Sunteți pe pagina 1din 4

IONESCU MIUTA

EDUCATOARE

CORECTAREA COMPORTAMENTULUI AGRESIV


AL PRESCOLARULUI

Din nefericire, societatea zilelor noastre este una violenta, iar copiii nostri sunt
supusi acestor acte agresive in fiecare zi - fie prin mediatizarea lor, fie prin
activitatile si relatiile pe care le au cu cei din jur. Chiar si serialele de
televiziune,folosesc agresiunea verbala, in situatii comice, care starnesc rasul. Astfel
incat parintilor le este tot mai greu sa le evidentieze copiilor faptul ca agresiunea
reprezinta un pericol.
Uneori este dificil sa identifici situatiile in care ,copilul este pur si simplu agresiv sau
daca acest comportament este determinat de alte cauze. In acest sens, este foarte
utila pentru educatori pastrarea unui jurnal, tinerea unei evidente care sa le atraga
atentia asupra cazurilor in care copilul a adoptat o atitudine inadecvata.
Ceea ce poate face orice educator este sa identifice niste (modele) in
comportamentul copiilor. O data ce acesta observa cu mai multa atentie atitudinea
celor mici, mai ales in cazuri iesite din comun, aceste modele sunt mult mai usor de
identificat.
Pasul urmator este de a dezvolta niste strategii care sa ii ajute pe copii sa rezolve
situatiile tensionate intr-un mod mult mai eficient. Un jurnal de acest tip poate fi bun
si pentru parinti, deoarece le ofera o evidenta a felului in care au reactionat fata de
comportamentul copiilor. Daca reactiile nu sunt productive si este recomandabil sa
fie schimbate - deoarece nu vin in ajutorul celor mici - atunci un asemenea jurnal
reprezinta o bila alba in plus si pentru adulti... Parintii invata, treptat, sa observe
semnele "incipiente" ale enervarii micutilor. Acest lucru ii ajuta apoi sa gestioneze si
sa stapaneasca situatia, inainte ca aceasta sa scape de sub control...
Desi avem impresia ca un copil nu poate intelege aceste lucruri, nu il
subestima! Are capacitatea de a remarca, dar la un alt nivel, ceva mai
simplu ,modelele agresive De asemenea, parintii si educatorii trebuie sa le
vorbeasca copiilor despre felul in care simt ei ca reactioneaza in fata situatiilor care
declanseaza comportamentul violent. Intrebari de acest tip pot fi binevenite:
- Ce poti face in momentul in care simti ca te-ai enervat?
-Ce anume te poate impiedica sa iti pierzi controlul?
-Cum poti preveni asemenea incidente?
-Ce poti invata din asemenea situatii?
Copiii invata foarte mult din experientele anterioare. Ca atare, daca le explici
totul ca pe o lectie, care are o morala plauzibila si pe care o pot aplica mai departe in
situatii asemanatoare, atunci isi vor da seama mult mai usor care este linia de
urmat. Supravegherea ta, ca educator este foarte importanta - cel mic se bazeaza
intotdeauna pe sprijinul tau si puterea ta de a-i deschide ochii asupra unor lucruri pe
care deocamdata nu le percepe foarte bine. Fiecare copil reactioneaza in
propriul fel in situatii tensionate:
. Pentru unii este suficient sa inspire puternic de cateva ori, pentru a se calma;
pentru altii, "nervii" dispar daca inchid ochii; alti copii invata sa se elibereze de
tensiune "calatorind" cu gandul intr-un loc neutru, in schimb ce pentru
unii"mormaiala" unui cantecel este solutia cea mai buna...

Chiar daca suntem constienti de faptul ca cel mic nu isi propune in mod special sa
ne scoata din rabdari si ca supararile sale i se par justificate, uneori si noi ajungem
in acel neplacut si umbros colt al enervarii... Ca educaror, este foarte important sa
nu ii arati copilului , ca ti-ai pierdut cumpatul. Acest lucru il demoralizeaza uneori sau
il impulsioneaza sa vada pana unde si cat de mult iti poate incerca limitele...
Copiii trebuie sa invete sa compenseze energia cheltuita prin enervare cu
realizarea unor lucruri pozitive. Inca de cand sunt mici, simtul actelor caritabile si al
bunatatii trebuie sa prinda un contur foarte clar in gandurile lor. Gesturile frumoase
pe care le pot face fata de cei din jur sunt de real ajutor in redirectionarea furiei pe
care o vor simti la un moment dat. Implicarea pozitiva in vietile prietenilor lor ajuta
la construirea si intarirea empatiei.

