Transfer de căldură şi masă – suport de curs 121

Partea a IV-a

APLICAŢII NUMERICE

1. Peretele unui cuptor este compus din două straturi. Primul este din cărămidă refractară cu
grosimea δ1=0,20 m, conductivitatea termică λ1=1,38 W/moC, iar al doilea strat este alcătuit din
cărămidă izolantă cu grosimea δ2=0,10 m, conductivitatea termică λ2=0,17 W/moC. Temperatura în
interiorul cuptorului, t1, este de 1650 oC iar coeficientul de schimb α1 la peretele interior 70 W/m2K.
Temperatura aerului ambiant este t2=25 oC iar coeficientul de schimb α2 la peretele exterior 10
W/m2K.
Să se calculeze fluxul de căldură pe metru pătrat, temperaturile feţelor interioare şi exterioare,
precum şi valoarea temperaturii la contactul celor două straturi de cărămidă ce formează cuptorul.

Soluţie
Fluxul termic este dat de relaţia:
t1 − t 2 1650 − 25
q= = = 1916 W/m2
1 δ δ 1 0,0143 + 0,1449 + 0,5882 + 0,100
+ 1+ 2+
α1 λ1 λ2 α 2
Se observă slaba contribuţie a rezistenţelor convective la valoarea rezistenţei totale. Din contră,
cărămida izolantă reprezintă a treia parte din valoarea rezistenţei totale.
Temperatura peretelui interior este dată de relaţia:
1 1 o
t p1 = t1 − q = 1650 − 1916 = 1622,6 C
α1 70
valoare puţin diferită decât valoarea temperaturii t1.
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 122

Temperatura la contactul celor două straturi de cărămidă:

δ1 0,20
t ′ = t p1 − q = 1622,6 − 1916 = 1344,6 oC
λ1 1,38
Temperatura peretelui exterior:
1 1 o
t p2 = t2 + q = 25 + 1916 = 216,6 C
α2 10
Pantele dreptelor t(x) sunt date de:
t p1 − t ′ q o t′ − t p2 q
= = 1388 C/m şi = = 11270 oC/m
δ1 λ1 δ2 λ2
fiind invers proporţionale cu conductivitatea mediului. Astfel, pentru cărămida refractară (λ1=1,38
W/moC), panta este de aproximativ 8 ori mai mică decât în cazul cărămizii izolante (λ2=0,17
W/moC)

2. Un perete plan neomogen, de înălţime H este izolat la feţele laterale. Peretele este alcătuit
din trei materiale diferite, aşezate ca în figura de mai jos.
a. Să se traseze circuitul echivalent al sistemului descris în figură;
b. Se consideră că peretele are următoarele date cunoscute: H=4 m, HB=HC=2,5 m, δ1=0,1 m,
δ2=0,25 m, λA=50 W/(m.K), λB=2,5 W/(m.K); λC=10 W/(m.K). Dacă tf,1=250 oC, α1=75
W/(m2.K), tf2=20 oC şi α2=10 W/(m2K), să se calculeze fluxul termic transferat prin perete şi
să se determine temperatura intermediară, t1.

tf1 tf2
A B α2
α1 H
C

δ1 δ2

Soluţie
a. Pentru circuitul termic echivalent, fiecărui strat i se asociază o rezistenţă termică.

tf1 ts1 t1 tf2

δ 2 / λB H B ts2

1 δ1 1
α1 H λAH
α2H
δ 2 / λC H C
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 123

b. Deoarece singurele temperaturi cunoscute sunt cele ale feţelor exterioare tf1 şi tf2, fluxul
termic se calculează cu ajutorul relaţiei:
t f1 −t f 2
Q& =
Rttot
în care rezistenţa termică totală are expresia de calcul:
−1
⎛ ⎞
⎜ ⎟
1 δ1 ⎜ 1 1 ⎟ + 1 =
Rttot = + + +
α1 H λ A H ⎜ δ2 δ2 ⎟ α2H
⎜ ⎟
⎝ λB H B λC H C ⎠
−1
⎛ ⎞
⎜ ⎟
1 0,1 ⎜ 1 1 ⎟ 1
= + + + + = 3,683 ⋅10 −2 m 2 K / W
75 ⋅ 4 50 ⋅ 4 ⎜ 0 , 25 0, 25 ⎟ 10 ⋅ 4
⎜ 2,5 ⋅ 2,5 10 ⋅ 2,5 ⎟
⎝ ⎠
Cu această valoare, fluxul termic va fi:
250 − 20
Q& = −2
= 6,244 ⋅10 3 [W]
3,683 ⋅10
Temperatura intermediară se obţine aplicând relaţia:
⎛ 1 δ ⎞ ⎛ 1 0,1 ⎞
t1 = t f 1 − Q& ⎜⎜ + 1 ⎟⎟ = 250 − 6,244 ⋅10 3 ⎜ + ⎟ = 226,06 [oC]
⎝ α1 H λ A H ⎠ ⎝ 75 ⋅ 4 50 ⋅ 4 ⎠

3. Să se determine temperaturile intermediare ale starturilor de material la trecerea unui flux

termic între două fluide despărţite printr-un perete plan cu feţe paralele compus din trei straturi de
material omogen ale cărui caracteristici constructive şi termice sunt: αi=29 [W/m2K]; λ1=1,047
[W/mK]; λ2=0,175 [W/mK]; λ3=0,582 [W/mK]; αe=8,14 [W/m2K]; δ1=δ2=δ3=0,20 [m]; ti=650
[oC]; te=20 [oC].

Soluţie
Pentru determinarea temperaturilor intermediare se va egala fluxul termic parţial (care trece
prin fiecare strat) cu cel care trece prin întreg sistemul.
Se obţin ecuaţiile:
qconvi = α i (t i − t1 ) = k (t i − t e ) = q [W/m2]

λ1
qcond1 = (t1 − t 2 ) = k (ti − te ) = q [W/m2]
δ1
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 124

λ2
qcond2 = (t 2 − t3 ) = k (ti − t e ) = q [W/m2]
δ2
λ3
qcond 2 = (t3 − t 4 ) = k (ti − te ) = q [W/m2]
δ3
qconve = α e (t 4 − t e ) = k (t i − t e ) = q [W/m2]

Coeficientul global de schimb de căldură k, pentru sistemul considerat, are valoarea:

1 1
k= = = 0,545 [W/m2K]
1 δ 1 δ 2 δ 31 1 1 0,2 0,2 0,2 1
+ + + + + + + +
αi λ1 λ2 λ3 α e 29 1,047 0,175 0,582 8,14
Fluxul termic unitar ce trece prin sistem devine:
q=k(ti-te)=0,545(650-20)=343 [W/m2]
iar valorile temperaturilor intermediare rezultate se obţin din sistemul de ecuaţii anterior şi sunt:
1 1 1
t1 = t i − k (t i − t e ) = ti − q = 650 − 343 = 638,17 [oC]
αi αi 29
δ1 0,2
t 2 = t1 − k (t i − t e ) = 638,17 − 0,545 ⋅ 630 = 572,58 [oC]
λ1 1,047
δ2 0,2
t 3 = t 2 − k (t i − t e ) = 572,58 − 0,545 ⋅ 630 = 180,18 [oC]
λ2 0,175
δ3 0,2
t 4 = t 3 − k (t i − t e ) = 180,18 − 0,545 ⋅ 630 = 62,19 [oC]
λ3 0,582

4. Să se determine fluxul termic unitar ce trece prin zidăria de cărămidă a unui cuptor dacă
conductivitatea stratului de cărămidă variază linear cu temperatura după expresia:
λ = 0,523(1 + 0,95 ⋅10 −3 t ) [W/m K]
Grosimea peretelui este δ=350 [mm]; temperatura suprafeţei interioare este t1 =740[oC], iar a celei
exterioare t2 =40[oC].

Soluţie
t2
λm t
Fluxul termic unitar conductiv transmis prin peretele plan este: q= 1
(t1 − t 2 ) [W/m2]
δ
t2 λ1 + λ2
Valoarea medie a conductivităţii termice se determină cu relaţia: λm t1
=
2
Corespunzător valorilor temperaturii t1 şi t2 conductivitatea termică devine:
λt1 = 0,523(1 + 0,95 · 10-3 · 740) = 0,89 [W/m·K];
λt2 = 0,523(1 + 0,95 · 10-3 · 40) = 0,542 [W/m·K]
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 125

iar valoarea medie este:

λm = (0,89 + 0,542)/2 = 0,716 [W/m·K].
Fluxul termic unitar conductiv are valoarea:
q = (0,716/0,35) · 700 = 1432 [W/m2].

