora dintre noi, sentimentul lipsei de valoare ne
influenţează majoritatea hotărârilor legate de bani, familie, corp, greutate sau imaginea noastră
de sine.
Atunci când ne lipseşte încrederea de sine, nu ne simţim vrednice să avem ce ne dorim, să
rostim propriul adevăr sau să facem schimbări radicale, care să ne transforme viitorul.
Atunci când ne simţim slabe, neajutorate şi lipsite de putere, nu avem forţa de a alunga gândurile
legate de înfrângere, negativitate şi teamă, care ne împiedică să trăim aşa cum ne dorim. Când
cedăm propria putere şi negăm lucrurile de care suntem în stare, cădem pradă dependenţelor,
temerilor, impulsurilor nesănătoase şi repetării trecutului. Ne purtăm de parcă am fi slabe şi
nesigure - şi chiar credem că suntem aşa.
Desigur, s-ar putea ca acest cerc vicios să nu acţioneze în toate domeniile vieţii noastre. Ne
poate merge foarte bine la muncă sau în cadrul relaţiilor. Dar mult prea multe dintre noi au pierdut
controlul în anumite sectoare, în care nu ne putem aduna suficientă putere pentru a ne elibera de
temeri şi a ne împlini cele mai mari dorinţe. De fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică,
întipărim în noi ideea că suntem nedemne, că nu suntem suficient de bune sau de puternice pen-
tru a ne controla viaţa, gândurile, convingerile, alegerile - şi, cel mai important, propriul viitor. De
fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică, ne învăţăm mintea să creadă că suntem
neajutorate, incapabile şi lipsite de putere - trei stări emoţionale, care ne fac să ne simţim ca nişte
victime.
Ce ne trebuie, pentru a fi încrezătoare, puternice pe deplin şi a ne simţi bine în propria piele?
Trebuie să reconstruim încrederea în noi însene şi trebuie să începem prin sporirea stimei de
sine. Trebuie să învăţăm să ne iubim în întregime ~ cu trecutul, cu defectele, îndoielile,
slăbiciunile şi temerile noastre. Ba chiar mai mult decât a ne iubi pe noi însene, trebuie să
adoptăm dragostea, ca pe o cauză. Trebuie să devenim războinice ale iubirii. Trebuie să luptăm
pentru noi însene şi să apărăm ceea ce suntem şi ce dorim să devenim. Trebuie să fim
războinice, în loc de victime; luptătoare, nu supuse.
Dar de ce războinice? Pentru că o războinică trăieşte şi acţionează cu mare putere, integritate şi
dedicare. Flacăra ei interioară a curajului e aprinsă, iar ea poate înfrunta cele mai mari provocări
emoţionale şi sparge vechile tipare. O războinică adoptă o poziţie agresivă în faţa duşmanilor săi
- care sunt, adesea, vocile pline de teamă ale duşmanului lăuntric.
De ce, ca femei, i-am întors spatele naturii noastre agresive? Prea mult timp am negat o parte a
noastră fundamentală. Am ales slăbiciunea, în locul puterii. I-am ales pe ceilalţi, în loc să ne
alegem pe noi însene. De ce? Pentru că am ajuns să credem că natura noastră agresivă e rea,
inacceptabilă, nejustificată sau nedorită. Poate că, în trecut, s-a manifestat într-un mod greşit sau
poate că ne-a rănit agresivitatea altcuiva. Am renunţat chiar la calitatea care ne poate da curajul
de a ne apăra. Dar nu e vorba despre aceeaşi agresivitate care îi face pe oameni să-i rănească
pe ceilalţi de dragul distracţiei şi nici cea care-l face pe războinicul care a luat-o razna, să
mânuiască o armă, cu intenţia de a domina şi distruge, în schimb, e vorba de acea agresivitate a
războinicei, aflată în inima fiecărei femei -plină de focul dreptăţii, ca Rosa Parks; înarmată cu
adevărul iubirii divine, ca Ioana d'Arc; capabilă să scoată înţelepciunea din cea mai adâncă
fântână a fiinţei sale, ca Helen Keller.
