Sunteți pe pagina 1din 82

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI


FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ/
PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator ştiinţific,

Prof. univ. Dr. TĂLMACIU MIHAI

Absolvent,

Pluteanu Marius

2016

1
UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA...................................

Observaţii cu privire la produsele pesticide utilizate


în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna
existentă

Coordonator ştiinţific,

Prof. univ. Dr. TĂLMACIU MIHAI

Absolvent,

Pluteanu Marius

IASI

2016

2
DECLARAȚIE,

Subsemnatul Pluteanu Marius , student la Universitatea de Ştiințe Agricole şi Medicină Veterinară


„Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, Facultatea de Horticultură specializarea ..............................., declar pe
propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul în declarații, că lucrarea cu
titlul “ Observaţii cu privire la produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi
entomofauna existentă”nu este un plagiat, fiind creația mea personală. Lucrarea este elaborată de mine
şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau
străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în
lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise între
ghilimele şi dețin referința precisă a sursei;

− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;

− rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Am luat la cunoştință de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost plagiată, voi fi
exmatriculat sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi anulată diploma
obținută.

Iaşi, data ………

Absolvent, Pluteanu Marius

Semnătura................

3
Cuprins

Introducere ..................................................................................................................6

Lista tabelelor şi a figurilor ........................................................................................5

PARTEA I - CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII.................................................8

Capitolul 2. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI DE CERCETARE......19

2.1 Aşezarea geografică şi caracterizarea cadrului natural al județului Iaşi.........19

2.2. Condițiile climatice din perioada de cercetare........................................................21

PARTEA a II-a - CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 3.OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII .......................25

3.2 .Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr..................25

Capitolul 4.DĂUNĂTORII ȘI BOLILE CULTURII DE MĂR..............................30

4.2 .Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor..............................36

4.3 Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi


dăunătorilor din livada de măr .................................................................................38
4.4.Avertizarea aplicării tratamentelor......................................................................50
Concluzii .......................................................................................................................52
Bibliografie ...................................................................................................................53

4
Lista tabelelor

Tabelul 1.................................................................................................... 11

Tabelul 2. ...................................................................................................12

Tabelul 3......................................................................................................18

Tabelul 4. ................................................................................................... 21

Tabelul 5,6...................................................................................................22

Tabelul 7,8....................................................................................................23

Tabelul 9.......................................................................................................24

Tabelul 10.....................................................................................................40

Tabelul 11.....................................................................................................42

Lista figurilor

Figura 1.................................................................................................11

5
INTRODUCERE

În momentul de faţă, în lume, există peste 10.000 de soiuri de măr şi numărul lor continuă să
crească, în principal, datorită schimbărilor ce au loc în preferinţele consumatorilor. Este datoria
specialiştilor în pomicultură să elaboreze cele mai adecvate tehnologii de cultură pentru aceste noi
soiuri, să stabilească măsura în care soiurile noi sunt adaptate unor condiţii naturale şi de tehnologie
specifice anumitor zone de pe Terra.

Mărul este una din cele mai importante specii fructifere de pe glob acest fapt datorându-se în
primul rând calitâţii nutritive şi organoleptice deosebite ale fructelor, precum şi a păstrării lor pentru
perioade mai lungi. Valoarea alimentară ridicată a merelor se datorează compoziţiei lor foarte
echilibrate, a accesibilităţii componentelor biochimice pentru organismul uman şi nu în ultimul rând a
diferiţilor excitanţi olfactivi, vizuali şi gustativi. Numai în alcătuirea aromei au fost identificate peste
170 de substanţe. Datorită acestor însuşiri merele sunt cele mai apreciate fructe. De asemenea şi
valoarea terapeutică a merelor este deosebit de importantă datorită efectului tonic asupra organismului.
O problemă majoră este dată însă de pierderile provocate de numărul mare de boli şi dăunători
producţia putând fi redusă cu 20 % - 30 % sau chiar poate fi compromisă total. Din această cauză
protecţia plantelor, are în prezent un rol hotărâtor în limitarea pagubelor produse de dăunători şi agenţi
patogeni (Lazăr. şi colab., 1980). Percher a întocmit o listă, care cuprinde nu mai puţin de 80 de agenţi
patogeni care atacă această specie, fiind provocate de virusuri, micoplasmoze, bacterii, 64 specii de
insecte şi acarieni, 8 specii de nematozi şi cel puţin 3 specii de rozătoare. În livezile de măr din
România sunt consideraţi ca dăunători care pot influenţa producţia de fructe un număr de aproximativ
30 de specii dintre care 8 specii pot fi consideraţi dăunători cheie (Baicu & Săvescu, 1986).

Cultura mărului acoperă întreaga zonă temperată, cuprinsă între 30-60o latitudine nordică şi 30-70o
latitudine sudică precum şi unele zone restrânse subtropicale. Suprafaţa cultivată în lume se situează în
prezent la cifra de peste 4,5 milioane hectare, înregistrându-se în anul 2011 o producţie totală de fructe
de 75.635.283 tone iar ca ţări mari producătoare de mere sunt: China, S.U.A, Iran, Turcia, Polonia,
Italia, Franţa, Germania, România, Ungaria, etc. În România, mărul este cea mai importantă cultură
pomicolă, principalele regiuni producătoare de mere din ţara noastră fiind situate în arealul dealurilor
subcarpatice, în zona pădurilor de fag şi stejar, etc. Primele 5 judeţe enumerate în ordinea producţiei de
mere sunt Bistriţa-Năsăud, Argeş, Maramureş, Vâlcea şi Suceava, realizând circa 40% din producţia
totală a ţării.

În zonele temperate ale globului, mărul este specia dominantă datorită importanţei fructelor în
alimentaţia omului şi datorită existenţei unui conveier varietal care permite asigurarea cu fructe
6
proaspete a pieţei. Fructe în stare proaspătă pot fi găsite pe piaţă, practic tot timpul anului, în perioada
iulie-octombrie direct din livada, iar în perioada noiembrie-iulie din depozite, prin păstrarea soiurilor
de iarnă.

Considerat că rege al fructelor, mărul are în compoziţia să o serie de elemente în cantităţi apreciabile,
indispensabile corpului omenesc, după cum urmează (la 100 g pulpă): hidraţi de carbon 14,9%,
celuloză 1,5%, lignină 0,4%, acizi liberi 0,6%, pectină 0,4%, calciu 7 mg, fosfor 12 mg, fier 0,36 mg,
magneziu 8 mg, vitamina A 112 U.I., vitamina B1 40 U.I., vitamina B2 10-43 U.I., vitamina C 2-15
mg etc. De remarcat este faptul că, în epicarp, cantitatea de ioni minerali şi vitamine este mult mai
mare decât în pulpă, de aceea se recomandă consumul fructelor cu epicarp. Corpul omenesc
beneficiază de toate componentele biochimice ale merelor, numai dacă acestea sunt consumate în
stare proaspătă. Prin prelucrare, o parte din aceste componente sunt diminuate sau distruse. Merele
constituie o bună materie prima pentru prelucrare industrială sau la nivel familial sub formă de
compot, gem, marmeladă, suc şi nectar, sau preparate alcoolice: cidru şi rachiu. De asemenea, oţetul
de mere este foarte apreciat în alimentaţie datorită efectului benefic în menţinerea echilibrului acido-
bazic din organism.

Pe lângă valoarea alimentară deosebită, merele au o serie de proprietăţi terapeutice recunoscute,


având un bun efect tonic asupra sistemului muscular şi nervos, efect antireumatismal, reduc nivelul
colesterolului din sânge, rol antiseptic intestinal, depurativ sanguin, rol laxativ, este un bun protector
gastric, regenerator al ţesuturilor etc., (J. Valnet, 1991).

Prin producţiile pe care le înregistrează, mărul este o cultură foarte rentabilă atât pentru micul proprietar
de teren cât şi pentru producătorul industrial de mere.

Scopul cercetărilor care vor fi efectuate au avut rolul de a realiza observaţii cu privire la produsele
pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna existentă, măsurile de prevenire şi
combatere care se impun.
Obiectivele propuse sunt:
1. Identificarea entomofaunei din plantațiile pomicole de măr,
2.Identificarea bolilor care afectează plantațille pomicole de măr,
3.Realizarea unor scheme de tratamente chimice eficiente împotriva bolilor și
dăunătorilor din planta țiile pomicolede măr.

7
CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1. IMPORTANŢA CULTURII MĂRULUI

Mărul cultivat (Malus domestica Borkh) face parte din familia Rosaceae, subfamilia
Pomoideae şi este specia pomicolă ce prezintă o deosebită importanţă deoarece asigură, împreună cu
bananierul şi portocalul, cea mai mare parte a producţiei de fructe de pe glob. Importanţa mărului
rezidă din valoarea alimentară a fructului, în potenţialul său productiv ridicat, în plasticitatea sa
ecologică accentuată, în pretabilitate la tehnologii de cultură foarte variate şi, în acelaşi timp, foarte
diferite. (POPESCU şi colab., 1992, GHENA şi BRANIŞTE, 2004).

Valoarea alimentară ridicată a merelor şi importanţa acestora în consumul uman

constituie obiectivul principal al cultivării mărului. Valoarea alimentară a fructului este dată, în
primul rând, de consumul în stare proaspătă, merele fiind consumate cu prioritate ca fructe de desert şi
în mai mică proporţie (până la 30%) sub formă preparată (GHENA şi colab., 2004).

Valoarea terapeutică. Merele, prin cantitățile de substanţele minerale pe care le conțin,


au un rol deosebit în organismul uman influenţând secreţia diferitelor glande, servind totodată ca
substanţe tampon în metabolismul intern, în special în cel al sucului gastric. Alături de sărurile
minerale, acizii (cu precădere acidul malic) joacă un rol deosebit în secreţia diferitelor glande şi au de
asemenea, avantajul că nu măresc aciditatea sucului gastric fiind, în general, acizi slabi, uşor
metabolizaţi şi descompuşi în alte substanţe mai simple. Vitaminele, ȋn calitatea lor de
biocatalizatori ai proceselor vitale, sunt indispensabile vieţii, lipsa lor din organism provocând
grave tulburări funcţionale me- tabolismului. Dintre vitaminele absolut necesare pentru buna
funcţionare şi dezvoltare a organismului uman (A1, B1 C, D, E, F, K, PP), majoritatea se găsesc în
mere, în cantităţi diferite, în funcţie de genotipul speciilor şi soiurilor de măr luate în considerare.
Proverbul englezesc “ An apple a day keeps the doctor away” demonstrează recunoaşterea generală a
valorii terapeutice a merelor.

Importanţa ca materie primă pentru industrie. Datorită caracterului sezonier al producţiei

de mere, al dezechilibrului dintre producţie şi consum din unele perioade cât şi nevoii aportului de
fructe în alimentaţie în cursul întregului an, industria prelucrării fructelor a luat o dezvoltare
deosebită.
8
Sortimentele în care se transformă fructele de măr şi derivatele în care se folosesc sunt tot mai
diversificate: sucuri naturale concentrate, nectaruri, siropuri, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice
(slabe şi tari), compoturi, jeleuri, gemuri, marmelade, dulceţuri, bomboane, îngheţată, fructe
deshidratate, congelate etc.

Tendinţa actuală, în consumul de fructe, nedorită sub aspect fiziologic dar impusă de

alţi factori, este acea de sporire a proporţiei fructelor sub formă prelucrată, în comparaţie cu cele
proaspete. În ţara noastră, deocamdată, structura consumului de fructe este de 77% în stare proaspătă
şi 23% prelucrată (din care 21% conservată, 0,5% congelate şi 1,5% uscate).

Importanța agrotehnică a mărului se exercita prin valorificarea eficientă a unor terenuri


improprii pentru alte culturi. Mărul este adesea întâlnit pe terenuri în pante, cu soluri argiloase, în
zona dealurilor, cât şi pe nisipurile din sudul şi nord-vestul ţării, terenuri improprii pentru culturile de
cereale.

