Sunteți pe pagina 1din 1

toc - cadru de lemn sau de metal, în care se fixează uşile şi ferestrele; leu - animal;

leu - unitate monetară în ţara noastră;


somn - numele unui peşte;
somn - stare fiziologică de repaus;
casă - clădire care serveşte ca locuinţă;
casă - dulap sau ladă de fier în care se ţin banii;
casă - ghişeu într-un magazin unde se fac plăţi;
păr - pom fructifer;
păr - totalitatea firelor care cresc pe pielea omului şi pe a multor animale; liliac -
arbust cu flori mirositoare; liliac - animal mamifer insectivor.
Alte situaţii. Acelaşi fenomen se întâlneşte la verbe, la adjective sau la alte părţi
de vorbire.
Pe lângă omonimele propriu-zise, care sunt foarte numeroase, există şi omonime
lexico-gramaticale, prin care înţelegem forme identice din paradigma unor părţi de
vorbire total diferite. Astfel sunt:
cer (substantiv) - cer (persoana 1, singular a verbului "a cere") sare (de bucătărie -
substantiv) - sare (persoana a IlI-a singular a verbului "a sări") lună (adjectiv)
vie (plantaţie de viţă-de-vie) - vie (adjectiv) (substantiv) Cuvintele care au formă
identică şi înţeles cu totul diferit devin omonime numai dacă au acelaşi accent în
pronunţarea lor. Astfel, ochi (substantiv) şi ochi (verb, persoana a IlI-a singular, timpul
perfect simplu) nu sunt omonime, ci doar omografe.
Pentru lămurirea omonimiilor se face apel la exerciţii de recunoaştere şi de
motivare, după cum urmează:
a)determinarea sensului fiecărui cuvânt prin intermediul sinonimelor, a definiţiei
sau a perifrazei. De exemplu: bilă - fiere;