Sunteți pe pagina 1din 21

Cuprins:

Cap.I Consideraţii generale privind investiţiile ................................................................4


1.1. Conţinutul economic şi rolul investiţiilor..........................................................................4
1.2. Resursele de finanţare a activităţii de investiţii a întreprinderilor.....................................8
1.3. Creditul bancar – resursă externă de finanţare a activităţii de finanţare a activităţii de
investiţii a întreprinderilor........................................................................................................12
1.3.1 Tipuri de credite bancare pentru investiţii practicate în România........................14
1.3.2 Evoluţii şi perspective ale creditului bancar pentru investiţii în România...........16
Cap.II Metodologia de creditare bancară a activităţii de investiţii a întreprinderilor (pe
exemplul Băncii Române de Dezvoltare – Groupe Société Générale)..................25
2.1. Principii şi reguli generale privind activitatea de creditare bancară a întreprinderilor....25
2.2. Clienţii băncii şi sursele de informare cu privire la aceştia.............................................28
2.3. Categorii de credite pentru investiţii acordate de bancă..................................................29
2.4. Documentaţia şi garanţiile necesare pentru obţinerea creditelor de investiţii.................31
2.5. Scadenţa şi rambursarea creditelor de investiţii...............................................................35
Cap.III Fundamentarea deciziei de creditare bancară a activităţii de investiţii a
întreprinderilor........................................................................................................37
3.1. Analiza performanţelor financiare ale agentului economic împrumutat.........................37
3.2. Analiza nefinanciară a agentului economic împrumutat.................................................49
3.3. Măsurarea performanţelor economico – financiare ale împrumutatului.........................53
Cap.IV Studiu de caz – Analiza şi evaluarea performanţelor Societăţii Comerciale
S.C. Cosgal S.R.L. ...................................................................................................59
4.1. Prezentarea generală a S.C. Cosgal S.R.L.......................................................................59
4.2. Cererea de creditare.........................................................................................................62
4.3. Analiza financiară a activităţii S.C. Cosgal S.R.L. .........................................................64
4.4. Analiza nefinanciară a S.C. Cosgal S.R.L.......................................................................78
4.5. Măsurarea performanţelor economico – financiare ale S.C. Cosgal S.R.L.....................81
Concluzii..................................................................................................................................86
Bibliografie..............................................................................................................................91
Anexe.......................................................................................................................................93

4
Cap.1 Consideraţii generale privind investiţiile

1.1. Conţinutul economic şi rolul investiţiilor

Noţiunea de investiţii pe parcursul trecerii timpului a devenit un cuvânt uzual ce


presupune sensuri şi semnificaţii destul de diverse.
În sens uzual, noţiunea de investiţii desemnează un plasament ori chiar numai valoarea
bănească a acestui plasament. Însă, în teoria şi practica financiară, aspectele referitoare la
investiţii nu admit prea multe şi, mai ales, diferite interpretări. 1
În concepţia autorului Radu Despa - investiţiile sunt definite ca fiind „acele cheltuieli
certe, efectuate în prezent (după luarea deciziei) şi adesea ireversibile, în speranţa obţinerii în
viitor a unui profit dorit (necesar), pe parcursul mai multor ani, prin exploatarea bunurilor de
capital obţinute ca produs al proiectelor de investiţii”. Profitul aşteptat pe seama investiţiilor
realizate este o noţiune complexă ce include: un rezultat util; condiţii mai bune şi eficiente de
lucru, de viaţă; scăderea gradului de poluare; câştig bănesc; etc.
Activitatea de investiţii 2, ca parte integrantă a vieţii economice, ocupă un loc central în
stimularea producţiei de bunuri şi servicii, cât şi în sfera consumului acestora, fiind factorul care
nşarea unei serii de mişcări favorabile. În privinţa furnizorilor de materii prime, materiale,
echipamente, aceştia îşi sporesc cifra de afaceri, precum şi veniturile angajaţilor. În contextul dat,
vor creşte fluxurile de venituri la bugetul de stat. Iar ca efect al veniturilor realizate mai mari,
consumurile de bunuri diverse vor creşte, având rezultate favorabile asupra producţiei firmelor
implicate în realizarea bunurilor.
Un rol important al investiţiilor în cadrul circuitului economic îl constituie acela de
regulator (compensator)3 al ocupării forţei de muncă, a îmbunătăţirii calităţii vieţii umane.
Implementarea unor proiecte sau programe de investiţii antrenează modificări pe piaţa muncii,
creând o nevoie suplimentară de forţă de muncă în sectoarele ce pregătesc şi realizează acţiuni

1
Zaiţ, D. – „Fundamentele economice ale investiţiilor”, Ed. Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005, pag. 6
2
Onofrei, Mihaela – „Finanţele întreprinderii”,Editura „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2004, vol.1, pag.193
3
Iloiu, Mirela – „Eficienţa economică a investiţiilor”, Editura Focus, Petroşani, 2001, pag.1 - 2

5
investiţionale, dar mai ales la beneficiarii de investiţii, care exploatează noile capacităţi de
producţie. Aceasta având ca efect imediat, sau într-o perspectivă mai mult sau mai puţin
îndepărtată, atenuarea presiunii factorilor generatori de şomaj.
Dezvoltarea economică şi socială a unei ţări depinde în mod hotărâtor de dinamica,
volumul, precum şi de „calitatea” investiţiilor realizate. Rolul realizării investiţiilor în economia
de piaţă se pot clasifica în două categorii principale de efecte 4, respectiv:
1.) efecte economice – care presupun: stimularea creşterii cererii de bunuri şi servicii;
creşterea şi diversificarea ofertei agenţilor economici; creşterea cifrei de afaceri, a veniturilor şi
profitului; favorizarea circulaţiei capitalurilor; creşterea gradului de participare a ţării la circuitul
economic internaţional; accelerarea promovării progresului tehnic, dezvoltării, retehnologizării şi
înnoirii capacităţilor de producţie existente; îmbunătăţirea mediului economic, etc.
2.) efecte sociale – precum: creşterea calităţii vieţii şi a nivelului de trai; creşterea
numărului locurilor de muncă şi a gradului de ocupare a forţei de muncă; reducerea şomajului;
dezvoltarea culturii şi a educaţiei; creşterea calităţii forţei de muncă; ocrotirea sănătăţii; protecţia
mediului, etc.
Economia de piaţă impune permanent adaptarea agenţilor economici la condiţiile dure ale
concurenţei. Pentru a face faţă acestor exigenţe întreprinderile trebuie să fie dotate din punct de
vedere tehnic sau să-şi creeze noi capacităţi care să corespundă cerinţelor pieţei. Apare, astfel,
necesitatea unor cheltuieli fie pentru ca întreprinderile să-şi îmbunătăţească parametrii iniţiali, fie
să se dezvolte. Iar aceste alocări de resurse se realizează prin investiţii.