Sistemul radicular al speciilor pomicole, în general şi al mărului, în special, valorifică şi astfel


de terenuri asigurând, în condiţiile unor tehnologii adecvate, producţii eficiente din punct de vedere
economic.

Fondul naţional de germoplasmă, la pomii fructiferi, ȋn general, şi la măr, ȋn

special, constituie o rezerva inestimabilă de resurse genetice necesare lucrărilor actuale şi viitoare
de ameliorare a acestor specii. COCIU (1990) citează existenţa, în colecţiile pomologice, a peste 943
soiuri şi tipuri autohtone, dintre care la măr 118. La acestea se adaugă noile soiuri, create în ultimul
timp pe baza programelor de cercetare din unităţile de cercetare şi învăţământ (47 omologate), între
care Frumos şi Delicios de Voineşti, Aromat de Bistriţa etc. Numărul soiurilor în colecţiile
pomologice al ICDP Piteşti-Mărăcineni, inclusiv cele străine, se ridică la peste 3 500.

Importanţa social economică. Suprafaţa însemnată pe care o ocupă plantaţiile de pomi şi arbuşti
fructiferi, sutele de mii de tone de fructe care se realizează, absorb o parte a populaţiei care lucrează,
fie direct la aplicarea tehnologiilor în livezi, fie în activităţile conexe (industria prelucrătoare,
comerţul cu fructe, transporturi, construcţia de maşini şi unelte, industria chimică, ambalaje etc.). De
asemenea, cu deosebire în ultimul timp, tot mai mulţi specialişti cu pregătire medie şi superioară, îşi
desfăşoară activitatea în unităţile de cercetare şi proiectare, în învăţămîntul superior şi şcolile de nivel
mediu cu caracter horticol sau chiar pomicol.

9
1.2. SUPRAFAŢA CULTIVATĂ CU MĂR ŞI PRODUCŢIA
AFERENTĂ ACESTEIA

Tone % Tone %
Asia 24.826.120 50,7 Asia 49.040.359 64,2
Europa 12.884.150 26,3 Europa 14.970.504 19,6
America 8.944.786 18,3 America 9.264.435 12,1
Africa 1.479.179 3,0 Africa 2.366.376 3,0
Australia 822.000 1,7 Australia 737.064 1,1
Total 48.956.235 100 Total 76.378.738 100

Fig. 1. Producţia mondială de mere structurată pe continente

Tabelul 1.

Principalele ţări producătoare de mere din Europa (tone),(Anuarul statistic FAO 2000)

Ţara Anul / Year


1997 1998 1999 2000
Country
Franţa 2.473.000 2.208.800 2.061.100 2.308.000
Italia 1.835.190 2.115.470 2.115.470 2.120.000
Germania 1.602.100 2.276.200 2.025.800 2.127.000
Turcia 1.738.000 1.975.000 2.100.000 2.010.500
Polonia 2.098.279 1.687.226 1.600.000 1.540.000
Spania 942.000 719.000 792.000 810.000
10
România 664.063 364.619 425.000 420.000

1.3. SUPRAFAŢA CULTIVATĂ CU MĂR ŞI PRODUCŢIA AFERENTĂ

ACESTEIA ÎN ROMÂNIA

În România mărul este cultivat, în principal, pe dealurile subcarpatice din zona pădurilor
de stejar şi fag. (MITRE V. 2001). Suprafața ocupată cu măr a manifestat o ascensiune accentuată
începând cu anii 1955-1960, ajungându-se în 1999 la 79 000 ha din care în sistem intensiv 49 278
ha (BRANIŞTE şi DRĂGOI, 1999).

Producţia medie în anii 1985-1989 a fost 718 900 tone (JURCĂ SIMONA 2006), la nivelul
anului 1998, România producând doar 365 mii tone de mere faţă de 1000 mii tone în anul 1989
(MITRE V., 2001)

Suprafaţa cultivată cu măr, în anul 2004, era de 71 000 ha (FAO 2004), urmată fiind

de cea ocupată cu prun, specie pomicolă situată pe locul I privind suprafaţa, în ierarhia culturilor
pomicole din România. Evoluţia raportului dintre specii situează în schimb pe poziţie favorabilă
mărul, având în vedere că în anul 1938 acesta ocupa doar 16% în rândul speciilor pomicole, iar
prunul 62,7% (GLĂMAN 1966 ).

1.4 SORTIMENTUL DE SOIURI

La măr, soiul reprezintă una din verigile de bază ale tehnologiei de producţie şi valorificare,
fiind totodată un element mobil cu posibilităţi continue de îmbunătăţire (COCIU V., 1990)

Tabelul 2

Producţia medie (t/ha) şi producţia totală (mii tone) de mere realizată în România în

perioada 1993-2004 (Anuarul statistic F.A.O. 2004)

Producţia Producţia totală Producţia Producţia toală


Anul Anul
medie (t/ha) t× 1000 medie (t/ha) t× 1000
1993 10,97 1097,2 1999 3,91 315,00
1994 5,19 363,04 2000 6,90 490,30
1995 5,34 457,20 2001 6,95 507,44

11
1996 8,07 659,72 2002 6,79 491,50
1997 8,20 664,06 2003 11,33 811,10
1998 4,59 364,62 2004 14,96 1097,84

În plantaţiile de măr înfiinţate în ultimii ani în Ţările Comunităţii Europene predomină


următoarele soiuri: Jonagold, Gala, Golden Delicious, Red Delicious, Granny Smith, Elstar, Braeburn,
Fuji, Boskoop şi Cox Orange Pippin. Aceste soiuri sunt caracteristice şi altor ţări producătoare de mere
ca: Australia, Noua Zeelanda, Chile, Argentina, Brazilia etc.

La reducerea numărului de soiuri a contribuit şi modernizarea tehnologiei de păstrare a


fructelor prin utilizarea depozitelor frigorifere cu atmosferă controlată, care oferă posibilitatea de a
păstra merele în stare proaspătă în decurs de un an, fapt care, într-o oarecare măsură, poate reduce
ponderea soiurilor de mere cu epoca de coacere a fructelor de vară.

Situaţia este similară şi în România unde există un bogat fond genetic format atât din soiuri
autohtone cât şi străine, dar în cultură se găsesc 10-15 soiuri de bază: Golden Delicious,
Jonathan, Starkrimson, Jonagold, Idared, Prima, Florina etc. precum şi de soiuri obţinute la noi în
ţară: Romus 1, 2, 3, Generos, Pionier, Voinea, Frumos de Voineşti, Rădăşeni, Fălticeni, Roşu de
Cluj.

1.5 MĂSURI AGROTEHNICE

În pomicultură sarcinile principale ale agrotehnicii sunt următoarele: obţinerea unor recolte
constante şi superioare atât cantitativ, dar mai ales calitativ, menţinerea speciilor pomicole în stare
bună şi asigurarea longevităţii lor privind productivitatea, precum şi întreţinerea corespunzătoare a
livezilor, în vederea reducerii contaminării ecosistemului pomicol cu substanţe poluante.
Pomicultura modernă şi durabilă se bazează pe tehnologii de cultură îmbunătăţite, în acest scop
urmărindu-se intervenţia raţională şi sistematică a omului în viaţa speciilor pomicole, de-a lungul
întregii lor perioade de creştere şi dezvoltare individuală. Reducerea gradului de poluare a
ecosistemului pomicol, prin realizarea tratamentelor cu substanţe chimice la momentul optim,
ţinând cont de programele de prognoză şi avertizare şi folosind, desigur, substanţele potrivite, în
dozele recomandate, folosirea unei tehnologii de cultură cât mai ecologică, cu efecte pozitive asupra
solului şi speciilor pomicole cultivate, precum şi întreţinerea solului prin sisteme eficace: înierbarea
intervalelor, mulcirea pe rândul de pomi şi folosirea unui număr cât mai redus de erbicide, sau chiar
reducerea acestuia prin combaterea buruienilor pe cale mecanică sau prin lucrări agrotehnice sunt
doar câteva dintre verigile tehnologice îmbunătăţite de-a lungul timpului în vederea sporirii
12
producţiei şi calităţii acesteia. De asemenea, cultivarea soiurilor rezistente la boli şi dăunători,
reducând astfel numărul de tratamente, a soiurilor rezistente la factorii climatici nefavorabili
(secetă, îngheţ, exces de umiditate), reducând astfel pagubele determinate de aceştia şi cultivarea
unui număr redus de soiuri dintr-o specie altoite pe portaltoi de vigoare foarte mică sau, care menţin
pomii la o înălţime mică favorabilă executării operaţiunilor de îngrijire a acestora sunt tendinţe
importante în dezvoltarea pomiculturii. Intervenţia raţională a omului în cultura speciilor pomicole
constă în dirijarea conştientă a creşterii şi dezvoltării acestora, printr-o serie întreagă de acţiuni
conştiente, aplicate la timp, atât asupra mediului înconjurător (lucrările solului, irigarea, aplicarea
îngrăşămintelor, îmbunătăţirea condiţiilor de temperatură, lumină etc.), cât şi direct asupra speciilor
pomicole (tăieri, tratamente, normarea încărcăturii). În livezile intensive, toate eforturile sunt
îndreptate în direcţia asigurării condiţiilor optime de creştere a pomilor, ca urmare lucrările solului
şi cele de protecţie a pomilor împotriva bolilor şi dăunătorilor se execută ireproşabil. Solul trebuie
întotdeauna menţinut curat de buruieni şi fără crustă, prin praşile cât mai dese pe rând şi lucrări
repetate între rânduri.

Lucrările solului reprezintă veriga principală în tehnologia culturilor, acţionând asupra însuşirilor
fizice, chimice, biologice şi în final, asupra fertilităţii solului care reprezintă „suportul” pentru fiecare
cultură agricolă. În tehnologia de cultură a pomilor şi arbuştilor fructiferi alegerea sistemului de
întreţinere şi lucrare a solului constituie o operaţiune importată deoarece trebuie să ţinem cont de:
condiţiile pedoclimatice ale zonei de cultură, sistemul de cultură, particularităţile biologice ale speciei,
soiului şi portaltoiului, dotarea tehnică. Prin alegerea celui mai bun sistem de întreţinere şi lucrare a
solului pomii nu vor fi concuraţi de buruieni pentru absorbţia substanţelor nutritive şi, astfel, se vor
obţine producţii de fructe constante şi de calitate. Întrucât o tehnologie de cultură a pomilor integrată
presupune folosirea metodelor preventive şi curative în orice verigă tehnologică (combaterea
buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor) se va căuta realizarea metodelor cel mai puţin poluante pentru
ecosistemul pomicol. Dintre speciile de climat temperat, mărul deţine primul loc pe plan mondial atât
în ceea ce priveşte suprafaţa livezilor cât şi producţia de fructe şi va reprezenta în continuare o
pondere însemnată din totalul patrimoniului pomicol naţional (36%) cât şi din totalul producţiei de
fructe (51,6%), fiind urmat de păr, piersici şi nectarine şi prun. Importanţa culturii mărului reiese din
vechimea culturii, plasticitatea ecologică, productivitatea şi pretabilitatea la cele mai diverse
tehnologii de cultură ale soiurilor, capacitatea mare de păstrare a fructelor în timpul iernii şi existenţa
unui număr mare de soiuri cu coacerea eşalonată, valoarea alimentară, dietetică şi terapeutică a
fructului, suprafaţa şi producţia obţinută. Dar ca orice cultură prezintă şi unele dezavantaje ale culturii
şi anume: este o specie pretenţioasă la umiditate şi sol, este vulnerabilă la atacul bolilor şi
dăunătorilor, are predispoziţie genetică la alternanţa de rodire care se combate destul de greu şi
necesită un volum mare de lucrări mai ales pentru tăieri, tratamente fitosanitare şi recoltare. În livezile
13
de măr pe rod, sistemele de întreţinere a solului cele mai eficiente sunt: ogorul lucrat, singur sau
combinat cu culturi de acoperire, precum şi alternarea benzilor înierbate temporar (1-3 ani) cu ogorul
lucrat (pe terenuri expuse eroziunii, în zone cu precipitaţii suficiente sau în condiţii de irigare). În
astfel de livezi arătura adâncă de toamnă se face la adâncimea de 18- 20 cm, dacă sunt portaltoi
generativi şi la 10-14 cm pentru portaltoi vegetativi, cu 20-25 zile înainte de căderea frunzelor la
pomii de pe care s-au recoltat fructele şi imediat după recoltat la ceilalţi. Primăvara, după efectuarea
tăierilor şi a tratamentelor fitosanitare, solul se lucrează cu cultivatorul la 10-12 cm adâncime, iar în
cursul perioadei de vegetaţie se aplică până la 6-8 praşile.

