Sunteți pe pagina 1din 14

SCOLIOZE

Sunt deviatiile laterale ale axului normal al coloanei vertebrale manifestate în trei planuri:
frontal, sagital si orizontal (pe o suprafată mai mare sau mai mică) cu rotatia corpilor vertebrali spre
partea convexă fără pierderea continuitătii osteo-articulare.

În 90% din cazuri etiologia bolii este necunoscută(scolioză idiopatică) iar în procent de 10% pot
să apară datorită malformatiilor vertebrale, fracturilor vertebrale, bolilor neuromusculare, maladiei
Recklinghausen etc.1
Scolioza este o afectiune severă, putin cunoscută si tardiv depistată. Într-un singur an în Clinica
de Ortopedie Pediatrică a Spitalului « Grigore Alexandrescu » s-au prezentat la un prim consult peste
800 de pacienti, multi dintre acestia (cu deformări severe) nu au mai putut beneficia decât de tratament
chirurgical.2
Scoliozele pot fi încadrate ca :
• scolioze structurale : coloana este curbată si rotată
• scolioze nestructurale :coloana este doar curbată.
Rotatiile pot antrena coastele, determinând de partea convexă o gibozitate costală. Bolnavul nu
poate să corecteze curbura scoliotică si nici să o reproducă în sens invers. Scolioza poate genera uneori
forme foarte grave si cu repercursiuni functionale asupra organismului (comparativ cu lordoza si cifoza,
care nu pun niciodată viata în pericol). Această pozitie nouă poate determina în evolutie asimetrii ale
umerilor si omoplatilor. Atitudinea scoliotică se caracterizează prin deviatia temporară a coloanei
1Varna A., Chiurgie si ortopedie pediatrică, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1984,
224-231.
2Jianu M., Zamfir T, Ortopedie si traumatologie pediatrică, Editura TradiŃie, Bucuresti, 1995,
350-500.
vertebrale, (datorată unei insuficiente de tonus muscular) corectabilă în clinostatism si neînsotită de
gibozitate costală dar reproductibilă în sens opus.
În timp ce scolioza se defineste ca o deformare permanentă a rahisului, atitudinea scoliotică
este o problemă statică reversibilă si fără leziuni definitive.

Deviatia scoliotică a coloanei vertebrale nu trebuie privită superficial, ci poate să reprezinte


un simptom în cadrul unei game foarte largi de deviatii patologice.3
Scolioza evolutivă este curbura în plan frontal a coloanei vertebrale, a cărei angulatie a
depăsit valoarea de 30° până la vârsta de 14-15 ani (sau vârste si valori graduale mai mici, când
curbura se agravează cu 10-15° în trei-sase luni). În absenta oricărui tratament scolioza evoluează
spontan si imprevizibil până la o limită programată genetic.
Scolioza idiopatică structurală se localizează frecvent în zona toracică, lombară sau toraco-
lombară.

3Benson Michael, Fixen John, Machichol Malcolm, Parsch Klaus, Childrens Orthopaedics and
Fractures, Second Edition, 2002, 230-231, 255-269.
Incidenta scoliozelor este dificil de determinat deoarece pacientii nu constientizează
prezenta deformărilor proprii ale coloanei vertebrale. Cât timp curburile mici incipiente sunt
asimptomatice, scolioza este depistată după efectuarea unor radiografii sau a unui control medical
întâmplător. Scoliozele nestructurale nu evoluează, ci stagnează spontan în majoritatea cazurilor
(chiar în lipsa tratamentului) până la finalizarea cresterii.