1.2. Resursele de finanţare a activităţii de investiţii a


întreprinderilor

Regula pe baza căreia se ghidează procesul de finanţare a investiţiilor unei întreprinderi


este cea a echilibrului financiar, conform căruia necesarul de finanţare pe termen scurt este
acoperit din resurse financiare pe termen scurt, iar necesarul de finanţare pe termen mediu şi lung
trebuie acoperit pe baza unor resurse financiare disponibile pe aceeaşi perioadă de timp. Deciziile
ri, iar condiţiile contractului de credit sunt restrictive. Aceşti factori determină firmele să apeleze
la împrumuturile obligatare ce au ca avantaj esenţial că remuneraţia (cupoanele) se deduce din
profitul impozabil, fiind astfel mai accesibil.
2. Clasificarea după originea fondurilor utilizate:
a) surse interne (sau endogene), cuprind următoarele:

4
Despa, Radu – “Eficienţa investiţiilor”, Editura Universitară “Carol Davila”, Bucureşti, 2005, pag. 13

6
Amortizarea: Amortizarea este „o cheltuială inclusă în costurile fixe, care se recuperează din
preţul de vânzare al producţiei şi se concretizează în fondul de amotizare.” 5 Prin amortizare,
întreprinderea realizează de fapt recuperarea investiţiilor realizate anterior. Amortizarea apare ca o
sursă principală de finanţare a investiţiilor fiind rezultatul exploatării capitalului propriu.
Rezultând din exploatarea capitalului propriu, aceasta este asimilată surselor de autofinanţare.
Există o serie de factori 6 precum: inflaţia, progresul tehnic, frecvenţa înlocuirilor –care
generează decalaje între sumele recuperate prin amortizare şi nivelul şi structura capitalului. Prin
creşterea amortizării, întreprinderile obţin: efecte benefice (asigurarea lichidităţii pentru acoperirea
programelor de investiţii; diminuarea beneficiului net impozabil – implicit a impozitului plătit) şi
efecte nefavorabile (măreşte valoarea adăugată).
Profitul net: Profitul constituie o resursă endogenă de finanţare a investiţiilor ce asigură cu
precădere dezvoltarea întreprinderii. La întreprinderile cu capital majoritar sau integral de stat,
repartizări din profitul net pentru creşterea resurselor de finanţare a investiţiilor se pot face într-o
proporţie de până la 50%. În schimb, agenţii economici cu capital majoritar privat fac asemenea
tituţionale având ca funcţie principală producerea de bunuri materiale şi servicii destinate pieţei,
alcătuind sectorul productiv al economiei de piaţă. În funcţie de amploarea factorilor de producţie
utilizaţi, de mărimea rezultatelor economico-financiare, întreprinderile 7 pot fi: întreprinderi mici
(de la 1 la 50 de salariaţi sau de la 1 la 100 de salariaţi); întreprinderi mijlocii (de la 101 la 500 de
salariaţi); întreprinderi mari; grupuri de conglomerate de întreprinderi. IMM-urile sunt entităţi
economice în care criteriul de bază, de definire şi clasificare, este cel al numărului de salariaţi.
În contextul european 8, rolul întreprinderilor mici şi mijlocii are o importanţă deosebită,
numărul acestui tip de companii fiind dominat: aproximativ 99% din companii sunt IMM-uri, iar
90% din acestea sunt micro-întreprinderi. Forţa de muncă angajată de IMM-urile europene
cuantifică aproximativ 70% din total, ceea ce confirmă rolul social al IMM-urilor.
În România rolul IMM-urilor este mai redus din punct de vedere al ponderii în cifra de
afaceri sau valoarea adăugată creată în economie, însă contabilizează aproximativ 57% din
numărul de salariaţi. Accesul IMM-urilor la finanţare este un aspect al stimulării
antreprenoriatului, putând fi îmbunătăţit prin aportul sistemului financiar şi al sectorului public.
Rolul sistemului financiar capătă o dimensiune aparte, toate segmentele acestuia având potenţial
în dezvoltarea IMM-urilor.

5
Lupu, Neculai – „Investiţii”, Editura Moldavia, Bacău, 2003, pag.63
6
Nistor, E. Ioan – „Teorie şi practică în finanţarea întreprinderilor”, Ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004,pag.53
7
Idem, pag.36
8
Caiet de studii nr.17/aprilie 2006; Mircea,R.; Răcanu, I.; Mărgărit, A.- „Rolul companiilor nefinanciare din
România în asigurarea şi menţinerea stabilităţii financiare ”, pag. 27, www.bnro.ro

7
În privinţa investiţiilor, un sondaj al ANIMMC 9, realizat în anul 2005 pe un eşantion de
IMM-uri româneşti, a evidenţiat că cea mai importantă sursă de finanţare a investiţiilor este
reprezentată de resursele proprii. În clasamentul surselor de finanţare, a doua poziţie fiind ocupată
de creditul bancar, iar în al treilea rând se utilizează sursele de asistenţă financiară
nerambursabilă. Ponderea resurselor oferite pe piaţa de capital este nesemnificativă pentru
realizarea investiţiilor IMM-urilor. Conform datelor din tabelul nr.1 –se constată o creştere a
importanţei creditelor bancare, IMM-urile dorind să apeleze pe viitor la această sursă. Deci,
sondajul reliefează faptul că datoriile nebancare reprezintă sursa principală de finanţare.
Tabelul nr.1 – „Evoluţia surselor de finanţare ale IMM-urilor, în România, în perioada 2004-
iunie 2005”

Sursa: – Caiet de studii nr. 17/2006, www.bnro.ro


reditelor pe termen scurt a fost de 37,63 (în 2004), deci se constată o scădere de aproximativ 15
procente la nivelul lunii martie 2007 faţă de finalul anului 2004. Nu acelaşi lucru este sesizat în
privinţa creditelor pe termen lung, care au înregistrat o creştere de 29,28% în martie 2007 faţă de
perioada de bază (2004).
Privind în ansamblu evoluţia creditelor în valută, pe termene, se observă că pragul cel
mai ridicat este atins în martie 2007 de creditele pe termen lung, iar pragul cel mai scăzut e atins
de creditele acordate pe termen scurt (în martie 2007 – 22,20%).
Tabel nr.3 B – „Evoluţia structurii (pe termene) creditului intern (în valută) din România, în
perioada 2004 - 2007”
=milioane RON; sfârşitul perioadei=
Perioada Total sume Credite in valuta (interne)
acordate
Credite pe termen scurt Credite pe termen mediu Credite pe termen lung
Total Pondere (%) Total Pondere (%) Total Pondere (%)
2004 – 25 335,2 9 534,1 37,63 9 883,0 39 5 918,1 23,36
decembr.
2005 – 32 714,7 10 195,9 31,17 11 683,6 35,71 10 835,2 33,12
decembr.
2006 – 43 741,2 11 702,4 26,75 11 563,1 26,44 20 475,7 46,81
decembr.
2007 – 47 942,5 10 642,5 22,20 12 064,1 25,16 25 235,9 52,64
martie
Sursa: www.bnro.ro – Buletin lunar nr.3/ 2007, pag.25
Potrivit unui studiu B.N.R.10, prin datele culese, şi conform datelor din tabelul nr. 4, se
constată orientarea preponderentă a activităţii de creditare spre finanţarea proiectelor de investiţii ale
agenţilor economici cu capital privat şi spre acordarea în valută a acestui tip de credit. Structura
portofoliului de credite pentru investiţii pe sectoare economice reflectă tendinţa de dispersare a
riscului prin orientarea către toate domeniile de activitate, preponderentă fiind creditarea proiectelor de
9
Agenţia Naţională pentru Întrerpinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie din România
10
www.bnro.ro : Studiul B.N.R. – „Crearea cadrului necesar dezvoltării pieţei unor produse/servicii bancare”,
2003, pag. 9-16

