Sunteți pe pagina 1din 72

-CUPRINS-

INTRODUCERE ....................................................................................................2
CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE PRIVIND INVENTARIEREA
2.1 Definiţi

i conceptuale privind inventarierea ...3


1.1. Clasificarea si funcţiile inventarierii ... 4
1.2. Metode de inventariere . ....9
1.3. Responsabiliţati privind organizarea şi desfăşurarea lucrărilor de
Inventariere...............................................................................................................10
1.5 Măsuri organizatorice, modul de efectuare a inventarierii,
documentele în care se consemneaza rezultatele inventarierii..................................12
1.6 Stabilirea şi regularizarea diferenţelor dintre stocurile faptice
şi cele scriptice ....22
1.6.1 Minusuri în gestiune şi modul de soluţionare a acestora ....25
1.6.2 Plusuri în gestiune şi modul de soluţionare a acestora ....30
CAPITOLUL 2
STUDIUL DE CAZ PRIVIND INVENTARIEREA
PATRIMONIULUI LA "S.C. MARIA S.R.L."
2.1 Prezentarea firmei S.C. MARIA S.R.L. .........32
2.2 Inventarierea patrimoniului S.C. MARIA S.R.L. .........32
2.3 Valorificarea rezultatelor inventarierii…………………………..........64
CAPITOLUL 3
Analiza inventarierii patrimoniului la S.C Maria S.R.L..................62
CONCLUZII ŞI PROPUNERI……………………………………………………………... 69
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….……..............71
ANEXE……………………………………………………………………………………………73

1
INTRODUCERE
Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale
asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de
vedere ştiinţific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentala o reprezintă
concordanţa deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică
existentă în unitate.
Mijlocul principal prin care se constata situaţia reala a patrimoniului şi compararea datelor
obţinute pe această cale cu datele contabiliăţii, îl reprezintă inventarierea
Potrivit reglementărilor legale in vigoare, unităţile au obligaţia să efectueze cel puţin o dată pe
an pe parcursul funcţionarii lor inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute.
De regulă, inventarierea anuală a elementelor de activ şi de pasiv se face cu ocazia incheierii
exerciţiului financiar.
Inventarierea contribuie la stabilirea corectă a indicatorilor de calcul şi evidentă , contribuie la
infăptuirea controlului asupra integrităţii şi corectei gestionări a patrimoniului unităţii, contribuie la
mobilizarea rezervelor interne, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante şi respectarea
disciplinei financiare etc.
În elaborarea acestei lucrări s-a avut în vedere faptul că viitorul contabil trebuie să
cunoască pentru a putea profesa meseria aleasă, mai întâi de toate tot ceea ce este legat de
inventarierea elementelor de activ şi pasiv a întreprinderii în care a ales să-şi pună în practică
cunoştinţele dobândite pe parcursul anilor de studiu.
Asta nu înseamnă că dacă viitorul contabil cunoaşte foarte bine acest „capitol” al
contabilităţii şi anume, inventarierea, iar despre celelalte elemente patrimoniale are cunoştinţe
foarte puţine el poate realiza orice operaţiune economică în contabilitate fără a întâmpina nici o
problemă.
Majoritatea înregistrărilor contabile prezentate în această lucrare le întâlnim aproape zilnic
în cadrul inventarierii unei societăţi comerciale. De aceea este extrem de importantă cunoaşterea
aprofundată a contabilităţii ineventarierii elementelor de active şi pasiv.
Pentru o mai bună înţelegere a contabilităţii inventarierii elementelor de active şi pasiv s-a
luat pentru exemplificare o societate comercială şi anume SC MARIA S.R.L din Alba Iulia
Obiectivul principal al lucrării de faţă este de a prezenta pe înţelesul tuturor operaţiilor cu
caracter ordinar şi respectiv pe termen scurt: este vorba de operaţiile ciclului de exploatare
efectuate de întreprindere pentru a-şi realiza obiectul de act
rotatie a mijloacelor circulante si respectarea disciplinei financiare etc.

2
CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND INVENTARIEREA

1.1. Definiţii conceptuale privind inventarierea


Din punct de vedere a teoriei contabile, inventarierea este un procedeu de autocontrol, prin
care datele contabile sunt aduse periodic la nivelul realitaţii
În sistemul de organizare a contabilitaţii pe baza de norme legale, inventarierea este
obligatorie pentru toţi agenţi economici şi este definită ca ansamblul operaţiunilor prin care se
constată existenţa elementelor de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric dupa caz prezente în
patrimoniul societăţii la data la care aceasta se efectueaza, în vederea stabilirii situaţiei reale a
patrimoniului fiecărei unităţi, inclusiv a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând
altor persoane juridice sau fizice, cu scopul întocmirii bilanţului contabil care să asigure o imagine
fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.1
Inventarierea nu este necesară doar elaborării bilanţului ci în reluarea manierei în care este
gestionat patrimoniul, a situaţiei acestuia la un moment dat în ansamblu sau numai a unor elemente de
patrimoniu.
Pe lânga stabilirea situaţiei reale, prin inventariere se mai verifică dacă sistemul de evidenţă a
funcţionat în mod corespunzător, precum şi calitaţile profesionale şi morale ale persoanelor cărora
li s-a incredinţat gestionarea patrimoniului. De asemenea, se determina gradul de utilizare a unor
bunuri (uzura fizică, morală) stadiile de fabricaţie (produse finite, semifabricate, produse în curs
de execuţie) cheltuielile efectuate în avans, veniturile încasate în avans, gradul de solubilitate a
unor titluri de creanţa, realizarea obligaţiilor faţă de persoane fizice sau juridice.
Inventarierea patrimoniului se află într-o strânsă legatură cu celelalte proceduri ale metodei
contabile şi constituie procedura de constatare, descriere şi evaluare a existeţei fizice a elementelor
patrimoniale, pe care trebuie să se fundamenteze imaginea fidelă a informaţiei contabile privind
situaţia patrimoniului.
Inventarierea este un procedeu utilizat de mai multe discipline economice. Astfel
inventarierea este o tehnica indispensabilă al controlului financiar şi cea mai importanta modalitate de
a efectua un control faptic. Ea se foloseşte atunci când se verifică realitatea informaţiilor cu privire la
elementele patrimoniale consumate în documente, în raport cu integritatea şi existenţa lor în
1
Călin Oprea, Ristea Mihai, Bazele contabilităţii, Editura Genicod, Bucureşti, 2002

3
realitate. Prin excelenţa inventarierea constituie un demers faptic cuprinzând elemente de observaţie
directă şi inspecţie fizică. Spre deosebire de acestea inventarierea se desfăşoara după reguli
prestabilite impuse de actele normative. Controlul financiar poate efectua sau dispune efectuarea
inventarierii când se consideră necesară această operaţiune, sau în situaţiile prevăzute de lege. Ca
urmare este necesar să se delimiteze inventarierea patrimonială aşa cum este ea definită de
normele contabile, de inventarierea de control, ca modalitate principală a controlului finaciar
faptic. Aceasta delimitare se poate face după caracterul mai larg sau mai restrâns al elementelor
care sunt supuse inventarierii şi dupa felul în care se declanşează, dar fără deosebiri de ordin tehnic.
Deci inventarierea patrimonială (generală) este un procedeu al metodei contabiliţii, prin
care se constata existenţa faptică (fizică), se descriu şi se evaluează elementele patrimoniale, şi
extrapatrimoniale cu scopul de a se stabili situaţia reala, cantitativa şi valorică a elementelor
respective .

1.2.Clasificarea şi funcţiile inventarierii


Clasificarea inventarierii va fi abordată prin prisma mai multor criterii:2

a) după sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale şi extrapatrimoniale inventarierea


poate fi:
- completă (generală sau integrală);
- parţiala;

Inventarierea completă se face obligatoriu la începutul activitaţii întreprinderii şi cu ocazia


întocmirii bilanţului cuprinzând totalitatea elementelor de activ şi de pasiv. Inventarierea completă
cuprinde nu numai mijloacele economice ale intreprinderii ci şi pe cele primite spre păstrare,
prelucrare sau spre folosinţă temporară.
Inventarierea parţiala se referă numai la o parte a mijloacelor economice ale unei unităţi
(mijloace fixe, obiecte de inventar, mijloace băneşti).
b) dupa apartenenţa bunurilor, creanţelor, datoriilor şi disponibilităţilor avem:
inventarierea structurilor patrimoniale, adică a celor asupra cărora întreprinderea are drepturi
depline (de dispoziţie de folosinţă, de uzufruct) acestea fiind înregistrate în conturile de bilanţ;
inventarierea structurilor extrapatrimoniale, adica cele asupra cărora întreprinderea nu are
dreptul de dispoziţie (dreptul de a le vinde) aceste structuri figurând în patrimoniul altor
întreprinderi şi se află temporar în folosinţa altor întreprinderi în momentul inventarierii. Acestea

2
Dimitrie Camenita, Cristina Nicolaescu, Pavel Belean: Bazele contabilităţii, Editura Multimedia
Arad 2006

4
sunt înregistrate în conturi în afara bilanţului, în conturi de ordine şi evidenţa, mijloace fizice luate
în chirie, valori materiale în custodie sau spre păstrare, angajamente incerte date sau primite.
c) dupa perioadele la care se efectueaza, inventarierea poate fi:
- inţială;
- ocazională;
- periodică;

Inventarierile iniţiale se efectueaza la începutul activitaţii iar cele ocazionale pe parcursul


desfăşurării activitaţii, atunci când intervin anumite modificări în conţinutul şi structura mijloacelor
economice gestionate.
d) dupa reglementarea legală inventarierile pot fi :
- inventariere obligatorie (cea prevăzută de Legea Contabilitaţii nr. 82/1991 şi de
Regulamentul de aplicare a legii contabilitaţii);
- inventariere facultativă (cea dispusă de conducerea întreprinderii atunci când este
necesară în afara prevederilor legii);

Inventarierea facultativa poate fi efectuata spre exemplu la schimbarea gestionarului în


vederea cunoaşterii stocurilor la anumite structuri cu scopul de a lua anumite decizii;
e) dupa modalitatea de efectuare a inventarierii sunt:
- inventarierea totală care se întinde asupra tuturor sortimentelor ce formeaza un
element patrimonial (sortimente de materiale , sortimente de produse) sau asupra
tuturor sortimentelor dintr-o gestiune indiferent de natura lor (mijloace fixe, obiecte
de inventar, materiale);
- inventariere prin sondaj care cuprinde numai sortimente sau numai unele din
bunurile aflate în patrimoniul unităţii;
f) în funcţie de condiţiile în care se desfăşoara avem:
- inventariere ordinară care are de regulă un caracter normat, planificat;
- inventariere extraordinară care este impusa de anumite situaţii de excepţie;
g)dupa scopul urmărit inventarierea îmbracă mai multe forme:
- inventariere pentru controlul gestionarilor;
- inventariere pentru schimbare de preţ;
- inventariere statistică;

Inventarierea pentru controlul gestionarilor se efectueaza prin constatare faptică a existenţei


valorilor materiale şi băneşti încredinţate gestionarilor, a structurii şi vechimii lor inclusiv a
modului de păstrare şi depozitare în scopul asigurării integrităţii acestora;

5
Inventarierea pentru schimbare de preţ se efectueaza în scopul stabilirii stocurilor faptice
care urmeză a fi supuse reevaluării;
Inventarierea statistica se efectueaza periodic pentru cunoaşterea structurii, mărimii şi
vechimii stocurilor;
Scopurile principale pentru care se efectuează inventarierea sunt:
1) stabilirea situaţiei reale a patrimoniului fiecărei unităţi, prin aplicarea principiului
prudenţei, în vederea întocmirii bilanţului contabil care trebuie să asigure o imagine
fidelă, clară şi completă a patrimoniului,stabilirea situaţiei financiare şi a rezultatelor
obţinute.
2) verificarea realitaţii bunurilor primite în gestiune, stabilirea eventualelor lipsuri şi a
persoanelor vinovate de acest lucru şi luarea măsurilor în vederea recuperării pagubelor.

Inventarierea îndeplineşte mai multe funcţii dintre care cele mai semnificative sunt:
1) funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate si
realitate;
2) funcţia de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului;
3) funcţia de calcul si evidenţa a stocurilor, consumurilor si a vânzarilor.

Aceste funcţii sunt prezentate sistematic în schema următoare:

6
Funcţia de control dintre
informaţiile furnizate de
contabilitate şi realitate

Funcţia de calcul Funcţia de stabilire a


situaţiei nete şi a
şstabilirea
INVENTARIERE rezultatelor exerciţiului
situaţiei reale
a
patrimoniului
fiecărei
unităţi, prin
aplicarea
principiului
prudenţei, în
vederea
întocmirii
bilanţului
contabil care
trebuie să
asigure o
imagine
fidelă, clară
şi completă a
patrimoniului
,stabilirea
situaţiei
financiare şi a
rezultatelor
obţinute.
verificarea realitaţii
bunurilor primite în
gestiune, stabilirea
eventualelor lipsuri şi
a persoanelor
vinovate de acest
lucru şi luarea
măsurilor în vederea
recuperării pagubelori
evidenţa a stocurilor
consumurilor si 7
vânzărilor
1) funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi realitate
are rolul de a asigura integritatea bunurilor materiale de orice fel, şi a valorilor bănesti la locurile
de depozitare şi păstrare. Deşi presupune că activitatea de recepţie şi depozitare, păstrare şi
manipulare a bunurilor materiale este corect organizată şi se desfăşoară conform normelor legale,
totuşi din motive obiective între soldurile scriptice şi cele faptice pot să apară diferenţe în plus sau
în minus. Deci prin funcţia de control se urmăreşte în principal determinarea diferenţelor dintre
stocurile scriptice şi cele reale, apoi cauzele care le-au generat, precum şi persoanele implicate în
producerea lor.3
Diferenţele pot fi de natură cantitativă sau calitativă; diferenţele cantitative pot fi în
realitate în plus sau în minus faţa de evidenta scriptică. Diferenţele cantitative în minus, adică
soldurile scriptice, sunt mai mari decât cele reale şi constituie lipsuri din gestiune; aceste lipsuri
pot fi la rândul lor justificate sau în curs de justificare. În cazul în care stocul faptic este mai mare
decât stocul scriptic apar diferenţele în plus.
Atât lipsurile cât şi plusurile din gestiune pot avea cauze multiple. Daca este vorba de
bunuri materiale, ambele situaţii se pot intâlni atât în procesul de aprovizionare, manipulare cât şi
în cel de desfacere.
Astfel lipsurile pot fi generate de proprietaţile fizico-chimice ale bunurilor materiale, pot fi
cauzate de uscare, oxidare, evaporare, scurgere; de factori naturali cu caracter distructiv
(calamitaţi naturale), de forţa majoră sau fortuita.
Alte cauze care pot provoca lipsurile sunt:
- valorile materiale şi băneşti ce suferă transformari de genul celor menţionate în
paragraful anterior pe durata transportului, manipulării, şi depozitării, pierzând sau
câstigând în substanţa utilă indiferent de gestionar, sau ceea ce este grav prin aportul
deliberat al acestora;
- în anumite gestiuni sau la anumite sortimente de bunuri au loc sustrageri sub diferite
forme, furturi, risipă, proastă gestionare etc;
- unele documente primare se omit cu ocazia înregistrarilor în contabilitate, se
înregistreaza de mai multe ori sau se înregistreaza eronat, denaturând astfel stocurile
scriptice;
- personalul care gestionează sau manipulează valori materiale sau băneşti, este neglijent
sau nepriceput sau chiar rău intenţionat;
- la unele sortimente stocurile au devenit de prisos, fără mişcare, greu vandabile sau
nevandabile, sunt cu termenul de valabilitate depăşit sau sunt neutilizabile;

3
Cenar Iuliana, Bazele contabilităţii, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2004

8
- în alte cazuri comenzile de producţie în curs sunt anulate datorita renunţarii de catre
beneficiari - clienţi iar unele proiecte de cercetare şi investiţii sunt abandonate din
diferite motive;
- pe parcursul unei perioade de gestiune se pot produce calamitaţi naturale sau intervin
cazuri de forţa majoră acestea modificând activele patrimoniale;
- cheltuielile făcute în avans, respectiv veniturile încasate în avans; cheltuielile făcute în
avans sunt: reparaţiile capitale la imobilizările corporale, abonamente la diferite
publicaţii, abonamente radio TV, chirii; în categoriile încasărilor în avans intră:
redevente, locaţiile de gestiune, vânzarile de locuinţe cu plata în rate, abonamente
încasate în avans, asigurările încasate în avans.

2) Funcţia de stabilire a situatiei nete şi a rezultatului exerciţiului. Inventarierea împreuna cu


balanţa de verificare, constituie procedeu al metodei contabilităţii care permite atât începerea
exerciţiului contabil cât şi încheierea acestuia.
Pe baza inventarierii şi respectiv a balanţei de verificare în care rezultatele inventarierii se
regăsesc în conturile contabile se deschid la începutul exerciţiului şi tot pe baza lor se încheie şi se
definitiveaza bilanţul. Cu ajutorul inventarierii se certifica realitatea patrimoniului, determinându-se
situaţia netă a acestuia. Situaţia netă a patrimoniului se stabileste ca diferenţă între activele şi
obligaţiile stabilite prin inventariere :
Relaţia este:

Situaţia netă a = Activele inventariate - Datorii inventariate


patrimoniului
Comparând situaţia netă de la începutul perioadei cu situaţia netă de la încheierea

Rezultatul = situaţia netă - situaţia netă


net de la sfărşitul exerciţiului de la începutul exerciţiului

perioadei se obţine situaţia netă de la sfărşitul acesteia care exprimă rezultatul net.

Funcţia ţine seama de necesitatea aplicării principiului prudenţei şi determină valoarea actuală
a bunurilor, creanţelor şi datoriilor reflectate în bilanţ. Totodata prin aceasta funcţie a inventarierii se
creează premisele dimensionării corecte a obligaţiilor financiare şi fiscale ale unitaţii către stat şi alţi
creditori.