Toate ne naştem cu o parte hotărâtă şi agresivă - o tărie interioară, la care apelăm atunci când
luptăm pentru copiii noştri şi ne apărăm familia. Aceasta poate fi cea mai sănătoasă parte a
noastră - cea care ne face să urmărim ceva, să fim gata de luptă, să câştigăm şi să ne implicăm
în bătăliile vieţii. De multe ori trebuie să luptăm cu gândurile întunecate care ne umplu mintea -
minciunile, interpretările greşite şi ruşinea. In anumite momente, avem nevoie de tăria de a spune
„Stop!". Ne trebuie curajul de a spune „N-am de gând să te ascult" sau ,Nu-i adevărat". Avem
nevoie de tăria morală a unei războinice a iubirii, dacă dorim să înfruntăm lucrurile care ne-au
făcut să ne simţim slabe, neputincioase şi incapabile de a ne schimba.
Acest lucru e valabil şi când ne luptăm cu pofta de dulce, deoarece vrem zahăr pentru a ne face
să ne simţim iubite, sau dacă ne opunem unui impuls de a cheltui, atunci când trebuie să
economisim. Poate că ne trebuie puterea războinicei, pentru a trasa o graniţă, pentru a spune
„Destul!" sau pentru a nu mai fi îngăduitoare cu cineva drag. Sau poate că războinica se află
acolo pentru a ne salva viaţa, atunci când trebuie să luptăm cu boala noastră sau a unei
persoane dragi. Aceasta e treaba unei războinice. Ea nu se gândeşte: „Aş fi o persoană atât de
rea. Ce vor crede ceilalţi despre mine? Voi rămâne singură şi nu voi mai avea niciun prieten,
dacă rostesc adevărul meu." Sau: „Trebuie doar să mă întind şi să aştept să mor, pentru că sunt
bolnavă." în schimb, o războinică va lupta, pentru a se elibera.
Cele mai multe femei au renunţat la războinica autentică din ele, în favoarea aprobării din partea
celorlalţi, a poziţiei sociale sau a iluziei siguranţei. Iar cele care cred că îşi accesează războinica,
s-ar putea să greşească, pentru că în cea mai mare parte a timpului, acel sentiment vine mai
degrabă dintr-un loc al fricii, decât al iubirii; dintr-un loc al controlului Şi manipulării, decât dintr-
unul al compasiunii şi înţelegerii. Războinica născută din ego este una a slăbiciunii şi a controlului
- absorbită de propria-i putere, creată pentru a-i proteja o anumită imagine de sine, sfărâmată - în
loc să fie una care luptă pentru puterea măreaţă a iubirii. O războinică neînfricată este una
spirituală, gata să lupte pentru Divin, în toate formele sale de manifestare.
O războinică neînfricată consideră că fiecare om este o fiinţă divină şi fiecare experienţă, una
divină. Ea conduce cu inima, fiind extrem de hotărâtă să facă ce-i mai bun pentru oricine orice. O
războinică neînfricată vorbeşte chiar şi atunci când toţi îi şoptesc să tacă. Ea ştie că primeşte
energie dintr-o sursă mult mai măreaţă decât propria persoană şi că se poate elibera de
judecăţile celorlalţi. Aprobarea divină devine mai importantă decât cea personală. O războinică
neînfricată e înarmată şi pregătită pentru orice - un divorţ, pierderea unui loc de muncă, o
dependenţă, un uragan, o scurgere de gaz, o boală în familie, o pierdere dureroasă sau o inimă
rănită - deoarece ea e plină de iubire divină, conectată în fiecare zi la aceasta şi ştie că
provocările fac parte din călătoria sa prin viaţă. Mai ştie şi că va putea alege, în fiecare zi, dacă
să cedeze în faţa fricii sau s-o depăşească prin iubire, credinţă şi curaj. E suficient de curajoasă,
pentru a-i lăsa în urmă pe cei care i-ar putea împiedica succesul sau diminua valoarea. E
suficient de încrezătoare în sine, pentru a apela la cei care o pot ajuta să câştige. O războinică
neînfricată nu se lasă pradă demonilor interiori, care ar doborî-o. în schimb, ea luptă pentru un
adevăr măreţ - o dragoste mai înălţătoare.