5. Să se calculeze coeficientul global de schimb de căldură pentru zidăria unui cuptor a cărei
secţiune este prezentată în figura de mai jos. Din loc în loc, statul de izolaţie este traversat de grinzi
de beton care leagă zidăria exterioară din cărămidă roşie cu zidăria interioară din cărămidă
refractară . Se cunosc:α1=58,15 [W/m2K]; α2=8,14 [W/m2K]; λr=1,75 [W/mK]; λb=0,588 [W/mK];
λiz=0,175 [W/mK]; λc=0,58 [W/mK].

Soluţie
Coeficientul global de schimb de căldură pentru pereţii plani compuşi din mai mute straturi
paralele (în zidăria simplă) se calculează cu relaţia:
1 1 n
δ 1 1 δ δ δ 1 1 0,3 0,12 0,3 1
= +∑ i + = + r + iz + c + = + + + + = 1,341 [m2K/W]
k1 α1 1 λi α 2 α1 λr λiz λc α 2 58,15 1,75 0,175 0,872 8,14
şi deci
k1=0,74 [W/m2K]
În dreptul stâlpului de beton armat, coeficientul global de schimb de căldură este:
1 1 δr δb δr 1 1 0,3 0,12 0,3 1
= + + + + = + + + + = 0,859 [ m2K/W]
k 2 α 1 λr λb λr α 2 58,15 1,75 0,588 0,872 8,14
şi k2=1,16 [W/m2K]
Suprafeţele pe metru înălţime a cuptorului, în zonele corespunzătoare celor doi coeficienţi globali
de schimb de căldură sunt:
S1=1·1,2=1,2 [m2]; S2=1·0,3=0,3 [m2]
Coeficientul global de schimb de căldură al peretelui cuptorului va fi:
k1 S1 + k 2 S 2 0,74 ⋅1,2 + 1,16 ⋅ 0,3
km = = = 0,82 [W/m2K]
S1 + S 2 1,2 + 0,3
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 126

6. Printr-o conductă din oţel cu diametrul di/de =180/200 [mm] curge apă fierbinte cu
temperatura de 90 [oC]; temperatura mediului ambiant este de 10 [oC]. Se dau valorile:
- coeficientul de convecţie dintre apă şi peretele interior al conductei: αi =45 [W/m2K];
- coeficientul de convecţie dintre peretele exterior şi mediul ambiant: αe=20 [W/m2K];
- coeficientul de conductivitate termică al oţelului: λOL=53[W/mK].
Să se determine:
1) fluxul termic total transmis către mediul exterior dacă lungimea conductei este L=110[m];
2) căldura pierdută în cazul când conducta ar fi izolată cu un strat de vată de sticlă ( λiz=0,04
W/mK) de grosime d=5[cm].

Soluţie
1) Expresia fluxului termic unitar de căldură pe metrul liniar este:
t f1 −t f 2 90 − 10
ql = = = 670,84 [W/m]
1 1 de 1 1 1 0,2 1
+ ln + + ln +
πd iα i 2πλOL d i πd eα e π ⋅ 0,18 ⋅ 45 2π 53 0,18 π ⋅ 0,2 ⋅ 20
iar pe întreaga lungime a conductei
Q=qlL = 670,84·110 = 73792,4 [W]
2) Dacă conducta se izolează, fluxul termic unitar de căldură pe metrul liniar devine:
t f1 −t f 2
ql = =
1 1 de 1 d iz 1
+ ln + ln +
πd iα i 2πλOL d i 2πλiz d e πd eα e
90 − 10
= 46,15W / m
1 1 0,2 1 0,3 1
+ ln + ln +
π ⋅ 0,18 ⋅ 45 2π ⋅ 53 0,18 2π ⋅ 0,04 0,2 π ⋅ 0,2 ⋅ 20
şi atunci:
Q = qlL = 46,15·110= 5076,5 [W]

7. Să se compare valorile obţinute pentru fluxul termic unitar longitudinal care trece printr-o
conductă, cu diametrul di/de=55/64 mm calculat cu relaţia pereţilor cilindrici şi cu relaţia
aproximativă referitoare la pereţi plani, pentru un sistem constructiv ce prezintă următoarele
caracteristici: α1=10003 [W/m2K]; α2=5165 [W/m2K]; λ=58,5 [W/mK] t1=36 [oC]; t2=20 [oC].

Soluţie
Fluxul termic unitar longitudinal calculat cu relaţia pereţilor cilindrici este:
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 127

t1 − t 2
ql = [W/m]
1 1 d 1
+ ln e +
πd iα 1 2πλ d i πd eα 2
în care rezistenţele termice sunt:
1 1
Rconvi = = = 578 ⋅10 −6 [m·K/W]
πd iα 1 π ⋅ 0,055 ⋅10003
1 de 1 0,064
Rcond = ln = ln = 412 ⋅10 −6 [m·K/W]
2πλ d i 2 ⋅ 58,5π 0,055

1 1
Rconve = = = 963 ⋅10 −6 [m·K/W]
πd eα e π ⋅ 0,064 ⋅ 5165
fluxul termic unitar longitudinal având astfel valoarea:
36 − 20
ql = = 8192 [W/m]
578 ⋅10 + 412 ⋅10 −6 + 963 ⋅10 −6
−6

Fluxul termic unitar, calculat cu relaţia referitoare la pereţii plani, raportat la un metru lungime de
conductă, este:
t1 − t 2
ql = πd m [W/m]
1 δ 1
+ +
α1 λ α 2
unde: δ=(de-di)/2 şi dm=(de+di)/2
de unde:
36 − 20
ql = ⋅ π ⋅ 0,0595 = 8068 [W/m]
1 0,0045 1
+ +
10003 58,5 5165
Eroarea făcută la calculul aproximativ faţă de calculul exact este:
8192 − 8068
ε= = 1,5%
8192
Deci, pentru pereţi cilindrici la care de/di<1,5, se poate folosi relaţia pereţilor plani la calcularea
schimbului global de căldură.

8. O conductă cu raza interioară r1=66 mm şi raza exterioară r2=76 mm are temperatura

peretelui la interior t1=400 0C şi la exterior t2=200 0C. Să se calculeze densitatea fluxului de căldură
pentru 1 m lungime de conductă, dacă coeficientul de conductivitate termică este λ=54,2(1-
0,0007t).

Rezolvare
Conductivitatea termică medie lm se calculează după legea de variaţie:
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 128

λm=λ0(1-βtm)
cu λ0=54,2 W/mK β=0,0007 tm=(t1+t2)/2=(400+200)/2=300 0C
adică
λm=54,2(1-0,0007·300)=42,818 W/m·K
Densitatea de flux termic va fi:
t1 − t 2 400 − 200
q= = = 381395,1 W/m2
1 r2 1 76
ln ln
2πλm r1 2 ⋅ π ⋅ 42,818 66

9. Un rezervor sferic cu raza de 5 [m] şi grosimea δ=20 [mm] este supus unei operaţii de
detensionare prin încălzire cu gaze fierbinţi. Rezervorul, confecţionat din oţel cu λ=40 [W/m·K],
este învelit spre exterior cu o izolaţie termică cu δ1=120 [mm] având λ=0,07 [W/m·K]. Să se
determine:
a) fluxul de căldură care străbate prin conducţie peretele rezervorului sferic, dacă temperatura
peretelui la interior este t1=650 [0C] iar a izolaţiei exterioare t3=50 [0C];
b) temperatura de contact între cele două straturi;
c) să se rezolve problema în ipoteza în care se consideră peretele plan neomogen şi să se compare
rezultatele;
d) să se rezolve problema considerând că stratul de izolaţie are coeficientul de conductivitate
termică λ=0,06(1+0,0024t).