3)Funcţia de calcul şi evidenţa a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor. Există anumite


situaţii în care stabilirea stocurilor nu se poate face decât prin efectuarea în prealabil a inventarierii.
9
Unităţile patrimoniale care folosesc pentru evidenţa stocurilor metoda inventarului
intermitent, sau metoda global valorică (de regulă în comerţ) pentru a fi în posesia informaţiilor
referitoare la situaţia stocurilor, a cheltuielilor, generate de consumul anumitor stocuri nu au alta
cale decât procedând la inventarierea gestiunilor.

10
1.3. Metode de inventariere
Conform normelor contabile din ţara noastră unităţile patrimoniale îşi pot organiza
contabilitatea analitică a stocurilor în funcţie de specificul activităţii, şi necesităţile proprii după
următoarele metode:4

1. Metoda cantitativ - valorică


2. Metoda global valorică
3. Metoda operaţiei contabile

1. METODA CANTITATIV - VALORICĂ


În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativă a
stocurilor pe categorii de bunuri, iar la contabilitate se ţine evidenţa cantitativ valorica.
Verificarea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din
contabilitate se face prin punctajul perioadei dintre cantitaţile înregistrate în fişele din magazie cu
cele din fişele fiscale de cont analitic de la contabilitate.

2. METODA GLOBAL - VALORICĂ


Aceasta metoda consta în ţinerea evidenţei numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât şi în
contabilitate.
Potrivit acestei metode, la evidenţa operativă a fiecarei gestiuni nu se mai înregistrează
mişcarile de stocuri în fişa de magazie, cantitativ pe fiecare fel sau sortiment de marfă. Fişele de
magazie sunt înlocuite cu Registrul de gestiune, în care zilnic sunt înregistrate.

3. METODA OPERATIV - CONTABILĂ


În acest caz la locul de depozitare se ţine evidenţa cantitativa a bunurilor materiale pe
categorii, iar la contabilitate se ţine evidenta valorică pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe
sau subgrupe de bunuri.
Verificarea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din
contabilitate se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în
registrul stocurilor.

4
Cenar Iuliana, Bazele contabilităţii, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2004

11
1.4 Responsabilitaţi privind organizarea şi desfăşurarea lucrărilor de inventariere.

Conform OMFP 1752/ 17.11.2005 se prevede că: "Răspunderea pentru buna organizare a
lucrărilor de inventariere revine administratorului, ordonatorului de credit, sau alte persoane care
au obligţia gestionarii patrimoniului".
Aceste persoane au obligaţia elaborarii şi transmiterii către comisia de inventariere a
instrucţiunilor scrise cu privire la modul de desfăşurare a lucrărilor de inventariere în funcţie de
specificul activităţii unităţii.
Realizarea lucrărilor de inventariere revine comisiei de inventariere. Comisia de
inventariere este formată din cel puţin două persoane numite prin decizie scrisă (semnată de
persoanele autorizate amintite anterior). 5
Decizia trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
- componenţa comisiei;
- numele responsabilului comisiei;
- modul de efectuare a inventarierii;
- gestiunile supuse inventarierii;
- data de începere şi terminare a inventarierii;
Inventarierea poate fi efectuată şi de către o singura persoană în cazul unor unităţi
patrimoniale mici cum ar fi societăţile comerciale a căror număr de salariaţi este de pâna la două
persoane iar valorile care trebuiesc inventariate nu depăşesc plafonul stabilit de adminstraţia
societăţii sau persoane fizice care au calitatea de comerciant.
În anumite cazuri comisiile de inventariere sunt conduse de comisii centrale care au ca
sarcini să organizeze, supravegheze, şi să controleze modul de efectuare a operaţiunile de
inventariere.
Pentru efectuarea inventarierii se poate apela la personal propriu ori la persoane fizice şi
juridice din afară, in baza unor contracte de prestării servicii.
Din comisia de inventariere nu pot face parte:
- gestionarii depozitelor supuse inventarierii;
- contabilii care ţin evidenţa gestiunii inventariate;
Se pot aplica excepţii de la aceste reguli în cazul unităţilor mici, aşa cum au fost ele descrise
anterior.
Înlocuirea unui membru al comisiei de inventariere se poate face numai prin decizie scrisă a
celui care a numit comisia de inventariere.

5
Ordinul Ministerului Finantelor Publice 1752/17.11.2005

12
În conformitate cu legile publicate în OMFP 1752/17.11.2005 (art. 3) , referitor la
aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii, unităţile patrimoniale au
obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului:
- la începutul activităţii;
- cel puţin o dată pe an de regulă la sfârşitul anului;
- pe parcursul activităţii;
- în timpul fuzionării, diminuării sau încetării activităţii;
De asemenea inventarierea este obligatorie în următoarele cazuri:
- în cazul modificării preţurilor;
- la cererea organelor de control cu prilejul efectuării controlului său a altor organe
prevăzute de lege;
- ori de câte ori sunt indicii ca există plusuri sau minusuri în gestiune care nu pot fi
stabilite valoric sau cantitativ decât prin inventariere;
- ori de câte ori intervine o predare - primire de gestiune;
- cu ocazia reorganizării gestiunilor;
- ca urmare a calamităţilor naturale;
- în unele cazuri de forţă majoră;
- alte cazuri prevăzute de lege6
Instituţiile publice pot solicita iar Ministerul Finanţelor poate aproba, cu avizul Direcţiilor
Generale ale Finanţelor Publice Judeţene excepţii de la regulă inventarierii anuale.
Dacă în situaţiile prezentate au fost inventariate toate elementele patrimoniale dintr-o
gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, dar numai cu aprobarea ordonatorului de
credit, a administratorului sau a altor persoane care răspund de gestionarea patrimoniului.
De regula inventarierea generala a patrimoniului se face la încheierea exerciţiului
contabil care de regulă corespunde cu sfârşitul anului, avându-se în vedere însă specificul
activităţii.
Elementele patrimoniale aduse ca aport la capital de catre asociaţi sau acţionari, se înscriu
în registrul inventar grupate pe conturi. Pentru agenţi economici cu activitate complexa
inventarierea se poate efectua şi înainte de data de 1 decembrie cu condiţia asigurarii cuprinderii
rezultatelor inventarierii în bilanţul întocmit pentru anul respectiv.
Valorile aflate în caseria unităţii patrimoniale, cec-urile, biletele la ordin, disponiblităţile
băneşti din conturi se inventariaza în conformitate cu Regulamentul operaţiunilor de casă, emis de
Banca Naţională.

6
Ordinul Ministerului Finantelor Publice 1752/17.11.2005

13
Atunci când în cadrul regiilor autonome exista bunuri de proprietate publica, date in
administraţia acestora inventarierea bunurilor din această categorie se face distinct.
Dacă inventarierea unor gestiuni s-a făcut în cursul anului, în registrul inventar se va
cuprinde valoarea stocului mărfurilor inventariate, actualizate cu intrările şi ieşirile de bunuri din
perioada cuprinsă între data inventarierii şi sfârşitul anului.

1.5 Măsuri organizatorice, modul de efectuare a inventarierii, documentele în


care se consemneaza operaţiunea de inventariere.
Inventarierea este o operaţiune complexă care se derulează pe parcursul mai multor etape:
pregătirea inventarierii, inventarierea propriu-zisă, stabilirea, regularizarea şi înregistrarea
rezultatelor inventarierii.
A. Pregătirea inventarierii
Este o etapa premergătoare inventarierii propriu-zise, etapa de care depinde eficienţa tuturor
operaţiunilor care urmează. Pentru o bună desfăşurare a operaţiunilor de inventariere, trebuie
luate anumite măsuri organizatorice care pot fi grupate astfel:
a) măsuri care sunt în sarcina administratorilor, ordonatorilor de credit sau a altor persoane
care răspund de administrarea patrimoniului;
b) măsuri care trebuiesc a fi luate de către comisia de inventariere;

a) Conducerea întreprinderii ia decizii care să asigure buna desfăşurare a operaţiunilor


de inventariere, cum ar fi:
 gruparea valorilor materiale pe sort - tip - dimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea
etichetelor de raft;
 ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative (fişe de magazie) şi a celei contabil analitice a
valorilor materiale şi confruntarea lunara a acestor evidenţe;
 asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale, care sunt supuse
inventarierii în vederea sortării, măsurării, cântăririi, numărării acestora;
 asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (sortimente, calitate, preţ) a
unor persoane competente, (din unitate sau din afara unitaţii) care au obligaţia de a semna
listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise.
 dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente necesare pentru măsurare, cântărire, şi cu
mijloace de identificare (cataloage, monstre, sonde etc.) precum şi cu formularele şi
rechizitele necesare;
 dotarea membrilor comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi sigilare a spaţiilor
inventariate;

14
 dotarea gestiunilor (magazii, depozite), cu două rânduri de încuietori diferite;
Listele de inventariere vizate şi parafate de către directorul economic, contabilul şef sau
altă persoană numită să indeplinească această funcţie, sunt ridicate de către şeful comisiei de
inventariere.

b) Principalele măsuri organizatorice care trebuiesc luate de către comisia de


inventariere:
 înaintea începerii operaţiunilor de inventariere se ia de la gestionarul răspunzător de
gestiunea care urmează a fi inventariatţ o declaratie scrisă din care să rezulte următoarele:
- dacă are în gestiune valori materiale şi în alte locuri decât depozitele supuse inventarierii;
- dacă are în gestiune valori materiale luate în custodie aparţinând unor terţe persoane
cu sau fără acte;
- are cunoştinţa de plusuri sau minusuri în gestiunea sa;
- dacă există în depozit valori materiale nerecepţionate în fişele de magazie, sau marfă
care trebuie livrată şi pentru care s-au întocmit documentele necesare;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţă
- gestiunii, sau nu au fost predate la contabilitate;
- a primit sau a eliberat din gestiune valori materiale fără acte legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzare;
Se va mentiona, deasemenea în declaraţie felul, data, numarul ultimului document de
intrare şi de ieşire a bunurilor din gestiune. Declaraţia va fi semnata de către gestionar şi de
către comisia de inventariere.
 să identifice toate încaperile în care sunt depozitate valorile materiale care urmeaza a fi
inventariate;
 sa asigure închiderea şi sigilarea încaperilor supuse inventatrierii în prezenta
gestionarului, ori de câte ori se intrerupe operaţiunea şi se paraseşte gestiunea;
 atunci când bunurile sunt gestionate de o singura persoana şi sunt depozitate în locuri
diferite sau exista mai multe câi de acces în incinta, acestea se vor sigila înainte de începerea
operaţiunii de inventariere;
 pe durata inventarierii documentele întocmite de comisia de inventariere, se păstreaza în
cadrul gestiunii inventariate în fişiere, dulapuri, casete, încuiate şi sigilate;
 să bareze şi să semneze la ultima operaţiune documentele (fişa de magazie, raport de
gestiune) care atesta intrări respectiv ieşiri de valori materiale existente în gestiune dar
neînregistrate şi să dispună înregistrarea lor în evidenţa scriptică a gestiunii;
 să verifice numerarul din casă, stabilindu-se sumele încasate în ziua respectivă, solicitând
întocmirea monetarului (la unitatile cu amănuntul) şi depunerea acestor sume la caseria
15
unitaţii, să ridice benzile de control de la aparatele de casă şi ştampila unităţii, păstrându-le
în siguranţă;
 să verifice dacă aparatele şi instrumentele de măsurare şi cântărire sunt în bună stare şi
dacă au fost verificate de organele competente.
În situatia inventarelor inopinate este posibil ca în momentul sosirii comisiei de inventariere
la locul desfasurarii inventarului, gestionarul sa lipseasca din unitate.
Atunci când apare o asemenea situatie, comisia de inventariere va sigila intrarile si iesirile
de la încaperile care urmeaza a fi inventariate si va anunta conducatorul unitatii de situatia
aparuta.
Conducatorul unitatii are obligatia sa înstiinteze pe gestionar despre inventarierea ce
trebuie facuta, precizând ziua, ora si locul fixat pentru începerea inventarierii.
În situatia în care gestionarul sau reprezentantul acestuia nu se conformează, inventarierea se
va desfăşura în prezenţa altor persoane numite prin decizie scrisă a conducătorului unităţii care îl va
reprezenta pe gestionar .
Programul şi perioada de inventariere vor fi afişate la loc vizibil.
B. Desfaşurarea inventarierii
Inventarierea propriu-zisa se referă la constatarea şi consemnarea existenţei faptice prin
urmărire, cântărire, sau alte mijloace a bunurilor, disponibilităţilor, creanţelor sau a datoriilor.
Modul de desfăşurare a inventarierii depinde de natura bunurilor inventariate (bunuri
materiale, numerar, disponibil din cont, creanţe, datorii etc.) de starea acestora (normală sau
deteriorată, cu termen de garanţie depaşit etc.) şi de apartenenţa acestora (patrimoniale sau
extrapatrimoniale).
În cazul bunurilor aflate în ambalajele originale intacte, constatarea faptică se face prin
sondaj, acest lucru precizându-se în listele de inventar.
Inventarierea lichidelor pentru care stabilirea exacta a cantităţii nu poate fi făcută prin
măsuratori sau transferare a conţinutului recipientelor în care sunt depozitate, determinarea
cantitativă se va face prin calcule matematice pe baza densităţii, volumului, compoziţiei, şi a
altor caracteristici ale produselor, fie organoleptic fie prin probe de laborator dupa caz.
Mărfurile de volum mare sau dimensiuni considerabile (de genul ciment, produse de
carieră) la care inventarierea prin măsurare sau cântărire ar duce la degradarea lor sau ar genera
costuri care nu se justifică, se pot inventaria prin calcule tehnice conform normelor stabilite de
organele în drept, cu menţionarea în procesul verbal de inventariere a metodelor de calcul
utilizate.7

7
Ordinul Ministerului Finantelor Publice 1752/17.11.2005

16
Prioritate la inventariere o au produsele care cu grad ridicat de perisabilitate, asigurându-
se condiţii de desfacere a acestora imediat dupa inventariere.
Sculele, uneltele, echipamentul, cazarmamentul aflate în folosinţa angajaţilor se
inventariază şi se trec în liste separate specificându-se persoanele care răspund de păstrarea
acestora.
Comisia de inventariere are obligaţia să verifice în timpul desfăşurarii operaţiunilor toate
locurile unde ar putea exista bunuri preconizate a fi inventariate.
Bunurile şi numerarul se inventariaza la locurile de păstrare sau depozitare prin numărare,
cântărire, măsurare. Pe măsura ce se constata, se înscriu în lista de inventar, deschisa pe locuri de
inventariere, de depozitare, pe gestiuni pe categorii de bunuri.
Bunurile din patrimoniul întreprinderii se inventariaza pe structuri (imobilizări, stocuri,
titluri de valoare). Pentru cele degradate, fără mişcare, cu termen de garanţie depaşit, se întocmesc
liste de inventariere separate.
Bunurile inventariate aparţinând unor persoane fizice sau juridice se înscriu în liste separate
pe structuri (stocuri de materii prime, stocuri de mărfuri etc .). În cazul valorilor materiale aflate în
custodie, listele de inventar se trimit şi persoanei fizice sau juridice căruia îi apartin, în termen de
15 zile de la terminarea inventarului, urmând ca proprietarul bunurilor să comunice eventualele
nepotriviri în termen de 5 zile de la primirea listelor. În situaţia în care există nepotriviri unitatea
deţinatoare este obligată să clarifice situaţia diferenţelor respective şi să le comunice deţinatorului.
Creanţele faţă de terţi se verifică pe baza confirmarilor din extrasele conturilor clienţilor
şi furnizorilor sau a punctajelor periodice cu aceştia. În această regulă nu se încadrează creanţele
curente ale agenţilor economici care nu depaşesc 1% din totalul creanţelor. În cazul creanţelor cu
termen mai mare de 6 luni, confirmarea soldului se face în baza unei adrese cu confirmare de
primire.
Disponibilităţile în banci se inventariaza verificând şi confruntând soldurile scriptice din
conturile corespondente, cu soldurile din extrasele de cont emise de întreprinderile la care exista
datorii .
Disponibilităţile din caseria unităţii (în lei şi în valuta) se inventariaza in ultima zi
lucrătoare a exerciţiului financiar, dupa înregistrarea tuturor operaţiunilor privind exerciţiul
respectiv, confruntându-se soldurile de casa cu cele din contabilitate.
Pentru elementele patrimoniale aflate la terţi cu ocazia inventarierii se fac cereri de
confirmare, iar copii ale acestora se ataşează la listele de inventariere.
Clădirile se inventariaza prin identificarea lor în baza datelor înscrise în dosarul fiecarei
clădiri şi a titlului de proprietate.
În cazul terenurilor se au în vedere schiţele de amplasare şi documentele care atesta
proprietatea acestora.