Îmbunătăţirea sistemelor de întreţinere a solului în livezile de măr este şi va fi o problemă pentru


pomicultori, deoarece un sol bine întreţinut pe de o parte uşurează realizarea celorlalte verigi
tehnologice, iar pe de altă parte sporeşte producţia de fructe. Calitatea fructelor, alături de
productivitate, reprezintă un obiectiv de mare importanţă în pomicultură. Aceasta este o însuşire
genetică puternic influenţată de condiţiile de mediu şi de tehnologia de cultură. Conţinutul în
metaboliţi primari este caracteristic pentru fiecare specie şi soi în parte şi se găseşte între anumite
limite. Depăşirea limitei superioare este un deziderat urmărit permanent în cercetarea pomicolă.
Parametri calitativi ai producţiei sunt completaţi cu însuşirile morfo-fiziologice ale fructelor, iar la
fructele destinate consumului direct în stare proaspătă aceste însuşiri determină în mod hotărâtor
valoarea lor comercială.

1.6.CERINȚELE MĂRULUI FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU

1.6.1.Lumina

Cerinţele mărului faţă de lumina sunt moderate, ele putând fi satisfăcute în toate zonele pomicole ale
ţării. Totuşi, pentru a obţine fructe de calitate, mai colorate, cu o cantitate mai mare de acumulare a
substanţei uscate şi mai aromate, este nevoie de o bună iluminare a coroanelor, prin corelarea distanţei
de plantare cu vigoarea pomilor, alegerea formei de coroana care corespunde cel mai bine unui soi
(atenţie la soiurile cu deficienţe de colorare), altfel fructele au o calitate inferioară potenţialului
soiului. Coroanele zvelte sau aplatizate sunt favorabile unei bune expuneri a fructelor, a frunzelor şi
ramurilor. Frunzele bine expuse la lumina au o capacitate mai mare de sinteză. Ramurile de rod şi de
semischelet care sunt bine luminate pe perioada de vegetaţie sunt mai rezistente la iernare, au o
longevitate mai mare, iar degarnisirea lor se face foarte lent. Lumina este importantă şi în sinteză
pigmentilor la nivelul epicarpului fructelor, fructele expuse la lumina se colorează mai bine decât cele
umbrite.

14
1.6.2.Căldura

Mărul creşte bine în toate zonele unde temperatura medie anuală este cuprinsă între 8 şi 11°C, unele
soiuri se pot cultivă şi la o temperatura medie de 7,5°C. Pragul biologic la care mugurii micşti pornesc
în vegetaţie este de 8°C, dar deschiderea în masă a florilor, nu se realizează decât după atingerea
temperaturii de 11°C. Polenul nu germinează decât foarte puţin la temperatura de 10°C, optimul fiind
la 21-27°C, în funcţie de soi. Soiurile din grupa delicioaselor roşii (Starkrimson, Starking delicious,
Richared etc.) au nevoie pentru înflorire de 15-17°C temperatura medie zilnică, de aceea plantarea lor
în zone unde aceste temperaturi nu se realizează, nu se justifică economic, prin producţia şi mai ales
calitatea obţinută. Soiul Starkrimson, leagă bine şi la temperaturi ceva mai mici, dar calitatea fructelor
este slabă. În timpul perioadei de vegetaţie (mai-octombrie), temperatura medie trebuie să fie cuprinsă
între 12 şi 19°C, limita mică fiind specifică unor soiuri de vara, în timp ce soiurile de toamna şi de
iarnă au nevoie de peste 15°C. Există şi soiuri ceva mai pretenţioase la temperatura, care au nevoie de
căldură mai mare pentru a-şi matură fructele, un exemplu tipic fiind soiul Granny Smith. Pe perioada
iernii, nu se înregistrează pierderi de muguri care să afecteze producţia. Temperaturile limita la care
rezistă organele epigee sunt de -33-35°C pentru pomii care au fost bine pregătiţi pentru iernare, iar
rădăcinile pot suportă geruri de până la -10-12°C, fiind una dintre speciile pomicole cele mai
rezistente din climatul temperat.

Mărul, pentru o bună înflorire şi fructificare, are nevoie de temperaturi pozitive joase (1-7°C) suma de
temperatura cunoscută cu numele de 'necesar de frig' pentru distrugerea inhibitorilor care menţin
mugurii în stare de repaus, de la 400 ore (Primicia, Winter Banană, Anna), la 1500 ore (Frumuseţea
Romei). Satisfacerea necesarului în frig la soiurile de măr constituie un factor restrictiv de extindere a
culturii în zonele mai calde ale globului. Nerealizarea necesarului în frig determina pornirea târzie în
vegetaţie a pomilor, înflorirea anormală, anomalii ale organelor florale şi o legarea foarte slabă. Prin
crearea unor soiuri cu pretenţii scăzute faţă de frig: Centenaria, Adina, Galicia, Marquesa, Princesă,
Primicia etc., este posibilă cultivarea mărului în unele zone mai calde din Australia, Africa de Sud,
Brazilia etc.

1.6.3.Temperatura

Temperatura are influenţă mare şi asupra colorării fructelor, prin contrastul termic care se realizează
toamna. Soiurile care se colorează mai greu (Wagener premiat, Jonagold) trebuie plantate acolo unde
contrastul termic dintre zi şi noapte este de 8-10°C, toamna înaintea recoltatului.

1.6.4.Apa

15
Faţă de apă, pretenţiile mărului sunt mari, rezultate bune obţinându-se în zonele cu cel puţin 650-700
mm precipitaţii anual şi acestea bine distribuite în cadrul perioadei de vegetaţie. Conţinutul optim de
apă din sol trebuie să fie de 70-75% din capacitatea de câmp. Există diferenţe între soiuri din punct de
vedere al necesarului de apă, soiurile de zona înalta (Renet de Canada, Frumos de Boskoop, De
Kalter, Patul) au cerinţe mai mari decât alte soiuri (Jonathan, Golden delicious) care pot suportă şi
perioade de seceta. De asemenea, soiurile de vara au nevoie de mai puţină apă decât soiurile de iarnă
(Negrilă, 1967), rol important în acest sens având şi portaltoiul. Umiditatea atmosferică ridicată
favorizează atacul rapănului, boală cea mai păgubitoare a plantaţiilor de măr. Majoritatea soiurilor
preferă o umiditate relativă a aerului de 65-70%.

1.6.5.Solul

Prin multitudinea portaltoilor care există, mărul poate valorifica aproape toate tipurile de
sol. Nu suportă stagnarea apei mai mult de 3-5 zile în perioada de vegetaţie şi 10-12 zile în perioada
de repaus. Mărul preferă solurile cu reacţie slab acidă până la neutră şi cu un conţinut în săruri
solubile care să nu depăşească 0,1%. Datorită producţiilor mari pe care le asigura, mărul necesită
soluri cu o fertilitate naturală sau artificială bună. Conţinutul în fosfor mobil şi potasiu asimilabil
din sol trebuie să fie de 25-30 mg/100 g, iar conţinutul magneziu de 15-20 mg/100 g sol. Conţinutul
în materie organică, calculat în carbon organic, să fie mai mare de 0,9 mg/100 g, în solurile lutoase,
peste 1,2 mg/100 g sol în cele nisipoase. Mărul este pretenţios la conţinutul de calciu din sol.
Majoritatea soiurilor dau rezultate bune dacă solul are 120 mg/100 g sol, dar soiurile sensibile la
bitter-pit (Jonathan, Mutsu) au nevoie de 130-140 mg/100 g sol. Dintre microelemente, borul
trebuie să fie de 3-4 mg/100 g sol, iar zincul solubil 3,5-3,7 mg/l. Nivelul pânzei de apă freatică nu
trebuie să fie peste 1,5 m la portaltoii de vigoare mică şi 2,5 m la cei cu înrădăcinare profundă.

16
Tabelul 3.Soiuri de măr testate în condiţiile de cultură din România

Caracteristici pom Caracteristici fruct


Nr. Proveniența Observaţ ii
Soiul Tip de Greutate
crt. Vigoare Forma Culoarea recomandări
fructificare medie (g)

Soiuri de vară
1 Inițial Franța mare standard 190 conic roţ u pe¾ Soi triploid

2 Nela Cehia medie standard 160 sfero-conic bicolor Coacere eţ alonată

Soiuri de toamnă

3 Elstar + clone Olanda mare standard 170 sferic roţ u striat Bun polenizator

Necesită rărire

4 Gala + clone Noua Zeelandă medie standard 180 conic- galben auriu cu Calităşi gustative
globulos roţ u portocaliu deosebite

Sensibil la rapăn
Rezistenşă de tip Vf
5 Priam Franşa, Angers medie standard 165 conic roţ u intens la

alungită rapăn

Soiuri de iarnă

6 Braeburn+ clone Noua Zeelandă medie standard 155 sferic, uţ or galben cu roţ u

aplatizat pe 50%
Rezistenşă Vf la
Crimson Crisp USA medie standard 160 simetric, roţ u rapăn

7 (sin. Coop 39) aproape Sensibl la făinare

sferic
8 Fuji + clone Japonia, Tohoku medie standard 170 conic spre galben cu roţ u Sensibil la rapăn

cilindric pe 50%
Rezistenşă Vf la
rapăn

Sensibil la făinare

Recoltare târzie, în
Goldrush sferic
9 (sin. Coop 38) USA medie semispur 160 alungit verde gălbuie etape
Pulpa foarte fermă
Maturitate de consum

după luna februarie


Pinova (sin.
10 Pinata, Germania, medie standard 165 conic roţ u oranj Soi foarte productiv

Sonata, Corail) Dresden-Pillnitz Sensibil la făinare

11 Sir Prize USA mare standard 160 conic- galben-verzui Soi triploid

globuloasă Rezistent Vf la rapăn


12 Luna Cehia medie standard 160 sferic galben-verzui Rezistent Vf la rapăn

13 Opal Cehia medie standard 170 sfero-conic galben- oranj Rezistent Vf la rapăn

17
CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI DE


CERCETARE

Observaţiile cu privire la produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi


entomofauna existentă s-au desfăşurat pe teritoriul judeţului Iaşi.

2.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI CARACTERIZAREA CADRULUI


NATURAL AL JUDEŢULUI IAŞI

Această zonă, din punct de vedere geografic se încadrează în Podişul Moldovei, unul din
cel mai reprezentativ podiş de pe teritoriul României, iar subunitatea pe care este amplasat
sectorul nostru este cunoscută sub denumirea de „Câmpia Moldovei” (Băcăuanu, 1980).

