Povestea lui Pinocchio

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi

nu s-ar povesti,…
… un timplar batrin, pe nume Gepetto.
El traia intr-o casuta uitata la marginea
unui orasel. Intr-o zi, s-a hotarit sa
ciopleasca din lemn un baietel, care
sa-i aline singuratatea. Dupa ce a
terminat de cioplit, Gepetto s-a culcat.

Un greier spiridus a intrat in odaie si vazind baietelul de lemn, a suflat peste el si

l-a facut sa se miste. Dimineata, timplarul a vazut cu uimire ca baiatul cioplit din
lemn se putea misca. Nu-i venea sa-si creada ochilor.

Batrinul l-a considerat copilul lui si l-a numit Pinocchio. Baiatul era foarte
neastimparat. Greierele spiridus il certa si-i spunea sa asculte de sfaturile
batrinului lui tata. “-Nu vreau, nu cred ca asa ceva este pentru mine!” raspundea
obraznic Pinocchio. Dupa un timp, Gepetto l-a inscris la scoala, i-a cumparat un
abecedar si l-a condus cu drag pina la poarta , in prima zi de scoala.

Pe drum Pinocchio a dat peste un grup de papusari, care tocmai dadeau un

spectacol. Scena era plina de marionete, iar cind a trecut Pinocchio, acestea s-au
napustit asupra lui. Vazind, directorul s-a infuriat:”-Cum indrazniti sa intrerupeti
spectacolul?”. “-Domnule director, eu nu am nici o vina, raspunde Pinocchio.
Papusile au vrut doar sa ma salute.” Vazind cit de dragalas este baiatul,
directorul i-a oferit cinci banuti de aur, cu care Pinocchio, multumit s-a intors
acasa. La intoarcere, nici nu-i trecea prin gind ca este urmarit. La un moment
dat, o vulpe schioapa si un motan orb i-au iesit in cale. “-Unde te grabesti
baietasule, il ia la rost vulpea sireata. Noi stim cum ai putea sa-ti inmultesti
banutii. Vino cu noi pe cimpul minunilor. Acolo, daca ingropi banutii, a doua zi
va creste un copac cu crengile pline cu banuti.”

Pinocchio a strigat dupa ajutor. La un moment dat a aparut o zina buna care l-a
eliberat, l-a dus acasa la ea si la luat la intrebari: “-Unde sint banii?” “-I-am
pierdut, a incercat s-o pacaleasca Pinocchio” Cu fiecare minciuna, insa, nasul ii
crestea din ce in ce mai mare. “-Promit ca de azi inainte ma voi cuminti. Voi
merge la scoala si-l voi asculta pe Gepetto, spuse Pinocchio printre lacrimi.”
facindu-i-se mila de el, zina i-a scurtat din nas. Apoi l-a dus acasa la Gepetto.
Pinocchio, in citeva zile a uitat de promisiunea facuta. Iesind la joaca, a dat
peste o trasurica trasa de un magarus. “-Vino cu noi in Tara Jucariilor” l-au
ademenit pe Pinocchio.

Acesta nici nu a stat pe ginduri. Ajunsi in imparatia jucariilor, s-au jucat, au

lenevit, uitind de alte griji. Dupa citeva zile s-au trezit cu niste urechi lungi si
coada. Aratau ca niste magari. Niste circari i-au dus la circ si, pentru putin ovaz,
munceau saracii din greu.Pinocchio, cu prima ocazie ivita a scapat. Fugea,
fugea, nici el nu stia incotro.Ajuns la malul unei ape, de suparare si-a legat de git
un bolovan si s-a aruncat in apa. Zina cea buna a avut, insa grija de el, i-a
dezlegat funia si l-a scapat si de infatisarea de magar. Pinocchio dadu din miini
si din picioare sa ajunga cit mai repede la mal. Dar, vai! o balena l-a inghitit si o
data cu el si foarte multa apa. Baiatul se zbatea in burta balenei incercind sa
scape, cind deodata, doua brate puternice l-au prins si l-au scos din apa. Era
Gepetto care i-a povestit ca a pornit in cautarea lui pe o barca si a fost inghitit de
balena, in timpul unei furtuni. Observind ca noaptea balena doarme cu gura
deschisa, cei doi au planuit sa scape. Ei s-au agatat de coada unui peste si au
asteptat pina cind balena si-a deschis gura. Atunci, impreuna cu pestele au iesit
afara din gura ei. Ajunsi acasa, batrinul s-a imbolnavit si a cazut la pat.
Pinocchio l-a ingrijit, dindu-i medicamente si mincare. Citeodata, seara, baiatul
citea si invata sa scrie singur. Vazind faptele lui bune, zina cea buna a intrat in
incapere si i-a dat viata. De bucurie, batrinul s-a vindecat pe loc. Pinocchio a
devenit un baietel cuminte si au trait impreuna fericiti mult timp.