Basmul Popular

Basmul popular este o specie a genului epic, de amplă întindere în care se

povestesc întâmplări fantastice la care participă personaje simbolice pentru
confruntarea dintre bine și rău, basmul având un final fericit si un mesaj
moralizator.

1. Toate basmele lumii sunt construite pe o schemă universală, în centrul

căreia se află conflictul dintre bine și rău, finalizându-se cu victoria
binelui împotriva răului.
2. Trăsătură definitorie a basmului este fantasticul, supranaturalul,
miraculosul, fabulosul, manifestate atât la nivelul întâmplărilor cât și la
nivelul personajelor
3. Orice basm înfățișează un univers imaginar, un timp si un spatiu fictive,
in care totul este posibil si cititorul este introdus prin intermediul unei
formule inițiale, cum ar fi: “A fost odată ca niciodată”. Pe parcursul
basmului apar și formule mediane: “Și merse și merse...” ce au rol de a
ține trează atenția cititorului și de a-l avertiza că se deschide un nou fir
epic. Formulele finale: “Ș-am încălecat p-o șa și v-am spus povestea
așa”, au rolul de a marca ieșirea din universul fictiv, confirmând victoria
binelui împotriva răului.
4. Basmele prezintă motive literare specifice: motivul împăratului fără
urmași, motivul pețitului, motivul interdicției, motivul blestemului,
motivul mezinului.
5. Dealungul basmului, personajul ce întruchipează binele, pleacă într-o
călătorie inițiatică în cursul căreia va fi supus la trei probe peste care va
trece fie grație proprie gândiri fie datorită ajutorului primit de adjuvanți
sau al altor personaje sfătuitoare de bine.
6. Adjuvanții îl sprijină pe protagonist, răsplătindu-l pentru binele primit
sau oferindu-i o recompensă bună. În timpul călătoriei, personajul
 principal își dovedește însușirile alese: curaj, vitejie, generozitate,
credință statornica în dumnezeu și in sine. Acestea îl vor ajuta să poată
ajunge la tron.
7. De regulă, în basme, acțiunea se desfăsoară pe două tărâmuri: tărâmul
lumesc și tărâmul celălalt. Între cele două lumi există un hotar
reprezentat printr-o peșteră, o prăpastie.
8. Personajele basmelor sunt polarizate, semnificând binele și răul. Ele vor
fi prezentate prin antiteză. Personajele binelui sunt reprezentate de:
Făt-Frumos, Ileana Cosânziana, Prâslea, Greuceanu, zânele, spiridușii, iar
personajele malefice sunt: zmeii, zmeoaicele, balaurii, căpcăunii,
monștrii, dragonii, vrăjitoarele, scorpiile, pocitaniile, oamenii însemnați
cu semne fizice(spânul, cocoșatul, jumătate de om călare pe jumătate de
iepure șchiop), diavolul și dracii.
9. În basme sunt prezente obiecte magice: peria, pieptenele, oglinda,
năframa și cutea. Natura apare personificată și vine și ea în ajutorul
binelui.
10.În basme există formule magice („Sesam, deschide-te!” sau
„Nucușorilor, descuieți-vă!”).
11.În basme remarcăm prezența cifrelor magice(3, 7, 9, 12).
12.Basmul popular are caracter oral, anonim, colectiv și tradițional.
Oralitatea, adică acel caracter tipic exprimării orale se releva la nivelul
tipic exprimării basmului prin prezența numeroaselor proverbe și
zicători.