CLASIFICAREA SCOLIOZELOR:
Definitii precise permit împărtirea unui subiect atât de complex precum deviatiile coloanei
vertebrale în mai multe capitole. O terminologie specifică a fost elaborată de Societatea de cercetare
a scoliozei pentru a permite clasificarea, măsurarea, evaluarea, studiul curburilor si cauzele
scoliozelor.
1 DUPĂ ETIOPATOGENIE:
a. SCOLIOZE NON-STRUCTURALE
Scolioza posturală
Scolioza compensatorie
b. SCOLIOZE NON STRUCTURALE TRANZITORII
Scolioza sciatică
Scolioza isterică
Scolioza inflamatorie
c. SCOLIOZE STRUCTURALE
Scolioza idiopatică a adolescentului
Scolioze congenitale :
De origine vertebrală :
Cu arcul posterior deshis
• cu deficit neurologic mielomeningocel
• fără deficit neurologic meningocel, spina bifida oculta
Cu arcul posterior închis
• cu deficit neurologic:-diastematomielia
• fără deficit neurologic:-hemivertebră, cui vertebral, bară vertebrală unilaterală, bloc osos
vertebral
Prin deficienta segmentatiei
• unilaterală, bilaterală, mixtă
De origine extravertebrală:
• Fuziuni costale congenitale unilaterale
Scolioze de origine neuromusculară :
Forma neuropatică:
Afectiuni ale neuronilor motori medulari
• Poliomielita sau paralizia infantilă
• Traumatismele măduvei spinării
• Degenerări ale măduvei spinării
• Boala Werdnig-Hoffman
• -Boala Kugelberg-Welander
• Tulburări disautonomice (sindromul Riley-Day)
• Mielomeningocel
• Artrogripoză

Afectiuni ale neuronilor motori cerebrali


• Paralizia cerebrală (Fig.)
• Siringomielia
• Tumorile măduvei spinării
• Traumatismele măduvei spinării

Forma miopatică:
Progresivă
Distrofia musculară
• Duchenne (pseudohipertrofic)
• Limb-Ghirle
• Fascio-scapulo-humerală
Artrogripoza
Amiotrofia congenitală
Disproportia tip fibră
Hipotrofia congenitală
Miotonia distrofică
Alte forme
Degenerarea spinocerebeloasă:
• Ataxia Friedreich
• Boala Charchot-Marie-Tooth
• Sindromul Roussy-Levy
Scolioza din neurofibromatoza Recklinghausen
Scolioze din bolile mezenchimale:
Congenitale :
• Sindromul Marfan (Fig.)
• Boala Morquio din MPZ tip IV
• Amioplazia congenitală (sindromul Rocher-Sheldon)
• Sindromul Ehlers-Danlos