17
Pentru inventarierea licenţelor, brevetelor, know-how-urilor, mărcilor necorporale este
necesară, constatarea existenţei şi apartenenţei acestora pe baza titlurilor de proprietate.
Cu ocazia inventarierii, imobilizările necorporale si corporale aflate în curs de execuţie se
va preciza pentru fiecare obiect în faza constatărilor la faţă locului denumirea obiectului şi
descrierea amănunţita a stadiului în care se află.
Unităţile care execută imobilizări corporale cu forţe proprii vor trece în listele de
inventariere a lucrărilor neterminate, articolele la care nu s-a executat întregul complex de lucrări
prevăzute de procesul tehnologic.
În listele de inventariere separate se mai trec:
- investiţiile puse în funcţiune total sau partial cărora nu li s-au întocmit formele de
înregistrare ca mijloace fixe.
- lucrări de investiţii care nu se mai execută fiind sistate sau abandonate; pentru acestea se
vor arăta:
- cauzele sistării sau abandonării;
- aprobarea de sistare sau abandonare;
- măsurile care se propun în legatura cu aceste lucrări;
Inventarierea producţiei în curs de execuţie are în vedere următoarele:
- produse care nu au trecut prin toate fazele de producţie prevăzute de procesul tehnologic;
- produse care deşi au fost terminate, nu au trecut toate fazele de înregistrare în evidenta
contabilă;
Se cuprind în acestea categorii de asemenea lucrările, serviciile precum şi studiile în curs de
execuţie sau neterminate.
În sectorul construcţii-montaj se cuprind în cadrul producţiei neterminate:
- lucrările şi parţile de elemente de construcţii la care nu a fost executat întregul volum de
lucrări prevăzute în indicatoarele de norme de lucrări;
- lucrările executate, terminate dar nerecepţionate de către beneficiar;
Elementele de natura mijloacelor circulante (piese de schimb, materiale, semifabricate)
aflate la locurile de muncă şi nesupuse prelucrarii nu se considera produse în curs de execuţie. Ele
se vor inventaria separat întregind costurile din care provin.
Inventarierea producţiei neterminate presupune în principal următoarele:
- colectarea din secţii sau ateliere a tuturor produselor, deşeurilor, întocmindu-se documente
de constatare;
- predarea la magazie a tuturor pieselor, ansamblurilor şi agregatelor, a căror prelucrare a
fost terminată, întocmirea documentelor corespunzătoare;
- înregistrarea documentelor de costatare şi prezentarea la control a semifabricatelor a caror
utilizare este îndoielnică;

18
Inventarierea producţiei în curs de execuţie din cadrul sectoarelor auxiliare se face prin
stabilirea gradului de execuţie a lucrărilor.
Lucrările de reparaţii capitale neterminate se consemnează în listele de inventariere
separat precizându-se: denumirea obiectului supus reparaţiei, gradul de executare a reparaţiilor,
costul de deviz şi cel efectiv al lucrarilor executate. De asemenea se înscriu în liste separate
produsele aflate în execuţie.
Datele privind bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere, imediat după
determinarea cantităţilor respective, în ordinea în care au fost grupate de la început. Se va ţine
seama de denumirea si unităţile de măsura cu care figureaza în evidenţa tehnico-operativă şi nu în
cea contabilă.
Listele de inventariere se intocmesc separat pe locurile de păstrare sau de depozitare
precum şi pe gestionari, sau pe categorii de bunuri astfel:
- bunurile care nu figureaza în gestiunile inventariate, dar care au fost găsite cu ocazia
inventarului;
- bunuri necorespunzătoare (degradate, demodate, depreciate, dezasortate);
- bunuri fără mişcare sau cu mişcare lenta, de prisos;
Este necesar să se încheie procese verbale din care să rezulte cauzele care au dus la
situaţiile acestor bunuri.
Consemnarea în listele de inventariere a elementelor patrimoniale inventariate faptic se
face prin înscrierea cu cerneală sau pix, fără spaţii libere şi fără ştersături a valorilor inventariate
în formularul "Lista inventariere " în urma verificării existenţei fizice a fiecărui bun inventariat.
Orice modificare se certifică sub semnătură de către persoanele care urmează să semneze listele de
inventariere, spaţiile libere dintre liste se barează.
Numerotarea bunurilor înscrise în liste se face în continuare începând cu prima listă.
Listele se numerotează şi se datează cu data când a avut loc inventarierea.
Atunci când pentru imobilizari corporale sau alte elemente patrimoniale s-au stabilit
provizioane pentru deprecieri, în listele de inventariere se înscrie valoarea contabila netă a
acestora, care se va compara cu valoarea actualizată stabilită la inventariere.
De regula listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare (un exemplar se scrie de
către gestionar iar două exemlpare se scriu la indigo de către un membru al comisiei de
inventariere). În cazul în care inventarierea se face în scopul înlocuirii gestionarului, listele se
întocmesc în cinci exemplare (un exemplar se scrie de către gestionarul predător, un exemplar de
către gestionarul primitor iar trei exemplare la indigo de către un membru al comsiei de
inventariere).
Listele ramân în încăperea unde a avut loc inventarierea.

19
La încheierea inventarierii pe ultima lista de inventar, gestionarul trebuie sa
mentioneze:
- dacă toate valorile materiale si băneşti aflate în gestiunea sa au fost inventariate, şi
consemnate în listele de inventariere aflate în gestiunea sa;
- dacă are obiecţii cu privire la efectuarea inventarierii;
În situaţiile în care exista obiecţii comisia va analiza aceste obiecţii, cu privire la modul
de efectuare a inventarierii, iar concluziile se vor mentiona la sfârsitul listelor de inventariere.
Fiecare fila a listelor de inventar şi eventualele corecturi se vor semna atât de către
comisie cât şi de către gestionar. Dacă gestiunea este colectivă listele de inventariere vor fi
semnate de către toti gestionarii.
Evaluarea elementelor patrimoniale inventariate:
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor din fişele de inventariere cu
cele din evidenţa tehnico-operativă şi din contabilitate.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la verificarea minuţioasa a
tuturor stocurilor din fişele de magazie şi a stocurilor din contabilitate. Eventualele erori se
corectează înainte de începerea operaţiunilor de stabilire a rezultatelor inventarierii.
Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau
de utilitate a fiecărui element, denumita valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea
bunurilor în unitatea şi preţul pieţei.
La evaluarea elementelor patrimoniale se va avea în vedere principiul prudenţei conform
căruia nu este permisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor respectiv subevaluarea
elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Atunci când se constata ca valoarea de inventar stabilita în
funcţie de utilitate bunului este mai mare decât valoarea evidenţiata în contabilitate, în listele de
inventar se va trece valoarea contabila.
Daca valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă în listele de inventariere
se va trece valoarea actuală a bunurilor inventariate determinată de utilitatea bunului respectiv de
preţul pieţei.
În cazul constatării unor deprecieri relative (reversibile) trebuie constituit un provizion
care să reflecte situaţia reala, indiferent de situaţia economica a agentului economic, chiar şi atunci
când aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.
Atunci când se constata deprecieri definitive (ireversibile) la mijloacele fixe sau obiectele
de inventar se va proceda la constituirea unor provizioane suplimentare în vederea punerii de
acord a valorilor contabile nete, cu valorile stabilite cu ocazia inventarierii, şi care este deductibilă
din punct de vedere fiscal.

20
Valoarea de utilitate a creanţelor şi a datoriilor se stabilesc în funcţie de valoarea lor
probabilă de încasat respectiv de plată, impunându-se totodata constituirea de provizioane pentru
depreciere.
Creanţele şi datoriile în devize se evaluaeaza în funcţie de cursul de referinţa al Băncii
Naţionale a României din ziua de 31 decembrie. Diferenţele în plus sau în minus, reprezentând
pierderi sau câstiguri latente faţa de cursul oficial, sunt reflectate în contabilitate prin diferenţe de
curs valutar trecute la venituri sau cheltuieli (ct. 765, ct. 665).
Creanţele şi datoriile incerte în litigiu se evaluează la valoarea de utilitate stabilită în
funcţie de valoarea lor probabilă, respectiv în funcţie de plată.
Imobilizările se evaluează la valoarea rămasa neamortizată, excepţie făcând cele constatate ca
fiind depreciate, care se vor evalua la valoarea lor actuală.
Titlurile de plasament, titlurile de participaţiune, titlurile imobilizate ale activităţii de
portofoliu precum şi alte titluri se evalueaza astfel:
- în cazul celor cotate la bursă, la valoarea de cotaţie a acestora din data de 31
decembrie;
- cele necotate la bursă la valoarea lor probabilă de vânzare;
Daca valoarea lor de inventar este mai mică decât valoarea cu care figurează în contabilitate
se va proceda la constituirea unor provizioane pentru deprecieri. Toate aceste titluri se vor evalua
ţinând cont de principiul prudentei. Atunci când se apreciaza că valoarea reală este mai mare decât
valoarea contabilă, în listele de inventariere se înscrie valoarea contabilă. În cazul în care se
constată deprecieri determinate de înregistrarea de rezultate financiare necorespunzătoare la
unităţile la care sunt deţinute titluri, situaţie care conduce la scăderea valorii probabile de vânzare,
în listele de inventariere acestea se evaluează la această valoare urmând a se constitui provizioane
pentru deprecieri.
Dupa confirmarea de către compartimentul de contabilitate a soldurilor scriptice, rezultatele
inventarierii se înscriu într-un proces verbal.
În cazul elementelor patrimoniale pentru care s-au constatat deprecieri şi au fost întocmite
liste de inventariere separate, comisia de inventariere face propuneri privind :
- constituirea de provizioane pentru deprecieri;
- înregistrarea unor amortizări suplimentare;
- cauzele care au determinat aceste deprecieri;
Aceste propuneri se vor prezenta în cel mult trei zile de la încheierea operaţiunilor de
inventariere, conducătorului unităţii patrimoniale, care în urma avizului directorului economic sau a
contabilului şef şi a compartimentului juridic, decide în termen de cinci zile asupra soluţionări
propunerilor făcute.

21
Documente utilizate pentru efectuarea inventarierii
a) Declaraţia de inventariere (cod 14-8-1):
-este folosită la: declarţtie scrisă a gestionarului răspunzator de gestiunea inventariată pe care o
prezintă comisiei de inventariere, potrivit normelor legale;
b)Fişa de magazie (cod 14-3-8):
-documentul de evidenţa la locul de depozitare a intrărilor şi ieşirilor şi a stocurilor de materiale, cu
una sau două unităţi de măsura dupa caz; document de contabilitate analitică în cadrul metodei
operativ - contabile (pe solduri); sursa de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil
al stocurilor de valori materiale;
c) Lista de inventariere (cod 14-3-12) serveşte ca:
- document de bază pentru stabilirea minusurilor sau plusurilor de valori materiale (imobilizari,
stocuri, materiale) şi a altor valori (elemente de trezorerie); document justificativ de înregistrare
în evidenţa magaziilor (depozitelor) şi în contabilitate a plusurilor sau a minusurilor constatate;
document care stă la baza întocmirii Registrului inventar; document centralizator a operaţiunilor
de inventariere.
d) Decizia de imputare (cod 14-8-2) a lipsurilor şi recuperare a pagubelor serveşte ca:
document de imputare a valorii pagubelor produse de persoanele încadrate în muncă; titlu
executoriu din momentul comunicării; document de înregistrare contabilă;
e) Angajament de plata (cod 14 - 8 - 2 /a) serveşte ca: angajamentul de plată din partea
persoanei care a adus un prejudiciu unităţii patrimoniale; titlu executoriu pentru recuperarea
pagubelor; titlu executoriu pentru executarea silita în caz de nerespectare a angajamentului;
f) Procesul verbal al rezultatelor inventarierii care va cuprinde urmatoarele elemente:
- data întocmirii;
- numele, prenumele persoanelor din comisia de inventariere;
- numărul şi data actului de numire a comisiei de inventariere;
- gestiunea inventariată;
- data începerii şi terminării operaţiunilor de inventariere;
- rezultatele inventarierii;
- concluziile şi propunerile comisiei de inventariere cu privire la plusurile sau
minusurile constatate şi persoanele răspunzatoare;
- volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, greu vandabile, fără desfacere asigurată si
propuneri de măsuri pentru integrarea acestora în circuitul economic;
- propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar de casarea acestora sau casarea
unor stocuri;

22
constatari privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integritatii bunurilor din
gestiune;8
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la o verificare minuţioasa a
exactităţii tuturor stocurilor din fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, dupa care se
procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantităţilor consemnate în
listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă pentru fiecare poziţie în parte,
urmând ca poziţiile cu diferenţe să fie preluate în lista de inventariere centralizatoare.
La inventarierea structurilor patrimoniale pot fi identificate două categorii de diferenţe:
- diferenţe între stocurile faptice şi stocurile scriptice, denumite şi diferenţe de inventar;
- diferenţe de evaluare a stocurilor faptice, denumite plusuri şi minusuri de valoare;
Toate sortimentele structurilor patrimoniale la care se constată diferenţe de inventar şi
minusuri de valoare, se transpun în liste de inventariere distincte care au coloane destinate
acestui scop.
1.6 Stabilirea şi regularizarea diferenţelor între stocurile faptice şi stocurile
scriptice.
Stabilirea diferenţelor de inventar se face comparând stocurile faptice cu cele scriptice
(soldurile conturilor analitice din contabilitate): dacă stocul faptic este mai mare decât stocul
scriptic, rezultă un plus de inventar, iar dacă stocul faptic constatat la inventar este mai mic
decât soldul scriptic din contabilitate, rezultă un minus de inventar (o lipsă de inventar).
Diferentele de inventar se regularizează în funcţie de natura structurilor la care s-au
constatat (imobilizari, stocuri, creanţe, datorii etc.), de sensul lor (plusuri sau minusuri) şi de
cauzele care le-au determinat. De aceea comisia de inventariere supune aceste diferente de
inventar unei analize minuţioase, propunând conducerii întreprinderii soluţii de regularizare (de
"valorificare") a rezultatelor inventarierii.9
În cazul diferenţelor de inventar la stocuri, de exemplu, se pot adopta compensări între
minusuri şi plusuri la sortimente asemanatoare, care prezinta riscul unor confuzii în
manipularea lor, pot fi acordate perisabilităţi, sau pot fi înregistrate plusuri sau minusuri
(imputabile şi neimputabile).
Obligaţia înregistrarii minusurilor sau plusurilor impune conducerii unităţii obligaţia de a
întreprinde măsuri pentru stabilirea adevaratelor cauze care au dus la ivirea acestora. Plusurile
sau minusurile pot fi datorate fie unor cauze obiective, fie unor fapte ilicite, ambele împrejurari
conducând la provocarea unor pagube în gestiune.
8
Ordinul Ministerului Finantelor Publice 1752/17.11.2005

9
Matiş Dumitru ş.c., Bazele contabilităţii – aspecte teoretice şi practice, Editura Alma Mater,
Cluj-Napoca, 2005
23
Dacă pentru lipsuri în gestiune se face vinovat gestionarul, atunci minusul de inventar
se impută acestuia la valoarea de înlocuire. Prin valoare de înlocuire se întelege costul de achizitie
al bunului respectiv la data constatării pagubei, care va cuprinde preţul de cumpărare practicat
pe piaţă, la care se adaugă taxele nerecuperabile, TVA, cheltuieli de transport-aprovizionare şi alte
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a
bunului respectiv.
În cazul bunurilor constatate lipsa ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de
pe piaţă, valoarea de imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul
respectiv.
Prin înregistrarea diferenţelor de inventar, situaţia din contabilitate este pusă în acord cu
situaţia reala constatată la inventariere, apropiindu-se de imaginea fidela asupra patrimoniului.
Diferenţele valorice ale stocurilor faptice rezultă prin compararea valorii de origine
(valorii de intrare) cu care s-au înregistrat structurile patrimoniale la intrarea lor în patrimoniu
potrivit principiului costurilor istorice (nominalismul monetar), cu valoarea actuala (valoarea de
inventar), care s-a constatat la inventarierea structurilor patrimoniale corespunzătoare.
In contabilitatea curentă elementele inventariate îşi menţin valoarea de intrare în
patrimoniu. Cu ocazia închiderii exerciţiului se compară valoarea de intrare sau contabilă (Vc) cu
valoarea de utilitate (Vu) stabilită pe baza inventarului, putându-se constata una din urmatoarele
situaţii:
a) pentru elementele de activ
- Dacă Vu >Vc nu se fac înregistrări în contabilitate (în virtutea principiului prudenţei),
elementele îşi menţin valoarea de intrare sau contabilă.
- Dacă Vc>Vu diferenţa constatată în minus se înregistreaza în contabilitate pe seama
cheltuielilor cu provizioanele sau amortizările, dupa caz, funcţie de natura deprecierii,
valoarea activelor menţinându-se la valoarea de intrare.
b) pentru elementele de pasiv
- Dacă Vc>Vu nu se înregistreaza în contabilitate (în virtutea principiului prudenţei),
elementele îsi menţin valoarea de intrare sau contabilă.
- Dacă Vu>Vc diferenţa constatata în plus se înregistreaza în contabilitate prin
constituirea unui provizion, valoarea pasivelor menţinându-se la valoarea de intrare.
Dacă rezult o depreciere a stocurilor considerata reversibilă, potrivit principiului
prudenţei, se constituie provizioane pentru depreciere prin creşterea cheltuielilor de exploatare
(reducerea profitului). În acest fel, pierderea probabila din folosirea acestor stocuri este suportată
din profitul anului în curs, evitându-se transferarea ei asupra rezultatelor exerciţiilor viitoare.
În cazul mijloacelor fixe, corectarea valorii lor contabile şi aducerea lor la nivelul valorii
de inventar înscrisă în listele de inventariere, se efectueaza fie cu ajutorul contului 6583 "Cheltuieli

24
privind activele cedate şi alte operaţii de capital" în cazul în care se constată o depreciere
ireversibila (definitiva, caz tipic pentru mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru a fi casate), fie cu
ajutorul contului 6588 "Alte cheltuieli de exploatare" în cazul în care se constată o depreciere
relativă (reversibilă) ca urmare a unor cauze cum sunt:
- apariţia unei uzuri morale de care nu s-a ţinut seama cu ocazia amortizării;
- supraevaluarea mijloacelor fixe prin aplicarea unor coeficienţi neadecvaţi
cu ocazia reevaluării lor;
- lipsa de utilitate a acestora pentru unitate în momentul inventarierii;
- alte cauze care determină o evaluare actuală mai scăzută a mijloacelor fixe decât
valoarea cu care acestea figureaza în contabilitate.
Pe baza documentaţiei întocmite de comisia de inventariere, datele contabile se pun de
acord cu situaţia reală, operaţie ce presupune regularizarea plusurilor şi minusurilor de aşa
maniera încât să redea o imagine cât mai fidelă a patrimoniului.
Dupa terminarea operatiunii de inventariere se procedează la stabilirea rezultatelor
preliminare, în funcţie de felul gestiunilor:
- la gestiunile care ţin evidenţa cantitativ-valoric se compara stocurile faptice înscrise
în listele de inventariere cu soldurile scriptice din fişele de magazie; dacă gestionarul
nu are obiecţiuni asupra eventualelor diferenţe se consemnează această situaţie, iar
gestiunea îsi reia activitatea;
- la gestiunile la care evidenţa se ţine global-valoric se compara soldul faptic, cu soldul
scriptic din contabilitate iar diferenţele se înscriu la sfârşitul recapitulaţiei inventarului
şi se semnează de comisie şi gestionar; gestiunea îşi poate relua activitatea; dacă însă
rezultă diferenţe mari, gestiunea rămâne închisă până la stabilirea rezultatului
definitiv al inventarierii;
- la gestiunile de mijloace fixe, obiecte de inventar etc, deschiderea unităţii se face
imediat dupa inventarierea faptică.
Se confrunta stocul faptic stabilit în listele de inventariere cu stocul scriptic din balanţa
de verificare întocmită înainte de inventariere. Dacă exista diferenţe între cele două stocuri,
acestea se preiau într-o listă de inventariere separată care are coloane pentru determinarea
diferenţelor în plus sau în minus, atât cantitativ cât şi valoric. Tot în acest document se
determină valorile de inventar, date de preţurile pieţei, care se compară cu valorile contabile ale
patrimoniului şi în final se determină plus valorile sau minus valorile de inventar.10