8
Perioada 2004 2005 2006 2007 – martie Total

Mil % Mil % Mil % Mil % Mil RON


RON RON RON RON
Termen scurt 19 577 17,43 23 941 21,31 33 471 29,8 35 340 31,46 112 329
( <12 luni)
Termen mediu 17 904 18,53 20 533 21,26 28 118 29,10 30 043 31,10 96 598
(1-5 ani)
Termen lung 9 437 7,76 21 185 17,42 42 151 34,65 48 865 40,17 121 638
(>5 ani)
Sursa: www.bnro.ro – Buletin lunar: martie 2007, pag. 43

Conform B.N.R., ponderea creditelor pentru investiţii în totalul creditelor neguvernamentale


acordate pe sistem bancar a înregistrat însă scăderi în mod constant de la un an la altul. Ca o ipoteza
această situaţie ar putea fi determinată de faptul că tot mai multe bănci au înfiinţat societăţi de leasing,
ceea ce reprezintă o sursă alternativă de finanţare a investiţiilor pentru agenţii economici, precum şi de
faptul că în economie se acordă din ce în ce mai multe credite furnizor. Sectorul bancar a cunoscut cea
mai dinamică evoluţie în 2005, atât în ceea ce priveşte creditarea pe termen lung, cât şi cea pe termen
scurt, ca urmare a cererii ridicate şi a adaptării băncilor la măsurile de politică monetară. 11
Pentru stimularea creditelor pentru investiţii sunt necesare atât adoptarea unor măsuri de
eliminare a factorilor care inhibă dezvoltarea afacerilor în România (diminuarea fiscalităţii exagerate;
creşterea stabilităţii cadrului legal şi instituţional şi evitarea inconsecvenţei legislative privind
regimul investiţiilor străine; simplificarea procedurilor administrative impuse la înfiinţarea unei noi
afaceri), cât şi îmbunătăţirea condiţiilor de pe piaţa creditului de investiţii, băncile având o
contribuţie importantă în acest sens (prestarea unor servicii de consultanţă pentru potenţialii
clienţi privind modalitatea optimă de finanţare şi acordarea de asistenţă la întocmirea
planurilor de afaceri, promovarea acestui produs bancar în rândul investitorilor etc.).
Ţinându-se cont de legătura directă care există între dezvoltarea creditelor pentru investiţii şi
dezvoltarea economică de ansamblu, este dificilă realizarea unei previziuni pertinente asupra evoluţiei
pieţei creditului pentru investiţii şi, implicit, stabilirea unor obiective cantitative în acest sens.

Cap. 2 Metodologia de creditare bancară a activităţii de


investiţii a întreprinderilor

(pe exemplul Băncii Române de Dezvoltare - Groupe


Société Générale)

11
Caiet de studii nr.18/oct. 2006; Copaciu, M.; Răcanu, I. - „Echilibrul extern al României – abordări calitative
şi cantitative ”, pag. 32, www.bnro.ro

9
2.1. Principii şi reguli generale privind activitatea de creditare
bancară a întreprinderilor

În întreaga activitate de creditare, instituţiile de credit din România trebuie să respecte


prevederile Legii nr. 58/05.martie.1998 privind activitatea bancară, Legii nr.312/28.iunie.2004
privind statutul Băncii Naţionale a României, normele, regulamentele şi reglementările emise de
B.N.R. pe această linie, propriile norme şi proceduri de lucru.
În activitatea de creditare, conform normelor de creditare, băncile trebuie să respecte o
serie de principii12 şi anume:
 activitatea de creditare are la bază prudenţa bancară, în calitate de principiu
fundamental ce caracterizează întreaga activitate a unei bănci. Conform Legii bancare nr. 58/1998,
art.44 şi 45, la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru
rambursarea acestora la scadenţă, solicitând garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin
normele lor de creditare. Băncile trebuie să respecte cerinţele prudenţiale prevăzute prin
reglementările B.N.R., printre care: nivelul minim de solvabilitate; expunerea maximă faţă de un
singur debitor; nivelul minim de lichiditate; clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor e
clauze se stabilesc prin contractele de credite încheiate pe baza negocierii directe între bancă şi
clienţii săi.
După aprobare, creditele se pun la dispoziţia clienţilor în condiţiile negociate prin
contractele de credit încheiate, înregistrând concomitent angajamentul în evidenţa extrabilanţieră
a băncii, la data, pe durata şi valoarea prevăzută în contract. Pentru a se putea urmări destinaţia
creditului acordat acesta nu se eliberează în numerar decât în cazuri foarte bine justificate cu
aprobarea conducerii unităţii băncii. Împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depăşi
cumulate 20% din capitalul şi rezervele băncii.
Pe măsura utilizării creditului se diminuează angajamentul din evidenţa extrabilanţieră şi
se urmăreşte derularea acestuia, până la rambursare.Banca verifică la toţi clienţii utilizarea
creditelor potrivit destinaţiei, existenţa garanţiilor şi respectarea celorlalte clauze din contractele
de credite.
După aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decât în
cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale şi numai
după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile, care va fi comunicat în scris acestuia.
Banca poate întrerupe imediat utilizarea de către client a unui credit aprobat, în cazul în care

12
Boariu, Angela – „Creditarea bancară a activităţii de exploatare a întreprinderii”, Editura Sedcom Libris, Iaşi,
2003, pag. 168

10
situaţia economico-financiară a acestuia nu mai asigură condiţii de garanţie şi rambursare. Banca
nu acordă credite pentru rambursarea altor credite scadente. 13
În acordarea creditelor de către bancă 14 este obligatoriu să se păstreze secretul profesional
(confidenţialitatea bancară), în sensul că personalul băncii nu are dreptul de a folosi sau dezvălui
în timpul activităţii şi după încetarea acesteia fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna
intereselor sau prestigiului clientului băncii. De asemenea, divulgarea obiectului creditului, poate
aduce mari prejudicii firmei şi uneori chiar falimentul acesteia, dacă concurenţa este foarte
puternică pe piaţă şi mai solidă din punct de vedere financiar.