POSIBILE MANIFESTARI

Este de preferat ca parintii si educatorii sa ii puna pe copii in fata unor situatii in


care ei pot veni in ajutorul altor persoane. In acest fel, copiii isi vor da seama ca
recompensele sufletesti si sentimentul utilitatii, ofera o rasplata mult mai mare.
Rolul familiei si gradinitei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor.
Primele lectii de viata si de comportament social sunt "predate" si invatate acasa si
apoi la gradinita. Expresia "cei sapte ani de acasa" spune multe in acest sens...
Rolul eucatoarei este acela de a-i oferi copilului un model si directia de urmat in
viata. Bunatatea si compasiunea se invata si se deprind in primul rand acasa, in
urma "lectiilor" pe care le "predau" adultii, precum si prin imitarea unor
comportamente pe care copiii le observa la parintii sau fratii lor mai mari.
O lectie de acest tip, aflata la indemana oricarui adult, este sa il invete pe copil
cum anume trebuie sa se comporte fata de un animal... Se stie foarte bine ca un
caine sau o pisicuta ajuta la formarea personalitatii unui copil, il invata ce inseamna
responsabilitatea si prietenia.

Insa copiii nu sunt constienti de propria putere fizica si cu atat mai putin isi dau
seama cand anume exagereaza cu exercitarea ei. Au fost , cazuri in care copilul a
reusit sa "smotoceasca" o biata pisicuta mai mult decat ar fi fost cazul... Cei mici fac
acest lucru din dragalasenie, din prea multa dragoste si afectiune fata de animal, pe
care il considera prietenul lor. Tocmai de aceea supravegherea in asemenea situatii
este foarte importanta - in clipa in care sesizezi ca micutul nu isi da seama de faptul
ca ii poate face rau animalului, spune-i pe un ton cald si intelegator: ,,joaca-te mai
bland cu pisicuta, o doare sa o tragi de coada!". Acest lucru trebuie reamintit de
fiecare data cand exagereaza cu joaca. Daca micile observatii dau roade si copilul nu
mai "chinuieste" animalul,atunci lauda-l. Mai mult decat orice, vorbeste cu el simplu
si clar, fara sa te rastesti la el - considera-l o persoana cu judecata, capabila sa
inteleaga asemenea lucruri. Daca ii arati si cum anume trebuie sa se joace cu un
animal - puterea exemplului ajuta intotdeauna – sigur, copilul va invata prima lectie
a comportamentului pozitiv. decat agresivitatea si descatusarea nervilor.
Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi anihilat sau, cel putin, ameliorat
daca primii pasi ai copilului sunt urmariti inca de la varste fragede. Daca le oferim
copiilor optiunea si alternativa cheltuirii energiei in alt mod decat prin acte agresive,
viitorul adult va sti ca exista lucruri pentru care nu merita sa te enervezi si peste
care poti trece mai usor daca stii (sau inveti) sa te controlezi.
Este nevoie ca acest mesaj care militeaza pentru non-violenta sa fie repetat in mod
constant, astfel incat sa fie cu adevarat inteles de catre copii. Constanta si repetitia,
afirma psihologii , este utila pentru intelegerea si asimilarea acestui mesaj - o data
patruns in mintea lor, cei mici nu vor mai fi tentati sa apeleze la agresivitate atunci
cand adultii nu se afla in preajma lor.
Mesajul non-violentei trebuie sa aiba sens pentru copil indiferent de cine se afla
sau nu in prezenta sa, este o atitudine pe care trebuie sa o adopte pentru ca o
intelege si o accepta, nu pentru ca "asa i se spune" ca este bine.

CAUZELE CARE DETERMINA MANIFESAREA

Unii parinti folosesc, pentru copiii lor, activitatile sportive sau alte activitati fizice
extrascolare, ca modalitate de eliberare a energiei: tennis,handball,gimnastica,dans
modern,box, etc. O descatusare fizica a agresiunii reprezinta uneori o solutie
eficienta, care ii impiedica pe copiii extrem de incarcati emotional sa rabufneasca.
Nu au decat de castigat din aceste lucruri - sportul este o activitate care le face bine,
permitandu-le dezvoltarea fizica armonioasa, dar ii ajuta si pe plan psihologic,
eliberandu-i de tensiunile acumulate.

Psihologii , precizeaza insa ca acest lucru nu este intotdeauna valabil si ca este


important sa privim lucrurile in contextul lor. Spre exemplu, daca un baietel este
inscris in echipa de fotbal a gradinitei , aceasta poate fi o decizie foarte buna. Insa,
daca copilul percepe colectivul in care incearca sa se integreze drept o sursa de
frustrare si de umilinta (pentru ca nu este foarte bun la acet sport, nu ii place sau
ceilalti colegi de echipa rad de el dintr-un motiv sau altul), atunci practicarea acestui
sport nu reprezinta o solutie prea fericita...