10
Mihai Teaciuc, Leonora Caciuc, Dorel Mateş: Ghid practic privind inventarierea, soluţionarea
şi regularizarea contabilă a diferenţelor Editura Euroart 2002

25
Urmează controlul documentelor, în totalitate sau prin sondaj, sub aspectul legalitaţii şi
realităţii operaţiilor, precum şi al concordanţei datelor consemnate în documente cu cele din
evidenţa contabilă.
Prin controlul legalitaţii operaţiilor se înţelege verificarea respectării dispoziţiilor legale
privind mişcarea valorilor materiale şi băneşti şi a modului de întocmire a documentelor.
Prin controlul realităţii operaţiilor se înţelege verificarea existenţei în fapt a operaţiilor
consemnate în documente şi a înregistrării efective a conţinutului documentelor în evidenţe.
Este necesar ca revizorii de gestiune să cunoască diferitele modalitaţi (sisteme) de
verificare a realităţii operaţiilor sau valabilităţii documentelor.
Se pot aplica, de exemplu, sistemele de verificare reciprocă şi de verificare încrucişată.
Prin verificare reciprocă se înţelege confruntarea datelor din exemplarele aceluiaşi document
(unicate, duplicate, triplicate etc.) care se găsesc la diferite compartimente. Prin verificare
încrucişată se înţelege confruntarea datelor din documentele gestiunii verificate cu cele din
documentele întocmite de terţi, referitoare la aceleaşi operatiuni.
După confirmarea de către compartimentul contabilitate a soldurilor scriptice, rezultatele
inventarierii se consemnează într-un proces verbal care trebuie să cuprindă următoarele
elemente: data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi
data actului de numire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii şi
terminarii operaţiunilor de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile
comisiei cu privire la cauzele lipsurilor, plusurilor, pierderilor şi a persoanelor vinovate, volumul
stocurilor depreciate, fără mişcare sau cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată,
precum şi propunerile de măsuri în vederea reintegrarii lor în circuitul economic, propuneri de
scoatere din uz a obiectelor de inventar, declasarea sau casarea unor stocuri, constatări privind
păstrarea, depozitarea, conservarea şi asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune, alte aspecte
legate de activitatea gestiunii inventariate.
În cazul elementelor patrimoniale pentru care s-au constatat deprecieri şi au fost
întocmite liste de inventariere separat, comisia de inventariere face propuneri privind:
constituirea de provizioane pentru deprecieri; înregistrarea de amortizari suplimentare; cauzele
care au determinat aceste aprecieri.
Aceste propuneri se prezintă conducătorului unităţii în termen de 3 zile de la încheierea
operaţiunilor de inventariere. În urma avizului directorului economic sau a contabilului şef şi a
şefului compartimentului juridic, conducătorul unităţii va decide în termen de 5 zile asupra
soluţionarii propunerilor făcute.
Procesul verbal, împreună cu toate documentele întocmite semnate de comisie şi de
gestionar se prezintă conducerii societăţii pentru a analiza şi decide cu privire la luarea măsurilor ce
se impun.

26
Rezultatele inventarierii generale a patrimoniului (anuale) se înscriu într-un registru
obligatoriu, "Registrul inventar". În acest registru se înscriu toate elementele patrimoniale de activ si
de pasiv grupate după natura lor, la fel ca în bilanţul contabil.
Datele din listele de inventariere (analitice) şi din Registrul inventar (sintetice) formeaza împreuna
inventarierea patrimoniului, pe care se fundamentează elaborarea Bilanţului.

1.6.1. Minusuri în gestiune şi modul de soluţionare a acestora


Atunci când se constată lipsuri soluţionarea acestora se face diferit în funcţie de natura
acestora şi anume:
a) lipsuri în limita normelor legale;
b) lipsuri peste normele legale, neimputabile;
c) lipsuri provocate de calamităţi naturale;
d) lipsuri peste normele legale, imputabile;
e) lipsuri în curs de soluţionare.

Înainte de încadrarea lipsurilor în una din aceste categorii, actele normative în vigoare
(Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr.82/1991, Normele Ministerului Finanţelor
privind inventarierea patrimoniului) permit compensarea minusurilor cu plusurile constatate la
inventariere.
Compensarea este o operaţiune de regularizare, cel puţin parţial, a minusurilor cu
plusurile constatate la inventariere, operaţie care are loc atunci când lipsurile în gestiune nu sunt
considerate infracţiuni.11
Condiţiile legale de efectuare a operaţiunilor de compensare sunt:
- plusurile şi minusurile trebuie să fie constatate numai la sorturile aceluiaşi produs la
care este riscul de confuzie datorită asemănarii aspectului exterior: culoare, model,
dimensiuni, ambalaj etc.;
- plusurile şi minusurile să se fi produs în gestiunea aceleiaşi persoane;
- plusurile şi minusurile să se fi produs în aceeaşi perioada de gestiune, întelegând prin
aceasta perioada dintre doua inventarieri succesive.
Nu se vor admite compensări când există dovezi ca lipsurile provin din sustrageri sau
degradari ale bunurilor respective datorită vinovaţiei gestionarilor.
Regulile de efectuare a operaţiunii de compensare cantitativă a minusurilor cu plusurile
de inventar sunt:

11
Mihai Teaciuc, Leonora Caciuc, Dorel Mateş: Ghid practic privind inventarierea, soluţionarea
şi regularizarea contabilă a diferenţelor Editura Euroart 2002

27
 Operaţia de compensare nu este obligatorie, ea poate fi însă aprobată anual de conducerea
unităţii când nu intervine elementul infracţional.
In acest scop, în prealabil şi cu caracter de uz intern, conducatorii unităţilor economice sunt
obligaţi să întocmeasca liste cu sorturi de produse, mărfuri, ambalaje şi materiale care întrunesc
condiţiile compensării datorită riscului de confuzie şi să le propună aprobării Consiliului de
administraţie.
 Operaţia de compensare se realizeaza cantitativ deoarece în procesul de manipulare,
depozitare sau însilozare a valorilor materiale confuzia a avut loc între sorturi şi nu între
preţuri de înregistrare.
Datorita existenţiei preţurilor unitare de evaluare are loc şi o compensare valorică fără însă
a se diminua valoric patrimoniul unităţii economice.
 Compensarea cantitativa se realizeaza numai pentru cantităţi egale între plusuri şi
minusuri.
În situaţia în care cantităţile sorturilor supuse compensării la care s-au constatat plusuri
sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare şi la care s-au constatat lipsuri, se
va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus.
 Eliminarea prin compensare are loc (fie de la plusuri, fie de la minusuri) începând cu
sorturile ale căror preţuri unitare sunt cele mai mici, eliminarea continuându-se în ordine
crescătoare a acestora pâna la stabilirea egalitaţii.
 Operaţia de compensare propriu-zisa se începe cu sorturile, atât de la minusuri cât şi de la
plusuri, care au preţurile unitare cele mai mari, continuându-se în ordine descrescătoare a
preţurilor.
 Preţurile utilizate în compensare sort cu sort sunt cele ale minusurilor sau plusurilor,
întotdeauna fiind luat în calcul preţul cel mai mic.
 În urma operaţiei de compensare rezultă diferenţe valorice de natura plusurilor precum şi
diferenţe valorice de natura minusurilor.
Diferenţele se determina înmulţind cantitatea compensată cu diferenţa dintre preţul
plusurilor şi preţul minusurilor. Natura diferenţei valorice este data de produsul cu preţul cel mai
mare.
 Dupa efectuarea operaţiei de compensare, pentru a avea certitudinea corectitudinii
calculelor, trebuie verificate următoarele corelaţii valorice:

(1) P.v.t. = P.v.e. + P.v.c. + P.v.r.


(2) M.v.t. = M.v.e. + M.v.c. + M.v.r
unde:
P.v.t. (M.v.t.) = plusul (minusul) valoric total
28
P.v.e. (M.v.e.) = plusul (minusul) valoric eliminat prin compensare
P.v.c. (M.v.c.) = plusul (minusul) valoric compensat
P.v.r. ( M.v.r.) = plusul (minusul) valoric rezultat din compensare

Nu se admite compensarea în cazul în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la


inventariere provin din sustragerea sau degradarea bunurilor respective datorită vinovaţiei
persoanelor care răspund de gestiunea acestor bunuri.

a) Lipsurile în limita normelor legale, considerate normale (perisabilităţile)


Perisabilităţile sau pierderile normale se produc la unele produse, materiale sau mărfuri atât
în procesul de aprovizionare, depozitare cât şi în procesul de desfacere, ca urmare a evaporării,
uscării, scurgerii, pulverizării, fărâmiţarii, spargerii sau alte cauze asemănătoare. Mărimea
perisabilităţilor poate fi atât reglementată prin norme legale cât şi stabilită la constatare de către
persoanele ce au în răspundere gestionarea unităţilor economice.12
Organele fiscale se ghideaza în prezent dupa prevederile unor acte normative în vigoare, OMFP
1752/17.11.2005, prin care s-au aprobat normele maxime admise pentru calculul perisabilităţilor
din activitatea de aprovizionare tehnico-materială şi comercială, acceptând trecerea pe cheltuieli
a acestor pierderi cu condiţia să nu depaseaşca nivelul maxim prevazut şi pierderea să se fi
produs în mod efectiv. De asemenea, lipsurile constatate se pot încadra în perisabilităţi dacă
provin din aceeaşi perioada de gestiune, determinată de două inventare sau două controale de
gestiune.
Administratorii sau alte persoane cu drept de decizie în administrarea bunurilor pot
aproba perisabilităţi mai mari decât cele prevazute în actele normative ţinând cont de situaţia
reala şi specificul fiecărui caz de lipsa în gestiune.
Normele de perisabilitate sunt adaptate prin hotărâri interne în cadrul ministerelor,
regiilor autonome, ţinând cont de specificul fiecarei ramuri de activitate.
Cuantumul perisabilitaţilor se stabileşte şi se calculează procentual la volumul cantitativ
sau valoric a bunurilor intrate sau iesite.
Perisabilităţile (pierderile considerate normale) apărute în timpul transportului se acordă
pentru fiecare transport de bunuri pe baza unui proces verbal de constatare, întocmit cu ocazia
recepţionarii bunurilor respective.

12
Mihai Teaciuc, Leonora Caciuc, Dorel Mateş: Ghid practic privind inventarierea, soluţionarea
şi regularizarea contabilă a diferenţelor Editura Euroart 2002

29
Pierderile naturale ce se produc în timpul depozitării şi livrării sunt stabilite în mod
diferenţiat şi pe fiecare sezon, cum este cazul produselor alimentare, fructelor, legumelor,
cerealelor etc.
Pentru produsele electrice, din sticla, porţelan, faianţa etc., acordarea perisabilităţilor se
face pe baza pierderilor reale constatate prin prezentarea probelor de spargere, fărâmiţare sau a
unor parţi componente, consemnate într-un proces verbal de constatare sau listă de inventariere.
În cazul schimbării din funcţie a gestionarului, din drepturile de perisabilităţi cuvenite
gestionarului predator, se scad 50%, aferente bunurilor aflate în stoc, restul se acorda
gestionarului primitor. În felul acesta pierderile materiale se împart în mod just între gestionarul
predator, în timpul căruia au intrat bunurile respective, şi cel primitor, care urmează să le
gestioneze până la ieşirea din gestiune.
În scopul reducerii perisabilităţilor, conducerea unităţii este obligată:
- să ia măsuri pentru respectarea stricta a normelor tehnice de manipulare, ambalare şi
depozitare a produselor, ţinând seama de caracteristicile fiecarui produs;
- să acorde o grija permanenta distribuirii sau prelucrării în cel mai scurt timp a
produselor cu termene limită de depozitare sau prelucrare;
- să prevadă în contractul de livrare clauze şi răspunderi precise cu privire la obligaţiile
beneficiarilor de a ridica produsele în anumite termene;
- să ia măsuri pentru livrarea produselor în ordinea intrării în depozit.
b)Lipsurile peste normele legale, neimputabile
Aceste lipsuri trebuie tratate atât din punct de vedere al celor cu drept de decizie în
gestionare cât şi din punct de vedere fiscal. Întrucât aceste lipsuri se contabilizeaza la cheltuieli,
afectând rezultatul financiar, organele fiscale recunosc numai acele scăzăminte ce se încadrează
în normele legale aprobate.13
Pentru valorile materiale la care sunt acceptate scăzăminte, acestea se calculeaza numai în
situaţia în care, după compensarea minusurilor cu plusurile stabilite la inventariere, cantităţile
lipsă sunt mai mari decât cantităţile constatate în plus.
În această situaţie cotele de scăzăminte se aplică în primul rând la valorile materiale la care s-
au constatat lipsurile. Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe
cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte valori materi.ale
admise în compensare la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.
Normele de scăzăminte nu se aplică anticipat ci numai după constatarea existenţei efective a
lipsurilor şi numai la limita acestora. De asemenea, normele de scăzăminte nu se aplica automat,

13
Mihai Teaciuc, Leonora Caciuc, Dorel Mateş: Ghid practic privind inventarierea, soluţionarea
şi regularizarea contabilă a diferenţelor Editura Euroart 2002

30
aceste norme fiind considerate maxime. Scăzămintele se aplică atunci când apar lipsuri la
inventariere generate de acţiunea factorilor fizici şi chimici, urmare a manipulării, depozitării sau
însilozării, când lipsurile nu sunt determinate din culpa gestionarului şi deci nu i se pot imputa.
În gestiunile în care lipsurile ce se constată la inventariere nu sunt din vina gestionarului sau
a altei persoane şi depăşesc limita normelor legale de scăzăminte, aceste lipsuri se trec pe seama
cheltuielilor sub forma scăzămintelor peste normele legale, fiind nedeductibile din punct de
vedere fiscal.
c)Lipsuri în gestiune provocate de calamitatăţi naturale
În categoria calamităţilor naturale se includ pierderi provocate de factori naturali cum
sunt inundaţii, furtuni sau incendii provocate de fulgere.
Bunurile aparţinând unităţii economice pot fi asigurate sau nu.
În caz de pierderi de bunuri asigurate, obligaţia de a stabili pierderea revine
asiguratorului. Pe baza procesului-verbal încheiat cu ocazia stabilirii pierderii, în contabilitatea
unităţii economice, bunurile vor fi scoase din evidenţă la valoarea lor contabila.
Pentru a fi încadrate în categoria lipsurilor în gestiune datorate calamităţilor naturale sau
din cauze de forţă majoră stocurile trebuie consemnate în anumite documente de către o comisie
formată din membrii desemnaţi de organele de conducere a unităţii patrimoniale, fie de
asigurator (când bunurile sunt asigurate). În asemenea situaţii se determina cu exactitate: care
sunt bunurile distruse şi nu se mai pot valorifica, care se mai pot valorifica în starea în care se
găsesc sau care pot fi trimise spre prelucrare.
Indiferent dacă activele sunt asigurate sau nu, scăderea din gestiune se contabilizeaza la
cheltuieli folosind contul 6583 "Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital" prin
creditarea conturilor 301 "Materii prime", 302 "Materiale consumabile", 303 "Materiale de
natura obiectelor de inventar", 341 "Semifabricate", 345 "Produse finite", 361 "Animale si
păsări", 371 "Mărfuri", 381 "Ambalaje".
Producţia în curs calamitată (de exemplu în agricultură) se scade din evidenta la nivelul
costurilor prestabilite iar acolo unde se poate stabili costul efectiv, scaderea se face la acest cost.

711 "Variatia stocurilor" = 331 "Producţia în curs de executie"


În situatia în care bunurile sau producţia în curs a fost asigurată, primirea
5121 "Conturi la bănci în lei" = 7581 "Venituri din despăgubiri
amenzi si penalităţi”

despăgubirii se evidenţiaza astfel:

d) Lipsuri imputabile la stocuri şi producţia în curs

31
Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de scăzăminte,
reprezentând prejudicii pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate în conformitate
cu dispoziţiile legale.14
Imputarea se reflectă în urmatoarele înregistrari contabile:
 persoana vinovată este salariatul unităţii
 persoana vinovată este din afara unităţii
e)Lipsuri în curs de soluţionare
Lipsurile constatate la inventariere care din motive justificate nu pot fi încadrate în nici
una din categoriile amintite (imputabile sau neimputabile) se înregistreaza prin debitarea contului
473 "Decontări din operaţii în curs de clarificare" şi creditarea conturilor: 301 "Materii prime",
302 "Materiale consumabile", 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar", 341
"Semifabricate", 345 "Produse finite", 361 "Animale şi păsări", 371 "Măprfuri", 381
"Ambalaje".
Comisia de inventariere, respectiv administratorul, este obligat a stabili termene precise
de soluţionare, juridica a acestor diferenţe, astfel încât să nu se prescrie termenul de recuperare a
pagubei (60 de zile, dar să nu depăşească sfârşitul exerciţiului).