2.2. Clienţii băncii şi sursele de informare cu privire la aceştia

Clienţii băncii15 luate în studiu (B.R.D.- Groupe Société Générale, sucursala Iaşi) sunt
persoanele juridice şi fizice ce au conturi deschise la bancă, respectiv:
 societăţile comerciale cu capital particular, cu capital de stat,cu capital mixt constituite
elor şi capacităţilor noi sau existente;
- cumpărarea de active fixe (clădiri, construcţii, unităţi de producţie, etc.);
- alte acţiuni de investiţii.
Beneficiarii creditelor de investiţii, conform nomelor de creditare ale băncii avute în
vedere, sunt:
 regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat,
pentru un credit de până la 60% din valoarea proiectului de investiţii, conform studiului de
fezabilitate, iar pentru maşini, utilaje, mijloace transport, pe baza preţurilor existente pe piată;
 societăţile comerciale cu capital majoritar privat, asociaţii familiale, persoane fizice
autorizate, fermieri agricoli şi asociaţii familiale, persoane fizice autorizate, fermieri agricoli şi
asociaţii agricole simple fără personalitate juridică conform Legii nr.36/1991 privind societăţile
agricole şi alte forme de asociere în agricultură, persoanele fizice liber profesioniste autorizate
prin lege, pentru un credit de până la 75% din valoarea proiectului de investiţii, potrivit studiului
de fezabilitate analizat şi acceptat de către bancă, iar pentru maşini, utilaje şi mijloace de
transport, pe baza preţurilor existente pe piaţă;
 creditarea peste nivelele sus-menţionate se va face cu aprobarea centralei băncii şi
numai pentru proiecte care prezintă o profitabilitate deosebită 16.

13
Normele de creditare ale B.R.D. – Groupe Société Générale din 6 septembrie 2004, cap.1, secţiunea 1
14
Iuga, I.– „Operaţiuni preliminare acordării creditelor bancare ag. economici”,Ed. Aeternitas, Alba,2004, pg.18
15
Normele de creditare ale B.R.D. - Groupe Société Générale din 6 septembrie 2004, cap.2, secţiunea 1
16
Normele de creditare ale B.R.D. – Groupe Société Générale din 29 iunie 2005 , cap.4, secţiunea 7.2

11
În funcţie de specificul activităţii, durata ciclurilor tehnologice de fabricaţie, modalităţile
de vânzare şi plată, care determină situaţia economico-financiară şi capacitatea de rambursare a
fiecărui împrumutat, banca poate stabili în cadrul termenelor maxime de creditare, termene
intermediare de rambursare.17

2.4. Documentaţia şi garanţiile necesare pentru obţinerea


creditelor de investiţii

Scopul analizei creditelor este evitarea pierderilor din profit sau în afaceri din cauza
datoriilor de plată a dobînzilor, comisioanelor şi spezelor bancare aferente, cu condiţia ca fluxul
de lichidităţi al agenţilor economici împrumutaţi să fie cesionat băncii şi să se deruleze prin
conturile deschise la acesta.
Potrivit normelor bancare, valoarea minimă a garanţiilor acceptate de către bănci este
egală cu mărimea creditului aprobat şi dobânda datorată până la rambursarea primei rate din
credit. Garanţiile solicitate şi acceptate de băncile comerciale din România, potrivit
reglementărilor bancare, pot fi structurate, după natura lor, pe două categorii, respectiv:
 Garanţiile reale – reprezintă bunuri ale solicitantului de credite pentru a asigura
onorarea obligaţiilor asumate de acesta. Ele asigură băncilor întâietate în raport cu alţi creditori.
Într-o altă formulare, garanţiile reale conferă băncii: dreptul de preferinţă în temeiul căruia din
valoarea bunului respectiv se va asigura, în primul rând, satisfacerea integrală a creditorului
garantat; dreptul de urmărire, în baza căruia banca va putea urmări bunul în mâinile oricui s-ar
afla. Garanţiile reale se pot concretiza în: gajul propriu-zis (cu deposedare sau fără deposedare),
ipoteca şi privilegiile.
 Garanţiile personale – sunt mijloace de garantare a obligaţiilor prin care una sau mai
multe persoane se angajează, printr-un contract accesoriu încheiat cu banca, să plătească datoria
debitorului, în situaţia de insolvabilitate a acestuia. Principalele forme de garanţii personale
aplicabile, conform legislaţiei sunt: cauţiunea (fidejusiunea); scrisorile de garanţie emise de bănci,
instituţii financiare şi de asigurări, autorităţi administrative, companii internaţionale şi cesiune de
creanţă.
Rambursarea împrumuturilor şi a dobânzilor aferente este asigurată în primul rând, de
ului de credite restante. La credite restante se calculează şi încasează dobânzi majorate, potrivit
contractelor de credite încheiate cu clienţii, începând din ziua trecerii la restanţă până la data
rambursării lor. Ofiţerul de cont urmăreşte la scadenţă dacă creditele au fost rambursate în
cuantumul prevăzut în contract sau în graficul de rambursare, precum şi dacă cele nerambursate la

17
Berea, A.O.; Stoica, E.C. – „Creditul bancar – coordonate actuale şi perspective”,Ed.Expert,Buc.,2003, pg.108

12
scadenţă au fost corect trecute la rest juridică încearcă să ramburseze creditul prea repede, s-ar
putea să rămână fără lichidităţi şi să nu poată să-şi desfăşoare corespunzător activitatea în
continuare sau chiar să dea faliment. Este de preferat ca rambursarea creditului să se realizeze în
rate mai mici, valoric, eşalonate pe o perioadă mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi într-
un mod realist. Banca realizează că este dificil să câştige suficient din alte activităţi bancare încât
să acopere costul unui credit neperformant, fiind preferabilă rambursarea în rate mai mici, decât
forţarea rambursării rapide, cu riscul de a nu se mai putea rambursa creditul. Referitor la perioada
de rambursare a creditului, este necesar asigurarea unui echilibru între fondurile de care dispune
clientul în timp şi reducerea perioadei de eşalonare a ratelor. Perioada de rambursare a creditului
este legată de durata de viaţă a obiectului creditului. Este foarte important ca timpul de finanţare
să fie adecvat destinaţiei creditului.