Judeţul Iaşi este amplasat în partea de nord-est a României, având ca vecini judeţele Botoşani
la nord, Suceava la nord-vest, Neamţ la vest şi Vaslui la sud. Spre est râul Prut
formează graniţa dintre ţara noastră şi Republica Moldova. Se întinde pe o suprafaţă de 5476
km2 ceea ce reprezintă 2,3% din suprafaţa totală a ţării. Judeţul Iaşi cuprinde municipiile Iaşi şi
Paşcani, oraşele Hîrlău, Podu Iloaiei şi Tîrgu Frumos şi 91 de comune cu 429 de sate. Câmpia
Moldovei este mărginită spre Nord-Vest, Vest şi Sud de podişul Sucevei, respectiv
Podişul Central Moldovenesc, fiind cea mai întinsă dintre subunităţile cu relief mai scund din
podişul Moldovei.

Relieful judeţului Iaşi

Teritoriul judeţului Iaşi se integrează întru totul ansamblului Podişului Moldovei. Morfologia lui pune
în evidenţă prezenţa a doua trepte mari: una înaltă, sub forma de masive deluroase şi platouri, usor
înclinate spre sud-est, cu altitudini medii de 300–350 m în vest şi sud şi alta mai joasă, cu aspect de
câmpie colinară şi altitudini medii de 100–150 m în nord şi nord- est. Altitudinile maxime ating 556 m
în Dealul Holm, situat la limita cu judeţul Botoşani şi 530 m în Dealul Şanţurilor, situat la vest de

18
Hârlău. Cele mai coborâte valori altitudinale se întâlnesc în Lunca Prutului (32 m, la confluenţa
Bahluiului cu Jijia şi 28 m, la confluenţa Jijiei cu Prutul)

Aproximativ 30% din întregul teritoriu este ocupat de luncile văilor Prut, Siret, Moldova, Jijia,
Bahlui, prin cele 7 – 8 terase cu altitudini până la 170 – 200 m etajate în lungul râurilor
principale. Su aspectul impermeabil al bazinelor de recepţie, gradul slab de împădurire (6 - 7%
din suprafaţa bazinelor) mai ales pe sectoarele din sud-estul Câmpiei Moldovei, precum şi ploile
care cad cu intensitate mare, provoacă inundaţii mari în luncile râurilor.

Cacarcterizarea climatică a judeţului Iaşi

Judetul Iaşi se află dominant sub influenţa directă a maselor de aer euro-asiatice şi mai puţin a
curenţilor nord-vestici, ceea ce generează un accentuat caracter de continentalism.Temperatura
aerului se caracterizează printr-o medie anuala de 9Cº şi o amplitudine anuală a mediilor lunare
de 24 - 25Cº.

Caracterizarea regimului hidric al judeţului Iaşi.

Răspunsul pomilor la stresul hidric este mai redus comparativ cu acel al plantelor . O
caracteristică a climatului judeţului Iaşi sunt ploile torenţiale din sezonul cald. Lipsa
precipitaţiilor pe o perioadă mai mare de 10 -14 zile duce la instalarea secetei. Zonele predispuse
secetelor repetate sau prelungite sunt: Podu Iloaiei – Vlădeni; Probota – Hîrlău; Ţibana –
Ţibăneşti. Apa este un factor abiotic limitativ pentru creşterea şi dezvoltarea pomilor deoarece
asigură circulaţia substaţelor nutritive, menţine presiunea osmotică a celulelor, facilitează
desfăşurarea proceselor biochimice şi activitatea enzimelor.

Seceta pedologică sau atmosferică determină dereglarea unor procese fiziologice şi biochimice
care pot avea repercursiuni importante asupra ultrastructurii şi a proceselor fiziologice din
celule.

Răspunsul pomilor la stresul hidric este mai redus comparativ cu acel al plantelor ierboase
şi variază în funcţie de specie şi de fenofaza de producere a acestuia. Lipsa apei
determină reducerea evidentă a intensităţii proceselor de transpiraţie şi fotosinteză, precum şi
acumularea de substanţă uscată solubilă în fructe.

Umiditatea relativă a aerului are valori medii anuale de 70%, fiind mai coborâtă decat în celelalte
regiuni ale ţării. În cea mai mare parte a anului precipitaţiile cad sub formă de ploi, cu excepţia
intervalului cuprins între 23 noiembrie şi 21 martie când se înregistrează până la 42 de zile cu
ninsoare. În sectoarele deluroase din vestul şi sudul judeţului, cantitatea medie anuală de
19
precipitaţii depăşeşte 600 mm, în timp ce în Câmpia Moldovei coboară sub 500 mm. Lunile cele
mai bogate în precipitaţii sunt mai şi iunie, uneori şi iulie când se realizează până la 75 mm
lunar. În perioada noiembrie – martie, se înregistrează în medie 31 - 41 zile cu ninsoare cu o
cantitate de 25 - 35 mm precipitaţii lunar.

2.2. CONDIȚIILE CLIMATICE DIN PERIOADA DE CERCETARE

Datele climatice (temperature, umiditatea şi precipitaţiile) au fost înregistrate în


perioada de cercetare pentru judeţul Iaşi. Caracterizarea perioadei aferente anilor agricoli din
timpul experimentelor s-a realizat pe baza datelor climatice obţinute de la Staţia Meteorologică
Adamachi.

În anul agricol 2013-2014, la Iaşi, media anuală a temperaturii a fost de 10,1 0C, înregistrând o
abatere pozitivă de 0,5 0C faţă de media multianuală de 9,6 0C.

Tabelul 4.

Temperaturile înregistrate în anul agricol 2013-2014

Media
Specif X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX an Per. de
veg.
TEMPERATURI ° C
Dec. I 7,1 12,2 -0,2 2,2 -5,9 4,5 9,0 13,7 19,9 21,3 24,6 20,6 10,75 18,18
Dec. II 11,3 6,2 -1,0 2,7 -2,1 9,0 9,2 15,2 18,7 21,2 23,5 18,9 11,07 17,78
Dec. III 13,8 4,8 1,0 -9,3 1,9 10,1 15,1 19,5 18,3 22,9 18,8 13,6 10,88 18,03
Media
lunară 10,8 7,8 0,0 -1,7 -0,8 7,9 11,1 16,2 19,0 21,8 22,2 17,7 11,0 18,0
Normală 10,1 4,1 -0,8 -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 9,6 17,3
Abaterea 0,7 3,7 -0,8 -5,3 -2,7 4,6 1,0 0,1 0,4 0,5 1,6 1,4 1,4 0,7
Min. lunar 1,0 -6,4 -8,2 -20,1 -17,1 -1,7 1,1 1,4 10,4 12,1 10,6 2,0 -20,1 1,1
Max. lunar 24,2 22,4 12,4 11,1 11,5 21,5 24,3 31,1 30,8 32,6 35,9 31,8 35,9 35,9

Precipitaţiile din anul agricol 2013-2014 s-au conturat prin abateri pozitive în toate lunile faţă de media
anuală.

20
Precipitaţiile înregistrate în anul agricol 2013-2014 Tabelul 5.

Media
Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX an Per. de
veg.
PRECIPITAȚII (mm)
Dec. I 0,0 7,4 0,0 0,6 19,6 18,6 4,6 3,6 11,2 26,6 0,6 0,0 7,7 7,8
Dec. II 1,4 0,4 8,4 18,8 4,0 5,2 19,6 43,2 4,2 34,2 0,2 0,0 11,6 16,9
Dec. III 0,0 28,2 0,2 - 5,0 1,0 6,0 36,8 10,8 39,8 29,2 10,4 15,2 22,2
Suma
1,4 36,0 8,6 19,4 28,6 24,8 30,2 83,6 26,2 100,6 30,0 10,4 399,8 281,0
lunară
Normala 34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 517,8 337,5
Abaterea -33,0 1,4 -20,3 -8,5 1,2 -3,3 -10,1 31,1 -48,9 31,4 -27,6 -30,4 -118,0 -56,0

Tabelul 6.

Umiditatea înregistrată în anul agricol 2013-2014


Per.
de
Media veg.
Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX an (IV -
UMIDITATE RELATIVĂ (%) IX)

Dec. I 75 74 60 90 87 85 61 65 69 64 59 51 70 61,5
Dec. II 82 84 94 75 89 52 83 70 65 72 56 47 72,4 65,5
Dec. III 69 84 93 87 82 60 60 70 64 65 63 65 71,8 64,5
Media
75 80 83 84 86 65 68 68 66 67 60 54 71 64
lunară
Normala 73 78 82 81 79 72 62 62 63 62 63 66 70 63
Abaterea 2 2 1 3 7 7 6 6 3 5 3 8 1 1

21
Temperaturile înregistrate în anul agricol 2014-2015 Tabelul 7.

Medi
Per.
Specif X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX a
de
an veg.
TEMPERATURA ° C
Dec. I 16,0 9,4 -0,3 -4,1 1,8 3,6 7,6
20,6 17,9 19,8 23,2 15,7 10,93 17,4
Dec. II 8,7 4,3 -6,2 -1,5 -1,0 3,0 11,3 19,2 21,9 20,3 21,7 14,9 9,71 618,2
Dec. III 1
9,6 4,6 -4,5 -3,8 1,2 0,5 18,7 17,0 21,5 21,0 18,0 10,9 9,55 17,8
Media 5
lunară 12,6 5,7 -3,7 -3,2 0,6 2,3 12,6 18,9 20,4 20,4 20,9 13,8 10,1 17,8

Normala 10,1 4,1 -0,8 -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 9, 17,3
Abaterea 2,5 1,6 2,9 0,4 2,5 1,0 2,5 2,8 1,0 0,9 0,3 2,5 6
0, 0,5
- 5
Min. lunar 2,1 -3,0 -16,0 -7,5 -10,6 -1,7 10,1 10,2 10,5 10,8 3,3 -16,0 -1,7
13,3
Max. lunar 28,7 19,9 7,6 7,8 7,3 14,6 30,0 30,8 33,8 32,2 32,3 25,4 33,8 33,8

Precipitaţiile înregistrate în anul agricol 2014-2015 Tabelul 8.

Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX Medi Per.


de
a an veg.
PRECIPITAȚII
Dec. I 12,0 2,2 34,4 6,2 10,0 0,8 (mm)
13,8 0,0 14,4 53,0 0,0 5,8 152,6 87
Dec. II 16,4 14,4 10,0 18,4 2,0 3,8 22,4 28,6 44,0 1,2 0,4 69,4 231 166
Dec. III 10,4 2,2 26,2 13,8 4,2 36,4 0,2 73,0 114,4 1,6 44,8 8,4 335,6 242,4
Suma 38,8 18,8 70,6 38,4 16,2 41,0 36,4 101,6 172,8 55,8 45,2 83,6 719,2 495,4

lunară
Normala 34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 517,8 337,5
Abaterea 4,4 15,8 41,7 9,5 11,2 12,9 3,9 49,1 97,7 13,4 12,4 42,8 201,4 157,9

22
Umiditatea înregistrată în anul agricol 2014-2015 Tabelul 9.
Per.
de
Medi veg.
Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX a an (IV -
UMIDITATE RELATIVĂ (%) IX)
Dec. I 64 72 89 82 79 67 73 48 75 76 58 67 70,8 66,1
Dec. II 76 88 90 90 86 71 66 62 70 70 58 81 75,6 67,8
Dec. III 80 84 84 87 86 76 48 72 75 65 74 70 75 67,3
Media
lunară 71 83 87 86 84 71 62 61 73 70 64 73 74 67
Normala 73 78 82 81 79 72 62 62 63 62 63 66 70 63
Abaterea 2 5 5 5 5 1 0 1 10 8 1 7 4 4

23
CAPITOLUL III

3.1.OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Scopul cercetărilor care vor fi efectuate au avut rolul de a realiza observaţii cu privire la
produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna existentă, măsurile de
prevenire şi combatere care se impun.
Obiectivele propuse sunt:
1. Identificarea entomofaunei din plantațiile pomicole de măr,
2.Identificarea bolilor care afectează plantațille pomicole de măr,
3.Realizarea unor scheme de tratamente chimice eficiente împotriva bolilor și
dăunătorilor din planta țiile pomicolede măr.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, au fost efectuate mai multe activităţi şi anume:

- studiul bibliografic a literaturii din domeniu, atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară;

- întocmirea schemelor de lucru în camp ;

- realizarea tratamentelor chimice;

- observaţii efectuate direct în câmp.