Insa daca copilul se simte implinit intr-o asemenea echipa, daca are parte de
satisfactii si reuseste sa isi faca prieteni printre coechipieri, sportul devenind o sursa
de multumire si energie, care ii ofera oportunitatea dezvoltarii unor abilitati native,
acest lucru va ajuta la diminuarea actelor agresive.

Pana la urma, eliberarea energiilor negative reprezinta un lucru bun, dar cel mai
important lucru este acela de a identifica si elimina cauzele care duc la aceste
"rabufniri". Pentru foarte multi dintre copii , aceste cauze nu reprezinta altceva decat
"tratamentul" inadecvat de care au parte , din partea unor colegi mai mari, care fac
glume pe seama lor: abuzul verbal sau chiar fizic, umilinta, experientele
traumatizante, eliminarea dintr-un anumit cerc de prieteni, faptul ca nu sunt
apreciati etc. reprezinta tot atatea cauze pentru acumularea de frustrari.
Acestea vor "exploda" mai devreme sau mai tarziu si de aceea este de preferat sa
identificam motivele care duc la asemenea situatii, sa incercam sa le prevenim, sa le
eliminam sau sa redirectionam manifestarile lor nervoase. Mai important decat orice
este ca el sa simta ca are un prieten care il intelege. De aceea, nu trebuie sa ii
spunem ca un asemenea comportament este inadmisibil si ca "la varsta lui nu este
acceptabil sa aiba atatia nervi"... Nu facem decat sa il indeparam si sa ii adancim
frustrarea. Trebuie sa vedem situatia in ansamblul ei si sa intelegem ca exista niste
cauze care l-au adus in aceasta stare de surescitare nervoasa. O data ce ajungem la
explicatiile profunde ale comportamentului lui, potem lua si masurile care se impun.
Iar schimbarea circumstantelor care produc aceste "revolte" reprezinta cea mai buna
solutie pe termen lung.
Responsabilitatea de educator include si pastrarea unei comunicari eficiente cu
copilul. Discutiile si urmarirea unor modele comportamentale, ne pot ajuta in
depistarea primilor pasi care duc la agresivitate.
STRATEGII EFICIENTE PENTRU A CORECTA COMPORTAMENTELE
AGRESIVE

> Trebuie sa-i spunem foarte clar copilului , ca nu acceptam acest comportament
din partea lui si ca,nu ni se pare deloc "dragut", "distractiv" sau "caraghios" nici un
tip de agresivitate manifestata fata de alte persoane.

> Trebuie sa stabilim o lista de consecinte non-violente pentru fiecare


comportament sau manifestare rautacioasa si agresiva pe care o are copilul fata de
cei din jurul sau.
Exemple de "pedepse" ar putea fi: limitarea sau absenta timpului pe care are voie
sa il petreaca la joaca, cu alti copii, sau obligatia de a cere scuze "victimelor" sale,
pentru orice ar fi spus, facut sau stricat.

> Supravegherea indeaproape a activitatii copilului , prietenii de joaca, de pe


strada, sau de la gradinita. Stabilirea unor reguli clare pentru situatiile tensionate ..
Comunicarea dintre gradinita si familie este ,de asemenea, foarte importanta.

> O discutie cu parintii, ar putea lamuri ,daca observam schimbari in


comportamentul copilului in ultima vreme . Problema poate fi legata de sanatate,sau
neintelegeri in cuplu sau daca isi face simtita prezenta si in acest domeniu.
Atitudinea lui la gradinita, relatia cu educatoarele, colegii sau prietenii pot da multe
indicii despre cauzele care au dus la aceasta situatie tensionata.

> Organizarea unor intalniri cu alti parinti despre acelasi lucru, incercand sa
determinam daca si copiii lor au probleme asemanatoare.

> Stimularea eforturilor copilului ,cand adopta un comportament mai putin


agresiv si mult mai responsabil, cand isi respecta indatoririle pe care le are acasa si
la gradinita.

> Interzicerea emisiunilor de televiziune care promoveaza o atitudine agresiva


si/sau violenta, mai ales nesupravegheat. Acelasi lucru este valabil si pentru jocurile
de acelasi tip pe calculator.

Educatoarea, si parintii trebuiesa aiba grija de propriul comportament in preajma


copilului. Sunt un model pentru copil si vor vedea ca, o data ce isi vor reduce sau
elimina (pe cat posibil...) reactiile agresive, si el va face acelasi lucru.

Trebuie purtate intotdeauna discutii cu copilul ,despre lucrurile care il apasa si sa-l
ajutam sa nu "inmagazineze

16 martie 2007 Ionescu Miuta