Cap. 3 Fundamentarea deciziei de creditare bancară a


activităţii de investiţii a întreprinderilor

3.1. Analiza performanţelor financiare ale agentului economic


împrumutat

În momentul în care o întreprindere se adresează băncilor comerciale cu o solicitare de


credit, acestea procedează la realizarea unei analize detaliate şi în domenii diferite privind firma
respectivă. Pentru a începe analiza, întreprinderea este solicitată, în funcţie de tipul creditului şi de
normele interne ale băncii referitoare la metodologia de creditare, să depună o documentaţie
economică şi financiară complexă: cererea de credite semnată de persoanele autorizate din omic,
la sfarşitul perioadei;
- la nivelul fiecărei activităţi a agentului economic, respectiv 18: ciclul de investiţii; ciclul de
exploatare; ciclul de finanţare.
d.) Analiza fluxului de lichidităţi pe perioada următoare presupune ca, pe baza rezultatelor
obţinute anterior şi a portofoliului de contracte de aprovizionare şi desfacere, a programului de
producţie şi a variaţiei stocurilor etc., să se evalueze şi să se prognozeze: posibilităţile clientului
de a genera lichidităţi în viitor, precum şi capacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată viitoare.

18
Tudorache, D.; Secăreanu, C-tin – „Finanţele publice.Finanţele firmei.”, Editura Universitară, Bucureşti, 2006,
pg.177

13
Fluxul de lichidităţi arată evoluţia încasărilor şi plăţilor, iar diferenţa dintre acestea
(soldul) reflectă necesarul de lichidităţi nete. Disponibilul de lichidităţi este determinat de
realizarea unor încasări superioare plăţilor din perioada prognozată, reprezentând nivelul maxim
al creditelor pe termen scurt (lei şi valută) ce pot fi acordate de bancă clientului respectiv, pe
perioada pentru care s-a întocmit fluxul de lichidităţi.
Pentru evaluarea cât mai reală a necesarului de lichidităţi 19 trebuie avute în vedere,
conform normelor bancare, următoarele:
 Pentru activitatea de investiţii:
- capitalul social vărsat include numai majorările de capital cash (pentru societăţile nou
aunitare, întreprinderea este apreciată pozitiv, dar când valorile sunt foarte mari este posibil ca
întreprinderea să acumuleze active circulante nevalorificabile (creanţe nerecuperabile sau stocuri
nevandabile).
Importantă pentru bancă este capacitatea agentului economic 20 de a-şi transforma activele
sale circulante în „cash”, pentru a putea să-şi achite la timp datoriile pe termen scurt. Utilizând
aceşti indicatori, o bancă prudentă trebuie să elimine acele active ce nu se pot transforma rapid în
numerar la o valoare prestabilită.
Analiza pe verticală şi pe orizontală a indicatorilor de lichiditate 21 reflectă:
- tipul de activitate desfăşurată de societate (de exemplu, dacă nu apar diferenţe semnificative între
lichidiatea curentă şi cea imediată, înseamnă că activitatea este preponderent comercială sau viteza de
rotaţie a stocurilor este foarte mare; în cazul în care sunt diferenţe mari, poate fi vorba de o activitate
productivă cu ciclu lung de fabricaţie, ce are o viteză mare de rotaţie a stocurilor de producţie
neterminată);
- eficienţa conducerii întreprinderii, modalităţile de finanţare a întreprinderii (de exemplu, o valoare
mare a lichidităţii ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate reflecta o finanţare a
întreprinderii din zona pasivelor pe termen lung, adică din surse provenite de la fondul de rulment).
Modul de interpretare a lichidităţii se efectuează astfel: lichiditate necorespunzătoare
(mai mic de 100%); lichiditate satisfăcătoare (între 100-120%); lichiditate bună (între 120-
150%); lichiditate foarte bună (peste 150%).
• Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţă obligaţiilor băneşti, de a-şi onora
plăţile la termenele scadente. Băncile calculează următorii indicatori:
nderilor pentru activitatea de investiţii – credite pentru echipament în completarea surselor
proprii, sunt prevăzuţi anumiţi indicatori specifici 22:
19
Ilie, Mihai – „Tehnica şi managementul opraţiunilor bancare”, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pg.140
20
Onofrei, Mihaela – „Finanţele întreprinderii”, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 81
21
Ilie, Mihai – „Tehnica şi managementul opraţiunilor bancare”, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pg.128-129
22
Ilie, Mihai – „Tehnica şi managementul opraţiunilor bancare”, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pg.162

14
Investiţia totală - Reprezintă volumul ieşirilor de lichidităţi pentru investiţii ale unui agent
economic într-o perioadă de timp. Indicatorul este determinat de cheltuielile de investiţii ,
cheltuielile cu active circulante, rambursările de credite pe termen scurt, mediu şi lung, dobânzile
aferente acestor credite.
Investiţia specifică – Exprimă efortul investiţional făcut pentru obţinerea unei unităţi de
capacitate exprimată fizic (buc.) sau valoric (RON).
Durata medie a furnizorilor de investiţii - Reprezintă amânarea medie a plăţii către furnizorii de
investiţii, rezultatul se consideră bun atunci când de încadrează în intervalul de până la 60 de
zile.Acest indicator se calculează ca raport între (soldul mediu zilnic al conturilor de furnizori
pentru investiţii*360) şi costul aprovizionărilor pentru investiţii. Indicatorul este deci exprimat în
număr de zile. În cazul în care plata furnizorilor se face cu o întârziere de peste 180 zile, acest
lucru reprezintă un semnal de îngrijorare în privinţa capacităţii de finanţare a investiţiei.
Pragul de rentabilitate al proiectului de investiţie - Reprezintă nivelul
minim de încărcare a capacităţii de producţie, la care costurile pentru funcţionarea proiectului
sunt egale cu veniturile generate de acesta. Acest punct, în care nu se produce profit, dar nu se
înregistrează nici pierderi, se mai numeşte şi punct critic. Cu cât pragul de rentabilitate este mai
scăzut, cu atât situaţia este mai bună alţi finanţatori, apreciază stabilitatea şi previzibilitatea.
I. Cultura şi tendinţele socio-culturale: influenţează dorinţa managerilor de a alege noi
amplasamente şi atitudinea investitorilor şi a altor finanţatori potenţiali; caracteristicele sociale ale
pieţelor de desfacere (obiceiuri alimentare, înclinaţia spre un anumit tip de consum, religie).
Tendinţele culturale contribuie la exprimarea existenţei unei anumite pieţe, condiţionând atât felul
produselor, maniera distribuirii lor, cât şi conţinutul şi forma comunicaţiilor întreprinderii cu piaţa,
ale mesajelor transmise pieţei. Tendinţele sociale influenţează cererea pentru produse şi servicii
specifice în mai mare măsură decât producătorii.
II. Dezvoltarea tehnologică: influenţează evoluţia produselor, cererea în viitor,
competitivitatea firmei şi a concurenţei, necesarul de inputuri şi costuri de producţie, atitudinea
investitorilor şi a altor finanţatori potenţiali.
Trebuie precizat că dezvoltarea tehnologică reprezintă unul din cei mai dinamici factori
externi. Evoluţia mediului tehnologic dobândeşte o exprimare concretă prin intermediul unor
elemente specifice, precum: invenţiile şi inovaţiile, mărimea şi orientarea fondurilor destinate
cercetării-dezvoltării, „explozia” produselor noi, perfecţionarea produselor tradiţionale şi
reglementările vizând eliminarea tehnologiilor poluante.
III. Evoluţii pe piaţa forţei de muncă: influenţează oferta de personal calificat în viitor,
costurile viitoare, precum şi relaţiile de muncă în viitor.
IV. Evoluţii pe piaţa imobiliară: influenţează existenţa şi costul infrastructurilor (şi