Observațiile în camp,tratamentele chimice, s-au realizat în cadrul staționarului V.Adamachi la


soiul de măr Generos,în anii 2013-2014 şi 2014-2015.

3.2 .Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor mărului are ca scop reducerea numărului de


tratamente chimice, utilizarea pesticidelor slab toxice şi selective, folosirea metodelor biologice
(utilizarea biopreparatelor, lansări de zoofagi) şi biotehnice (capturarea în masă a masculilor),
aplicarea tratamentelor la avertizare şi numai la depăşirea pragului economic de dăunare.
Un sistem orientativ de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr
presupune îmbinarea următoarelor elemente:
- folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor;
- cultivarea de soiuri rezistente la boli, dăunători, secetă, ger;
- aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare;
- aplicarea a 1-2 tratamente de iarnă, prefloral şi 4-5 tratamente postflorale;

24
- folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective pentru
protejarea faunei utile (naturală şi lansată);
- utilizarea diferitelor metode biologice;
- utilizarea metodelor biotehnice;
- utilizarea mijloacelor specifice de reglare a tratamentelor (prognoza şi avertizarea,
pragul economic de dăunare – PED, raportul entomofagi/dăunători etc.);
- specificul culturii şi al organismelor dăunătoare (pepiniere, plantaţii tinere);
- alegerea tipului corespunzător de maşini şi aparate pentru efectuarea tratamentelor
fitosanitare;
- integrarea tehnologiei de combaterea a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în tehnologia
de cultură.
1. Folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor de măr reprezintă un
element esenţial în asigurarea unei plantaţii bine încheiate şi sănătoase. Astfel, se verifică riguros
materialul săditor pentru a fi liber de ponte (Ceresa bubalus), larve (Buprestidae, Scolytidae,
Eriosoma lanigerum, Quadraspidiotus perniciosus şi alte Diaspididae), adulţi (Ipidae) şi
patogeni (virusuri, micoplasme şi bacterii: Agrobacterium tumefaciens, Erwinia amylovora etc.).
2. Crearea de soiuri rezistente (la boli, dăunători, secetă şi ger) şi introducerea lor în
producţie reprezintă una din verigile importante ale conceptului de luptă integrată.
Sensibilitatea soiurilor poate fi de natură genetică, dar depinde foarte mult şi de momentul
pornirii în vegetaţie, al înfloririi şi maturării fructelor, adică soiuri extratimpurii, timpurii,
mijlocii sau tardive în corelaţie cu condiţiile climatice din perioada respectivă. Dintre soiurile de
măr rezistente la rapăn şi/sau făinare, ger şi secetă amintim: Romus 2 (rezistenţă bună la rapăn),
Romus 3 (rezistenţă bună la ger, secetă, rapăn şi făinare), Prima (rezistenţă la făinare şi foarte
rezistent la rapăn), Pioner (soi complet, rezistent la rapăn şi făinare), Voinea (rezistent la rapăn şi
făinare), Auriu de Bistriţa (rezistent la făinare şi rapăn), Generos (rezistent la rapăn şi făinare),
Starkrimson (rezistenţă bună la făinare şi potrivit la rapăn), Golden Delicious (rezistent la ger).
3. Aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare are o deosebită importanţă în reducerea
populaţiilor de patogeni şi dăunători, deoarece, pe de o parte, creează condiţii optime de
dezvoltare pentru plante făcându-le mai rezistente la atac, iar pe de altă parte, au efecte negative
directe asupra dezvoltării şi înmulţirii organismelor dăunătoare.
4. Combaterea chimică a organismelor dăunătoare din cultura de măr reprezintă o
componentă de bază în combaterea integrată, dacă respectă cerinţele protecţiei mediului.
Combaterea integrată a patogenilor şi dăunătorilor la măr este relativ complicată din
25
cauza numărului mare de tratamente, precum şi a sensibilităţii soiurilor, existente în cultură, la
atacul diferiţilor patogeni (Erwinia amylovora, Podosphaera leucotricha, Venturia inequalis).
Toate acestea ne obligă sa executăm un număr mare de tratamente cu pesticide, care atrag
după ele o serie neajunsuri ca: reziduuri toxice in sol şi pe fructe, apariţia de noi organisme mai
rezistente faţă de pesticide.
Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi combatere depinde de aplicarea lor la momentul
optim cu folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului. Pentru reducerea
numărului de tratamente şi implicit a poluării fructelor şi mediului înconjurător, tratamentele se
vor efectua numai la avertizare şi după punerea unui diagnostic corect.
Prin folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective se
asigură protejarea faunei utile (naturală şi lansată). Un rol important în limitarea populaţiilor de
afide din plantaţiile pomicole îl au insectele din familia Coccinellidae, care cuprinde peste 3000
de specii răspândite în întreaga lume. În Europa se întâlnesc doar 100 de specii, în ţara noastră
fiind semnalate 60 de specii. Intervenţia omului cu o gamă largă de insecticide aplicate în scopul
combaterii unor dăunători sau chiar a afidelor (hrana de bază a acestor specii) determină
reducerea puternică a populaţiilor de Coccinellidae. În acest caz se acordă o atenţie deosebită
PED care este de cele mai multe ori neglijat. Se remarcă faptul că în urma tratamentelor chimice
populaţiile de afide se refac repede datorită capacităţii ridicate de înmulţire, însă speciile de
coccinellide nu mai apar în coloniile de afide.
Produsele cu selectivitate fiziologică ridicată sunt cele pe bază de: pirimicarb, naled,
fosalon, tetraclorvinfos, diflubenzuron, clorfluazuron, endosulfan etc. De asemenea, produsele
din grupa inhibitorilor sintezei chitinei şi cele biologice au o specificitate ridicată şi reduc
efectele negative ale chimizării.
Tehnologiile de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor utilizează tratamente în
perioada de repaus vegetativ, întrucât acestea asigură un anumit grad de selectivitate tehnologică
şi reduc populaţiile de organisme dăunătoare.
5. Combaterea biologică în pomicultură constituie un fenomen interesant, însă cu o
aplicabilitate practică redusă datorită dificultăţilor de adaptare şi integrare într-un sistem de
protecţie. În ordine cronologică aceasta se bazează pe organisme care prădează sau parazitează
insectele dăunătoare, folosirea microorganismelor patogene şi utilizarea substanţelor biologice
active.
Folosirea zoofagilor (prădători şi paraziţi) în lupta biologică cuprinde următoarele
aspecte:

26
- cunoaşterea locului şi rolului zoofagilor în cadrul biocenozei;
- stabilirea condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea zoofagilor;
- instituirea unor tehnologii care să protejeze sau să favorizeze dezvoltarea zoofagilor;
- introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni.

Un parazit folosit cu succes în combaterea biologică este viespea Prospaltella perniciosi


care parazitează păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) în proporţie de 90 %. De
asemenea, specii ale genului Trichogramma parazitează lepidopterele dăunătoare din livezile de
pomi (specii ale genului Cydia).
De asemenea, speciile de Anthocorridae, Miridae, Aphelinidae, Ichneumonidae,
Braconidae, Eulophidae, Tachinidae, Eupelmidae, Encyrtidae, Sirphydae, Formicidae, Vespidae,
Carabidae, Coccinellidae, Cicindelidae, Panorpidae, alături de păsările insectivore, păsările de
pradă diurne şi păsările de pradă nocturne au rol important în menţinerea dăunătorilor sub pragul
economic de dăunare.
Agenţii patogeni folosiţi în combaterea microbiologică a dăunătorilor sunt: virusurile,
bacteriile, ciupercile şi protozoarele. Pentru ţara noastră sunt omologate şi se recomandă
următoarele produse: DIPEL 2X WP – 0,5 – 0,75 l/ha, DIPEL ES – 1,0 l/ha, Thuringin - 0,1%,
Thuricidae – 0,1 % în combaterea lepidopterelor (Hyphantria cunea, Lymantria dispar, Tortrix
viridana, Operophtera brumata), FORAY – 0,05 (Cydia pomonella) şi SILPOSAN CA 2 – 0,2 %
(Hyphantria cunea, Cydia pomonella).
În concluzie strategiile de aplicare a luptei biologice şi includere în sistemele de protecţie
presupun:
- utilizarea biocidelor inerte (toxine de origine microbiologică);
- utilizarea biocidelor autonome (entomofagi);
- reluarea creşterii în laborator a entomofagilor;
- introducerea entomofagilor exotici, creşterea şi aclimatizarea lor;
- eliberarea masivă a entomofagilor cu eficacitate ridicată şi protejarea lor;
- utilizarea substanţelor biologic active;
- monitorizarea dăunătorilor;
- folosirea insecticidelor selective în sistemele de combatere integrată.
6. Mijloacele biotehnice de combatere a lepidopterelor cu ajutorul atractanţilor sexuali
specifici sintetici (metoda capturării în masă a masculilor şi metoda dezorientării masculilor), dar
şi trasarea curbelor de zbor reprezintă un element esenţial al combaterii integrate.
Feromonii sexuali sintetizaţi în laborator şi utilizaţi în practică au dat rezultate
27
spectaculoase pentru câţiva dăunători din pomicultură (Cydia pomonella). În prezent, principalele
utilizări ale feromonilor de sinteză (AtraPOM,) sunt destinate supravegherii dinamicii
populaţiilor şi avertizării.

7. Sistemele de combatere integrată trebuie să conţină mijloace specifice de reglare a


tratamentelor. Reglarea tratamentelor, în special a celor chimice şi biologice, este necesară pentru
a înlocui tratamentele de tip profilactic, la acoperire, calendaristice sau pur fenologice. Aceasta se
poate realiza folosind prognoza şi avertizarea (pe baza ciclurilor biologice), sensibilitatea
soiurilor cultivate la atacul diverşilor patogeni şi dăunători; rezerva biologică a sursei de infecţie
din anul precedent capabilă să producă infecţiile secundare din anul următor, fazele fenologice de
dezvoltare a pomilor, momentele în care pomii sunt susceptibili la infecţii, condiţiile climatice,
pragul economic de dăunare, corelaţia entomofagi/dăunători etc.
8. Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură, întrucât multe

elemente agrotehnice sunt comune şi au un rol mare în distrugerea organismelor dăunătoare.

28
CAPITOLUL IV

4.1.DĂUNĂTORII ȘI BOLILE CULTURII DE MĂR

Principalele boli ale culturii de măr sunt:

1.RAPĂNUL MĂRULUI - VENTURIA INAEQUALIS


Rapănul mărului, produs de patogenul Ventura inaequalis este o boală gravă care
afectează frunzele, florile şi fructele. În România, boala este prezentă în fiecare an, în toate
bazinele pomicole.

Simptome pe frunze:
Pete translucide apoi brune-măslinii, catifelate, în
general pe faţa superioară. Frunzele puternic
atacate cad prematur

Simptome pe fructe:

-pete asemănătoare celor de pe frunze


-fructe tinere: la atac parţial cresc deformat şi
crapă în zona afectată; la atac puternic se usucă
-fructe dezvoltate: pete adâncite, care “chelesc”
începând din centru; fructele atacate au valoare
comercială redusă, nu rezistă la păstrare sau
prezintă "dopuri de plută" sub fiecare pată

2.FĂINAREA MĂRULUI - PODOSPHAERA LEUCOTRICHA


Este prezentă în toate bazinele de cultură a mărului, provocând pierderi de recoltă la
soiurile sensibile.

29
Ramuri: miceliu alb murdar vizibil iarna

Lăstari primari: ramuri lungi cu frunze


deformate.