1.6.2 Plusuri în gestiune şi modul de soluţionare a acestora.


Plusurile de stocuri la materii prime, materiale consumabile, produse finite,
semifabricate, produse reziduale, mărfuri şi ambalaje, se pot datora următoarelor cauze:
eliberarea unor cantităţi mai mici decât cele înscrise pe documentele de ieşire; aparatele de
măsură nu corespund cu cele cu care au fost măsurate bunurile la intrare; intrarea în magazie a
unor produse din producţie proprie fără întocmirea actelor necesare.
În unităţile comerciale cu amănuntul unde evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu
amănuntul şi unde gestiunile se organizează global-valoric, plusurile pot proveni din vânzarea de
mărfuri la un preţ mai mare decât cel cu care a fost încărcată gestiunea sau din vânzarea unor
materiale de ambalat la preţul mărfii.
Pentru conducatorii compartimentelor de contabilitate atât lipsurile cât şi plusurile de
valori mari trebuie să constituie un semnal de alarma întrucât ambele situaţii denotă fie o
organizare necorespunzătoare a contabilităţii şi evidenţei operative, fie neglijenţa sau
premeditare din partea salariaţilor.
Regularizarea plusurilor la materii prime, materiale consumabile, se face astfel:

14
Mihai Teaciuc, Leonora Caciuc, Dorel Mateş: Ghid practic privind inventarierea, soluţionarea
şi regularizarea contabilă a diferenţelor Editura Euroart 2002

32
301 "Materii prime" = 601 "Cheltuieli privind Valoare de
materiile prime" înregistrare

302 "Materiale = 602 "Cheltuieli cu Valoare de


consumabile" materiale consumabile " înregistrare

Plusurile de obiecte de inventar noi, provenite din productie proprie:

303 "Materiale de natura = 711 "Variaţia stocurilor" Cost efectiv


obiectelor de inventar"

Plusurile la produse finite, semifabricate, produse reziduale, animale şi păsări din productie
proprie neînregistrate la timp:

345 "Produse finite" = 711 "Variaţia stocurilor" Cost efectiv


341 "Semifabricate"
346 "Produse reziduale"
361 "Animale şi păsări"

Plusurile de mărfuri când evidenţa se tine la preţ de vânzare cu amănuntul inclusiv T.V.A.
se înregistrază astfel:

371 "Mărfuri" = %
607 "Cheltuieli privind mărfurile" Cost de
achiziţie
378 "Diferenţe de preţ la mărfuri" adaosul
4428 "T.V.A. neexigibilă" T.V.A.

Plusurile de ambalaje se regularizeaza prin înregistrarea:

381 "Ambalaje" = 608 "Cheltuieli privind Valoare de


ambalajele" înregistrare

La mărfurile care se cântăresc şi sunt ambalate în hârtie, cartoane, pungi (ca de exemplu:
produse de carne, brânzeturi, zahăr, biscuiţi, cafea, fructe etc.), materialele de ambalat se
înregistrează la intrare la valoarea de achiziţie, dar se vând la preţul mărfurilor. În toate cazurile
preţul mărfurilor este mai mare decât cel al materialelor de ambalat.

33
Vânzarea materialelor de ambalat la preţul mărfurilor duce la un sold creditor al contului
de mărfuri. Pentru a se regla această diferentă, la inventarierea mărfurilor se determina, pe de o
parte, greutatea mărfurilor care se cântaresc şi sau vândut, preţul mediu de vânzare al acestora,
iar pe de altă parte, greutatea materialelor de ambalat vândute şi costul mediu de achizitie al
acestora.

CAPITOLUL 2
STUDIU DE CAZ PRIVIND INVENTARIEREA
34
PATRIMONIULUI LA S.C MARIA S.R.L

2.1. Prezentarea firmei S.C. "MARIA" S.R.L.

a) Forma juridica, sediul societăţii, şi durata de funcţionare


SC "MARIA" SRL a fost autorizată să funcţioneze de către Judecătoria Alba Iulia prin
sentinţa civilă nr.165 din data de 01 mai 1998 şi înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului
al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Alba Iulia, în Registrul pentru înregistrarea
comercianţilor persoana juridică sub nr. J02/622/01.05.1998. Este înregistrată fiscal la Direcţia
Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat cu nr. R 1702054, operaţiunile
bancare derulându-se prin Banca Comerciala Româna - Sucursala Alba Iulia cont nr.2511.1-
1094.1/ROL.
Forma juridica a societăţii este "societate cu răspundere limitată", fiind o persoana
juridică română ce îşi desfaşoara activitatea în conformitate cu propriul statut şi legislaţia româna
(Legea 31/1991 privind societăţile comerciale republicata, Codul comercial s.a.), cu sediul în
Alba Iulia, str.Gheorghe Magheru nr.50.
Durata de funcţionare a societăţii este nelimitată, începând de la data înmatricularii la
Oficiul Registrului Comertului.

b) Obiectul de activitate
Societatea are ca obiect de activitate :
- Producţia de emitatoare radio-tv, echipamente şi aparate telefon, telegraf;
- Producţia de receptoare radio-tv, echipamente, aparate de înregistrare şi reproducere
audio şi video;
- Producţia de aparatură şi instrumente de măsură, verificare şi control;
- Import - export aparatură electronică;
- Activitaţi de radiocomunicaţii.

Capitalul social
La înfiinţarea societăţii, capitalul social a fost în suma de 3.000 lei. În urma majorarilor
de pe parcursul desfăşurării activităţii, capitalul social a ajuns la 25.000 lei şi este divizat în
250(douasutecincizeci) de parţi sociale a câte 100 lei fiecare parte.
Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerţului şi în Registrul de
asociaţi ai societăţii.

35
Capitalul social poate fi majorat prin includerea unor părţi din beneficiu sau din rezerva
extraordinara precum şi prin emiterea de noi părţi sociale.
Reducerea capitalului social se poate face oricând cu respectarea prevederilor art. 202 –
203 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
Patrimoniul societăţii nu poate fi grevat de datorii sau alte obligaţii personale ale
asociaţilor. Un creditor al unui asociat poate formula pretenţii numai asupra părţii din beneficiul
societăţii care i s-a repartizat sau a cotei părţi cuvenite acestuia la lichidarea societăţii efectuata
conform actului constitutiv.

Conducerea societăţii
Societatea este condusă de Adunarea Generală a Asociaţilor (AGA). Atribuţiile AGA sunt
următoarele:
- aprobă structura organizatorică a societăţii, numărul de posturi precum şi normativul
de constituire a compartimentelor funcţionale;
- examinează, aprobă sau modifică bilanţul şi contul de profit şi pierderi stabilind
repartizarea beneficiului net;
- numeşte administratori, le stabileşte salariul, îi descarca de activitate sau îi revoca din
funcţie;
- aprobă şi modifică programul de activitate şi bugetul societăţii, hotărăşte la angajarea
împrumuturilor bancare şi la constituirea de garanţii;
- hotărăşte cu privire la comasarea, dizolvarea sau lichidarea societăţii;
- hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea de sucursale, agenţii şi filiale;
- hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, fără a putea reduce
capitalul social la mai puţin de minimul legal, la modificarea numărului părţilor
sociale sau a valorii lor nominale, precum şi la cesiunea de părţi sociale şi asocierea
cu o alta persoană;
- aprobă executarea de reparaţii capitale şi investiţii noi;
- hotărăşte la încadrarea şi stabilirea salariului pe bază de negociere a personalului de
execuţie sau a încetării raportului de muncă cu acesta, precum şi cu privire la
acţionarea în justiţie a personalului sau a altor persoane care au produs pagube
societăţii;
- alte probleme privind societatea.
Conducerea operativă este asigurată de directorul general, având în subordine directorul
tehnic şi contabilul şef.
Directorul general îndeplineşte atribuţiile de administrare a societăţii şi reprezintă
societatea în relaţiile cu terţii asigurând bunul mers prin angajarea şi concedierea personalului, a
stabilirii răspunderii acestuia, aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi, cumpararea şi vânzarea de
36
bunuri, încheierea de contracte sau rezilierea lor şi rezolva orice alte probleme referitoare la
gestiunea societăţii.
Activitatea principala a societăţii este condusă de directorul general iar activitatea
financiar contabilă este coordonată de directorul economic care are în subordine contabilul şef şi
compartimentul financiar-contabil.

Personalul societăţii
Este angajat având în vedere schema de organizare, în baza hotărârii AGA, prin
încheierea de contracte de muncă, prin negocierea salariului şi cu respectarea minimului de
salarizare prevazut de lege, contractele individuale de muncă înregistrându-se la ITM Alba Iulia.
Drepturile şi obligaţiile personalului societăţii sunt stabilite prin Regulamentul intern în
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Structura personalului este următoarea:
- 1 director general: Lupu Maria
- 1 director tehnic: Tica Maria
- 1 director economic: Lupu Mariana
- 1 contabil şef: Tica Claudia
- 3 persoane serviciu financiar-contabil
- 1 economist: Marius Călin
- 1 contabil cu studii medii: Pop Carmen
- 1 revizor de gestiune: Rusu Carmen
- 2 gestionari
- magazia de materii prime: Popa Maria
- magazia de produse finite: Lungu Ana
- 2 ingineri electronişti şi 7 electronişti cu studii medii
- 1 secretară : Pap Camelia
- 1 şofer: Pop Paul
Compartimentul financiar contabil
În cadrul compartimentului financiar contabil se întocmeşte bilanţul şi contul de profit şi
pierdere, se calculează profitul contabil, profitul impozabil şi impozitul pe profit, precum şi
obligaţiile de plată ale societăţii către bugetul de stat şi fonduri speciale.

Întocmirea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere

37
Societatea întocmeşte anual, pe baza ultimei balanţe de verificare sintetica, bilanţul şi
contul de profit şi pierdere, cu respectarea normelor metodologice şi a precizărilor elaborate de
Ministerul Finanţelor cu ocazia închiderii exerciţiului financiar.
Calculul şi valoarea profitului
Profitul societăţii se stabileşte prin bilanţul aprobat de AGA.
Profitul impozabil se stabileşte ca diferenţă între suma totală a veniturilor încasate şi de
încasat şi suma totală a cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestor venituri.
Pentru determinarea valorii profitului impozabil se parcurg urmatoarele etape:
 determinarea profitului contabil ca diferenţa între totalitatea veniturilor şi totalitatea
cheltuielilor:
Pcontabil = Vtotale – Ctotale
Vtotale = Vexploatare + Vfinanciare + Vextraordinare
Ctotale = Cexploatare + Cfinanciare + Cextraordinare
 determinarea cheltuielilor deductibile, care sunt:
- dividendele primite de la altă persoana juridică română
- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita a
20% din capitalul propriu
- veniturile din provizioanele pentru care nu s-au admis deduceri;
- pierderi din anii precedenţi;
- alte sume deductibile în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.
 determinarea cheltuielilor nedeductibile (reintegrările), cum ar fi:
- impozitul pe profitul din orice sursă, româna sau străină;
- amenzi, majorări de întârziere, majorări şi penalităţi plătite sau datorate
autorităţilor române sau străine, confiscari de bunuri sau de valori;
- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor şi a rezervelor,
peste limitele prevăzute de lege;
- cheltuieli de protocol care depăşesc limitele prevazute de lege;
- cheltuieli de sponsorizare ce depăşesc limita legală;
- pierderile din surse externe, calculate pe fiecare sursa de venit;
- alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.
Profit impozabil = Pcontabil – Deduceri + Reintegrări
Din rezultatul impozabil astfel determinat se scade impozitul pe profit (25%) rezultând
profitul net cuvenit asociaţilor, care se repartizează între aceştia proportional cu aportul fiecaruia
la capitalul social sau pentru alte nevoi ale societăţii. În cazul înregistrării de pierderi parţile se
obligă să analizeze cauzele şi să ia masuri de recuperare
Modificarea formei juridice, dizolvarea şi lichidarea
38
Societatea va putea fi transformată în alta formă de societate prin decizia
AGA şi după oţtinerea aprobărilor legale. Noua societate va îndeplini formalităţile de înregistrare
şi publicitate prevăzute de lege. Aceasta se va putea constitui cu un capital social cel puţin egal
cu al societăţii vechi, cu participarea aceloraşi asociaţi sau prin atragerea de noi asociaţi.
Următoarele situaţii duc la dizolvarea societăţii:
- imposibilitatea realizării obiectului societăţii;
- hotarârea adunării generale a asociaţilor;
- reducerea capitalului social sub minimul prevăzut de lege;
- falimentul.
În caz de dizolvare, societatea va fi lichidată. Lichidarea se face de unul sau mai mulţi
lichidatori numiţi de adunarea generală. Din momentul intrării în funcţiune al lichidatorilor,
mandatul administratorilor încetează. Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze
bunurile şi scriptele societăţii şi să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării în ordine
cronologică. Bilanţul de lichidare şi propunerile de distribuire a mijloacelor rezultate din
lichidare vor fi supuse spre aprobare adunarii generale a asociaţilor.
Litigiile societăţii cu persoane fizice sau juridice române sunt de competenţa instanţelor
judecătoreşti din România.
Litigiile născute din raporturile contractuale dintre societate şi persoanele juridice române
pot fi soluţionate şi prin arbitraj. În acest caz administratorii se vor adresa Curţii de arbitraj de pe
lânga Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a României.
Litigiile dintre personalul angajat şi societate se rezolvă în conformitate cu legislaţia
muncii din România.

39
Inventarierea patrimoniului SC MARIA SRL

SC MARIA SRL
Alba Iulia, str. Gheorghe Magheru nr.50

Dispoziţie de inventariere
N r.2/01.12.2007

În vederea inventarierii generale a patrimoniului firmei SC MARIA SRL din data de


01 decembrie 2007 se instituie comisia de inventariere formată din:
- Tica Maria - preşedintele comisiei de inventariere
- Rusu Carmen- membru al comisiei de inventariere
- Lupu Ana - secretara a comisiei de inventariere
Inventarierea incepe la 15 decembrie 2007 şi se va termina la data de 31.12.2007.
Verificarea gestiunilor şi încheierea procesului verbal de inventariere se va efectua de
Rusu Carmen-revizor de gestiune, păna la data de 31 .12.2007.

Director Economic, Director general,


Ec.Lupu Mariana Ing. Lupu Maria

40
Comisia de inventariere solicită declaraţii de la gestionari:

a. Declaraţia gestionarului Popa Maria

SC MARIA SRL
Alba Iulia, Str.Gheorghe Magheru nr.50

DECLARAŢIE DE INVENTAR nr.l/2007


Subsemnatul Popa Maria gestionar al magaziei de materii prime şi materiale consumabile,
numit prin decizia nr. 01/01.07.1998 declar:
1. Toate valorile materiale şi bănesti aflate în gestiunea subsemnatului se găsesc în
încăperile (locurile): Magazia nr.1 din str.Ghe. Magheru nr.50.
2. Posed (nu posed) valori materiale şi băneşti aparţinând terţilor:
………………………………………………………………...
3. Am (nu am) cunoştinţa de existenţa unor plusuri în valoare (cantitate) de:
……………………………………………………………………..
4. Am (nu am) eliberat valori materiale şi băneşti cu documente legale,
Beneficiar…………………………………………………………….Beneficiar,
……………………………………………………………Beneficiar,
……………………………………………………………
5. Am (nu am) valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate, pentru
care s-au întocmit documentele aferente în cantitate de:
……………………………………………………………………...
6. Am (nu am) documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa
operativă sau nu au fost predate la contabilitate

(verso)
41
Detin (nu detin) numerar din vânzarea mărfurilor aflate în gestiune, de lei:
……………………………………………………………….…
Ultimele documente de intrare sunt:
Notă de recepţie şi constatare de diferenţe nr 162/14.12.2008
Notă de recepţie şi constatare de diferenţe nr 163/15.12.2008
Ultimele documente de ieşire sunt:
Bon de consum nr.76/12.12.2008
Bon de consum nr.77/14.12.2008
Ultimul raport de gestiune a fost încheiat la data pentru
perioada………………………………………………………………..
Dacă mai aveţi ceva de adăugat:
……………………………………………………………………………………
………………………………………………………………

Semnături DATĂ ÎN FAŢA NOASTRĂ GESTIONAR


Tica Maria
Rusu Carmen Data 15.12.2007 ora 9

42
b)Declaraţia gestionarului Popa Maria

SC MARIA SRL
Alba Iulia, Str.Ghe. Magheru nr.50

DECLARAŢIE DE INVENTAR nr.2/2007


Subsemnatul Lupu Ana gestionar al magaziei de produse finite şi obiecte de inventar, numit
prin decizia nr. 05/25.03.1996 declar:
1. Toate valorile materiale şi băneşti aflate în gestiunea subsemnatului se găsesc în
încăperile (locurile): Magazia nr.2 din str.Petru Rareş nr.52.
2. Posed (nu posed) valori materiale şi băneşti aparţinând terţilor:
………………………………………………………………..
3. Am (nu am) cunoştinţă de existenţa unor plusuri în valoare (cantitate) de:
…………………………………………………………………….
4. Am (nu am) eliberat valori materiale şi băneşti cu documente legale,
Beneficiar…………………………………………………………….Beneficiar,
……………………………………………………………Beneficiar,
……………………………………………………………
5. Am (nu am) valori materiale nerecepţionate sau care trebuie expediate, pentru
care s-au întocmit documentele aferente în cantitate de:
……………………………………………………………………...
6. Am (nu am) documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa
operativă sau nu au fost predate la contabilitate:
…………………………………………………………...