15
implicit costul de producţie); influenţează valoarea garanţiilor şi valoarea chiriei în viitor.
> 103% 8
> 102% 5
> 100% 2
= < 100% 0

În privinţa aspectelor nefinanciare ale agentului economic împrumutat, acestea, conform


normelor de creditare ale băncii B.R.D.- Groupe Société Générale, sucursala Iaşi, fac referire la
structura acţionariatului, capacitatea managerială, relaţiile şi conduita pe piaţă, calitatatea
garanţiilor primite,factori ce sunt apreciaţi cu obiectivitate (a se vedea tabelul nr.8 - „Evaluarea
aspectelor nefinanciare (calitative) ale întreprinderii de către B.R.D.- Groupe Société Générale,
sucursala Iaşi”).

Tabel nr.8 – „Evaluarea aspectelor nefinanciare (calitative) ale întreprinderii de către B.R.D.-
Groupe Société Générale, sucursala Iaşi”:
Indicator Limite Punctaj
mite formarea unei imagini de ansamblu pe baza rezultatelor fără a permite o bună cunoaştere
a activităţii interne a întreprinderii. Indicatorii abordaţi de analiza financiară permit aprecierea
globală a activităţii întreprinderii. Ori, pentru o bună conturare a performanţelor economico–
finaciare este nevoie de percepţia analitică a rezultatelor, de stabilirea contribuţiei fiecărui
factor în parte la realizările întreprinderii, ceea ce nu se poate face decât prin diagnosticarea
globală a activităţii întreprinderii.

16
Cap. 4 Studiu de caz – Analiza şi evaluarea performanţelor
Societăţii Comerciale S.C. Cosgal S.R.L.

4.1. Prezentarea generală a S.C. Cosgal S.R.L.

Studiul de caz avut în vedere în cadrul lucrării detaliază afacerea unui agent economic
privat, a cărui activitate se încadrează în domeniul producţie. Studiul de caz prezintă afacerea
acestuia în vederea încheierii unui acord de creditare cu Banca Română de Dezvoltare în vederea
dezvoltării afacerii.
1. Elemente de identificare:
l de activitate al societăţii este "fabricarea uleiurilor vegetale brute şi rafinate". Materia primă este
asigurată în proporţie de 25% din cadrul societăţii, diferenţa fiind din achiziţii de la populaţie şi de
la terţi, numai din ţară.
Activităţile firmei se desfăşoară în concordanţă cu sistemele de calitate ISO 9001/2000 şi
sistemele de siguranţă a produselor alimentare HACCP şi au ca rezultat produse naturale,
ecologice şi atractive din punct de vedere al consumului alimentar şi mai ales al gustului. Ramura
în care societatea îşi desfăşoară activitatea are o tendinţă în ascensiune, cu pespective bune de
dezvoltare.
Activitatea agentului economic are caracter permanent şi se desfăşoară în baza unor
arativ cu 2004 (1068,58RON) a capitalului subscris şi vărsat.
În structura profitului net, ponderea hotărâtoare a deţinut-o profitul reinvestit, peste 50%
însă în anul 2006, acesta a avut o pondere mai mică (40%). Ca importanţă, urmează dividendele,
care au manifestat o tendinţă de creştere. Societatea nu a avut nevoie să-şi acopere eventualele
pierderi, deoarece activitatea are un istoric îndelungat de profitabilitate. În cadrul altor destinaţii,
ponderea majoritară a profitului a fost folosită pentru remunerarea salariaţilor.
Activele circulante la 31.12.2006 reprezintă 70,35% din total active pentru anul avut în
vedere, crescând cu aproximativ 2% faţă de anul anterior (în 2005 activele circulante au
înregistrat 68,69%), în mare parte ca urmare a creşterii creanţelor de încasat de către societate.

17
În perioada analizată s-a observat că nivelul profitabilităţii resurselor consumate s-a redus
în 2004 şi 2005 faţă de 2006, lucru ce a semnificat o reducere a eficienţei şi a însemnat că
întreprinderea a obţinut profitul brut printr-un consum tot mai mare de resurse, situaţia
schimbându-se în anul 2005 faţă de 2004, când rentabilitatea a avut un nivel ridicat în acel an,
societatea reuşind să obţină profit brut printr-un consum mai redus de resurse.

4.2. Cererea de creditare

Societatea solicită prin cererea de credit Băncii Române de Dezvoltare – Groupe Société
Générale, sucursala Iaşi, un credit de investiţii pe termen mediu (36 de luni) în valoare de 266.667
RON, pentru achiziţionarea de utilaje pentru o noua linie de ambalare pentru şrot, seminţe de
floarea-soarelui, dovleac şi alune. Proiectul de investiţie prevede şi construcţia unui spaţiu propriu
de desfacere a produselor la standardele pieţei, cu suprafaţa de 180mp. Resursele proprii de
66.667 RON se asigură potrivit bugetului de venituri şi cheltuieli a societăţii, astfel, din surse
proprii: – 66.667RON; alte surse: - .Creditul urmează să fie rambursat conform graficului de
Pe baza documentelor contabile anexate la cererea de credite de către S.C.Cosgal S.R.L.
Băncii Române de Dezvoltare - Groupe Société Générale, sucursala Iaşi, se întocmeşte bilanţul şi
contul de profit şi pierderi restructurat (prezentate în anexele I şi II, de la finele lucrării), care
servesc la analiza performanţelor economico-financiare ale agentului economic.
Analiza financiară urmăreşte rezultatele economico-financiare a activităţii societăţii pe
parcursul ultimelor trei exerciţii financiare. Pentru sintetizare, şi pentru o imagine de ansamblu,
B.R.D. – Groupe Société Générale, sucursala Iaşi, se foloseşte de o serie de indicatori de
performanţă, indicatori utilizaţi în analiza acordării creditului, aceştia fiind:
 Analiza financiară a bilanţului:
a.) Analiza fondului de rulment(FRF), necesarului de fond de rulment(NFR) şi trezoreriei
nete(Tnetă):
FRF= Capitaluri permanente – Active imobilizate sau FRF= Activ circulant – Datorii pe termen scurt
FRF2004=(1.395,8700 + 34,7599) - 1112,6843 = 317,9456 RON
FRF2005= (586,2393 + 18,7228) - 255,6876 = 349,2745 RON
FRF2006= (696,0241 + 9,6403) - 304,3657 = 401,2987 RON