Soluţie
a)Fluxul conductiv care străbate peretele rezervorului este:
t1 − t 3 650 − 50
Q= = = 113517,35 [W]
1 ⎡1 ⎛1 1⎞ 1 ⎛ 1 1 ⎞⎤ 1 ⎡ 1 ⎛1 1 ⎞ 1 ⎛ 1 1 ⎞⎤
⎢ ⎜⎜ − ⎟⎟ + ⎜⎜ − ⎟⎟⎥ ⎢ ⎜ − ⎟+ ⎜ − ⎟⎥
4π ⎣ λ1 ⎝ r1 r2 ⎠ λ 2 ⎝ r2 r3 ⎠⎦ 4π ⎣ 40 ⎝ 5 5, 02 ⎠ 0, 07 ⎝ 5, 02 5,14 ⎠⎦

b) Temperatura de contact între cele două straturi are valoarea:

1 ⎛1 1 ⎞ 1 ⎛1 1 ⎞
t 2 = t1 − Q ⎜ − ⎟⎟ = 650 − 113517,35 ⎜ − ⎟ = 649,82 [W]
4πλ1 ⎜⎝ r1 r2 ⎠ 4 ⋅ π ⋅ 40 ⎝ 5 5,02 ⎠

c) În cazul echivalării cu un perete plan neomogen fluxul de căldură va fi:

t1 − t 3 650 − 50
Q = qS = ⋅ 4πr 2 = ⋅ 4 ⋅ π ⋅ 5 2 = 109867,95 [W]
δ1 δ 2 0,02 0,120
+ +
λ1 λ 2 40 0,07
deci cu aproximativ 3 mai mic.
Temperatura de contact dintre cele două straturi va fi:
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 129

δ1 t −t δ 650 − 50 0,02
t 2 = t1 − q = t1 − 1 3 ⋅ 1 = 650 − ⋅ = 649,82 [0C]
λ1 δ 1 δ 2 λ1 0,02 0,120 40
+ +
λ1 λ 2 40 0,07
deci are aceeaşi valoare.
d) Ţinând seama de valoarea foarte mare a conductivităţii termice a oţelului, se aproximează
temperatura de contact între cele două straturi t2≅650 0C urmând a fi verificată ulterior.
În această ipoteză, cu:
λ0=0,06 W/m·K β=0,0024 tm=(t1+t2)/2=(650+50)/2=350 [0C]
fluxul de căldură va fi:
t2 − t3 1
Q= = 4πλ0 (t 2 − t 3 )(1 + βt m ) =
1 ⎛1 1⎞ ⎛1 1⎞
⎜ − ⎟ ⎜⎜ − ⎟⎟
4πλm ⎜⎝ r2 r3 ⎟⎠ ⎝ r2 r3 ⎠
1
= 4 ⋅ π ⋅ 0,06(658 − 50 )(1 + 0,0024 ⋅ 350 ) = 177105,61W
1 1
−
5,02 5,14

10. O retortă pentru prepararea unor produse are forma sferică cu diametrul interior d1
=1500 [mm]. Grosimea peretelui din oţel este de 6 [mm]. Retorta este izolată în exterior cu un strat
de vată minerală cu grosimea de 20[mm] peste care se depune un strat protector de ţesătură de in
cu grosimea de 2 [mm]. Pentru funcţionare se introduce în retortă un flux de căldură Q=1,165 [kW].
În regim continuu de funcţionare, suprafaţa exterioară a peretelui de oţel are temperatura tp1 = 88
[oC] iar suprafaţa exterioară a ţesăturii de in are temperatura tp4 = 30[oC]. Se cunosc
conductibilitatea termică a oţelului λ1 = 54,34[W/m·K] şi conductibilitatea termică a ţesăturii de in:
λ3 = 0,088[W/m·K]. Să se determine:
1) conductivitatea termică a stratului izolator din vată minerală;
2) eroarea de calcul dacă se consideră că peretele retortei este plan.
Diametrele învelişurilor sunt:
d1 =1500[mm]; d2 =d1 +2δ1 d3=d2 +2δ2 d4 =d3 +2δ3

Soluţie
1) Diametrele învelişurilor sunt:
d1 = 1500 [mm]
d2 = d1 + 2δ1 = 1500 +12 = 1512 [mm]
d3 = d2 +2δ2 = 1512 + 40 = 1552 [mm]
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 130

d4 = d3 + 2δ3 = 1552+ 4 = 1556 [mm]

Din expresia fluxului de căldură transmis prin pereţii retortei:
t p1 − t p 4
Q=
1 ⎡1 ⎛ 1 1 ⎞ 1 ⎛ 1 1 ⎞ 1 ⎛ 1 1 ⎞⎤
⎢ ⎜⎜ − ⎟⎟ + ⎜⎜ − ⎟⎟ + ⎜⎜ − ⎟⎟⎥
2π ⎣ λ1 ⎝ d1 d 2 ⎠ λ 2 ⎝ d 2 d 3 ⎠ λ3 ⎝ d 3 d 4 ⎠⎦
se determină coeficientul de conductivitate termică λ2:
⎛ 1 1 ⎞
⎜⎜ − ⎟⎟
λ2 = ⎝ d2 d3 ⎠ =
2π (t p1 − t p 4 ) ⎡ 1 ⎛ 1 1 ⎞ 1 ⎛ 1 1 ⎞⎤
− ⎢ ⎜⎜ − ⎟⎟ + ⎜⎜ − ⎟⎟⎥
Q ⎣ λ1 ⎝ d1 d 2 ⎠ λ3 ⎝ d 3 d 4 ⎠⎦
⎛ 1 1 ⎞
⎜ − ⎟
⎝ 1,512 1,552 ⎠
= = 0,058W / mK
2π (88 − 30 ) ⎡ 1 ⎛ 1 1 ⎞ 1 ⎛ 1 1 ⎞⎤
−⎢ ⎜ − ⎟+ ⎜ − ⎟⎥
1165 ⎣ 54,34 ⎝ 1,5 1,512 ⎠ 0,088 ⎝ 1,552 1,556 ⎠⎦
Ţinând seama de egalitatea fluxurilor de căldură transmise către cele trei straturi ale peretelui
retortei se pot determina temperaturile intermediare tp2 şi tp3.

Q ⎛1 1 ⎞ 1165 ⎛ 1 1 ⎞
t p 2 = t p1 − ⎜⎜ − ⎟⎟ = 88 − ⎜ − ⎟ ⇒ tp2= 87,9 [oC]
2π ⋅ λ1 ⎝ d1 d 2 ⎠ 2π ⋅ 54,34 ⎝ 1,5 1,512 ⎠

Q ⎛ 1 1 ⎞ 1165 ⎛ 1 1 ⎞
t p3 = t p 2 − ⎜⎜ − ⎟⎟ = 87,9 − ⎜ − ⎟ ⇒ tp3=33,5 [oC]
2π ⋅ λ2 ⎝ d 2 d 3 ⎠ 2π ⋅ 0,058 ⎝ 1,512 1,552 ⎠

2) Pentru determinarea suprafeţei echivalente unui perete se calculează aria sferei

corespunzătoare diametrului mediu:
dmed = (d1 + d2)/2 = (1,5 + 1,556)/2 = 1,528 [m]
2
d med
S ech = 4π = 1,528 2 π = 7,335 [m2]
4
Fluxul de căldură transmis printr-un perete plan având aceeaşi suprafaţă şi aceleaşi grosimi
ale straturilor cu cele ale retortei sferice va fi:
t p1 − t p 2 88 − 30
Qp = S ech = ⋅ 7,335 = 1157,1 [W]
δ1 δ 2 δ 3 0,006 0,020 0,002
+ + + +
λ1 λ2 λ3 54,34 0,058 0,088
eroarea de calcul este:
Q − Qp 1165 − 1157,1
ε= ⋅100 = ⋅100 = 0,67 %
Q 1165
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 131

11. Un cilindru din oţel cu lungimea L=1 m şi diametrul d=10 mm este menţinut timp de
τ=20 s într-o baie de apă cu temperatura tf=80 oC, timp în care temperatura cilindrului creşte de la
t0=20 oC la t=60 oC. Să se determine:
a. coeficientul de convecţie α între apă şi cilindrul de oţel;
b. debitul de căldură Q schimbat la timpul τ=20 s;
c. cantitatea de căldură Q transferată în intervalul de timp de la τ=0 la τ=20 s. Pentru oţel se va
considera ρ=7900 kg/m3, cp=460 J/kg.oC, λ=50 W/m.oC.