(verso)

43
Detin (nu detin) numerar din vânzarea mărfurilor aflate în gestiune, de lei:
……………………………………………………………….…
Ultimele documente de intrare sunt:
Bon de predare - transfer restituire nr 72/30.11.2007
Bon de predare - transfer restituire nr 73/14.11.2007
Ultimele documente de ieşire sunt:
Aviz de însoţire a mărfii nr.665544/11.12.2007
Aviz de însotire a mărfii nr.665545/14.12.2007
Ultimul raport de gestiune a fost încheiat la data pentru
perioada………………………………………………………………..
Dacă mai aveţi ceva de adăugat:
……………………………………………………………………………………
………………………………………………………………

Semnături DATA ÎN FAŢA NOASTRA GESTIONAR


Tica Maria
Rusu Carmen Data 15.12.2008 ora 9

Întrucât inventarierea s-a desfăşurat pe parcursul a doua zile, la părăsirea gestiunii s-a
întocmit un Proces verbal de sigilare, iar a doua zi, la reluarea lucrărilor de inventariere se
44
întocmeşte Procesul verbal de desigilare. În cursul celei de-a doua zi operaţiunile de inventariere
au fost întrerupte şi s-a întocmit un Proces verbal de resigilare, urmat la reluarea lucrărilor de
Procesul verbal de desigilare

SC MARIA SRL
Alba Iulia, Str.Ghe. Magheru nr.50

Proces verbal de sigilare


din 15 decembrie 2007

În executarea deciziei de inventariere nr. 2/01.12.2007 privind gestiunea Magazia


nr.1 din cadrul firmei SC MARIA SRL.
Subsemnata Rusu Carmen, revizor de gestiune, în prezenţa d-nei Popa Maria,
gestionar, am procedat la sigilarea următoarelor spaţii de depozitare a valorilor materiale
aflate în imobilul situat în Arad, str.Ghe. Magheru nr.50.
Uşa de acces în magazia nr.1 -intrare principala

A fost aplicat sigiliul nr. 5000 .


(se completeaza cu numarul si caracteristicile sigiliului aplicat)
O data cu sigilarea s-a procedat şi la predarea către revizorul de gestiune a cheilor de
la al doilea rând de încuietoare de la uşa de acces sigilată, mai sus arătată.
SC MARIA SRL
Revizor
Alba Iulia,de gestiune,
Str.Ghe. Gestionar,
Magheru nr.50 Asistenţi,
Rusu Carmen Popa Maria Tica Maria
Pop Camelia Proces verbal de desigilare
SC MARIA SRL
Alba Iulia, Str.Ghe. Magheru nr.50 din 16 decembrie 2007

În executarea deciziei de inventariere


Procesnr. 2/01.12.2007
verbal privind gestiunea Magazia nr.1 din
de resigilare
cadrul firmei SC MARIA SRL. din 16 decembrie 2007
Astăzi 16.12.2007 ora 730 s-a procedat la desigilarea următoarelor uşi de acces:
Magazia nr.l, deciziei
În executarea intrare principală dupa nr.
de inventariere verificarea prealabilă
2/01.12.2007 a sigiliului
privind gestiuneaaplicat,
Magazia care a fost
nr.1 din
găsit
cadrulintact.
firmei SC MARIA SRL.
Astăzi 16.12.2003 ora 1200 s-a procedat la resigilarea următoarelor uşi de acces:
Revizor
Magazia de gestiune,
nr.l, intrare principala. Gestionar, Asistenti,
Rusu Carmen
Revizor de gestiune, Popa Maria
Gestionar, Tica Maria
Asistenti,
Pop
RusuCamelia
Carmen Popa Maria Tica Maria
Pop Camelia
45
Se efectueaza inventarierea generala a patrimoniului:

1. La gestiunea de materii prime şi materiale consumabile:

SC MARIA SRL Magazia LISTA DE Gestiunea: Pagina 1


nr.1 INVENTARIERE Popa Maria
la16.12.2007
Denumire bun inventariat Cod UM Preţ Stoc Valoarea Diferenţe
Fapt Script
unitar contabilă
Circuit integrat TDA 2003 1001 Buc 2,5 18 29 72,5 -27,5
Circuit integrat TDA 2005 1002 Buc 2,75 11 0 - +30,25
Condensatori electrolitici 1003 Buc 0,475 120 120 57 -
Condensatori styroflex 1004 Buc 0,28 210 210 58,8 -
Punte redresoare 20 A 1005 Buc 8 25 25 200 -
Rezistenţe 1006 Buc 0,31 430 470 145,7 -12,4
Rezistenţe reglabile 1007 Buc 0,63 240 210 132,3 +18,9
Tranzistor PO 201 1008 Buc 2,9578 12 10 29,578 -
Tranzistor BU 208B 1009 Buc 3,5 20 30 105 -35
Tranzistor BU 268D 1010 Buc 2,92 10 0 29,2 +29,2
Transformator 400 W 1011 Buc 36 10 10 36 -
Total pagina X X X X X 1190,78 +3,45

Comisia de inventariere Gestionar Gestionar Contab


Numele şi Tica Rusu Popa *) Miclaus
prenumele Maria Carmen Maria Calin
Semnătura

*) se semnăza de către gestionarul primitor în cazul predării-primirii gestiunii

46
SC MARIA SRL Magazia LISTA DE Gestiunea: Pagina
nr.2 INVENTARIERE Popa Maria 1
La16.12.2007
Denumire bun inventariat Cod UM Preţ Stoc Valoarea Diferenţe
Fapt Script
unitar contabilă
Dulap Hobby Tip A 3211 Buc 26,75 6 8 2140 -53,5
Dulap scule 3212 Buc 46,94 4 5 234,7 -49,64
Scaune 3213 Buc 11,4 11 8 91,2 +34,2
Sursa stabilizată 3451 Buc 81 2 1 81 +81
Amplificator 3452 Buc 99 3 4 396 -99
Total pagina X X X X X 1016,9 -84,24

Comisia de inventariere Gestionar Gestionar Contab


Numele şi Tica Rusu Popa Maria *) Miclauş
prenumele Maria Carmen Călin
Semnătura

*) se semneză de către gestionarul primitor în cazul predării-primirii gestiunii

la închiderea operaţiunilor de inventariere, după întocmirea listelor de inventariere,


soldurile scriptice au fost confirmate de către compartimentul de contabilitate. Comisia de
inventariere consemneaza rezultatele inventarierii într-un „Proces verbal de inventariere”.
Pentru minusurile cauzate de neglijenţă în serviciu a gestionarului acesta semneaza un
„Angajament de plată”.
PROCES VERBAL DE INVENTARIERE
încheiat azi 20 decembrie 2007

Subsemnaţii: Tica Maria- preşedintele comisiei de inventariere, Rusu Carmen – membru


al comisiei de inventariere şi Pop Camelia – secretar al comisiei de inventariere, numiţi prin
„Dispoziţia de inventariere” nr.2 din data de 01.12.2007, în baza Legii contabilităţii nr.82/1991,
al Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii precum şi a Ordinului ministrului finanţelor
nr.2388 din data de 15.12.1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii patrimoniului, am efectuat inventarierea generala a patrimoniului după cum
urmează:
- la gestiunea de materii prime şi materiale consumabile în perioada cuprinsă între
15.12 -16.12.2007, gestionar Popa Maria;
- la gestiunea de produse finite şi obiecte de inventar în perioada cuprinsă între 16.12 –
20.12.2007, gestionar Popa Maria.
În urma operaţiunilor de inventariere au rezultat următoarele:
a) Magazia nr.l – materii prime şi materiale
Au fost inventariate toate materiile prime şi materialele consumabile, în prezenţa
gestionarului Popa Maria. S-au constatat următoarele diferenţe:
- circuit integrat TDA 2003, minus de 11 bucăţi a 2,5 lei/bucata, în valoare de 27,5 lei;
- circuit integrat TDA 2005, plus de 11 bucăţi a 2,75 lei pe bucata, în valoare de 30,25 lei;
Propunem compensarea minusului de inventar cu plusul de inventar.
- tranzistor BU 208B, minus de 10 bucăţi a 3,5 lei/bucata, în valoare totala de 35 lei;
- tranzistor BU 268D, plus de 10 bucăţi a 2,92 lei/bucata, în valoare de 29,2 lei.
Aceste diferenţe sunt din vina gestionarului şi se accepta compensări pâna la acoperirea
minusurilor cu plusurile de gestiune, diferenţa în suma de 5,8 lei
(35 lei – 29,2 lei) fiind imputata gestionarului.
- rezistenţe reglabile, plus 30 bucăţi a 0,63 lei/bucata, în valoare de 18,9lei;
Se va înregistra plusul de inventar constatat.
- rezistenţe deteriorate 40 bucăţi a 0,31 lei/bucata, în valoare de 12,4 lei;
Aceste diferenţe provin din spargerea rezistenţelor în procesul de aprovizionare-depozitare,
gestionarul prezentând ca proba parţile componente şi acestea însumeaza peste 75% din produs.
Ca urmare acestea se vor înregistra ca şi pierderi normale, cu încadrarea în normele legale,
diferenţa înregistrându-se ca şi o cheltuiala exceptională.

Coeficientul de perisabilitate, conform HCM 190/1994 si HCM 160/1985 0.15% din


cantitatea totala intrată (10.000 bucati). Perisabilitatea acordată:
48
Perisabilităţi calculate Perisabilităţi acordate
Denumire
Cantitativ Valoric Cantitativ Valoric
Rezistenţe 40 12,4 0,15%X10000=15 4,65

Determinarea prejudiciului firmei:


Prejudiciu = Minus net x Preţ de înregistrare
= (Minus de inventar – Perisabilitate acordata) x Preţ de înregistrare.
Prejudiciu = (40 bucăţi – 15 bucăţi) x 0,31 lei/bucata = 7,75 lei

b) Magazia nr.2 –produse finite şi obiecte de inventar


În urma operaţiunilor de inventariere, efectuate în prezenţa gestionarei Popa Maria, s-au
constatat diferenţe la obiectele de inventar astfel:
- minus 2 buc. „Dulap Hobby tip A”, preţ unitar 26,75 lei;
- minus 1 buc. « Dulap scule », preţ unitar 46,94 lei ;
- plus 3 buc. « Scaune », preţ unitar 11,4 lei.
Valoarea obiectelor de inventar constatate lipsa se impută.
În ce priveşte inventarierea produselor finite existente în stoc la data desfăşurarii
lucrărilor de inventariere, rezultatele sunt:
- plus la articolul „Sursa stabilizată” 1 bucata x 81 lei/bucata;
- minus la articolul „Amplificator” 1 bucata x 99 lei/bucata.
Ca urmare a celor constatate cu ocazia inventarierii, propunem:
1. compensarea plusurilor cu minusurile la sortimentele asemănătoare (CI TDA
2003 si CI TDA 2005, Tranzistor BU 208 şi Tranzistor BU 268);
2. imputarea minusurilor neacoperite;
3. acordarea perisabilităţilor şi imputarea minusurilor ce depăşesc pierderile
normale
4. înregistrarea plusurilor de inventar.
Pentru minusurile cauzate de neglijenţa în serviciu gestionarii vor semna
un „Angajament de plată” pentru acoperirea pagubelor stabilite şi dupa întocmirea
„Deciziei de imputare”.
Prezentul proces verbal, înregistrat sub nr. 4985/20.12.2007, s-a întocmit în
trei exemplare.

Comisia de inventariere, Gestionari,


Tica Maria-presedintele comisiei Popa Maria

49
Rusu Carmen – membru Popa Maria
Pop Camelia – secretara comisiei

ANGAJAMENT DE PLATA

Subsemnatul Popa Maria, domiciliat în Alba Iulia, Calea Aurel Vlaicu nr.30, jud.Alba,
posesor al B.I. seria AX nr.543276 emis de Poliţia Alba, având funcţia de gestionar la Magazia
nr.l de materii prime şi materiale consumabile a unităţii SC MARIA SRL, luând cunoştinta de
faptul ca prin inventar s-a constatat ca din vina mea s-a produs o paguba unităţii în suma totala
de 13,55 lei, provenită din neglijenţa în serviciu, îmi iau angajamentul de a plăti unităţii aceasta
sumă prin depunere de numerar la casieria unităţii.
Prezentul angajament l-am luat în conformitate cu legislaţia în vigoare, în caz de nerespectare, se
va trece la executarea silita.

Data azi, 20 decembrie 2007.

Semnat în faţa comisiei de inventariere, Gestionar,


Tica Maria Rusu Carmen Pop Camelia Popa Maria

SC MARIA SRL
Alba Iulia, str.Ghe. Magheru nr.50

DECIZIE DE IMPUTARE
50
Nr.5 din data de 20.12.2007

Având în vedere „Procesul verbal de inventariere” nr. 5000/15.12.2007 întocmit de


comisia de inventariere compusă din Tica Maria –preşedinte, Rusu Carmen-membru şi Pop
Camelia –secretar, din care rezultă ca s-a produs o paguba în valoare de 13,55 lei reprezentând
minus de inventar la gestiunea de materii prime şi materiale.

Paguba s-a produs în perioada 01.01 – 15.12.2007, fiind adusă la cunoştinta conducerii
prin actul de constatare susmenţionat.
Răspunzatoare pentru producerea pagubei se face persoana care, în perioada analizată, a
lucrat la gestiunea verificată:Popa Maria.

Având în vedere temeiurile de drept şi de fapt care determina angajarea răspunderii


materiale, valoarea totală a pagubei de 13,55 lei, se suportă de persoana vinovată, dupa cum
urmează:
Lei 13,55 în totalitate de doamna Popa Maria.
Calculul s-a făcut aşa cum rezulta din actul de constatare.

În nota explicativă data cu ocazia constatării pagubei doamna Popa Maria a susţinut că nu
a făcut faţa singur volumului mare de intrări, ceea ce a determinat ca la o recepţie de materii
prime şi materiale să se înregistreze cantităţile din factura furnizorului, fără a fi numărate,
minusul provenind de la furnizor.
Susţinerile s-au dovedit a fi neîntemeiate deoarece indiferent de volumul intrărilor
gestionarul a fost ajutat de comisia de recepţie care ar fi putut număra produsele receptionate.

În baza prevederilor legale, conducerea unităţii

51
DECIDE

Se imputa doamnei Popa Maria, având funcţia de gestionar locul de muncă Magazia nr.l
din cadrul firmei SC MARIA SRL, domiciliată în Alba Iulia, Calea Aurel Vlaicu nr.30, suma de
13,55 lei, adică (treisprezeceleisicinzecisicincidebani).

Prezenta decizie de imputare constituie titlu executoriu de la data comunicării.

Decizia poate fi contestata în termen de 30 de zile de la data comunicarii la Serviciul


Financiar-Contabil.

DIRECTOR VIZA DE CONTROL VIZA


FINANCIAR PREVENTIV JURIST

M. SCORTEANU F. SCORTEANU I. DINCA

DOVADA DE COMUNICARE

Subsemnata Popa Maria ,domiciliată în Alba Iulia, Calea Aurel Vlaicu nr.30, am primit decizia
de imputare nr.5 din data 15.12.2007 de emisa de SC MARIA SRL în valoare de 13,55 lei
(treisprezeceleisicinzecisicincidebani).
(în cifre si litere)
Semnatura

Data: 21 decembrie 2007

52
Valorificarea rezultatelor inventarierii

Patrimoniul societăţii la data de 31 decembrie 2007, înainte de valorificarea rezultatelor


inventarierii generale, se prezintă astfel:

Simbol Denumire cont Sume


Debit Credit
cont
1012 Capital social subscris varsat 2500
121 Rezultatul exerciţiului-profit 4505
2131 Echipamente tehnologice 3185
214 Mobilier aparatura birotică 1045
2813 Amortizare instalaţiilor 917,5
2814 Amort. Altor imobilizări corporale 522,5
301 Materii prime 1265
3028 Alte materiale consumabile 270
345 Produse finite 1130
371 Mărfuri 1760
378 Adaos comercial 290
401.01 Furnizori interni 4000
401.02 Furnizori externi 1.000USDx2,49lei 2490
4111.01 Clienţi interni 2550
4111.02 Clienţi externi 4.000EURx3,60 14400
421 Personal salarii datorate 3080
4311 Contr. Unităţii la asigurari sociale 665,3684
4312 Contr. Personalului la asigurări sociale 258
4313 Contr. Angajatorului asig.soc.sănătate 190,153
4314 Contr. Angajaţilor asig.soc.sănătate 176,5263
4371 Contr. Unitaţii la fondul de şomaj 178,8888
4372 Contr. Personalului la fond de şomaj 51,1112
441 Impozit pe profit 2120
4423 TVA de plată 469
4428 TVA neexigibilă 2810
444 Impozit pe salarii 190
471 Cheltuieli înregistrate în avans 700
472 Venituri înregistrate în avans 600
5121 Disponibil la bancă în lei 1020
5124.1 Disponibil la bancă în devize- 827,7
310USDx26700 lei
5124.2 Disponibil la bancă în devize- 703,9
289.67EURx24300 lei
5311 Casa în lei 258,4
Total general 23485 23485

Regularizarea diferenţelor constatate la inventarierea mijloacelor fixe

53
a) Se constata lipsa la inventariere a unui „Osciloscop catodic” din vina gestionarului.
Valoarea rămasă neamortizată a mijlocului fix şi valoarea TVA-ului aferent de 19% se imputa
gestionarului în două rate, prin reţinere pe statul de salarii. Mijlocul fix este amortizat în
proporţie de 70%, având o valoare de intrare de 580 lei.

% = 2131 "Echipamente tehnologice" 580


2813 "Amortizarea instalaţiilor" 406
6588 "Alte cheltuieli de exploatare" 174

Gestionarul semneaza un angajament de plata în patru rate, plătind la casierie prima rată:

4282 "Alte creanţe în legatura cu = % 207,6


personalul" 758 "Alte venituri din exploatare" 174
4427 "TVA colectata" 33.6

5311 "Casa în lei" = 4282 "Alte creanţe în legatură cu 51,765


personalul"

b) Datorită unui incendiu survenit la biroul aprovizionare, a fost distrus un calculator, cu


o valoare de intrare de 1045 lei, amortizat în proportie de 50%.