NFR= Stocuri + Creanţe – Datorii de exploatare


NFR2004= 395,6675 + (2,0040 + 486,7561 + 4,7089) - 732,4916 = 156,6449 RON
NFR2005= 508,1070 + (2,0040 + 248,6759 + 0,0125) - 643,0035 = 115,7959 RON
NFR2006= 1.047,8373 + (0,5040 + 1,5450 + 23,3052) - 843,1394 = 230,0521 RON

18
Tnetă = FRF – NFR
Tnetă2004= 317,9456 - 156,6449 = 161,3007 RON
1 Vânzări din mărfuri Ron 14,4875 27,468 2,1625 Vvm
2 Cheltuieli privind Ron 16,2609 16,2625 2,1625 Cmf
mărfurile
3 Marja comercială Ron -1,7734 11,2515 - Mc
Marja comercială a înregistrat o creştere în anul 2005, comparativ cu anul anterior, prin
profitabilitatea cheltuielior care s-au menţinut la aproximativ acelaşi nivel ca şi în anul 2004,
urmând să se reducă total în anul 2006, deoarece în anul 2006 activitatea de comercializare a
mărfurilor s-a caracterizat prin restrângerea volumului de activitate, dar în corelaţie cu revenirea
eficienţei.
Cifra de afaceri (CA) reprezintă principalul indicator al activităţii societăţii. Este
principala formă de venit a întrerpinderii. Indicatorul exprimă veniturile obţinute din vânzarea
producţiei şi a mărfurilor. Reprezintă volumul total al afacerilor societăţii evaluate la preţul pieţei:
CA = Vvm + Pv , unde: Vvm = Venituri din vânzarea mărfurilor; Pv = Producţia vândută.
Criteriile impuse de normele interne de creditare ale B.R.D. – Groupe Société Générale,
sucursala Iaşi , presupun că indicatorul cifrei de afaceri trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- nivelul său să acopere cheltuilelile de exploatare şi să permită realizarea de profit;
- să obţină o pondere de minim 85% din veniturile de exploatare, respectiv de cel puţin
75% din veniturile totale ale societăţii pentru ca să reflecte o situaţie normală de realizare a
activităţii;
- în dinamică să prezinte o tendinţă de creştere reală, pentru a asigura creşterea reală a
volumului de afaceri al societăţii;
- să fie realizată corespunzător cu cpecificul activităţii pe elementele sale componente
obiectului principal de activitate al societăţii.
Tabel nr. 16 – Evoluţia cifrei de afaceri la nivelul S.C. Cosgal S.R.L – Galaţi în perioada 2004-
2006
= RON =
Nr.crt. Specificaţie U.M. Perioada analizată Simbol
2004 2005 2006
1 Cifra de afaceri Ron 1.519,7789 1.865,3913 1.227,0019 CA = Vvm + Pv
2 Venituri din vânzarea Ron 14,4875 27,468 2,1625 Vvm
mărfurilor
3 Producţia vândută Ron 1.505,2914 1.837,9238 1.224,8394 Pv
5 Consum.interm RON 788,1526 1.062,0145 1120,0623 Csi=Chm+Clset
6 Val.adaugata RON 556,7585 961,9112 891,0913 VA= Mc+Pe- Csi
7 Amortizare RON 41,1824 124,5695 186,0205 Am
8 Val.adăug.netă RON 515,5761 837,3417 633,708 Van=VA-Am
9 Indic.de % 100,2% 173% 85% IcVA=Van/VA
creştere a VA

19
10 Rata valorii % 36,6% 51,6% 66,8% RVA=VA/CA
adăug.
11 Rata netă a % 93% 87% 77% RnVA=Van/VA
val.adăugate

Valoarea adăugată în ultimul an se reduce cu 85% faţă de anul anterior datorită unei slabe
creşteri a bogăţiei create pe seama utilizării, mai ales a resurselor umane şi tehnice ale societăţii.
Fapt datorat şi creşterii ratei valorii adăugate cu 15,2%, cu efect pozitiv asupra indicatorului, ceea
ce înseamnă o îmbunătăţire a creării valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri. Pe întreaga
perioadă analizată se observă o permanentă creştere a ratei valorii adăugate, având un trend
ascendent.
Rata rentabilităţii comerciale (sau rentabilitatea netă de exploatare) =

rezutatuld in exp loatare


 100
CA

obiectivului, se vor da în folosinţă capacităţile de producţie caracterizate prin următorii indicatori:


cheltuieli anuale de producţie 125 mii RON; valoarea producţiei 140 mii RON.
Pentru calcularea indicatorilor, firma ataşează următorul tabel în care sunt notate cu:
d1,d2,d3 – anii de realizare ai obiectivului, iar cu D1, D2, D3...D8 – anii de funcţionare ai
obiectivului, respectiv:
Indicatori U.M. d1 d2 d3 D1 D2 D3 D4 D5 D6 D7 D8
Investiţia Mii
totală (It) RON 40 60 100 - - - - - - - -
Capac.de Mii tonă
prod. (qh) - - 0,227 0,53 0,53 0,53 0,53 0,53 0,53 0,53 0,53

Venituri Mii
anuale(Vh) RON - - 140 460 460 460 460 460 460 460 460

Chelt.de Mii
RON - - 125 291 291 291 291 291 291 291 291
prod.(Ch)
Profit anual Mii
RON - - 15 169 169 169 169 169 169 169 169
(Ph)
Investiţia totală - Reprezintă volumul ieşirilor de lichidităţi pentru investiţii ale unui agent
economic intr-o perioada de timp. Indicatorul este determinat de cheltuielile de investiţii,
cheltuielile cu active circulante, rambursările de credite pe termen scurt, mediu şi lung, dobânzile
aferente acestor credite.
Investiţia specifică – exprimă efortul investiţional făcut pentru obţinerea unei unităţi de capacitate
exprimată fizic (buc/tonă) sau valoric (RON).
It i
Se calculează pe baza următoarei formule: S i  q
hi
It 20000
gie financiară corespunzătoare); Z > 3 (riscul de faliment
S i  este
 aproape inexistent, banca poate
qh 53
avea încredere în întreprindere deoarece aceasta este solvabilă).

20
Tabel nr. 20 – Calcularea funcţiei Altman de către B.R.D. - .- Groupe Société Générale,
sucursala Iaşi, pentru S.C. Cosgal S.R.L :
Nr.crt. Specificaţie Formula U.M. 2004 2005 2006
1 Total activ At RON 2.156,2526 1.269,9059 1.539,1635
2 Cifra de afaceri CA RON 1.519,7789 1.865,3918 1.227,0019
3 Profit Preinv RON 5,6144 148,3653 29,9654
reinvestit
4 Capital propriu Cpr RON 1.395,8700 586,2393 696,0241

Prin urmare, S.C. Cosgal S.R.L., în urma analizei indicatorilor financiari, la nivelul
anului 2006 de către B.R.D.- Groupe Société Générale, sucursala Iaşi, a obţinând un scor de 34 de
puncte. Banca a remarcat faptul că societatea are un serviciu al datoriei rentabil, având asigurate
condiţiile care să-i permită rambursarea la timp a ratelor scadente şi plata dobânzilor aferente, iar
pentru perioada următoare se prevede un nivel ridicat al performanţei financiare.
În privinţa aspectelor non financiare ale clientului acestea fac referire la structura
acţionariatului, capacitatea managerială, relaţiile şi conduita pe piaţă, calitatatea garanţiilor
primite.