Câstigate :
• Boala Still
• Spondilita anchilopoetică
• Artrita reumatoidă idiopatică
Alte forme:
• Boala Scheuermann
• Osteogenesis imperfecta.
I. Scolioza nou-născutului
a. Ipoteze etiopatologice
Robson a constatat la nou-nascutii sănătosi, tulburări de postură si de mobilitate, mai mult
asimetrii de postură ale membrelor,care în decurs de câteva luni dispar spontan . Această anomalie
poate reflecta o întârziere de maturatie a măduvei spinarii si a nevraxului ( prin întărzierea
mielinizării).
Lacheretz a semnalat importanta reflexului tonic asimetric în geneza scoliozei nou-
născutului si scoliozei idiopatice.
II. Scolioza infantilă
Are debut între 0-3 ani (obisnuit în primul an de viata) mai frecvent la băieti, prezintă
frecvent curbură toracică stângă si prognostic grav ( 15% ). Cu cât copilul este mai mic la debutul
scoliozei, cu atât prognosticul este mai grav. . Majoritatea însă dispar spontan, chiar netratate.
III. Scolioza juvenilă
Debut între 4-10 ani ( recunoscută în medie la 6 ani ), cu repartitie egală pe sexe si obisnuit
curbura toracică este spre dreapta. Evolutia este benignă mai putin gravă decât primele, cu rezerva
că acele forme ce se constituie înainte de 4 ani si au o curbură de 30°, sunt rapid evolutive.
IV. Scolioza adolescentului
Cu debut între 10 ani si instalarea maturatiei scheletale (dar înainte de terminarea cresterii)
cu o preponderentă feminină de 70%.
Frecvent curbura toracică este orientată spre dreapta cu evolutie în general benignă, cu
conditia să fie supravegheat copilul în timpul puseului de crestere pubertară, când progresia
scoliozei este foarte rapidă.
1. Etiologie
Pentru majoritatea scoliozelor idiopatice structurale factorul etiologic nu este cunoscut,
teoria actuală recunoscând o etiologie multifactorială . Torsiunea axială în scolioza structurală ar fi
un mecanism secundar de compensare a acestei anomalii, aflându-se probabil la originea scoliozei.
a. Factorul ereditar
Influenta genetică are un rol important, boala fiind frecventă la pacientii cu antecedente
heredocolaterale de scolioză. Tulburarea elasticitătii părtilor moi determinată genetic, conduce la
afectarea functiei locomotorii si a metabolismului colagenului. O predilectie genetică s-a
observat la gradul unu de rudenie pentru forma scoliozei. Forma dextro-convexă predomină la fetele
dreptace, iar cea sinistro-convexă la fetele stângace. După studiile lui Milenkovic, frecventa
scoliozei sinistro-convexă la fete este mai mare decât la copiii de aceeasi vârstă.
Vârsta mamelor acestor copii este mai mare decât în populatia generală ; curburile scoliotice
la acestia fiind mai grave. Ca si displazia congenitală de sold si piciorul plat static , scolioza
idiopatică pare a fi transmisă prin combinatia predispozitiei genetice cu alte afectiuni .4
Factorii neuro-musculari reprezintă o tulburare de maturatie a proprioceptiei si a
echilibrului postural, sub incidentă genetică (predominentă feminină).
*După teoria interdependentei podalico-ocluzale, o presiune inadecvată a greutătii corpului
asupra picioarelor ( prin purtarea tocurilor sau mers în coborâre) duce nu doar la modificări în
lordozo-cifozoscolioză dar si în pozitia mandibulei.5
Aceasta va fi posteriorizată, producând contact insuficient între incisivi în timpul deglutitiei.
Majoritatea copiilor cu scolioză idiopatică au tulburată proprioceptia ; disfunctia reflexelor
oculomotorii si nistagmusul spontan fiind evidentiate prin electrononistagmografie.6
Copilul sare, aleargă si face salturi, pentru a roda propriile mecanisme neuro-musculare. Prin
pierderea graduală a dintilor de lapte si aparitia dentitiei permanente, are loc o reorganizare a
ocluziei printr-o coordonare între stimulii receptorilor exteroceptivi ai picioarelor, ai ochilor si
ai arcadelor dentare.
În consecintă, se va produce o deviere a coloanei cervicale de partea convexă ( umăr ridicat
scolioză ) curbe refleze compensatorii toraco-lombare si dezechilibre musculare mai ales a
muschilor iliopsoas, cu înclinări ale bazinului fată de coloana vertebrală.
Sistemul reflex osteoarticular diminuat determină deformatii biomecanice supuse legilor
cresterii rahisului.

Plan de exercitii

Mers :
1. Mers pe varfuri cu bratele intinse deasupra capului.
2. Mers cu ridicarea genunchiului stang la piept. Cu bastonul la spate, bratul stang deasupra capului.
3. Mers cu bastonul la ceafa, ridicarea genunchiului drept la piept alternativ cu cel stang.
Stand in picioare:
1. Se ridica ambele brate prin lateral, pe inspiratie si se coboara pe expiratie.
2. Rotari ale bratelor pe inspiratie si expiratie.
3. Rotari de umeri.
4. Arcuiri de brate unul sus, altul jos.
5. Tinand un baston in maini (sau fara baston), tinut la latimea umerilor: aplecarea trunchiului
4Scoles P.V., Paediatric Orthopedics in Clinical Practice, Second Edition, Year Book Medical
Publishers, Chicago, 1988, 1-80, 179-214.
5Crispini L., Chiropractica– Medicinii functionalii, Nr. 2,3,4,5, Scuola Teorico-Pratico de
Medicine Functionale di I. Sivello, Palermo Academico, 2004-2005.
6Mihran O. Tachdjian, Clinical Paediatric Orthopedics – The Art of Diagnosis and Principles
of Management,Appleton & Lange, Stamfort, 1997, 326-360.
inainte cu ducerea bastonului deasupra capului, cu extensia trunchiului.
6. Tinand un baston in maini, tinut la latimea umerilor: mainile paralele cu solul si intinse din coate,
se duc inspre dreapta si inspre stanga, cu revenire in fata, pe inspiratie si expiratie, iar capul face
miscarea in directie contrara.
7.Mainile impreunate deasupra capului, se apleaca trunchiul usor spre dreapta si spre stanga.
Miscarea nu e ampla si urmareste intinderea portiunii laterale a trunchiului.