% = 2131 "Echipamente tehnologice" 1045


2813 "Amortizarea instalaţiilor" 522,5
6583 "Cheltuieli privind activele cedate 522,5
şi alte operaţii de capital"

Întrucât exista asigurare în caz de incendiu încheiată cu Societatea de asigurări OMNIASIG ,


societatea încasează asigurarea prin contul curent de la bancă:

5121 "Conturi la bănci în lei" = 7583 "venituri din vânzarea 522,5


activelor şi alte operaţii de capital"

Regularizarea diferenţelor constatate la inventarierea stocurilor

a) În urma propunerii comisiei de inventariere de compensare a plusurilor cu minusurile


de inventar la sortimente care pot fi confundate, se calculeaza diferenţele şi se fac înregistrările
în contabilitate.

Articolul „Circuit integrat TDA”:


- C.I. TDA 2003 preţ unitar 2,5 lei/bucata

54
- stoc faptic 18 bucăţi x 2,5 lei/bucata = 45 lei
- stoc scriptic 29 bucăţi x 2,5 lei/bucata = 72,5 lei
Minus de inventar 11 bucăţi x 2,5 lei/bucata = 27,5 lei
- C.I. TDA 2005 preţ unitar 27,5 lei/bucata
- stoc faptic 11 bucăţi x 27,5 lei/bucata = 30,25 lei
- stoc scriptic 0 bucăţi x 2,75 lei/bucata = 0 lei
Plus de inventar 11 bucăţi x 27,5 lei/bucata = 30,25 lei.
Plusul valoric este mai mare decât minusul valoric şi, întrucât cele două sortimente pot fi
confundate, se acceptă compensarea.
Diferenţa: 30,25 lei – 27,5 lei = 2,75 lei, se înregistrează astfel:

601 "Cheltuieli privind materiile prime" = 301 "Materii prime" 2,75

Această diferenta mai poate fi înregistrată:

301 "Materii prime" = 601 "Cheltuieli privind 2,75


materiile prime"

dar aceasta înregistrare nu este recomandată deoarece denaturează rulajul contului 601
„Cheltuieli privind materiile prime”.

Articolul „Tranzistor BU”


- Tranzistor BU 208B preţ unitar 3,5 lei/bucata
- stoc faptic 20 bucăţi x 3,5 lei/bucata = 70 lei
- stoc scriptic 30 bucăţi x 3,5 lei/bucata = 105lei
Minus de inventar 10 bucăţi x 3,5 lei/bucata = 35 lei
- Tranzistor BU 268D preţ unitar 2,92 lei/bucata
- stoc faptic 10 bucăţi x 2,92 lei/bucata = 29,2 lei
- stoc scriptic 0 bucăţi x 2,92 lei/bucata = 0 lei
Plus de inventar 10 bucăţi x 2,92 lei/bucata = 29,2 lei.
Plusul valoric este mai mic decât minusul valoric şi, întrucât cele două sortimente pot fi
confundate, se accepta compensarea până la acoperirea minusului cu plusul de gestiune iar
diferenţa este imputată gestionarului.
Diferenţa: 35 lei – 29,2 lei = 5,8 lei, se înregistreaza astfel:

4282 "Alte creanţe în legatura cu = % 6,92


personalul" 7588 "Alte venituri din exploatare" 58
442755 "TVA colectata" 1,12
Încasarea în numerar a imputatiei:

5311 "Casa în lei" = 4282 "Alte creanţe în legatura cu 6,92


personalul"

Descărcarea gestiunii cu materialele consumabile constatate lipsa la inventariere:

6028 "Cheltuieli privind alte materiale = 3028 "Alte materiale consumabile"


consumabile" 5,8

b) La articolul rezistenţe, comisia de inventariere propune ca lipsurile constate să fie


considerate pierderi normale ca urmare a spargerii în procesul de aprovizionare-depozitare. În
acest sens, s-a facut proba prin prezentarea părtilor componente şi acestea însumează peste 75%
din produs.
Coeficientul de perisabilitate, conform HCM 190/1994 si HCM 160/1985 este de 0,15%
din cantitatea totala intrată (10.000 bucăţi).

Stabilirea rezultatului inventarierii:


Denumire Plusuri Minusuri
Cantitativ Valoric Cantitativ Valoric
Materie primă
Rezistenţe - - 40 12,4
Rezistenţe reglabile 30 18,9 - -
X 18,9 X
Total
12,4

Regularizarea rezultatului inventarierii:


Denumire Perisabilităţi calculate Perisabilităţi acordate
Cantitativ Valoric Cantitativ Valoric
Materie primă
Rezistenţe 40 12,4 0,15%X10000=15 4,65
Rezistenţe reglabile - - - -
Total X 12,4 X 4,65

Determinarea prejudiciului firmei:


Prejudiciu = Minus net x Preţ de înregistrare
= (Minus de inventar – Perisabilitate acordata) x Preţ de înregistrare.
Prejudiciu = (40 bucăţi – 15 bucăţi) x 0,31 lei/bucata = 7,75 lei

56
Înregistrările contabile sunt următoarele:
- înregistrarea minusului imputabil

4282 "Alte creanţe în legatura cu = % 9,2225


personalul" 7588 "Alte venituri din exploatare" 7,75
4427 "TVA colectata" 1,4725

- descărcarea gestiunii de materii prime

% = 301 "Materii prime" 12,4


601 "Cheltuieli cu materii prime" 7,75
6588 "Alte cheltuieli de exploatare" 4,65

- încasarea în numerar a creanţei

5311 "Casă în lei" = 4282 "Alte creanţe în legatura cu 9,2225


personalul"

- înregistrarea plusului de inventar la rezistenţe reglabile

601 "Cheltuieli privind materiile prime" = 301 "Materii prime" 18,9

c) Se constata lipsă obiectelor de inventar după cum urmează:


- Dulap Hobby Tip A 2 bucăţi x 26,75 lei/bucata = 53,5 lei
- Dulap scule 1 bucata x 46 ,94 lei/bucata = 46,94 lei
TOTAL 100,44 lei
Persoana vinovată este în incapacitate de plată.
- Înregistrarea minusului:

461 "Debitori diverşi" = % 119,5236


7588 "Alte venituri din exploatare" 100,44
4427 "T.V.A. colectată" 19,836

- Descarcarea din gestiune a obiectelor de inventar:

= 8039 "Stocuri de natura 100,44


obiectelor de inventar

57
- Înregistrarea incapacităţii de plată prin trecerea la clienţi incerţi:

4118 "Clienţi incerţi" = 461 "Debitori diverşi" 119,5236

- Crearea provizionului pentru. Clienţi, mai puţin TVA:

6814 "Cheltuieli de exploatare = 491 "Provizioane pentru 100,44


privind provizioanele pentru deprecierea creanţelor-
deprecierea activelor circulante" clienţi"

Scăderea din activ a creanţei nerecuperabile:

% = 4118 "Clienţi incerţi" 119,5236


654 "Pierderi din creanţe" 100,44
4427 "TVA colectată" 19,836

- Concomitent se anuleaza provizionul constituit:

491"Provizioane pentru deprecierea = 7814 "Venituri din provizioane 100,44


creanţelor-clienţi pentru deprecierea activelor
circulante"

- Clientul respectiv este menţinut în continuare în contul extrabilanţe 8034:

8034 "Debitori scoşi din activ, urmăriti în = 100,44


continuare

603 "Cheltuieli privind materiale de = 303 "Materiale de natură 34,2


natură obiectelor de inventar" obiectelor de inventar"
- Plusul constatat cu ocazia inventarierii în valoare totala de 34,2 lei reprezentând 3
scaune a 11,4 lei/bucata, se înregistrează astfel:

d) La produse finite s-au înregistrat plusuri ca urmare a neînregistrării


la timp astfel: Produsul „Sursa stabilizata” 1 bucata x 81 lei (cost
efectiv).
- Regularizarea se face astfel:

345 "Produse finite" = 711 "Variaţia stocurilor" 81

58
- Din neglijenţa gestionarului, în urma inventarierii se constată lipsa unui produs finit:
amplificator 1 bucata x 99 lei. Minusul reprezintă un prejudiciu pentru societate şi se
impută persoanei vinovate.

4282 "Alte creanţe în legatura cu = % 117,81


personalul" 7588"Alte venituri din exploatare" 99
4427 "TVA colectata" 18,81

- Încasarea creanţei se face în două rate, prima rată se încasează în numerar:

5311 "Casa în lei" = 4282 "Alte creanţe în legatura cu 58,95


personalul"

- Descarcărea gestiunii cu produsul finit constatat lipsa la inventariere:

711 "Variaţia stocurilor" = 345 "Produse finite" 99

e) Lipsa de inventar privind mărfurile din magazinul de mărfuri:


- La magazinul propriu de vânzare a produselor finite, evidenţa se ţine global valoric şi se
constata o lipsă de gestiune fată de valoarea reala în suma de
65 lei la preţul de vânzare cu amănuntul. Aceasta valoare se imputa gestionarului care se
face vinovat.

4282 "Alte creanţe în legatură cu = % 65


personalul" 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" 54,6218
4427 "TVA colectată" 10,3782

- Suma imputată este reţinuta salariatului pe statul de plată:

421 "Personal-salarii datorate" = 4282 "Alte creanţe în legatura cu 65


personalul"

Descărcarea din gestiune a mărfurilor presupune determinarea adaosului comercial, dupa


cum urmează:
Valoare lipsa: 65 lei
Deducere TVA neexigibil 19%: 65 lei x 19/119= 10,3782 lei
Sold iniţial de mărfuri: 176 lei
Sold iniţial adaos comercial: 290 lei
59
Determinarea coeficientului de repartizare a adaosului comercial:
K378 = Si378 + Rc378 x 100 = 290 x 100 =164,772%
Si371 + Rd371 176
Rulajul debitor al contului 378 se determina astfel:
Rd378=Rc371 x K378= (65 – 10,3782) x 164,772% = 9lei
- Înregistrarea contabilă:

% = 371 "Mărfuri" 65
607 "Cheltuieli privind mărfurile" 45,6218
378 "Diferente de pret la mărfuri" 9
4428 "T.V.A. neexigibila" 10,3782

Regularizarea valorii valutelor

Cursul valutar al zilei în care se efectueaza inventarierea (31 decembrie 2007), respectiv
la închiderea exerciţiului este:
1 Euro = 3,7 lei
1 dolar SUA = 2,9 lei
Pentru datoriile către furnizorii externi, abaterea rezultată din transformarea valutei
(USD) în lei este:
- 1000 USD x 2,9 lei = 2900 lei
- 1000 USD x 2,9182 lei = 2918,2 lei
Diferenţa nefavorabilă aferenta datoriilor în devize ca urmare a creşterii cursului valutar
este în suma de:
2918,2 lei – 2900 lei = 18,2 lei.

665 "Cheltuieli din diferente = 401.02 "Furnizori externi" 18,2


de curs valutar

Pentru regularizarea creanţelor în devize, se calculează diferenţa favorabilă rezultată în


urma creşterii cursului valutar:
- 4.000 EUR x 3,6 lei = 14400 lei
- 4.000 EUR x 3,7 lei = 14800 lei
Abaterea favorabilă este de 14800 – 14400 = 400 lei

411.02 "Clienţi externi" = 765 "Venituri din diferenţe 400


de curs valutar

60
Regularizarea cheltuielilor şi veniturilor
S-au constatat cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile, efectuate în avans, care nu
corespund acestei perioade, în valoare de 185 lei. Acestea se regularizează prin înregistrarea:

611 "Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile" = 471 "Cheltuieli înregistrate în avans" 185

La nivelul perioadei de referinţă se delimiteaza veniturile din chirii aferente acestei

perioade, în suma de 265 lei:

472 "Venituri înregistrate în avans" = 706 "Venituri din redevente 265


locaţii de gestiune şi chirii

Închiderea contului de TVA

4427 "TVA colectată" = 4423 "TVA de plata" 64,8227

Determinarea impozitului pe profit


Total venituri 2034,136
Total cheltuieli 957
Rezultatul exerciţiului 1077,118
Impozit pe profit 25% 269,2755
Rezultatul net 807,8263

Înregistrarea impozitului pe profit:

691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit" = 441 "lmpozitul pe profit" 269,2775

Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit:

121 "Profit şi pierdere" = 6911 "Cheltuieli cu impozitul 269,2775


pe profit curent"

CAPITOLUL 4

ANALIZA INVENTARIERII PATRIMONIULUI AL S.C MARIA S.R.L

SC "MARIA" SRL a fost autorizată să funcţioneze de către Judecătoria Alba Iulia prin
sentinţa civilă nr.165 din data de 01 mai 1998 şi înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului
61
al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultura Alba Iulia, în Registrul pentru înregistrarea
comercianţilor persoană juridica sub nr. J02/622/01.05.1998. Este înregistrată fiscal la Direcţia
Generala a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat cu nr. R 1702054, operaţiunile
bancare derulându-se prin Banca Comerciala Româna - Sucursala Alba Iulia cont nr.2511.1-
1094.1/ROL.
Forma juridică a societăţii este "societate cu răspundere limitată", fiind o persoană
juridică română ce îşi desfăşoara activitatea în conformitate cu propriul statut şi legislaţia româna
(Legea 31/1991 privind societăţile comerciale republicată, Codul comercial s.a.), cu sediul în
Alba Iulia, str.Gheorghe Magheru nr.50.
Durata de funcţionare a societăţii este nelimitată, începând de la data înmatricularii la
Oficiul Registrului Comerţului.
Societatea are ca obiect de activitate :
- Producţia de emţătoare radio-tv, echipamente şi aparate telefon, telegraf;
- Producţia de receptoare radio-tv, echipamente, aparate de înregistrare şi reproducere
audio si video;
- Producţia de aparatură şi instrumente de măsură, verificare şi control;
- Import - export aparatura electronică;
- Activităţi de radiocomunicaţii.
La înfiinţarea socieăţtii, capitalul social a fost în suma de 3.000 lei. În urma majorărilor
de pe parcursul desfăşurarii activităţii, capitalul social a ajuns la 25.000 lei şi este divizat în
250(douasutecincizeci) de părţi sociale a câte 100 lei fiecare parte.
Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerţului şi în Registrul de
asociaţi ai societăţii.
Capitalul social poate fi majorat prin includerea unor părţi din beneficiu sau din rezerva
extraordinara precum şi prin emiterea de noi părţi sociale.
Societatea este condusă de Adunarea Generală a Asociaţilor (AGA). Conducerea
operativă este asigurată de directorul general, având în subordine directorul tehnic şi contabilul
şef.
Directorul general îndeplineşte atribuţiile de administrare a societăţii şi reprezintă
societatea în relaţiile cu terţii asigurând bunul mers prin angajarea şi concedierea personalului, a
stabilirii răspunderii acestuia, aprobă operaţiunile de încasări şi păţi, cumpararea şi vânzarea de
bunuri, încheierea de contracte sau rezilierea lor şi rezolvă orice alte probleme referitoare la
gestiunea societăţii.
Activitatea principală a societăţii este condusă de directorul general iar activitatea
financiar contabilă este coordonată de directorul economic care are în subordine contabilul şef şi
compartimentul financiar-contabil.

62
Este angajat având în vedere schema de organizare, în baza hotarârii AGA, prin
încheierea de contracte de muncă, prin negocierea salariului şi cu respectarea minimului de
salarizare prevăzut de lege, contractele individuale de muncă înregistrându-se la ITM Alba Iulia.
Drepturile şi obligaţiile personalului societăţii sunt stabilite prin Regulamentul intern în
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Structura personalului este următoarea:
- 1 director general: Lupu Maria
- 1 director tehnic: Tica Maria
- 1 director economic: Lupu Mariana
- 1 contabil sef: Tica Claudia
- 3 persoane serviciu financiar-contabil
- 1 economist: Marius Călin
- 1 contabil cu studii medii: Pop Carmen
- 1 revizor de gestiune: Rusu Carmen
- 2 gestionari
- magazia de materii prime: Popa Maria
- magazia de produse finite: Lungu Ana
- 2 ingineri electronişti şi 7 electronişti cu studii medii
- 1 secretară : Pap Camelia
- 1 şofer: Pop Paul
În cadrul compartimentului financiar contabil se întocmeşte bilanţul şi contul de profit
şi pierdere, se calculeaza profitul contabil, profitul impozabil şi impozitul pe profit, precum şi
obligaţiile de plată ale societăţii către bugetul de stat şi fonduri speciale.
Contabilitatea se ţine in limba romănă şi in moneda naţionala, iar contabilitatea
operţtiunilor efectuate in valută se ţine atăt in lei căt şi în valută.
Documentele justificative au fost inregistrate in contabilitate in mod cronologic şi
sistematic, respectăndu-se contabilitatea de angajamente potrivit căreia tranzacţiile şi
evenimentele sunt recunoscute atunci cănd apar şi sunt inregistrate în evidenţele contabile şi
raportate în situaţiile financiare ale perioadelor la care se referă. .
Societatea întocmeşte anual, pe baza ultimei balanţe de verificare sintetică, bilanţul şi
contul de profit şi pierdere, cu respectarea normelor metodologice şi a precizarilor elaborate de
Ministerul Finanţelor cu ocazia închiderii exerciţiului financiar.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o verificare minuţioasa a
exactităţii tuturor stocurilor din fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie trebuie corectate operativ, dupa care se
procedeaza la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantităţilor consemnate în