Tabel nr.22 - Evaluarea firmei S.C. Cosgal S.R.L., de către B.R.D.- Groupe Société Générale,
sucursala Iaşi, utilizând factorii calitativi:
Indicator Limite Punctaj Punctajul obţinut de
societatea analizată
(pentru anul 2006)
Calitate management Excelent, experienţă, 15
performanţă, bun
prestigiu
Standard, experienţă, 12 12
performanţă, bun
prestigiu
Standard, experienţă, 10
performanţă
Satisfăcător 5
Slab 0
Total puncte 71 – 100 41 – 70 21– 40 11– 20 0- 10
Pe baza concluziilor favorabile rezultate din analiza economico-financiară şi din analiza
factorilor nefinanciari ai S.C. Cosgal S.R.L, B.R.D, sucursala Iaşi, constată faptul că firma are
perspective bune de rambursare a creditului solicitat, prezentând credibilitate pentru creditare,
drept pentru care îi acordă acordul de creditare. Banca ţine cont şi de faptul că societatea este un

21
client tradiţional al B.R.D., derulând integral toată activitatea prin B.R.D., iar rentabilitatea din
această relaţie comercială se situează la un nivel peste medie. Banca negociază cu reprezentantul
societăţii, solicitanta creditului, condiţiile prevăzute în contractul de creditare: destinaţia creditului
(pentru achiziţionarea de utilaje pentru o noua linie de ambalare pentru şrot, seminţe de floarea-
soarelui, dovleac şi alune), volumul creditului (200 000 RON) , perioada de acordare a creditului
(36 de luni), modalitatea de acordare a creditului (creditul este acordat în rate fixe, lunare), sumele
şi termenele de efectuare a plăţilor de credit (acestea sunt specificate în graficul de rambursare a
creditului), nivelul dobânzilor şi a comisioanelor (în urma negocierii condiţiilor acordării creditul
de către reprezentantul societăţii cu banca, nivelul dobânzii pentru creditul solicitat este de 9,25%
pe an, revizuibilă lunar; comisioanele solicitate de bancă: comision de acordare credit – în procent
de 1,2%, calculată la valoarea totală a creditului; comision de gestionare în procent de 0,05% pe
lună; comisionul de analiză a dosarului 25 euro, echivalent în valuta creditului, rspectiv în RON),
garanţiile materiale (clădirea reprezentând sediul societăţii; un spaţiu comercial).

Concluzii:

Problemele privind definirea investiţiilor şi rolul acestora în creşterea economică, în


dezvoltarea de ansamblu a României sunt deosebit de actuale. În literatura economică se
abordează pe larg diferite laturi ale investiţiilor fără a se ignora progresul tehnic, se insistă pe rolul
acestora în dezvoltarea economiei.
Efectul multiplicator al investiţiilor este luat în considerare pe termen lung, în contextul
actual, se au în vedere şi problemele pe care le implică dezvoltatea durabilă care, în esenţă,
presupune un anumit comportament al agenţilor economici, astfel încât dezvoltarea economico-
socială să nu afecteze mediul natural.
În cadrul Lucrării de licenţă, intitulată „Analiza metodologiei de creditare bancară a
activităţii de investiţii şi fundamentarea acordării de credite unei întreprinderi”, am abordat
investiţiile la modul general, aplecându-mi atenţia şi studiul asupra creditării bancare a activităţii
de face faţă obligaţiilor totale la scadenţă. S.C. Cosgal S.R.L, înregistrează un grad de acoperire a
cheltuielilor cu veniturile foarte bun la nivelul anului 2005, fiind pe un trend ascendent,
indicatorul înregistrând valori mai mari decât valoare de referinţă (de 105%) specificată în
normele bancare interne ale B.R.D.- Groupe Société Générale.

22
Bibliografie:

I. Cărţi:
1) Angelescu, C.; Ciucur, D.; Dobrotă, N.; Gavrilă, I.; Ghiţă, P.T.; Popescu, C.–„Economie”,
Ediţia a V-a, Editura Economică, Bucureşti, 2000
2) Berea, A.O.; Stoica, E.C. – „Creditul bancar – coordonate actuale şi perspective”, Editura
Expert, Bucureşti, 2003
3) Boariu, Angela – „Creditarea bancară a activităţii de exploatare a întreprinderii”, Editura
Sedcom Libris, Iaşi, 2003
4) Bran, Paul – „Finanţele întreprinderii – gestiunea fenomenului micro-financiar”, Editura
Economică, Bucureşti, 1998
5) Bucătaru, Dumitru – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ediţia a III-a revăzută,
Editura Junimea, Iaşi
6) Bucătaru, Dumitru – „Evaluarea întreprinderii”, Editura Junimea, Iaşi, 2006
7) Cocriş, V.; Chirleşan, D. – „Tehnica operaţiunilor bancare – repere teoretice şi studiu
monografic”, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2006
8) Despa, Radu – “Eficienţa investiţiilor”, Editura Universitară “Carol Davila”, Bucureşti,
2005
Société Générale din 29 iunie 2005

Anexe:
Anexa I – „Bilanţul contabil al S.C.Cosgal S.R.L – Galaţi, în perioada 31.12.2004 – 31.12.2006”
= RON =
ACTIV Nr.rd. Sold la sfârşitul anului
2004 2005 2006
0 1 2 3 4
Imobilizări necorporale 1 0 0 0
(chelt de const.şi de cercet.-dezv.)

23
Alte imobilizări 2 0 0 0
Imobilizări necorp. în curs 3 0 0 0
Venituri din provizioane 33 - - -
III Venituri financiare 34 0,9831 5,6845 7,5203
Total (rd.28 la 33)
Pierderi din creanţe legate de 35 - - -
participaţii
Chelt.privind titlurile de 36 - - -
plasament cedate
Chelt.din dif. de curs valutar 37 1,5190 0,0606 -
Chelt privind dobânzile 38 112,7861 30,6247 1,4209
Alte chelt.financiare 39 0,003 - -
Chelt.cu amortiz.şi proviz. 40 - - -
IV Cheltuieli financiare 41 114,3081 30,6853 1,4209
Total (rd.35 la 40)
Rezultatul fianciar 42 - - 6,0994
Profit (rd.34-41)
Pierdere : (rd.41-34) 43 113,3250 25,0008 -
Rezultatul curent al exer. 44 11,5061 379,5816 354,8510
Profit: (rd.11+34-25-41)

24