Pe lăstarii proveniţi din mugurii infectaţi


se constată prezenţa unei ţesături fine de
miceliu, un păienjeniş, de culoare albă.

B. Iacomi (2007)

Inflorescenţe: florile atacate prezintă


petalele decolorate, se brunifică şi se
usucă.

B. Iacomi (2007)

Frunze: simptome secundare însoţite de


un miceliu alb; frunzele nu se deschid
complet, sunt înguste, curbate şi se
brunifică.

B. Iacomi (2007)

Fructe: alterarea culorii, uneori rugozitate

fructe tinere: uscare, cădere sau, frecvent


apariţia unei reţele brune de ţesut
suberificat, foarte evidentă după ce
fructul s-a dezvoltat.

30
3.MONILIOZELE - MONILINIA FRUCTIGENA ŞI MONILINIA LAXA
Cele două specii sunt înrudite. La seminţoşi, M fructigena este prezentă mai ales pe fructe
iar M. laxa pe flori şi ramuri.

Flori: uscarea intreagă a corimbului, care capătă o culoare brună.

B. Iacomi (2007)

Fructe în livadă şi în perioada de depozitare: dezvoltare rapidă a


unui putregai brun, plecând de la o rană (frecvent un orificiu
produs de viermele merelor).

Putregaiul brun: apare pe vreme umedă şi caldă. Pe fructe apar


pete brune la suprafaţa cărora se dezvoltă cercuri concentrice de
perniţe cenuşii – gălbui (sporodochii). Fructele putrezesc.

Putregaiul negru: apare pe vreme rece şi ploioasă, la fructele


căzute în iarbă şi în depozite. Fructele putrezesc, având pieliţa de
culoare brună-negricioasă, fără sporodochii pe suprafaţă.

Mumifierea fructelor: apare în livadă, pe vreme caldă şi B. Iacomi (2007)


secetoasă după iniţierea infecţiei. Fructele putrezite parţial se
zbârcesc şi rămân prinse în pom.

Putregaiul inimii fructului: putregaiu brun începând de la căsuţa


seminală care se extinde spre periferie, la fructele care au canalul
stilar deschis. Formă de atac greu de depistat înainte de
depozitare.

31
4.FOCUL BACTERIAN - ERWINIA AMYLOVORA
Este cea mai păgubitoare bacterioză a pomilor seminţoşi. Epidemiile apar sporadic şi sunt
dependente de condiţii climatice favorabile.

Lăstari: ofilirea, brunificarea şi uscarea tinerilor


lăstari, îndoirea vârfului acestora în formă de
cârjă.

Flori şi fructe abia legate ofilite, brun-


negricioase. Frunzele se brunifică, se răsucesc
şi se usucă.

Colorarea în roşu-brun a ţesuturilor situate


imediat sub scoarţa zonei apropiate necrozei Pe
ramuri şi trunchi, apar pete mari, adâncite.
Scoar ţa atacată se necrozează şi este lipită pe
lemn. Indepărtând scoarţa, se observă lemnul
colorat în brun-roşcat.

Producţie de exsudat pe pedunculii florali,


fructele şi ramurile afectate: picături de lichid
alb sau gălbui, lipicios

32
Principalii dăunatori din cultura mărului sunt:

1.PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm.

Atac de Eriosoma lanigerum pe trunchiul arborilor (original)

2.PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI

Atac de Aphis pomi pe lăstar de măr (original)


3.PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ

Atac Quadraspidiotus perniciosus pe ramuri şi fructe (original)


33
4.GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR

Atac de Anthonomus pomorum (original).

5.VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klu

Hoplocampa testudinea – fructe atacate (original)

6.SFREDELITORUL TULPINILOR

Cossus cossus - adult Cossus cossus – larva


(Google image) (Google image)

7.MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI

Phyllonorycter blancardella – atac (Google image).


34
4.2 .Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor

Ca urmare a pagubelor cantitative şi calitative, produse de dunători, pe de o parte s-a


mărit numărul tratamentelor chimice de combatere, aspect ce are ca urmare, evoluţia explozivă a
unor dăunători, în paralel cu apariţia altora care nu erau consideraţi dăunători, iar pe de altă parte
s-a redus substanţial fauna utilă care contribuia la menţinerea în echilibru a populaţiilor de
dăunători. Există măsuri generale, legate de lucrările de îngrijire din livadă, care pot duce la
evitarea, limitarea sau/reducerea costurilor necesare îngrijirii livezilor.
În România se supun măsurilor de carantină fitosanitară ca dăunători, Eriosoma
lanigerum şi Quadraspidiotus perniciosus (prezenţi în Romania şi pentru limitarea cărora se iau
măsuri speciale).
Perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor permite distrugerea stadiilor
hibernante de gărgăriţe (Anthonomus spp., Rhynchites spp.), omizi de tortricide (Cydia
pomonella, Adoxophyes orana, Hyponomeuta malinella ş.a.). Tăierea şi distrugerea cuiburilor de
omizi defoliatoare este o practică curentă, mai ales acolo unde nu este vorba de suprafeţe mari. Se
pot aplica brâie–capcană, pentru Anthonomus pomorum şi Cydia pomonella. Adunarea fructelor
viermănoase, căzute, atacate fie de viespile merelor (Hoplocampa testudinea), fie de viermele
merelor (Cydia pomonella). Aplicarea, şi distrugerea lor, în cursul lunii mai pe trunchiul pomilor,
a brâielor–capcană pentru retragerea gărgăriţei florilor, din noua generaţie (Anthonomus
pomorum), larvelor din generaţia a doua a viermelui merelor (Cydia pomonella) şi altor
tortricide. Există situaţii când se practică arderea resturilor, a tuturor ramurilor rămase după
tăierile executate în toamnă sau primăvară. Acest lucru din punct de vedere al protecţiei culturilor
de seminţoase este benefic, determinând reducerea dăunătorilor pentru culturile viitoare şi
distrugerea formelor hibernante, omizi, pupe de molii, şi acarieni. Distrugerea brâielor–capcană,
aplicate împotriva gărgăriţei florilor şi viermelui merelor, şi arderea, îngroparea sau fermentarea
fructelor viermănoase căzute. Cuiburile de omizi sunt adunate şi arse.
Tratamentele chimice sunt absolut necesare în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât
în perioada de repaus cât şi în vegetaţie, la avertizare, iar în practica agricolă curentă se aplică
tratamente de iarnă în livezi, împotriva păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus
perniciosus), păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum), ouălor de acarieni (Tetranychidae), de
afide, geometride, limantriide, lasiocampide. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile
de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de vegetaţie, la avertizare. Stropirea livezilor, se
face la apariţia în masă a larvelor păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)
35
din prima generaţie, iar tratamentul se repetă la 8-10 zile, fiind eficace şi împotriva acarienilor,
afidelor, păduchelui lânos. La avertizare se aplică tratamente obligatorii de combatere a
păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum). Este benefică tratarea livezilor, la căderea a 10-15 % din
petale, împotriva viespilor merelor şi perelor (Hoplocampa testudinea şi H. brevis), tratamente
eficace şi împotriva formelor mobile de acarieni, afide, coccide.
În ultima perioadă de timp, de o atenţie deosebită se bucură moliile miniere, care atacă
sporadic şi sunt foarte greu de combătut ca larve. Printre ele, moliile pieliţei fructelor
(Adoxophyes orana şi A. reticulana), minierul marmorat al mărului (Phylonorichter
blancardella), molia minieră circulară a mărului (Leucoptera malifoliella), minierul sinuos al
mărului (Lyonetia clerkella), minierul linear al mărului (Stigmella malella) sunt combătute prin
aplicarea de tratamente la avertizare, pe baza capturilor de la capcanele feromonale. În funcţie de
specie, se aplică tratamente primăvara timpuriu, în cazul apariţiei unui atac de molia mugurilor şi
fructelor (Archips podana).
Multitudinea de produse avizate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella),
dovedeşte importanţa acestui dăunător pentru livezile de măr. Tratarea livezilor împotriva
viermelui merelor (Cydia pomonella), se face la avertizare, când fructele au mărimea unei alune,
în prima generaţie şi se repetă la 10-12 zile, împotriva omizilor din generaţia a doua sau a treia se
repetă şi acestea după 8-10 zile, fiind eficace în funcţie de produsul utilizat şi împotriva larvelor
din generaţia a doua a păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), afidelor,
formelor mobile de acarieni, omizilor defoliatoare.
Se practică rareori, aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, prin stropirea livezilor
în cursul lunii mai, în perioada de zbor şi de hrănire a cărăbuşului (Melolontha melolontha), sau
la înflorire pentru combaterea gândacului păros al florilor (Epicometis hirta) cu produse avizate
sau recomandate ca înlocuitori de specialiştii în protecţia plantelor.
Protejarea pomilor tineri împotriva iepurilor, se face aplicând pe trunchiul acestora un
strat de epirifug. Uneori se aplică momeli toxice împotriva şobolanului de apă (Arvicola
terrestris), momelile se pregătesc din morcovi ori cartofi tocaţi şi amestecaţi cu fosfură de zinc,
aplicate toamna după căderea frunzelor, cât şi primăvara devreme, înainte de pornirea în
vegetaţie a pomilor.

36
4.3 Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a
bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

În perioada celor doi ani de cercetare,am aplicat următoarele tratamente chimice:


FURY 10EC/EW
FURY 10 EC/EW se aplică singur sau în combinaţie cu diferite insecticide şi fungicide.
MOSPILAN 20 SP, MOSPILAN 20 SG, MOSPILAN 70 WP
- actioneazã asupra tuturor stadiilor de dezvoltare (ou-larvã-adult)
- prezintã actiune rapidã, afectând sistemul nervos al insectelor care paralizeaza si mor.
- nu este afectat de temperaturã iar actiunea sa dureazã peste trei sãptãmâni
- dupa aplicare patrunde in plante si nu este spalat de ploi sau apa de irigatie.
NURELLE D 50/500 EC
NURELLE D 50/500 EC se aplică în vegetaţie începând cu primele semne de apariţie a insectelor
şi până la recoltare sau la avertizare.
MILBEKNOCK EC
MILBEKNOCK EC este compatibil în amestec cu majoritatea insecticidelor şi fungicidelor
convenţionale. Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele.
NISSORUN 10 WP
Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele şi nici acarienii
prădători.
NOVADIM PROGRESS
La tratamentele prevegetative din pomicultură, produsul NOVADIM se aplică la temperaturi de
peste 0°C. Cantitatea de soluţie utilizată va urmări o îmbăiere cât mai bună a pomilor.
ACTARA 25 WG
-recomandat in combaterea următorilor dăunători din cultura mărului
- Gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorum)
- Viespea merelor (Hoplocampa testudinea)
- Păduchele verde al mărului (Aphis pomi )
- Molia marmorată a mărului (Phynollnorychter blancardella)
- Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)
- Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) (generatii de vara)
- Doza omologata : 150 g/ha

37
KARATE ZEON
Se recomandă în combaterea următorilor dăunători din cultura mărului:
-Viermele merelor (Cydia pomonella)
-Insecte minatoare (Stigmella malella, Phyllonorychter blancardella)
-Omida paroasa (Hyphantria cunea)
-Afide (Aphis spp.)
-Doza omologata : 0,015% (0,225 l/ha)
VERTIMEC 1,8% EC
-se recomandă în combaterea dăunatorilor din cultura mărului
-Acarainul roşu al pomilor (Panonychus ulmi) 0,1% (1,5 l/ha)
-Acaraianul roşu comun (Tetranychus urticae)
-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)
- Doza omologata : 1-1,5 l/ha in functie de nivelul de infestare
CONFIDOR OIL SC 004
-se utilizează pentru combaterea larvelor hibernante ale păduchelui din San Jose
(Quadraspidiotus perniciosus)
-a oualor hibernante ale afidelor
- acarianului roşu al pomilor (Panonychus ulmi)
CALYPSO 480 SC
-se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului -
Viermele merelor (Cydia pomonella)
-Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) -
Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)
-Afide (Aphis spp.)
-Viespea marului (Hoplocampa tesdtudinea)
-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)
DECIS MEGA 50 EW
Se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului:
-Viermele merelor (Cydia pomonella) -Doza recomandata este de 0,187 l/ha. sau 0,0125%)
-Păduchele verde al pomilor (Aphis pomi)-Doza recomandata este de 0,225 l/ha. sau 0,015%)