Soluţie
Se va face ipoteza că procesul de schimb de căldură este de tip newtonian (conducţie termică
tranzitorie prin corpuri cu rezistenţe termice interne neglijabile), respectiv este valabilă condiţia
Bi<0,1, condiţie ce se va verifica ulterior.
Ecuaţia procesului tranzitoriu este:
αSτ
t −tf −
ρc pV
θ= =e = e − BiFoG
t0 − t f

în care: Bi=αx1/λ - criteriul Biot;

Fo=aτ/x12 – criteriul Fourier sau timpul relativ;
G=Sx1/V – factor geometric având următoarele valori: plăci infinite, G=1; cilindri infiniţi şi
bare pătrate infinite, G=2; cuburi şi sfere, G=3;
α– coeficient de schimb de căldură prin convecţie între corp şi fluid, W/m2.oC;
x1 – raza suprafeţei sau jumătate din grosimea corpului, m;
λ– conductivitatea termică a corpului, W/m.oC;
a – difuzivitatea termică a corpului, m2/s;
τ – timpul, s;
S, V – suprafaţa, respectiv volumul corpului, m2, m3.
Coeficientul de convecţie α va fi astfel:
ρc pV t 0 − t f 7900 ⋅ 460 ⋅ 0,0025 20 − 80
α= ln = ln = 500 [W/m2·oC]
τS t −tf 20 60 − 80

Debitul de căldură transmisă în intervalul ∆t=20 s este:

αSτ
τ ⎡ − ⎤ ⎛ 0,012 π ⎞ ⎡ 500⋅20
⎤
∆Q = ∫ Qdτ = ρc pV (t f − t 0 ) 1 − e
−
⋅1⎟(80 − 20)⎢1 − e
ρc pV
⎢ ⎥ ⎜
= 7900 ⋅ 460⎜ ⎟ 7900⋅460⋅0 , 0025
⎥ = 11430 J
0 ⎢⎣ ⎥⎦ ⎝ 4 ⎠ ⎣⎢ ⎦⎥
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 132

Criteriul Biot are valoarea

Bi=αx1/λ=500·0,005/50=0,05<0,1
deci procesul termic este de tip newtonian.

12. Să se determine fluxul termic convectiv unitar longitudinal între suprafaţa exterioară a
unei conducte drepte aşezate vertical în aer. Conducta este neizolată, cu diametrul exterior d = 100
[mm] şi o înălţime h = 4 [m]. Temperatura peretelui exterior al conductei este tp = 170 [oC], iar
temperatura aerului ta = 30 [oC]. Mişcarea aerului în lungul conductei are loc sub acţiunea forţelor
gravitaţionale (convecţie liberă).

Soluţie
Pentru temperatura ta = 30 [oC], constantele termofizice ale aerului au valorile:
ν = 16 · 10-6 [m2/s]; Prf = 0,71; Prf/Prp ~ 1; λaer = 0,0267 [W/mK]
Prf - valoarea criteriului Prandtl a aerului pentru temperatura medie de 30[oC];
Prp - valoarea criteriului Prandtl a aerului pentru temperatura medie a peretelui de 170[oC];
Criteriul Grashoff pentru aer, la t = 30 [oC], are valoarea:
h 3 ⋅ g ⋅ β ⋅ ∆t 4 3 ⋅ 9,81 ⋅ 33 ⋅10 −4 (170 − 30 )
Gr = = = 11330,55 ⋅108 = 1,133 ⋅1012
ν2 (16 ⋅10 )
−6 2

în care:
β = 1/Ta = 1/303 =33 · 10-4
(Gr · Pr)f = 1,133 · 1012 · 0,71 = 8 · 1011
Deoarece produsul (Gr · Pr)f > 109 curgerea aerului în lungul conductei are loc în regim turbulent şi
pentru determinarea coeficientului de convecţie al aerului la peretele exterior al conductei se poate
folosi ecuaţia criterială de forma:
Nu = 0,15(Gr · Pr)f0,33 = 0,15(8 · 1011)0,33 = 1271
Coeficientul de convecţie are atunci valoarea:
α = Nu · λaer/h = (1271 · 0,0267)/4 = 8,5 [W/m2 K]
iar fluxul termic convectiv între conductă şi aer este:
Q = a · S · Dt = a · p · d · h · Dt = 1495 [W]

13. În lungul unei plăci netede cu lăţimea b = 1 [m] şi lungimea l = 1,2 [m] se suflă aer rece
cu viteza wa = 8 [m/s]. Să se determine coeficientul de convecţie de la aer la placă şi fluxul termic
convectiv, dacă temperatura plăcii este tp = 60 [oC], iar a aerului ta = 20 [oC].
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 133

Soluţie
Pentru ta = 20 [oC], mărimile termofizice ale aerului au următoarele valori:
νa = 15,06 · 10-6 [m2/s]; λa = 0,259 [W/m·K]
Regimul de curgere al aerului peste placă (determinat prin valoarea criteriului Reynolds) este
turbulent deoarece:
Rea = (wa · l)/νa = (8 · 1,2)/15,06 · 10-6 = 6,37 · 105 > 104
Coeficientul de convecţie αa se poate determina în acest caz cu ecuaţia criterială:
Nua = 0,032 · Rea0,8 = 0,032(6,37 · 105)0,8 = 1,40 · 103
Deci coeficientul de convecţie αa are valoarea:
λa 0,0259
α a = Nu a = 1,40 ⋅10 3 = 30,2 [W/m2K]
l 1,2
Fluxul termic convectiv de la placă la aer are valoarea:
Q = αa · S · ∆t = αa · b · l·(tp - ta) = 30,2 · 1 · 1,2 · 40 = 1450 [W]

14. Printr-o conductă nouă din oţel sudată, cu diametrul interior di=180 mm, lungime l=300
m şi rugozitatea absolută k=0,06 mm, se transportă un produs cu densitatea ρ=820 kg/m3 şi
vâscozitatea cinematică ν=0,04·10-4 m2/s. Să se determine coeficientul de frecare liniară f şi
pierderea corespunzătoare de presiune ∆p, dacă debitul de produs transportat este: a) Gs=10 kg/s; b)
Gs’=50 kg/s, restul condiţiilor rămânând neschimbate.

Soluţie
a) viteza şi regimul de curgere (numărul Reynolds) sunt:
4Gs 4 ⋅10
w= = = 0,47 [m/s]
πd ρ π ⋅ 0,18 2 ⋅ 820
2

wd 0,47 ⋅ 0,18
Re = = = 21150
ν 0,04 ⋅10 −4
Rugozitatea relativă a conductei
ε=k/d=0,06/180=0,00033
Starea pereţilor conductei este caracterizată prin numerele Reynolds limită Re1 şi Re2:
Re1=10/ε=10/0,00033=3·104 Re2=560/ε=560/0,00033=1,7·106
Deoarece Re<Re1 conducta este netedă hidraulic, astfel încât coeficientul de frecare liniară se
calculează cu relaţii de forma f=(Re), de exemplu:
- formula lui Blausius (valabilă pentru 4000<Re<105):
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 134

f = 0,3164 Re −0, 25 = 0,3164 ⋅ 21150 −0, 25 = 0,0262

- formula lui Koo (valabilă pentru 3000<Re<3·106):
f = 0,0056 + 0,5 Re −0,32 = 0,0056 + 0,5 ⋅ 21150 −0,32 = 0,0262
Pierderea de presiune se calculează cu relaţia lui Darcy-Weisbach:
l w2 300 0,47 2
∆p = f ρ = 0,0262 820 = 3954 [Pa]
d 2 0,18 2
b) Corespunzător debitului Gs’ = 50 kg/s se determină mărimile:
4Gs′ 4 ⋅ 50
w= = = 2,39 [m/s]
πd ρ π ⋅ 0,18 2 ⋅ 820
2

w′d 2,39 ⋅ 0,18

Re ′ = = = 107550
ν 0,04 ⋅10 −4
Deoarece Re1<Re’<Re2 conducta este semirugoasă hidraulic, astfel încât coeficientul de frecare
liniară f’ se calculează cu relaţii de forma f’=(Re, ε), de exemplu:
- formula lui Moody (valabilă pentru 4000<Re<107):
⎡ ⎛ 10 6 ⎞ ⎤
1/ 3
⎡ ⎛ 10 6 ⎞ ⎤
1/ 3

f ′ = 0,0055⎢1 + ⎜⎜ 20000ε + ⎟ ⎥ = 0,0055⎢1 + ⎜⎜ 20000 ⋅ 0,00033 + ⎟ ⎥ = 0,0192

⎢⎣ ⎝ Re ⎟⎠ ⎥ ⎢ ⎝ 107550 ⎟⎠ ⎥
⎦ ⎣ ⎦
- formula lui Altuşul:
0 , 25 0 , 25
⎛ 68 ⎞ ⎛ 68 ⎞
f ′ = 0,11⎜ ε + ⎟ = 0,11⎜ 0,00033 + ⎟ = 0,0193
⎝ Re ⎠ ⎝ 107550 ⎠
Pierderea de presiune este:
l w′ 2 300 2,39 2
∆p ′ = f ′ ρ = 0,0192 820 = 74942 [Pa]
d 2 0,18 2

15. Să se determine coeficientul de convecţie şi fluxul termic la transferul de căldură prin

convecţie liberă între suprafaţa exterioară a unei conducte verticale cu diametrul exterior d=120 mm
şi înălţimea h=5 m şi aer. Temperatura peretelui exterior al conductei este tp=185 (170) oC iar a
aerului ta=25 (30) oC

Soluţie
Constantele termofizice ale aerului la temperatura medie a stratului limită:
tm=(tp+ta)/2=(185+25)/2=105 (100) oC
sunt: νm=23,13 10-6 m2/s; λ=0,0321 W/m oC; Prm=0,688
Se calculează produsul criteriilor Grashof şi Prandtl:
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 135

βgh 3 (t p − t f ) 9,81 ⋅ 4 3 (170 − 30 )

(GrPr)m= Pr = 0,688 = 4,405 ⋅ 1011
ν2 373(23,13 ⋅ 10 − 6 )
m 2

unde b=1/Tm=1/(273,15+tm)=1/373,15 K-1.