8. Mana dreapta in sold, mana stanga intinsa se duce inspre dreapta.


Invers. Miscare mai ampla.

9. Stand cu piciorul stang asezat in fata pe o ladita, mana stanga la ceafa si dreapta la spate. Indoirea
trunchiului spre dreapta cu arcuire si revenire.
10. Aceeasi pozitie: extensia trunchiului cu rasucire spre stanga si revenire in pozitia initiala.
11. Stand cu piciorul stang sprijinit lateral pe un scaun, mana dreapta la spate, iar stanga la ceafa:
indoirea trunchiului spre dreapta cu mentinerea pozitiei 5 secunde si revenire.
12. Aceeasi pozitie: rasucirea trunchiului spre stanga cu mentinere 5 secunde si revenire.
Pe genunchi :
1. Pe genunchi cu bastonul vertical la spate, cu mana stanga tinut de sus si mana dreapta de
jos:ducerea piciorului stang inainte cu talpa pe sol, extensia spatelui si revenire.
2. Aceeasi pozitie ducerea piciorului drept intins inapoi sprijinit pe varf, cu rasucirea trunchiului
spre stanga si cu spatele in extensie; revenire in pozitie initala.
Intins pe spate:
1. Mainile prind cate un genunchi si il trag la piept. Se repeta cu fiecare picior.

2. Idem 1, in plus, capul se ridica el si se aduce genunchiul la frunte.


3. Genunchii indoiti, talpile pe sol, pe expiratie se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe
pat, se revine pe inspiratie si se repeta.

4. Genunchii indoiti, talpile pe sol, mainile intinse in lateral, se apleaca ambii genunchi spre
dreapta, apoi spre stanga, atingand solul
5. Un genunchi indoit, talpa pe sol, celalalt picior se ridica cu genunchiul
intins.

6. Ambele picioare intinse, se ridica alternativ cate un picior intins din genunchi cat de sus posibil.
7. Culcat pe spate, cu mana stanga la ceafa si dreapta pe sold: ducerea piciorului stang in lateral prin
alunecare pe sol si revenire.
8. Bicileta cu miscari in ambele sensuri, inclusiv din glezna.
In patru labe:
1. Arcuiri ale spatelui, cu cifoza totala pe expiratie si lordoza totala pe inspiratie.
2. Se ridica brat-picior opus.