O războinică neînfricată nu se uită la trecutul, la tiparele şi la istoria familiei sau la problemele
sale, pentru a hotărî dacă se poate simţi bine în propria-i piele. Ea priveşte înlăuntrul său, la
puterea divină care a creat-o. Se află aici să prindă puterile necesare pentru a-şi atinge
potenţialul - ceea ce înseamnă că va avea de înfruntat adversităţi. Va trebui să se elibereze de
limitarea gândurilor şi a minţii sale, care o pot păcăli să creadă că nu e decât o muritoare
imperfectă. Va trebui să fie dispusă să înfrunte conflicte, care-i vor spori puterea, pe măsură ce
continuă să se concentreze asupra viziunii viitorului, mai degrabă decât a trecutului. O războinică
neînfricată este o femeie care luptă cu curaj împotriva duşmanului universal - necunoaşterea de
sine.
Aşadar, cum trăieşte o războinică neînfricată? îşi vede clar temerile şi le îmbrăţişează, cu
sinceritate şi curaj.
Atunci când sunteţi războinice ale propriilor defecte, căutaţi frumuseţea din ele. Le faceţi să fie
importante. Găsiţi bunătate şi compasiune pentru toate lucrurile care vă fac să fiţi diferite. O
războinică are abilitatea de a vedea frumuseţea şi perfecţiunea din fiecare aspect al ei însăşi.
Când sunteţi războinice pentru corpul vostru, căutaţi să-l hrăniţi cu toate lucrurile bune - fiecare
nutrient, vitamină, gând şi convingere. Vă iubiţi corpul, îi mulţumiţi dimineaţa şi-1 binecuvântaţi pe
tot parcursul zilei.
Când sunteţi războinice pentru veniturile voastre, vă asiguraţi că aveţi suficiente resurse
materiale, pentru a avea grijă de familia voastră şi de voi însevă - acum şi în viitor. Aveţi curajul,
puterea şi încrederea în sine de a urma munca de care vă simţiţi inspirate sau de a înfiinţa
afacerea la care visaţi. Puneţi deoparte suficienţi bani şi învăţaţi destule lucruri despre veniturile
personale, pentru a şti ce vă trebuie, ca să aveţi grijă de voi, mai departe.
Atunci când sunteţi războinice pentru familia voastră, nu luaţi lucrurile la modul prea personal,
deoarece ştiţi că faceţi parte dintr-un clan, în care fiecare are de învăţat propriile lecţii. O
războinică nu caută să vadă în ce fel i-au făcut rău membrii familiei sale, ci cum îi poate face mai
puternici şi cum poate deveni ea însăşi mai puternică, fiind de partea lor.
Atunci când sunteţi războinice pentru propriul trecut, descoperiţi darurile ascunse în experienţele
dificile. Ştiţi că aceste provocări au fost nişte ocazii pentru a ieşi la liman. Ştiţi că, lăsându-le în
urmă, aţi realizat un lucru măreţ. Cu fiecare probare, mai urcaţi o treaptă. Sunteţi pregătite să
înfruntaţi vocile chinuitoare din capul vostru, care vă spun că un anumit lucru n-ar fi trebuit să se
întâmple, că nu sunteţi deştepte sau că e ceva în neregulă cu voi. întrebaţi: „Ce voce ascult?
Vocea Fricii, a slăbiciunii, Disperării, Neputinţei, Nesiguranţei? Sau ascult Vocea Acceptării,
Puterii, încrederii, a Curajului, a Iertării?" O războinică ştie că are puterea de a alege vocile care
s-o călăuzească. Atunci când sunteţi războinice ale viitorului vostru, vă treziţi dimineaţa
conştiente de propria viziune. Sunteţi sigure de acţiunile voastre şi foarte ferme în alegeri. Vă
concentraţi pe ceea ce se află în faţa voastră, nu pe ce-i în spate; pe lucrurile pe care le puteţi
face, nu pe cele pe care nu le-aţi făcut. Când creează viitorul pe care şi-l doreşte cel mai mult, o
războinică este entuziasmată şi plină de pasiune.
Aşadar, să pornim înainte, în numele iubirii, al curajului şi al încrederii în sine!
Debbie Ford
Ultimele vorbe pe pamant ale lui Gautama Buddha au fost: Urmeaza lumina din tine. Nu urma pe
altii, nu imita, pentru ca mersul pe urmele altora, imitatia, creeaza prostie. Te nasti cu o
posibilitate fantastica de inteligenta. Te nasti cu o lumina in tine. Asculta glasciorul din launtrul tau
si el te va calauzi.