(GrPr)m>109 ⇒ curgerea în stratul limită de aer este turbulentă.
Num = 0,15(GrPr)m1/3 = 0,15(4,405·1011)1/3 = 1141
Deci coeficientul α la convecţia liberă va fi:
α=Numλm/h=1141·0,0321/4=9,16 W/(m2·oC).
Fluxul termic transmis între conductă şi aer este:
Q = απdh(tp-tf) = 9,16·π·0,1·4(170-30) = 1612 W

16. În lungul unei plăci plane cu lăţimea b=1m şi lungimea l=1,2 m curge forţat aer rece cu
viteza medie w=8 m/s. Să se calculeze coeficientul de convecţie între aer şi placă şi fluxul termic
convectiv schimbat, dacă temperatura suprafeţei plăcii este tp=60 oC, iar a aerului, tf=20 oC.

Soluţie
Se determină mărimile termofizice ale aerului la temperatura medie tf=20 oC, adică:
νf=15,06·10-6 m2/s; λf=0,0259 W/m oC.
Se calculează valoare numărului Reynolds:
Ref=wl/νf=8·1,2/15,06·10-6=6,37·105>5105
De unde rezultă că regimul de curgere a aerului în stratul limită de lângă peretele plăcii este
turbulent.
Coeficientul de convecţie a între placă şi aer se obţine folosind relaţia criterială:
Nuf = 0,032Ref0,8 = 0,032·6370000,8 = 1408
α= Nufλf/l =1408·0,0259/1,2 = 30,4 W/m2 oC
Fluxul termic convectiv transferat de la placă la aer este:
Q = αSDt = αbl(tp-tf) = 30,4·1·1,2(60-20) = 1460 W

17. Printr-o ţeavă cu diametrul interior d=20 mm şi temperatura constantă a peretelui tp=50
o
C, curge apă cu presiunea de 1 bar. Să se determine coeficientul de convecţie şi lungimea ţevii,
dacă temperatura apei la intrare este t1=20 oC, iar la ieşire t2=30 oC. Ţeava este aşezată vertical iar
curgerea apei este ascendentă. Viteza de curgere a apei este w=1 m/s. (coeficientul de convecţie a la
curgerea forţată în regim turbulent a unui fluid printr-o conductă se va determina cu relaţia:
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 136

( f / 8) Re Pr f ⎛η f
⎜
⎞
⎟,
Nu f =
f
în care n=0,11, iar f – coeficientul de frecare liniară calculat cu
12,7 f / 8 (Pr f2 / 3 − 1) + 1,07 ⎜⎝ η p ⎟
⎠

relaţia: f=(1,82lnRef-1,64)-2).

Soluţie
Se determină proprietăţile fizice ale apei la temperatura medie a acesteia prin ţeavă, adică pentru
tm=0,5(t1+t2)=0,5(20+30)=25 oC
Se va obţine:
νf=0,906·10-6 m2/s; ρf=997 kg/m3, cpf=4179 J/(kg oC), λf=0,609 W/(m oC), ηf=903·10-6 (N·s)/m2;
Prf=6,22
iar pentru temperatura peretelui tp=50 oC se obţine: ηp=54910-6 (N·s)m2; Prp=3,54.
Se calculează valoarea criteriului Reynolds:
Ref = wd/νf = 1·0,02/0,609·10-6 = 22075>104 deci regimul de curgere este turbulent.
Se determină Nuf folosind relaţia propusă:
( f / 8) Re Pr f ⎛η f
⎜
⎞
⎟= (0,0255 / 8)22075 ⋅ 6,22 ⎛ 903 ⋅ 10 −6 ⎞
0 ,11

Nu f = ⎜ ⎟⎟ = 166,4
f

12,7 f / 8 (Pr f − 1) + 1,07 ⎜⎝ η p

2/3 ⎟ 12,7 0,0255 / 8 (6,22 2 / 3 − 1) + 1,07 ⎜⎝ 549 ⋅ 10 − 6 ⎠
⎠

Coeficientul de convecţie α va fi:

α= Nufλf/d = 166,4·0,609/0,02 = 5067 W/(m2 oC)
Lungimea tevii l, rezultă din ecuaţia de bilanţ termic:
Q=πdlα∆tm=Gcp(t2-t1) [W]
Debitul de apă G şi fluxul de clădură Q transmis apei sunt:
G=(πd2/4)wρf=(π0,022/4)1997=0,313 kg/s;
Q=Gcp(t2-t1)=0,313·4179(30-20)=13080 W.
Diferenţa medie de temperatură între apă şi perete este:
t 2 − t1 30 − 20 o
∆t med = = = 24,66 C
t p − t1 30
ln ln
t p − t2 20

Q 13080
cu care se obţine lungimea ţevii: l= = = 1,67 m
πdα∆t med π ⋅ 0,02 ⋅ 5067 ⋅ 24,66

18. Într-un răcitor tubular ulei-apă, uleiul circulă în spaţiul dintre ţevi şi manta paralel cu
ţevile, iar apa circulă prin ţevi. Fasciculul tubular se compune din n=54 ţevi cu diametrul d=33 mm
şi lungimea l=4 m, diametrul mantalei fiind D=0,5 m. Viteza medie de curgere a uleiului este w=1,5
m/s, temperatura medie tm=80 oC, iar temperatura suprafeţei exterioare te=50 oC, admisă constantă.
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 137

Să se determine coeficientul de convecţie α de la ulei la suprafaţa exterioară a ţevilor şi fluxul de

0 , 25
⎛ Pr f ⎞
căldură transmis apei de răcire (se va folosi relaţia criterială: Nu f = 0,021 Re Pr 0 ,8 0 , 43
⎜ ⎟ ).
f f
⎜ Pr ⎟
⎝ p ⎠

Soluţie
Se determină parametrii fizici ai uleiului la temperatura fluidului de 80 oC:
λf = 0,1056 W/(m oC); νf = 3,66·10-6 m2/s; Prf = 59,3
Pentru temperatura peretelui de 50 oC se determină valoarea numărului Prandtl: Prp=111
Se determină diametrul hidraulic echivalent al secţiunii transversale de curgere a uleiului:
4S t D 2 − nd 2 0,5 2 − 54 ⋅ 0,033 2
d ech = = = = 0,084 m.
P D + nd 0,5 + 54 ⋅ 0,033

Criteriul Reynolds pentru curgerea uleiului va fi:

Ref = wdech/νf = 1,5·0,084/3,66·10-6 = 34430
Coeficientul de convecţie va fi:
α=Nuφλf/dech
unde:
0 , 25
⎛ Pr f ⎞ ⎛ 59,3 ⎞
0 , 25

Nu f = 0,021 Re 0 ,8
Pr 0 , 43
⎜ ⎟ = 0,021 ⋅ 34430 59,3
0,8 0 , 43
⎜ ⎟ = 442,7
f f
⎜ Pr ⎟ ⎝ 111 ⎠
⎝ p ⎠

deci:
α= Nuφλf/dech = (442,7·0,1056)/0,084 = 557 W/(m2 oC)

19. Să se calculeze coeficientul de convecţie α şi fluxul termic unitar care trece de la

suprafaţa exterioară a unei ţevi orizontale cu diametrul exterior de=12 mm, la apă în fierbere
peliculară (în film), aflată la presiune atmosferică. Temperatura la suprafaţa exterioară a ţevii este
⎡ λ3 ρ (ρ l − ρ v )gr ′ ⎤
1/ 4
0
tp=500 C (se va folosi pentru α relaţia α = 0,62 ⎢ v ⎥ W/(m2 oC), unde r’=r+0,5cpv(tp-
⎣⎢ η v d e (t p − t l ) ⎦⎥

tl)).