63
listele de inventariere cu cele din evidenţă tehnico-operativă pentru fiecare poziţie în parte,
urmând ca poziţiile cu diferenţe să fie preluate în lista de inventariere centralizatoare.
La inventarierea structurilor patrimoniale pot fi identificate doua categorii de diferenţe:
- diferenţe între stocurile faptice şi stocurile scriptice, denumite şi diferenţe de inventar;
- diferenţe de evaluare a stocurilor faptice, denumite plusuri şi minusuri de valoare;
Toate sortimentele structurilor patrimoniale la care se constata diferenţe de inventar şi
minusuri de valoare, se transpun în liste de inventariere distincte care au coloane destinate
acestui scop.
Stabilirea diferenţelor de inventar se face comparând stocurile faptice cu cele scriptice
(soldurile conturilor analitice din contabilitate): dacă stocul faptic este mai mare decât stocul
scriptic, rezulta un plus de inventar, iar dacă stocul faptic constatat la inventar este mai mic
decât soldul scriptic din contabilitate, rezultă un minus de inventar (o lipsa de inventar).
Diferenţele de inventar se regularizează în funcţie de natura structurilor la care s-au
constatat (imobilizări, stocuri, creanţe, datorii etc.), de sensul lor (plusuri sau minusuri) şi de
cauzele care le-au determinat. De aceea comisia de inventariere supune aceste diferenţe de
inventar unei analize minuţioase, propunând conducerii întreprinderii soluţii de regularizare (de
"valorificare") a rezultatelor inventarierii
In contabilitate, bunurile constatate lipsa la inventariere se evidenţiaza pe seama
cheltuielilor, dupa natura lor. Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi se
inregistrează în contabilitate la valoarea contabila. Lipsurile imputabile se recuperează de la
persoanele vinovate la valoarea de înlocuire, determinată potrivit Normelor privind organizarea
şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv.
În cazul diferenţelor de inventar la stocuri, de exemplu, se pot adopta compensări între
minusuri şi plusuri la sortimente asemănătoare, care prezintă riscul unor confuzii în
manipularea lor, pot fi acordate perisabilităţi, sau pot fi înregistrate plusuri sau minusuri
(imputabile şi neimputabile).
Obligaţia înregistrării minusurilor sau plusurilor impune conducerii unităţii obligaţia de a
întreprinde măsuri pentru stabilirea adevaratelor cauze care au dus la ivirea acestora. Plusurile
sau minusurile pot fi datorate fie unor cauze obiective, fie unor fapte ilicite, ambele împrejurari
conducând la provocarea unor pagube în gestiune.
Conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, bunurile constatate lipsa din gestiune, cu excepţia perisabilităţilor in limitele
prevăzute prin lege şi a bunurilor distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze
de forţă majoră sunt considerate livrari de bunuri, prin urmare trebuie colectată taxa pe valoarea
adăugată. Din punctul de vedere al impozitului pe profit, doar cheltuielile privind bunurile de
natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate,

64
neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată, sunt cheltuieli nedeductibile. Prin urmare,
cheltuiala cu descărcarea din gestiune a mărfurilor lipsa la inventariere imputabile va fi o
cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit.
Plusurile de stocuri la materii prime, materiale consumabile, produse finite,
semifabricate, produse reziduale, mărfuri şi ambalaje, se pot datora următoarelor cauze:
eliberarea unor cantităţi mai mici decât cele înscrise pe documentele de ieşire; aparatele de
măsura nu corespund cu cele cu care au fost măsurate bunurile la intrare; intrarea în magazie a
unor produse din producţie proprie fără întocmirea actelor necesare.
În unităţile comerciale cu amănuntul unde evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu
amănuntul şi unde gestiunile se organizeaza global-valoric, plusurile pot proveni din vânzarea de
mărfuri la un preţ mai mare decât cel cu care a fost încărcată gestiunea sau din vânzarea unor
materiale de ambalat la preţul mărfii.
Pentru conducătorii compartimentelor de contabilitate atât lipsurile cât şi plusurile de
valori mari trebuie sa constituie un semnal de alarma întrucât ambele situaţii denotă fie o
organizare necorespunzătoare a contabilităţii şi evidenţei operative, fie neglijenţa sau
premeditare din partea salariaţilor.

Patrimoniul societăţii la data de 31 decembrie 2007, înainte de valorificarea rezultatelor


inventarierii generale, se prezinta astfel:
Simbol Denumire cont Sume
Debit Credit
cont
1012 Capital social subscris vărsat 2500
121 Rezultatul exerciţiului-profit 4505
2131 Echipamente tehnologice 3185
214 Mobilier aparatură birotică 1045
2813 Amortizare instalaţiilor 917,5
2814 Amort. altor imobilizări corporale 522,5
301 Materii prime 1265
3028 Alte materiale consumabile 270
345 Produse finite 1130
371 Mărfuri 1760
378 Adaos comercial 290
401.01 Furnizori interni 4000
401.02 Furnizori externi 1.000USDx2,49lei 2490
4111.01 Clienţi interni 2550
4111.02 Clienţi externi 4.000EURx3,60 14400
421 Personal salarii datorate 3080
4311 Contr. unităţii la asigurari sociale 665,3684
4312 Contr. personalului la asigurari sociale 258
4313 Contr. angajatorului asig.soc.sănătate 190,153
4314 Contr. angajaţilor asig.soc.sănătate 176,5263
4371 Contr. unităţii la fondul de şomaj 178,8888
65
4372 Contr. personalului la fond de şomaj 51,1112
441 Impozit pe profit 2120
4423 TVA de plată 469
4428 TVA neexigibilă 2810
444 Impozit pe salarii 190
471 Cheltuieli înregistrate în avans 700
472 Venituri înregistrate în avans 600
5121 Disponibil la bancă în lei 1020
5124.1 Disponibil la bancă în devize- 827,7
310USDx26700 lei
5124.2 Disponibil la bancă în devize- 703,9
289.67EURx24300 lei
5311 Casă în lei 258,4
Total general 23485 23485

Subsemnaţii Tica Maria- preşedintele comisiei de inventariere, Rusu Carmen - membru al


comisiei de inventariere şi Pop Camelia - secretar al comisiei de inventariere, numiţi prin
"Dispoziţia de inventariere" nr.2 din data de 01.12.2007 au efectuat inventarierea generală a
patrimoniului dupa cum urmează:
c) Magazia nr.l - materii prime şi materiale
Au fost inventariate toate materiile prime şi materialele consumabile, în prezenţa
gestionarului Popa Maria. S-au constatat următoarele diferenţe:
- circuit integrat TDA 2003, minus de 11 bucăţi a 2,5 lei/bucata, în valoare de 27,5 lei;
- circuit integrat TDA 2005, plus de 11 bucăţi a 2,75 lei pe bucata, în valoare de 30,25 lei;
Se propune compensarea minusului de inventar cu plusul de inventar.
- tranzistor BU 208B, minus de 10 bucăţi a 3,5 lei/bucata, în valoare totala de 35 lei;
- tranzistor BU 268D, plus de 10 bucăţi a 2,92 lei/bucata, în valoare de 29,2 lei.
Aceste diferenţe sunt din vina gestionarului şi se accepta compensări pâna la acoperirea
minusurilor cu plusurile de gestiune, diferenţa în suma de 5,8 lei
(35 lei – 29,2 lei) fiind imputată gestionarului.
- rezistenţe reglabile, plus 30 bucăţi a 0,63 lei/bucata, în valoare de 18,9lei;
Se va înregistra plusul de inventar constatat.
- rezistenţe deteriorate 40 bucăţi a 0,31 lei/bucata, în valoare de 12,4 lei;
Aceste diferenţe provin din spargerea rezistenţelor în procesul de aprovizionare-depozitare,
gestionarul prezentând ca probă părtile componente şi acestea însumează peste 75% din produs.
Ca urmare acestea se vor înregistra ca şi pierderi normale, cu încadrarea în normele legale,
diferenţa înregistrându-se ca şi o cheltuiala excepţionala.
d) Magazia nr.2 -produse finite şi obiecte de inventar

66
În urma operaţiunilor de inventariere, efectuate în prezenţa gestionarei Popa Maria, s-au
constatat diferenţe la obiectele de inventar astfel:
- minus 2 buc. "Dulap Hobby tip A", preţ unitar 26,75 lei;
- minus 1 buc. "Dulap scule", preţ unitar 46,94 lei;
- plus 3 buc. "Scaune", preţ unitar 11,4 lei.
Valoarea obiectelor de inventar constatate lipsa se imputa.
În ce priveşte inventarierea produselor finite existente în stoc la data desfăşurarii
lucrărilor de inventariere, rezultatele sunt:
- plus la articolul "Sursa stabilizata" 1 bucata x 81 lei/bucata;
- minus la articolul "Amplificator" 1 bucata x 99 lei/bucata.
Ca urmare a celor constatate cu ocazia inventarierii, se propune
5. compensarea plusurilor cu minusurile la sortimentele asemănătoare (CI TDA
2003 şi CI TDA 2005, Tranzistor BU 208 şi Tranzistor BU 268);
6. imputarea minusurilor neacoperite;
7. acordarea perisabilităţilor şi imputarea minusurilor ce depăşesc pierderile
normale
8. înregistrarea plusurilor de inventar.
Pentru minusurile cauzate de neglijenţa în serviciu gestionarii vor semna
un "Angajament de plată" pentru acoperirea pagubelor stabilite şi după întocmirea
"Deciziei de imputare".
În nota explicativa data cu ocazia constatării pagubei doamna Popa Maria a susţinut că
nu a fâcut faţa singură volumului mare de intrari, ceea ce a determinat ca la o recepţie de materii
prime şi materiale să se înregistreze cantităţile din factura furnizorului, fără a fi numărate,
minusul provenind de la furnizor.
Susţinerile s-au dovedit a fi neîntemeiate deoarece indiferent de volumul intrărilor
gestionarul a fost ajutat de comisia de recepţie care ar fi putut număra produsele recepţionate.
Dupa valorificarea rezultatelor inventarierii, în data de 31.12.2007 registrul de inventar se
prezintă în felul urmaăor:

Nr. Recapitulaţia Valoare Valoarea de Diferenţe de evaluare


Crt. elementelor contabilă inventar Valoare Cauzele

inventariate diferenţelor
0 1 2 3 4 5
1 Echipamente tehnol. 4230 2605 1625 Lipsa inventar
2 Materii prime 1265 1274,25 9,25 Plus de inventar
3 Alte materiale cons. 270 275,8 5,8 Plus de inventar
4 Obiecte de inventar 1405 1338,76 66,24 Lipsa inventar
5 Produse finite 1130 1112 18 Lipsa inventar
67
6 Mărfuri 1760 1675,6218 84,3782 Lipsa inventar

Întocm Pop Camelia Verificat Tica Maria


Semnat

Putem spune că nu se poate determina situaţia financiară şi rezultatul unei unităţi


patrimoniale, la un moment dat şi pe o anumită perioadă de timp, fără să se efectueze în prealabil
inventarierea elementelor patrimoniale, care să. exprime o realitate a substanţei patrimoniului,
respectând astfel principiul imaginii fidele asupra situaţiei reale a firmei.
Cu ocazia inventarierii trebuie să se asigure reflectarea reală atât a cantităţii (mărimii)
faptice a elementelor patrimoniale cât şi a stării fizice şi de utilitate a acestora, în vederea.
stabilirii gradului de depreciere în raport de care se efectuează evaluarea lor. Evaluarea actuală
sau de inventar se face în funcţie de valoarea de utilitate stabilită în funcţie de variaţia preţului
pieţei şi de puterea de cumpărare a banilor.
Evaluarea se face cu respectarea principiului prudenţei potrivit căruia "nu este admisă
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv
şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de
desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior
Principala problemă la evaluarea elementelor patrimoniale o constituie inflaţia. O rată
ridicată a inflaţiei în decursul unei perioade de timp conduce la multiplicarea valorii de înlocuire
la anumite elemente patrimoniale. O asemenea situaţie are influenţe directe asupra mărimii
capitalului şi a costurilor determinând o creştere nejustificată a profitului impozabil faţă de
rezultatul real.
Prin reforma sistemului contabil din România, odată cu introducerea principiului
fundamental al contabilităţii, respectiv cel de imagine fidelă, au fost stabilite reguli şi metode noi
de evaluare a patrimoniului, realizându-se un proces de tranziţie de la contabilitatea bazată pe
centralism şi dirijism exagerat spre contabilitatea adaptată cerinţelor economiei de piaţă.
Continuarea procesului de normalizare şi dezvoltare a sistemului contabil românesc este
impusă pe de o parte de dezvoltarea pieţei de capital iar pe de alta parte de programul de
armonizare legislativa în vederea integrării europene precum şi de procesul de globalizare
economică care impune asigurarea comparabilităţii informaţiilor contabile în timp şi spaţiu.

68
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Putem spune că nu se poate determina situaţia financiară şi rezultatul unei unităţi
patrimoniale, la un moment dat şi pe o anumită perioadă de timp, fără să se efectueze în prealabil
inventarierea elementelor patrimoniale, care să. exprime o realitate a substanţei patrimoniului,
respectând astfel principiul imaginii fidele asupra situaţiei reale a firmei.
Cu ocazia inventarierii trebuie să se asigure reflectarea reală atât a cantităţii (mărimii)
faptice a elementelor patrimoniale cât şi a stării fizice şi de utilitate a acestora, în vederea.
stabilirii gradului de depreciere în raport de care se efectuează evaluarea lor. Evaluarea actuală
sau de inventar se face în funcţie de valoarea de utilitate stabilită în funcţie de variaţia preţului
pieţei şi de puterea de cumpărare a banilor.
Evaluarea se face cu respectarea principiului prudenţei potrivit căruia "nu este admisă
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv
şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de
desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior".
În majoritatea statelor lumii, în cazul economiilor unde se înregistrează o rată ridicată a
inflaţiei, la sfârşitul perioadei, cu ocazia inventarierii se face şi o actualizare a elementelor
patrimoniale la valoarea lor de piaţă.
Principala problemă la evaluarea elementelor patrimoniale o constituie inflaţia. O rată
ridicată a inflaţiei în decursul unei perioade de timp conduce la multiplicarea valorii de înlocuire
la anumite elemente patrimoniale. O asemenea situaţie are influenţe directe asupra mărimii
capitalului şi a costurilor determinând o creştere nejustificată a profitului impozabil faţă de
rezultatul real.

69
În literatura de specialitate se reţin două metode alternative, teoretice şi practice, ale
contabilităţii convenţionale numită şi "contabilitatea în costuri istorice", metode care îşi propun
soluţionarea impactului inflaţionist asupra valorilor înregistrate în conturi:
- metode de conversie sau "contabilitatea în costuri istorice convertită în monedă
constantă", care au la bază creşterea generală a preţurilor;
- metode bazate pe evaluare sau metoda costurilor de înlocuire.
Prin reforma sistemului contabil din România, odată cu introducerea principiului
fundamental al contabilităţii, respectiv cel de imagine fidelă, au fost stabilite reguli şi metode noi
de evaluare a patrimoniului, realizându-se un proces de tranziţie de la contabilitatea bazată pe
centralism şi dirijism exagerat spre contabilitatea adaptată cerinţelor economiei de piaţă.
Continuarea procesului de normalizare şi dezvoltare a sistemului contabil românesc este
impusă pe de o parte de dezvoltarea pieţei de capital iar pe de altă parte de programul de
armonizare legislativa în vederea integrării europene precum şi de procesul de globalizare
economică care impune asigurarea comparabilităţii informaţiilor contabile în timp şi spaţiu.
În perioada de după 1990, s-au manifestat puternice fenomene hiperinflaţioniste, iar
începând cu anul 1994, odată cu o uşoară creştere a nivelului de dezvoltare economico-socială,
să se înregistreze o mutaţie din sfera hiperinflaţionistă în cea inflaţionistă.
Pentru soluţionarea acestei probleme s-ar impune elaborarea unor metodologii de
actualizare periodică, dar cel puţin la sfârşitul exerciţiului, odata cu inventarierea anuală,
metodologii care să permită agenţilor economici să reevalueze elementele patrimoniale în funcţie
de unele criterii, sub controlul autorităţilor, fără a fi nevoie de un act normativ separat care să
dispună acest lucru.
Astfel, agenţii economici ar avea posibilitatea să-şi creeze fonduri necesare înlocuirii
mijloacelor fixe uzate, cerinţă necesară într-o economie de piaţă şi evident s-ar înregistra
patrimoniul la valoarea sa reală

70
BIBLIOGRAFIE

1. Dimitrie Camenita, Cristina Nicolaescu, Pavel Belean: Bazele contabilităţii, Editura


Multimedia Arad 2006
2. Călin Oprea, Ristea Mihai, Bazele contabilităţii, Editura Genicod, Bucureşti, 2002
3. Cenar Iuliana, Bazele contabilităţii, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2004
4. Matiş Dumitru ş.c., Bazele contabilităţii – aspecte teoretice şi practice, Editura Alma Mater,
Cluj-Napoca, 2005.
5. Ministerul Finanţelor: Sistemul contabil al agenţilor economici Editura Economica 2006
6. Pântea Iacob Petru, Bodea Gheorghe, Contabilitatea financiară românească conformă cu
Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006.
7. Todea Nicolae, Situaţiile financiare ale agenţilor economici, Editura Aeternitas, Alba Iulia,
2004.
8. Ordinul Ministerului Finantelor Publice 1752/17.11.2005
9. Mihai Teaciuc, Leonora Caciuc, Dorel Mateş: Ghid practic privind inventarierea,
soluţionarea şi regularizarea contabilă a diferenţelor Editura Euroart 2002
10. Barbu Mihai : Contabilitate comerciala editura Genicod, Bucuresti, 2005
11. Donescu Teodor : Conturile anuale,Editura Dacia, Alba-Iulia, 2003
12. Chebac Nicolae : Contabilitatea Financiara, Editura ALL BECK, Bucuresti,2004
13. Georgescu Nicolae, Manovici Nicula: Analiza bilantului contabil,Editura economica,2005
14. Catedra de Contabilitate a Facultatii de Stiinte Economice,Cluj-Napoca:Bazele
contabilitatii,Editura Intelcredo, Cluj Napoca, 2005
71
15. Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene
16. Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene
17. Balteş Nicolae, Alina Teodora Ciuhureanu, Bazele contabilităţii, Editura Universităţii
„Lucian Blaga” din Sibiu, 2004
18. Călin Oprea, Ristea Mihai, Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2004
19. Gheorghiu Alexandru, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura
Economică, Bucureşti, 2004
20. Călin Oprea - Elemente de contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor, Braşov, 1999
21. Ristea Mihai, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti,
2005

72