Nimeni altcineva nu te poate calauzi, nimeni altcineva nu poate sa-ti fie model in viata, pentru ca
esti unic. N-a mai existat nimeni care a fost exact ca tine, si nu va exista nimeni care va fi exact
ca tine. Asta e slava ta, grandoarea ta - esti absolut de neinlocuit, esti tu insuti si nimeni
altcineva.
Omul care ii urmeaza pe altii devine fals, devine mecanic. Poate sa fie un mare sfant in ochii
celorlalti, dar in strafundul fiintei sale e doar lipsit de inteligenta, nimic altceva. O fi el un personaj
foarte respectabil, dar asta e numai la suprafata. Zgarie-i un pic poleiala si vei vedea ca inauntru
e cu totul alta persoana, exact opusa celei de la suprafata.
Urmand pe altii poti sa-ti cultivi un caracter frumos, dar nu poti sa ai o constiinta frumoasa, si
atata timp cat nu ai o constiinta frumoasa nu poti sa fii liber. Poti sa-ti schimbi incontinuu
inchisorile, poti sa-ti tot schimbi lanturile, sclaviile, poti sa fii hindus sau mahomedan sau crestin
sau jainist - asta nu te va ajuta.
Sa fii jainist inseamna sa-l urmezi pe Mahavira ca model. Urmandu-l pe Mahavira, vei deveni o
entitate falsa. Iti vei pierde toata realitatea, iti vei pierde toata sinceritatea, vei fi nenatural, vei fi
mincions fata de tine insuti.
Conform spuselor lui Buddha, intelepciunea inseamna a trai la lumina propriei constiinte, iar
prostia inseamna a-i urma pe altii, a-i imita pe altii, a deveni umbra altcuiva.
Adevaratul maestru creeaza maestri, nu adepti. Falsul maestru te convinge sa-l urmezi, sa-l imiti,
sa fii o copie la indigo a lui. Adevaratul maestru isi da toata silinta sa te faca independent de ele,
pentru ca dependenta nu duce nicaieri. Omul e dependent de secole, si tot mai continua sa se
impiedice in noaptea intunecoasa a sufletului.
Numai lumina interioara poate deveni soare. Adevaratul maestru nu te va lasa sa fii o copie a lui,
el vrea sa fii original. El te iubeste! El vrea sa fii complet liber, sa fii liber de toate dependentele
exterioare.
Dar omul de rand nu vrea sa fie liber. El vrea sa fie dependent. El vrea sa-l calauzeasca
altcineva. De ce? Pentru ca atunci poate arunca intreaga raspundere pe umerii altcuiva. Si cu cat
arunci mai mult raspunderea pe umerii altcuiva, cu atat posibilitatea de a deveni inteligent e mai
mica. Responsabilitatea, provocarea adusa de responsabilitate creeaza intelepciunea.
Trebuie sa accepti viata cu toate problemele ei. Trebuie sa treci prin viata neprotejat; trebuie sa-ti
cauti si sa-ti gasesti drumul tau. Viata e un prilej, o provocare de a te gasi pe tine. Dar prostul nu
vrea sa mearga pe drumul greu, prostul alege scurtatura. El isi spune: "Buddha a atins
iluminarea, de ce sa-mi mai bat si eu capul? Mai bine ii urmaresc comportmentul si il imit. Isus a
atins nemurirea, asa ca de ce sa mai caut si eu? Mai bine devin o umbra a lui Isus. Il urmez
oriunde merge."
Dar cum ai sa devii inteligent urmand pe altcineva? Nu-i dai nici o sansa inteligentei tale sa
explodeze. Ea are nevoie de o viata plina de provocari, o viata aventuroasa, o viata care stie sa
riste si sa intre in necunoscut. Si numai inteligenta te poate salva - nimeni altcineva. Poti deveni
propria ta nirvana, numai ascultand de inteligenta proprie, de constiinta proprie.
Urmeaza lumina din tine si vei fi intelept. Lasa pe altii sa fie liderii tai, calauzele tale, si vei
ramane prost, vei continua sa ratezi toate comorile vietii, care sunt ascunse in tine.
- Osho