Soluţie
Se determină proprietăţile fizice ale apei la saturaţie şi vaporilor la temperatura medie din
stratul limită termic şi la presiunea atmosferică
tm = (tp-tl)/2 = (500+100)/2 = 300 oC
Astfel, se obţine: λ300 = 0,0385 W/m oC; ρl,100 = 958,4 kg/m3; ρv,300 = 0,372 kg/m3; ηv,300 =
20,006·10-6 (N·s)/m2; cpv,300 = 1997 J/(kg oC), r = 2258·103 J/kg.
Se calculează căldura latentă de vaporizare medie:
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 138

r’ = r+0,5cpv(tp-tl) = 2258·103+0,5·1997·400 = 2657400 J/kg

Cu aceste valori coeficientul de transfer de căldură între perete şi apă devine;
⎡ λ3 ρ (ρ l − ρ v )gr ′ ⎤ ⎡ 0,0385 3 ⋅ 0,372(958,4 − 0,372 )9,81 ⋅ 2657 ⋅ 400 ⎤
1/ 4 1/ 4

α = 0,62 ⎢ v ⎥ = 0,62 ⎢ = 168,9 W/(m2 oC)

⎢⎣ η v d e (t p − t l ) ⎥⎦
⎥
⎣ 20,006 ⋅ 10 − 6 ⋅ 0,012(500 − 100 ) ⎦

Fluxul termic liniar este:

ql = απdeλ(tp-tl) = 168,9·π·0,012·1(500-100) = 2547 W/m
iar fluxul termic unitar de suprafaţă este:
qs = α(tp-tl) = 168,9(500-100) = 67560 W/m2

20. Să se calculeze fluxul termic unitar critic de ordinul întâi în cazul fierberii în volum mare
a apei la presiunea de 10 şi respectiv 100 bar (se va folosi relaţia q cr = 0,14rρ v1 / 2 [gσ (ρ l − ρ v )]1 / 4 W/m2).

Soluţie
Se de termină proprietăţile termofizice ale apei:
- pentru presiunea de 10 bar: ρλ= 887,1 kg/m3; ρv = 5,139 kg/m3, r = 2015 kJ/kg, σ=
422,8·10-4 N/m;
- pentru presiunea de 100 bar: ρl = 688,7 kg/m3; ρv = 55,46 kg/m3, r = 1317 kJ/kg, σ=
118,6·10-4 N/m;
valori cu care se obţine:
- pentru p = 10 bar
o qcr = 0,14·2015·103(5,139)1/2[9,81·0,04228(887,1-5,139)]1/4 = 2,8·106 W/m2
- pentru p=100 bar:
o qcr = 0,141317·103(55,46)1/2[9,81·0,01186(688,7-55,46)]1/4 = 4,02·106 W/m2.

21. Un condensator are suprafaţa de schimb de căldură realizată dintr-un fascicul de ţevi
orizontale, dispuse în paralel. Fasciculul are N=15 rânduri orizontale. Diametrul exterior al ţevii
este D=22 mm, iar temperatura suprafeţei exterioare a acestora te=40 oC. Condensatorul este
alimentat cu abur saturat uscat cu presiunea p=10 kPa. Să se determine coeficientul de convecţie
mediu între vapori şi fasciculul tubular, şi debitul de vapori condensat pe unitatea de lungime a
c p ,l (N − 1)∆t ⎤ ⎡ D 3 ρ l (ρ l − ρ v )g
1/ 4

ţevii. Se va folosi relaţia lui Chen Nu D = 0,728⎢1 + 0,2

⎡
⎥⎢ (r + 0,68c p,l ∆t )⎤⎥
⎣ r ⎦⎣ Nη l λ l ∆t ⎦

Soluţie
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 139

La presiunea p = 104 Pa = 0,1 bar se stabilesc din tabel: tsat = 45,8 oC; ρl = 989,8 kg/m3; ρv =
0,068 kg/m3; cpl = 4174 J/(kg·K); λl = 0,64 W/(m·K); ηl = 59610-6 N·s/m2; r = 2392 kJ/kg.
Coeficientul de condensare mediu pe fascicul este
λl
α = Nu D
D

unde NuD se obţine introducând valorile numerice în relaţia dată în enunţul problemei, NuD=143,9,
astfel încât:
λl 0,64
α = Nu D = 143,9 = 5756 W/(m2·K)
D 0,016

Fluxul termic unitar liniar:

Ql = α(πD)(tsat-ts) = 5756(π·0,016)(45,8-35) = 3124,7 W/m
Şi debitul de abur condensat corespunzător acestui flux:
ml = ql/r = 3124,7/(2392·103) = 1,3·10-3 kg/(m·s)

22. Două piese metalice plane din oţel, după ce sunt scoase din cuptorul de tratamente
termice sunt amplasate la o distanţă mică una faţă de alta comparativ cu dimensiunile lor.
Temperaturile pereţilor învecinaţi sunt 773[K], respectiv 295[K].
Factorul energetic de emisie (gradul de radiaţie) pentru oţel este
εOL =0,7, iar coeficientul de radiaţie al corpului negru c0 =5,76 [W/m2K4].
Să se determine:
1) densitatea fluxului termic transmis prin radiaţie între cei doi pereţi plani;
2) de câte ori se reduce densitatea fluxului termic dacă între cei doi pereţi plani se
intercalează un ecran din tablă subţire din aluminiu (ε=0,4).

Soluţie
⎡⎛ T ⎞ 4 ⎛ T ⎞ 4 ⎤
1) Densitatea fluxului termic va fi: q12 = c ⎢⎜ 1 ⎟ − ⎜ ⎟ ⎥ [W/m2]
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦

c1 = c 2 = c0 c1 = εOL · c0 = 0,7 · 5,76 = 4,0 [W/m2K4]

1 1
c= = = 3,063 [W/m2K4]
1 1 1 1 1 1
+ − + −
c1 c2 c0 4 4 5,76

⎡⎛ 773 ⎞ 4 ⎛ 295 ⎞ 4 ⎤ 2
q12 = 3,063⎢⎜ ⎟ −⎜ ⎟ ⎥ = 10704,19 [W/m ]
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 140

2) Densitatea fluxului termic de la peretele cald la ecran este egală cu densitatea fluxului transmis
de la ecran la peretele rece:
⎡⎛ T1 ⎞ 4 ⎛ Te ⎞ 4 ⎤ ⎡⎛ Te ⎞ 4 ⎛ T2 ⎞ 4 ⎤
q12 = c′⎢⎜ ⎟ −⎜ ⎟ ⎥ = c′′⎢⎜ ⎟ −⎜ ⎟ ⎥
⎣⎢⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎦⎥ ⎣⎢⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎦⎥
Din această egalitate stabilim valoarea temperaturii:

1 ⎡⎛ T ⎞ ⎛ T ⎞ ⎤
4 4 4
⎛ Te ⎞
⎜ ⎟ = ⎢⎜ 1 ⎟ + ⎜ 2 ⎟ ⎥ = 653 [K]
⎝ 100 ⎠ 2 ⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦

ce = · c0 = 0,4 · 5,76 = 0,2304 [W/m2K4]

1 1
c′ = c′′ = = = 0,226
1 1 1 1 1 1
+ − + −
c1 ce cn 4 0,2304 5,76

⎡⎛ 773 ⎞ 4 ⎛ 653 ⎞ 4 ⎤
q1,e = 0,226⎢⎜ ⎟ −⎜ ⎟ ⎥ = 395 [W/m2]
⎣⎢⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎦⎥
q12 10685
= = 27,05
q1e 395
Deci, densitatea fluxului termic prin radiaţie între cei doi pereţi metalici, după intercalarea ecranului
se reduce de aproximativ 27 de ori.

23. Pentru măsurarea temperaturii gazelor calde ce curg printr-o conductă, se foloseşte un
termocuplu plasat în curentul de gaze. Milivoltmetrul indică temperatura t1=280 oC. Coeficientul de
emisie al sudurii termocuplului este ε1=0,8. Coeficientul de convecţie de la aer la lipitură este
α=52,51 W/m2.K, iar temperatura pereţilor interiori ai conductei t2=110 oC. Să se determine eroarea
citirii temperaturii ce apare ca rezultat al schimbului de căldură prin radiaţie între sudura
termocuplului şi pereţii conductei şi să se calculeze temperatura reală a gazelor.