38
PROTEUS OD 110
- combate Cydia pomonella -Doza recomandata este 0,75 l/ha sau 0,05 %

FUNGICIDE RECOMANDATE ÎN CONTROLUL BOLILOR CHEIE ALE


MĂRULUI
Tabel 10

Grupa chimică Produs Boala Observaţii


comercial controlată
anilino-pirimidine
maxim 4
tratamente/an
ciprodinil Chorus rapăn + 2-3 tratamente/sezon
făinare Efect şi asupra moniliozei
Activ de la 50C
mancozeb Dithane M45 Utilizarea mancozebului este permisă
rapăn până la 15 iunie
propineb Antracol Singur sau în amestec cu Zato
(strobilurine)
Efect secundar impotriva acarienilor
fluazinam
Compatibil cu majoritatea
Fosetil Aliette Foc bacterian insecticidelor
şi fungicidelor, cu excepţia celor pe
aluminiu bază
de dicofol şi cupru
Nu este compatibil cu îngrăşămintele
foliare cu azot
Stimulează mecanisme de apărare ale
plantei şi nu generează rezistenţă
Cuprice
(hidroxid Champion
cupru) 50WP Foc
Kocide 101 bacterian
Funguran OH
50WP
Cupru 50% Blue Shield
50WG
IBS (Inhibitori ai Biosintezei
Sterolilor) maxim 4 tratamente pe an
difenoconazol Score rapăn +
făinare
penconazol Topas
propiconazol Bumper
triadimenol Shavit 25 EC
fenarimol Rubigan rapăn +
făinare
39
tebuconazol Folicur Solo făinare + Se recomanda efectuarea unui test de
rapăn compatibilitate biologică, deoarece la
unele soiuri (Golden) pot apărea
de fitotoxicitate
Strobilurine
Maxim 3 (4) tratamente/an şi nu mai mult de 2 tratamente succesiv
Kresoxim metil Stroby rapăn + Nu este dăunător pentru polen
făinare
trifloxistrobin Zato rapăn + Maxim 3 tratamente preventive dar nu
făinare consecutive
Utilizat împreună cu un produs de contact
(Antracol, Euparen Multi – caz în care
doza se reduce la 75%) şi în alternanţă cu
Folicur Multi, Clarinet sau Folicur Solo
In tratamente înaintea recoltării are
eficacitate faţă de patogenii de depozit
sulfamide
tolilfluanid Euparen rapăn + Efect secundar acaricid (după 2-3
Multi făinare tratamente)
Nu afectează populaţiile de insecte utile
Pentru prevenirea bolilor de depozit – la
sfârşitul programului de stropiri se
asociază cu CaCl2 (creşte rezistenţa
pereţilor celulari)
Rezultate bune asociat cu Zato şi Euparen
Multi (buton roz, scuturarea petalelor,
fructe de 2cm)
Nu este compatibil cu produse alcaline
(zeama bordeleză sau sulfocalcică).
Intervalul între tratamente cu produse
alcaline şi cele cu Euparen Multi = 10 zile
Pentru amestecuri cu formulări lichide se
impune efectuarea unui test de
compatibilitate
Produse complexe (amestecuri produs sistemic + produs de contact)
Inainte şi după înflorire, la avertizare
Tolilfluanid + Folicur Multi rapă n + In programe antirezistenţă – în alternanţă
tebuconazol făinare cu strobilurine (Zato)
Fluquinconazol + Clarinet Pentru infecţii primare cu rapăn
pirimetanil
Trifloxistrobin + Flint Multi Se alternează cu alte produse sistemice
tolifluanid sau de contact cu mod de acţiune diferit
Miclobutanil + captan Systhane C
PU
Triadimenol + folpet Shavit F

40
PRODUSE OMOLOGATE PENTRU COMBATEREA BOLILOR MĂRULUI (avizate în
CODEX 2004, după apariţia CODEX-ului 2004)
Tabel 11

Timp
Produsul Substanţa Agenţii
Grupa Doza/conc. de
comercial activă patogeni pauză
Produse Alcupral 50 Cupru metalic 0,2% prefloral Erwinia
anorganice WP 50% sub formă 0,04% postfloral amylovora
de oxiclorură de 0,3% Venturia
cupru inaequalis
*Aurora Cupru 25% din 0,3% Erwinia
hidroxid de amylovora
cupru
Blue shield Cupru 50% 0,2 % prefloral Erwinia
50 WG amylovora
Bouillie Cupru metalic 0,5% Erwinia
bordelaise 20% sub formă amylovora
de sulfat de 0,5% prefloral Venturia
cupru neutralizat inaequalis
Bouillie Cupru metalic 0,5% Erwinia
bordelaise 20% sub formă amylovora
WDG de sulfat de
cupru neutralizat
Champion Hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
50 WP cupru cu 50% 0,04% postfloral amylovora
cupru metalic
*Cosavet Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80DF leucotricha
CTK sulf 80 Sulf 80% 0,3% Podosphaera
leucotricha
*Cuprin Cupru 50% sub 0,3% Venturia
77WP formă de inaequalis
hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
cupru 0,04% postfloral amylovora
Cupritim 50 Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
PU 0,04% postfloral amylovora
Cuproxat 190g/l cupru 0,35% Venturia
flowable inaequalis
0,35% prefloral Erwinia
amylovora
Funguran hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
OH 50 WP cupru cu 50% amylovora
cupru metalic 0,3% Venturia

41
inaequalis
Helmoxi 50 Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
WP amylovora
Kocide 101 hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
cupru cu 50% 0,04% postfloral amylovora
cupru
Kocide 101 Cupru 50% 0,3% Venturia
50PU inaequalis
0,2% prefloral Erwinia
0,04% postfloral amylovora
*Kocide Hidroxid de 0,25% prefloral Erwinia
2000 cupru 53,8% amylovora
Kumulus S Sulf 80% 0,3% Podosphaera 4
leucotricha
Microthiol Sulf 80% 0,7% prefloral Podosphaera 4
0,3% postfloral leucotricha
Microthiol Sulf micronizat 0,3% Podosphaera
special 80% leucotricha
*Oxicupral Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
amylovora
Sulfat de 98-99,5% sulfat 0,5% Venturia
cupru de cupru cu 25- inaequalis
25,3% cupru
metalic
*Sulfomat P Sulf minim 93% 20,0kg/ha Podosphaera
leucotricha
*Sulfomat Sulf 80% 0,3% Podosphaera
PU leucotricha
*Sulphur Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80WG leucotricha
Superchamp 250 g/l cupru 0,2% prefloral Erwinia
250SC metalic (sub amylovora
formă de 0,2% Venturia
hidroxid de inaequalis
cupru)
Thiocon 80 Sulf 80% 0,4% Podosphaera
PU leucotricha
Thiocon 98 Sulf 98% 20kg/ha Podosphaera
PP leucotricha
Thiovit Jet Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80WG leucotricha
Vitra 50 WP 50% cupru din 0,04% Erwinia
hidroxid de amylovora
cupru

42
*Zeamă Cupru metalic 0,5% Erwinia
bordeleză tip 20% sub formă amylovora
“MIF” de CuSO4 Venturia
inaequalis
Ditiocarbamaţi Antracol Propineb 70% 0,2-0,3% Venturia 28
şi derivaţi ai 70WP inaequalis
tiramului Dacmancoz Mancozeb 80% 0,2% Venturia
80WP inaequalis
Dithane Mancozeb 75% 0,2% Venturia 28
Neotec 75 inaequalis
WG 0,2% Monilinia 28
fructigena
Dithane M- Mancozeb 80% 0,2% Venturia
45 inaequalis
0,2% Monilinia
fructigena
Mancozeb Mancozeb 80% 0,2% Venturia
800 inaequalis
*Manzate Mancozeb 75% 0,2% Venturia
75DF inaequalis
Novozir MN Mancozeb 80% 0,2% Venturia
80 inaequalis
Polyram DF Metiram 80% 0,25% Venturia 21
inaequalis
Thiram 80 Tiram 80% 0,3% Venturia 10
WP inaequalis
Trimangol Maneb 80% 0,3% Venturia 28
80 PU inaequalis
Vondozeb Mancozeb 80% 0,2% Venturia
inaequalis
0,2% Monilinia
fructigena
Vondozeb 75 Mancozeb 75% 0,2% Venturia
DG inaequalis
0,2% Monilinia
fructigena
Winner M 80 Mancozeb 80% 0,2% Venturia
inaequalis
Derivaţi ai Bavistin 50 Carbendazim 0,05-0,07% Venturia
acidului DF 50% inaequalis
carbamic şi Benomyl 50 Benomil 50% 0,07% Venturia
benzimidazoli WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha

43
Carbendazim Carbendazim 0,1% Venturia
500 SC 500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Carbezim Carbendazim 0,1% Venturia
500SC 500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Derosal 50 Carbendazim 0,07 Venturia
SC 50% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Goldazim Carbendazim 0,07% Venturia
500 SC 500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Practic Carbendazim 0,1% Venturia
500SC 500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Topsin 70 Tiofanat metil 0,1% Venturia 14
PU 70% inaequalis
Podosphaera 18
leucotricha
0,07% Monilinia 21
fructigena
*Topsin AL Tiofanat metil 0,1% Venturia
70 PU 70% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Chinone Delan 750 Ditianon 750g/l 0,035-0,05% Venturia 21
SC inaequalis
Delan 500 Ditianon 500g/l 0,065% Venturia 21
SC inaequalis
Delan 700 Ditianon 0,05% Venturia
WDG 700g/kg inaequalis
Delan 75 WP Ditianon 75% 0,05-0,075% Venturia 21
inaequalis
Derivaţi ai Bravo 500SC Clorotalonil 0,25% Venturia
benzenului şi 500g/l inaequalis
fenolului *Fungistop Clorotalonil 0,15% Venturia
500g/l inaequalis
Karathane Dinocap 25% 0,1% Podosphaera 21
FN 57 leucotricha

44
Karathane Dinocap 350g/l 0,06% Podosphaera 21
LC leucotricha
*Odeon Clorotalonil 0,1% Venturia
720SC 720g/l inaequalis
*Odeon Clorotalonil 0,08% Venturia
820WDC 82,5% inaequalis
Dicarboximide Captadin Captan 50% 0,25% Venturia 14
50PU inaequalis
Monilinia 14
fructigena
Captan Captan 50% 0,25% Venturia 14
50WP inaequalis
0,25% Monilinia 14
fructigena
Captan Captan 80% 0,16% Venturia 14
80WP inaequalis
Monilinia 14
fructigena
*Captomat Captan 50% 0,25% Venturia
inaequalis
Folpan 50 Folpet 50% 0,2% Venturia 21
WP inaequalis
Folpan 80 Folpet 80% 0,15% Venturia
WDG inaequalis
Merpan Captan 480g/l 0,2 Venturia
48SC inaequalis
Merpan Captan 50% 0,2% Venturia 14
50WP inaequalis
0,25% Monilinia 14
fructigena
Merpan Captan 80% 0,15% Venturia
80WDG inaequalis
Merpan AL Captan 50% 0,2% Venturia
50 PU inaequalis
Diazine şi Magnate 50 Imazalil 500g/l 0,09% depozit Penicillium
heterocicli ECNA expansum
diverşi Gleosporium
album
Botrytis
cinerea
Nimrod Bupirimat 250g/l 0,05% preventiv Podosphaera 30
0,07-0,1% leucotricha
Rubigan Fenarimol 0,04% Venturia 28
12EC 120g/l inaequalis