3. Se ridica cate un brat prin lateral, privirea urmareste miscarea mainii.


4. Din patrupedie, se lasa sezuta pe calcaie, mainile se intind inainte, revenire in patrupedie, apoi
intins pe burta, se executa o usoara extensie a spatelui, se mentine cateva secunde, apoi se trece in
patrupedie si in pozitia cu sezuta pe calcaie, cu mainile intinse inainte.
5. Pe genunchi cu sprijin pe palme: mers inainte pasind cu mana si piciorul stang, alternativ mana si
picior drept. 1-2 minute.
Stand cu sezuta pe calcaie:
1. Stand cu sezuta pe calcaie, spatele drept, mainile se intind inainte impreuna cu spatele, se
mentine cateva secunde, apoi revenire la pozitia verticala cu spatele drept.
2. Stand cu sezuta pe calcaie, spatele drept, mainile se intind inainte impreuna cu spatele, se
mentine cateva secunde, apoi se fac ‘pasi’ mainile inspre dreapta. Revenire cu trunchiul intins
inainte si se repeta, numai spre dreapta.
Pe saltea stand cu picioarele sub fund:
1. Pe expiratie mainile si trunchiul coboara inainte, fundul ramane pe calcaie. Se intind mainile
inainte, dupa care, pe expiratie, se revine la pozitia verticala cu verificarea posturii spatelui.
2. Mainile si trunchiul coboara inainte, dupa care mainile fac “pasi” in lateral dreapta, cu
revenire si repetare.
Intins pe burta:
1. Culcat cu fata-n jos, bratul stang inainte, iar dreptul indoit la spate: extensia trunchiului cu
ridicarea bratului stang si rasucire si ducerea piciorului stang in lateral.
2. Aceeasi pozitie: indoirea trunchiului spre dreapta cu ducerea piciorului stang in lateral.
3. Mainile intinse inainte tin amandoua un baston (sau fara baston). Se ridica mainile intinse si se
extinde spatele.
4. Ridicari brat-picior opus.
5. Mainile la ceafa, coatele intinse inapoi, se executa ridicari ale trunchiului superior de pe saltea.
6. Culcat inainte cu bratele intinse deasupra capului: extensia trunchiului cu ridicare bratelor si
picioarelor de pe sol.

Intins pe o parte:
1. Culcat pe partea dreapta, cu un rulou sub curbura dorsala, bratul stang in prelungirea corpului si
dreptul pe langa corp:ducerea piciorului stang in sus si coborarea lui. Se executa lent, de 10-15 ori.
2. Culcat pe partea stanga, cu un rulou sub curbura lombara, bratul stang in prelungirea corpului si
mana dreapta pe sold: indoirea trunchiului spre dreapta si revenire.
3. Culcat pe partea dreapta, genunchii mult indoiti, mainile intinse in acelasi plan cu umerii, se duce
mana stanga prin lateral si inapoi spre spate, privirea urmareste bratul.
4. Idem, cu o greutate in mana.
Sezand pe scaun:
1. Stand pe scaun cu bastonul in maini, tinut la latimea umerilor: aplecarea trunchiului inainte cu
ducerea bastonului deasupra capului, cu extensia trunchiului si inspiratie; revenire cu expiratie
2. Stand pe scaun cu picioarele mult departate; pe inspiratie se ridica mainile deasupra capului, iar
pe expiratie se coboara mainile spre podea , intre picioare si se duc cat de in spate posibil, cu usoare
acrcuiri.

Pe o bancheta/masa:
1. Culcat inainte cu pieptul pe o bancheta, picioarele pe sol; ridicarea membrelor inferioare peste
orizontala extinse din genunchi; revenire cu sprijinirea talpilor pe sol.
2. Culcat pe masa, cu toracele in afara, bratele sprijinite pe un scaun, membrele inferioare sustinute
de o alta persoana; ridicarea trunchiului in extensie cu inspiratie; revenire cu sprijinirea bratelor pe
scaun si expiratie.
3. Idem, cu mainile la ceafa.
Cu mingea medicinala
1. Mingea sprijinita de perete, cu spatele sprijinit de minge, genuflexiuni.
2. Mingea pe sol, stand pe burta pe minge, genunchii in sprijin pe sol, degetele se sprijina de ceafa,
extensii de trunchi.
La spalier:
1. Stand la spalier in pozitie lateral, cu un bratul stang deasupra capului prins de spalier, cel drept la
nivelul soldului, picioarele apropiate, se impinge trunchiul in lateral, cu partea stanga a corpului in
afara.
2. Stand cu fata la spalier, mainile intinse in dreptul pieptului, prind o treapta a spalierului,
picioarele se sprijina de marginea spalierului. Pe expiratie se coboara trunchiul inainte, capul e
coborat in jos, picioarele intinse inapoi. Pe inspiratie se revine si se repeta.