Soluţie
La starea de echilibru termic, se va stabili o egalitate între căldura primită prin convecie de sudura
termocuplului de la gazele de calde şi căldura cedată de ea prin radiaţie, peretelui conductei. Deci
qc=qr. Se exprimă fluxul convectiv şi radiant cu relaţiiile:
Qc = α ⋅ S (t g − t1 ) [W]

cu tg – temperatura reală a gazului cald, S1 - suprafaţa laterală a sudurii termocuplului şi S2 –

suprafaţa peretelui conductei.
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 141

⎡⎛ T ⎞ 4 ⎛ T ⎞ 4 ⎤
Qr = ε 1, 2 ⋅ S1 ⋅ C0 ⎢⎜ 1 ⎟ − ⎜ 2 ⎟ ⎥ [W]
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦

Considerând S2=∞ în raport cu S1, coeficientul mutual de emisie între sudură şi pereţii conductei,
ε1,2 este:
1
ε 1, 2 = = ε 1 = 0,8
1 S1 ⎛ 1 ⎞
+ ⎜ − 1⎟
ε 1 S 2 ⎜⎝ e2 ⎟⎠
Egalând cele două relaţii, se determină temperatura reală a gazelor calde:
⎡⎛ T1 ⎞ 4 ⎛ T2 ⎞ 4 ⎤
αS1 (t g − t1 ) = ε 1 S1C0 ⎢⎜ ⎟ −⎜ ⎟ ⎥ [W]
⎣⎢⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎦⎥
0,8 ⋅ 5,76
t g = 280 +
52,51
( )
5,534 − 3,834 = 343,18 [oC]

Eroarea de citire este deci:

t g − t1 343,18 − 280
ε% = 100 = 100 = 9,66% >>4% - valoarea erorii admisă în tehnică, motiv
tg 343,18

pentru care se impun corecţii.

24. Calculul practic la evaporarea unei suprafeţe mari de apă în absenţa convecţiei

Rezultatele experimentale privind acest tip de evaporare nu sunt întotdeauna la unison şi

sunt în general dificil de interpretat. Pentru suprafeţe relativ mari este greu a se găsi în contact direct
cu aerul în stare calmă.
Dintre relaţiile furnizate de literatura de specialitate, amintim una comod de utilizat, ce
determină debitul de apă evaporată:
⎛r r ⎞
mV = α mv s⎜⎜ sat − 0 ⎟⎟
⎝ v sat v 0 ⎠

unde: r este raportul amestecului, adică raportul dintre masa de vapori de apă şi masa de aer sec cu
care vaporii sunt în amestec;
v – volumul specific, adică volumul de aer umed conţinând un kilogram de aer uscat
(indicele „sat” corespunde aerului saturat la temperatura apei iar indicele „0” corespunde condiţiilor
aerului ambiant);
αmr – coeficient de transfer de masă ce are dimensiunea de viteză liniară (m/s), putând fi
scris funcţie de coeficientul de transfer de căldură αmr=0,92 α/ρcp (ρ – masa volumică de aer umed
iar cp – căldura masică a aerului umed la presiune constantă).
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 142

Considerându-se pentru a valoarea utilizată în cazul unei suprafeţe mari (solul) încălzită, în absenţa
convecţiei α=6,1 W/m2 0
C, cp=1,006 kJ/kg 0
C şi valoarea medie ρ=1,2 kg/m3, atunci:
6,1
α mr = 0,92 = 4,65 ⋅10 − 3 [m/s]
1,2 ⋅1,006 ⋅10 3

Aplicaţii propuse

25. Peretele unui cuptor este format din două straturi, unul de cărămidă roşie, iar celălalt din
cărămidă de şamotă, între care s-a introdus umplutură de nisip. Grosimea stratului de şamotă este
δ1=100 [mm], a umpluturii δ2=30 [mm], iar a stratului de cărămidă roşie δ3=250 [mm]. Coeficienţii
de conductivitate termică sunt: λ1=0,93 [W/m·K], λ2=0,1395 [W/m·K], λ3=0,6975 [W/m·K]. Ce
grosime ar trebui să aibă stratul de cărămidă roşie, pentru a se realiza aceleaşi pierderi de căldură,
dacă se renunţă la stratul de nisip?
R: δ=0,4 [m]

26. Un perete din cărămidă cu grosimea δ=350 [mm] şi λ=1,05(1+0,00029t) [W/m·K] are
temperatura pe faţa interioară t1=1200 [0C], iar pe faţa exterioară t2=400 [0C]. Se cere:
a) densitatea fluxului termic conductiv;
b) temperatura la mijlocul peretelui.
R: q=2930,3 [W/m2]; t=818,1 [0C]

27. Un zid de grosime δ1=250 [mm] şi λ1=0,7 [W/m·K] este izolat cu un strat a cărui
conductivitate termică este λ2=0,0465 [W/m·K]. Să se calculeze grosimea stratului de izolaţie şi
temperatura de contact dacă densitatea fluxului de căldură pierdută nu depăşeşte q=110 [W/m2], iar
temperaturile la interior şi exterior au valorile t1=110 [0C] şi t3=25 [0C].
R: δ=19 [mm]; t2=70,7 [0C]

28. Un peretele cu grosimea δ=8 [mm], coeficient de conductivitate termică λ1=46,5

[W/m·K] şi suprafaţa S=5 [m2] este izolat cu un strat de ciment cu grosimea δ2=50 [mm] şi
λ2=0,1449(1+0,0014t) [W/m·K] peste care se aşează un al doilea strat de izolaţie de grosime δ3=10
[mm] şi λ3=0,698 [W/m·K]. Să se calculeze fluxul de căldură conductiv şi temperaturile de contact
dintre straturi dacă t1=250 [0C] şi t4=50 [0C].
R: Q=3170 [W]; t2=250 [0C], t3=59 [0C].
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 143

29. O conductă de abur de diametru interior d1=90 [mm] şi diametru exterior d2=102 [mm]
cu λ1=58 [W/m·K] este acoperită cu două straturi de izolaţie termică, stratul interior de grosime
δ2=20 [mm] cu λ2=0,07 [W/m·K] iar stratul exterior de grosime δ3=40 [mm] cu λ3=0,087 [W/m·K].
Să se calculeze temperatura peretelui exterior dacă temperatura suprafeţei interioare este t1=250
[0C] admiţând o pierdere de căldură ql=116,3 [W/m].
R: t4=67,6 [0C]

30. Să se determine densitatea fluxului termic q şi temperaturile suprafeţelor peretelui unui

generator de abur dacă se cunosc: temperatura gazelor de ardere tf1=1000 [0C], temperatura apei în
generator tf2=200 [0C], coeficientul de convecţie gaze-perete α1=100 [W/m2·K], coeficientul de
convecţie perete-apă α2=5000 [W/m2·K], coeficientul de conductivitate termică al peretelui λ=50
[W/m·K], grosimea peretelui δ=12[mm]. Să se calculeze temperaturile peretelui dacă pe suprafaţa
interioară se depune un strat de sare având δ2=2 [mm] şi conductivitatea termică λ2=0,8 [W/m·K].
Să determine apoi şi temperatura la exteriorul stratului de sare.
R: a) q=61,8·103[W/m2], tp1=234 [0C], tp2=215,3 [0C]
c) tp1=382 [0C], tp2=367,2 [0C], tp3=212,7 [0C]

31. Un schimbător de căldură de tip apă-apă are o sarcină termică de 1500 kW. Temperatura
medie a apei calde este tf1=115 [0C] iar a apei reci tf2=77 [0C]. Suprafeţele de schimb de căldură
sunt ţevi cu d1/d2=14/16 [mm] şi conductivitate termică λ=120 [W/m·K]. Pe suprafaţa interioară se
află un strat de piatră cu grosimea δp=0,2 [mm] şi conductivitate termică λp=2 [W/m·K].
Coeficientul convectiv apă caldă-perete este α1=10000 [W/m2K] iar coeficientul de convecţie
perete-apă rece α2=4000 [W/m2K].
a) Să se calculeze suprafaţa de schimb de căldură pe partea apei reci – circulă la exteriorul ţevilor;
b) Să se determine cu cât creşte sarcina termică a aparatului dacă se înlătură stratul de piatră?

R: a) S2=18,82 [m2]; b) ε=22%

32. Printr-o conductă circulară de dimensiuni d1/d2=44/51 [mm], circulă ulei cu temperatura
tf1=120 [0C]. Conducta este izolată cu un strat de beton de grosime d2=80 [mm], având λ2=1,28
[W/m·K]. Coeficientul de conductivitate termică al conductei este λ1=50 [W/m·K], iar temperatura
mediului ambiant tf2=20 [0C], coeficientul de convecţie perete exterior-aer este α2=10 [W/m2·K].
a) Să se calculeze fluxul termic liniar pentru conducta fără şi cu izolaţie;
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 144

b) Să se determine valoarea coeficientului de conductivitate termică al unei izolaţii care să reducă

pierderile de căldură spre mediul ambiant.