45
Podosphaera 28
leucotricha
Rubigan Fenarimol 0,04% Venturia 28
12CE 120g/l inaequalis
Podosphaera 28
leucotricha
Triazoli şi Bumper 250 Propiconazol 0,03% Podosphaera
imidazoli CE 250g/l leucotricha
*Cavaler Propiconazol 0,03% Podosphaera
250EC 250g/l leucotricha
*Domark Tetraconazol 0,027% Venturia
10EC 100g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Folicur Tebuconazol 0,05% Venturia
SOLO 250 250g/l inaequalis
EW Podosphaera
leucotricha
*Impact 25 Flutriafol 250g/l 0,2% Venturia
inaequalis
0,015% Podosphaera
leucotricha
*King Tebuconazol 0,05% Podosphaera
250EW 250g/l leucotricha
Nustar 20 Flusilazol 20% 0,0125% Venturia
WG inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Orius 25EW Tebuconazol 0,05% Venturia
250g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Propizol Propiconazol 0,03% Podosphaera
25EC 250g/l leucotricha
Sanazole Propiconazol 0,02% Podosphaera
250CE 250g/l leucotricha
Score 250 Difenoconazol 0,01% Venturia
EC 250g/l inaequalis
0,01% Podosphaera
leucotricha
Shavit 25 EC Triadimenol 0,05% Podosphaera
250g/l leucotricha
Sumi – 8 Diniconazol 0,015% Venturia
12,5WP 12,5% inaequalis

46
Podosphaera
leucotricha
Systhane Miclobutanil 0,04% Venturia 14
12E 125g/l inaequalis
Podosphaera 14
leucotricha
Systhane Miclobutanil 0,02% Venturia
Forte 240g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Tebucur Tebuconazol 0,05% Podosphaera
350EW 250g/l leucotricha
Trifmine Triflumizol 30% 0,03% Venturia
30WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Vectra 10SC Bromuconazol 0,03% Venturia
100g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Diverse *Alleato Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WG aluminiu 80% amylovora
Aliette Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WG aluminiu 80% amylovora
Aliette Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WP aluminiu 80% amylovora
0,25% pepiniere Phytophthora
cactorum
Ardent 50SC Kresoxim metil 0,013% Venturia
500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Chorus Ciprodinil 75% 0,02% Venturia
75WG inaequalis
Podosphaera
leucotricha
0,02% *Monilinia
spp.
Efuzin Dodine 500g/l 0,06% Venturia
500SC inaequalis
Euparen Tolilfluanid 50% 0,16% Venturia
Multi 50WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha

47
*Fosbel Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80PM aluminiu 80% amylovora
*Ringo L Metaminostrobin 0,066% Venturia
20% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Stroby DF Kresoxim metil 0,01-0,013 Venturia
50% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Syllit 400SC Dodine 400g/l 0,13% Venturia
inaequalis
Syllit 65WP Dodine 65% 0,1% Venturia
inaequalis
*Monilinia
fructigena
Zato 50WG Trifloxistrobin 0,01% Venturia
50% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Produse Clarinet Pirimetanil 0,1% Venturia
complexe 150g/l + inaequalis
fluquinconazol Podosphaera
50g/l leucotricha
Dacfolin Propiconazol 0,02% Podosphaera
250g/l + leucotricha
procloraz 100g/l
*Flint Multi Trifloxistrobin 0,1-0,125% Venturia
68,8WG 6,3% + inaequalis
tolilfluanid Podosphaera
62,5% leucotricha
Folicur Multi Tebuconazol 0,075% Venturia
50WP 250g/l + inaequalis
procloraz 100g/l Podosphaera
leucotricha
Konker Vinclozolin 0,125% Monilinia
250g/l + fructigena
carbendazim
165g/l
Orthocid Captan 15% + 0,35% Erwinia
Super 60PU Cu(OH)2 amylovora
Venturia
inaequalis
Polisulfură 3% sulf 2,0% Podosphaera

48
de calciu Tip tiosulfuric + leucotricha
“M.I.F.” 12% sulf
polisufhidric
Shavit F Triadimenol 0,2% Venturia
71,5WP 1,5% + folpet inaequalis
70% Podosphaera
leucotricha
Shavit F Triadimenol 2% 0,2% Venturia
72WDG + folpet 70% inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Soleyou clorotalonil 0,2% Venturia
550g/l + inaequalis
carbendazim Podosphaera
100g/l leucotricha
Systhane C Captan 46,5% + 0,1% Venturia
PU miclobutanil inaequalis
3,5%
*Sulfocupron Cupru 210g/l 0,6% Venturia
510SC (sub formă de inaequalis
oxiclorură de Podosphaera
cupru) + sulf leucotricha
300g/l

4.4.Avertizarea aplicării tratamentelor

Prin avertizare se înţelege stabilirea termenelor de apariţie a unui dăunător pe un anumit


teritoriu, în vederea aplicării tratamentelor de combatere. De fapt avertizarea este o
prognoză de scurtă durată. Pe baza datelor de apariţie, a densităţii numerice a dăunătorilor şi
condiţiile climatice, specialiştii de la staţiile de prognoză şi avertizare emit buletine de
avertizare către unităţile agricole asupra necesităţii şi termenelor optime de aplicare a
tratamentelor chimice, indicându-se pesticidele ce se vor folosi şi concentraţiile acestora.

Avertizarea aplicării tratamentelor împotriva dăunătorilor se face după următoarele criterii:

Criteriul biologic, constă în stabilirea termenelor optime de combatere după anumite


caracteristici biologice ale dăunătorilor (apariţia şi zborul adulţilor), stabilindu-se curba de
zbor. La principalele specii de lepidoptere şi diptere dăunătoare pomilor şi viţei de vie,

49
curba de zbor se stabileşte în funcţie de numărul adulţilor capturaţi.Termenele optime de
combatere se consideră în general la 2 - 3 zile de la înregistrarea curbei maxime de zbor.

Criteriul fenologic, constă în stabilirea datei avertizării după o anumită fază fenologică a
plantei atacate sau a anumitor plante de cultură sau din flora spontană, luate ca indicator. Acest
criteriu se bazează pe corelaţia care există între apariţia stadiului biologic păgubitor şi fenofaza
plantei gazdă. Astfel, tratamentele pentru gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum) se vor avertiza
la formarea primelor păstăi; tratamentele pentru viespea neagră a prunelor (Hoplocampa
minuta), când 15 - 20% din petalele soiurilor D’Agen şi Tuleu gras s-au scuturat; la
gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) tratamentele se fac când soiurile Jonathan,
Parmen auriu şi Creţesc au început să înflorească;

Criteriul ecologic, se bazează pe anumite particularităţi ale dăunătorului ca: durata


dezvoltării stadiilor dăunătoare, sumele de temperaturi efective realizate, umiditatea relativă a
aerului, etc.

Metodele folosite în avertizarea tratamentelor sunt specifice pentru fiecare specie. în


practica avertizării tratamentelor se ţine seama de cel puţin 2 criterii, dintre care cel biologic
este obligatoriu. Datele celor 3 criterii se înscriu într-un grafic şi prin corelarea lor se emit
avertizările. Prin aplicarea tratamentelor la avertizare se reduce numărul acestora ceea
ce contribuie în mare măsură la scăderea reziduurilor toxice şi la menţinerea echilibrului
biocenotic.

50
CONCLUZII

1.Cultura mărului prezintă importanță deosebită atât pe plan mondial cât şi România.
2. Cercetările au foste efectuate în plantaţiile pomicole de cais în perioada 2013-2015 din cadrul
staţionarului Ferma Vasile Adamachi Iaşi aparţinând Staţiunii didactice Iaşi, într-o plantaţie de măr,
fiind luat sub observaţie soiul Generos;

3.Mărul e atacat de un număr important de dăunatori şi boli.

4.Metoda chimică de combatere este metoda cea mai utilizată şi eficientă și constă în aplicarea
tratamentelor chimice specifice pentru fiecare specie. Tratamentele se efectuează numai la
avertizare şi se urmăreşte folosirea de produse din grupa a IlI-a şi a IV-a de toxicitate, în
scopul protejării faunei utile din cadrul plantațiilor pomicole;
5. Prin avertizare se înţelege stabilirea termenelor de apariţie a unui dăunător pe un anumit teritoriu, în
vederea aplicării tratamentelor de combatere. Avertizarea este o prognoză de scurtă durată. Pe baza
datelor de apariţie, a densităţii numerice a dăunătorilor şi condiţiile climatice, specialiştii de la staţiile de
prognoză şi avertizare emit buletine de avertizare către unităţile agricole asupra necesităţii şi termenelor
optime de aplicare a tratamentelor chimice, indicându-se pesticidele ce se vor folosi şi concentraţiile
acestora;

6. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile de măr.

51
BIBLIOGRAFIE

1. Anderson M., Fisher J.P. and Robinson J., 1986 – Flufenoxuron and acylurea
acaricide/insecticide with novel properties. Procedings of British Crop Protection
Conference on Pests and Diseases Brighton, UK, November 1986.
2. Baicu T., Tatiana Şesan – Fitopatologie agricolă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996.
3. Baicu, T., Săvescu, A. , 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres,
Bucureşti
4. Boguleanu GH., 1994 – Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din
România, vol. II, 259-284.
5. Boguleanu Gh. şi colab., 1980 – Entomologie agricolă. Edid. Didactică şi Pedagogică
Bucureşti.
6. Branişte N., N. Andrieş – Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Ed.
Ceres, Bucureşti, 1990.
7. Cepoiu N. – Pomicultură aplicată, Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti, 2002
8. Chira L., Pasca I.– Cultura marului , Editura M.A.S.T. , Bucuresti, 2004
9. Corneanu Gelu, Coreneanu Margareta – Sfaturi Pomicole , Editura M.A.S.T. ,
Bucuresti , 2004
10. Dejeu, L., Petrescu, C., Chira, A., 1997 – Horticultura şi protecţia mediului, Ed. Ceres,
Bucureşti.
11. Docea E., Severin V. – Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor
agricole, vol. 2, Editura Ceres, Bucureşti , 1991
12. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Bucureşti , 1999.
13. Gheorghieş C., Geamăn I. - Bolile plantelor horticole, Editura Universitas, Bucureşti ,
2003.
14. Hoza D. – Pomologie, Editura Prahova, 2000.
15. Hoza D., Chira Lenuţa Constantina, Păun C. – Pomicultură – Îndrumător de lucrări
practice, Bucureşti, 2000,
16. Popescu. M. – Pomicultură (generală şi specială) , Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1992.
17. Popescu M., I. Miliţiu, V. Cireaşă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Gh. Drobotă,G. Ropan, P.
Parnia, 1993. Pomicultură generală şi specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A.,
Bucureşti. Pag. 315- 326.

52
18. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2002 – Metode biologice de combatere a dăunătorilor în
pomicultură şi integrarea lor în sistemele de protecţie. Sănătatea plantelor, pag. 39, 10/2002.
19. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2003 – Omida păroasă a dudului – defoliator al arborilor
ornamentali şi al pomilorfructiferi. Sănătatea plantelor, pag. 28, Nr. 64.
20. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2005 – Cicada gheboasă. Sănătatea plantelor, Nr 85, pag.
37.
21. Wing, K.D. and Aller, H.E., 1990 – Ecdysteroid agonists as novel insect growth regulators,
251-257, in: Casida, J.E. (Ed.) Pesticids and Alternatives: Innovative Chemical and
Biological Approaches to Pest Control. Elsevier, New York.
22. Vlad Fulvia Florica – Epidemiologia şi prevenirea focului bacterian al rozaceelor (Erwinia
amylovora). Teză de doctorat, 2003.
23. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.
Bucureşti, 2004.
24. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.

53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82