R: a) ql=143,5 [W/m]; ql(iz)= 249,6 [W/m];

b) kl=0,287 [W/m·K]; ql=90 [W].

33. Un rezervor sferic cu diametrul interior d1=3000 [mm], grosimea peretelui δ1= 20 [mm]
şi conductivitate termică λ1=40 [W/m·K] este izolat faţă de mediul ambiant cu un strat de vată de
azbest de grosime δ2=60 [mm] şi conductivitate termică λ2=12 [W/m·K]. În rezervor este introdusă
de încălzire cu abur pentru menţinerea unei temperaturi constante de 40 [0C]. Temperatura mediului
ambiant este de – 15 [0C], coeficientul de convecţie interior α1=150 [W/m2·K] iar cel exterior
α2=12 [W/m2·K]. Să se determine:
a) Coeficientul global de schimb de căldură;
b) Fluxul termic transmis mediului ambiant;
c) Temperaturile suprafeţelor sferei metalice şi ale izolaţiei.
R: a) k=8,56 [W/K]; b) Q=1478 [W];
d) tp1=39,65 [0C]; tp2=39,6 [0C]; tp3=-11 [0C]

34. Printr-o conductă dreaptă cu diametrul interior di=0,1 [m] şi lungime l=3 [m] circulă
forţat apă cu viteza w=1 [m/s]. Temperatura medie a apei în conductă este tm=80 [0C]. Să se
determine coeficientul de convecţie mediu pe lungimea conductei dacă temperatura peretelui
0 , 25
⎛ Pr f ⎞
0
interior este tpi=79 [ C], folosind relaţia lui Miheev ( Nu = 0,021 Re 0 ,8
Pr 0 , 43 ⎜ ⎟ ε l ) şi
⎜ Pr ⎟
⎝ p ⎠
0 ,14
⎡ ⎛ d ⎞ 2 3 ⎤⎛ η f ⎞
(23 13
)
Nu = 0,116 Re − 125 Pr ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥⎜
⎜
⎟
⎟
- relaţia lui Hausen. Proprietăţile fizice ale apei la
⎣⎢ ⎝ l ⎠ ⎦⎥⎝ η p ⎠
temperatura medie sunt: ν=0,365·10-6 [m2/s], λ=0,669 [W/m·K], Pr=2,23, η=355·10-6 [kg/m·s],
Prp=2,263, εl=1,027, ηp=359,9·10-6 [kg/m·s].

R: α=4545,8 [W/m2K]; α=4570 [W/m2K]

Transfer de căldură şi masă – suport de curs 145

BIBLIOGRAFIE

[1] BADEA, A., NECULA, H. – Schimbătoare de căldură, Ed. Agir, 2000;

[2] BELLAS, J. CHAER, I. – Heat transfer and pressure drop of ice slurries in plate heat
exchangers, Applied Thermal Engineering, 2002
[3] BICĂ, M, NAGHI M. - Transfer de căldură şi masă, Ed. Universitaria, Craiova, 1999;
[4] BONTEMPS, A. GARRIGUE, A. - Technologie de echangeurs thermiques. Techniques de
l’Ingénieurs, Paris, 1998;
[5] CARABOGDAN, I.G., ş.a. – Instalaţii termice industriale, Ed. Terhnică, Bucureşti, 1978;
[6] CHAUDOURNE, S. – Les échangeurs à caloducs, GRETh, Grenoble, 1987;
[7] COOPER, A. – Condensation of steam in plate heat exchanger. AICHE Symposium Series,
nr. 138, vol. 70, 1970;
[8] DURMUS, A., DURMUS, AY. – Investigation of heat and pressure drop in a concentric
heat exchanger with snail entrance, Applied Thermal Engineering, 2002;
[9] GAISER, G., KOTTKE, V. – Effect of corrugation parametres on local and integral heat
transfer in plate heat exchangers and regenerators. Proceedings of the 9th Heat Mass
Transfer Conference, vol. 5, 1990;
[10] GHIA, V.V. – Recuperateurs et regenerateurs de chaleur, Ed. Eyrolles, Paris 1970;
[11] HESSELGREAVES, J.E. – An approach to fouling allowances in the design of compact
heat exchangers, Applied Thermal Engineering, 2002;
[12] HOLMAN, J.P. – Heat transfer, 6-th edition, Mc Graw-Hill, New York, 1990;SAUDERS,
E. ş.a. – Heat Exchangers, Longman Scientific & Technical, New York, 1985;
[13] HUGONNOT, P. – Etude locale et performances thermohydrauliques à faibles nombres de
Reynolds d’un canal plan corrugé: Applications aux échangeurs àplaques. Thàse de
l’Université de Nancy, juin 1989;
[14] *** Heat Exchanger Design Handbook, VDI-Verbag, Dusseldorf, 1986;
[15] HTFS (Heat Transfer and Fluid Flow Service) HANDBOOK – CE7 Power – Plant
Feedwater Heaters, USA, 1990;
[16] IACOB, V; POPESCU, D. - Metode de îmbunătăţire a funcţionării echipamentelor
industriale de transfer termic, Bucureşti, 2002;
[17] KAKAÇ, S. – Boilers, Evaporators and Condensers, John Wiley & Sons, Inc. New York,
1991.
[18] LECA, A; MLADIN, E. - Transfer de căldură şi masă. O abordare inginerească, Editura
tehnică, Bucureşti, 1998;
[19] LECA, A. - Heat Transfer and Pressure Drop in Tubes with Interior Artificial Roughness;
Revue Roumaine des Sciences Techniques, vol 20, nr. 1, 1995;
[20] LEONTIEV, A. - Théorie des echanges de chaleur et de masse, Edition MIR Moscou, 1988;
Transfer de căldură şi masă – suport de curs 146

[21] LOCKHART, R., W. And MARTINELLI, R.C. – Proposed Correlation of Data for
Isothermal Two-Phase, vol. 45, 1994;
[22] NAGHI, M. – Schimbătoare de căldură din aluminiu, Ed. Mirton, Timişoara, 2001
[23] POPA, B., THEIL, H., MĂDĂRĂŞAN, T. – Schimbătoare de căldură industriale, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1977
[24] DE RONZIER, J., C., LAURO, F. - Les échangeurs de chaleur en matière plastique,
GRETh, Grenoble, 1989;
[25] ROHSENOW, W.M., HARTNETT, J.P, GANIC, E.N. - Handbook of Heat Transfer
Application, Mc Grow-Hill, New York, 1985;
[26] SACADURA, J.F. - Initiation aux Transfert thermiques. Technique et Documentation,
Paris, 1993;
[27] SAUDERS, E., ş.a. – Heat Exchangers, Longman Scientific&Technical, New York, 1985;
[28] SCHRODER, K. – Centrale Termoelectrice de mare putere, vol. 3, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1971;
[29] SHACH, RK, SUBBARAO, EC., MASCHELKAR, R.A. – Heat Transfer Equipement
Design, Hemisphere Publishing Corporation, New York, 1988;
[30] THEIL, H., NAGHI, M. – Cercetări privind performanţele termice şi fluidodinamice ale
unor suprafeţe de schimb de căldură extinse prin aripioare. Universul tehnic, vol. II, 1998,
pg. 574;
[31] THEIL, H., LAZA, I. – Studiul relaţiilor criteriale pentru calculul schimbului de căldură
convectiv la curgerea fluidelor în interiorul ţevilor. Lucrările simpozionului T.M.T., vol. I,
Timişoara, 1998;
[32] THONON, B. – Echangeurs à palques: dix de recherche au GRETh, Partie I. Ecoulements
de chaleur en simple phase et double phase – Tevue Generale de Termiwue, Tome 43, nr.
397, Javier 1995;
[33] TINKER, T. – Shell Side Characteristics of Shell and Tube Heat Exchangers, Posts I, II, III,
General Discussion of Heat Transfers, Proc. Institution of Mecanical Engineers London,
1951;
[34] VIDIL, R., MARVILLET, CH., ş.a. – Les échangeurs à plaques: description et éléments de
dimensionnement, Imp. Coquand, Grenogle, 1990;
[35] ZHONG-ZIENG WANG and ZHEN-NAN ZHAO – Analysis of performance os steam
condensation heat transfer and pressure drop in plate condenser. Heat Transfer
Engeneering, vol. 14, nr. 4, 1993;