UNIVERSITATEA ‘’NICOLAE TITULESCU’’

Facultatea de Drept
Programul de studii:Drept

TITLU:’’ Etica si buna conduită in cercetarea stiintifică.’’

Disciplina: Etică si integritate academică

Profesor coordonator
Lec.univ.dr. Elena Ștefan

Student:
Ciogolea Elena-Florentina

2019
 CUPRINS

1.INTRODUCERE
2.ETICA SI BUNA CONDUITĂ IN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
2.1 CE ESTE CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ ?
2.2 CE ESTE ETICA?
2.3 ETICA ȘI CONDUITA ÎN CERCETARE
2.4 PRINCIPIILE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
2.5 ABATERI DE LA BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
3.CONCLUZII
4.BIBLIOGRAFIE

2
INTRODUCERE

,,Trebuie să ne amintim că scopul umanitar de bază al cercetării este acela de a ajuta la

promovarea bunastării umane ,de a ajuta oamenii sa realizeze ceea ce este important pentru ei
in viață’’ Maxwell1
Am ales această temă din dorința de a mă documenta in legatură cu acest subiect și de a-mi
clarifica curiozitățile cu privire la domeniul cercetarii științifice .Consider că procesul de
cercetare ,de investigare s-a născut din dorința omului de a cunoaște,de a se dezvolta,de a-și
facilita modul de trai,de a se perfecționa și de a răspunde la întrebările cu privire la scopul
existenței umanității pe această planetă.
Omul a fost dintotdeauna un cercetător ,care a a pornit de la mici descoperiri si treptat, a ajuns
la un progres tehnologic impresionant. Fiecare experiment,fiecare studiu de caz,fiecare proiect
sau lucrare de cercetare științifică ar trebui sa aibă ca scop contribuirea la dezvoltarea si
progresarea umanității .De-a lungul timpului,insă,din diferite motive,in lumea cercetării
științifice au aparut persoane care au avut o conduită incorectă,fie prin introducerea de date
false ,fie prin ascunderea rezultatelor nedorite sau chiar prin asumarea meritului pentru anumite
lucrări sau descoperiri ce nu le aparțineau.În scopul de a se clarifica ce presupune o bună
conduită in cercetarea științifică, s-au redactat diferite coduri de etică si de asemenea au intrat
in vigoare diferite legi care să reglementeze acest domeniu.În cazul abaterilor de la buna
conduită in cercetarea știintifică,se aplica sancțiuni corespunzătoare.
Este foarte important ca cercetătorul sa fie documentat in domeniul pe care il studiază,să fie
onest ,atât cu el insuși ,cât și cu cei din jur,să promoveze respectarea adevărului si să se dedice
cercetării științifice ,întrucât rezultatele cercetărilor sale pot influenta concepții,modalități de
gândire sau de abordare a lucrurilor atât ale oamenilor din epoca contemporană ,cât și ale celor
din generațiilor viitoare .

1
James Clerk Maxwell - om de știință scoțian, activ în domeniul fizicii matematice
3
2.ETICA ȘI BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

2.1 CE ESTE CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ ?

’’Prin definiție, activitatea de cercetare se referă la producerea de noi cunoștințe, care pot fi
considerate noi numai dacă sunt recunoscute ca atare pe plan internațional. În caz contrar, nu
poate fi vorba de o activitate de cercetare, ci de documentare.’’2
Cercetarea științifică este un mod sistematic de colectare a datelor și valorificare a informațiilor.
Această cercetare oferă informații științifice și teorii pentru explicarea naturii și proprietăților
lumii ,facând posibile aplicațiile practie.
De asemenea, cercetarea științifică reprezintă formularea şi testarea sistematică a unor enunţuri
şi sisteme de enunţuri, formularea de ipoteze, construirea de sisteme teoretice şi confruntarea
acestora cu experienţa, prin observaţie şi experiment.
„Cercetarea științifică este una din activitãţile umane cele mai pretenţioase din punct de vedere
intelectual iar ca și profesie poate fi o sursă de mari satisfacţii și unul dintre cele mai plăcute
şi interesante moduri de viaţă, dar si unul de mari fustrari și decepții.’’3
Cercetarea ştiinţifică constituie sursa economiei, deşi aceasta nu este singura ei funcţie socială.
În plus, cercetarea ştiinţifică se auto-produce, se multiplică din ea însăşi (spre deosebire de
valorile materiale, cele ştiinţifice nu se consumă, nu se pierd), produce un învăţământ ştiinţific,
face educaţie şi instrucţie, şi prin toate acestea ea conduce la superioritate socială. De asemenea
cercetarea ştiinţifică este motorul dezvoltării socio-economice în statele puternic industrializate
şi în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare.
Cercetarea ştiinţifică reprezintă activităţi:
•de investigaţii sistematică şi structurată a diverselor domeniiale realităţii (natura);
•în scopul obţinerii şi validării noilor cunoştinţe (rezultat);
•necesare explicării, anticipării şi transformării ei (finalitate)

Scopul principal al cercetării științifice este de a găsi soluții la anumite probleme prin
explicarea anumitor fenomene,dezvoltarea unor teorii,extinderea cunoștințelor,stabilirea unor
principii,etc. Toate cercetările științifice încearcă să ofere ceva nou: să descopere date,
legi,relații sau să dezvolte noi metode de cercetare.
Cunoștintele științifice prezintă următoarele caracteristici:
- se acumulează în timp;
- se consolidează prin utilizare;
- devin o sursă gratuită a puterii de creație a oamenilor;

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cercetare
3
Etica cerecetarii științifice Acad. Ionel Haiduc ACADEMIA ROMANĂ ADUNAREA GENERALĂ
3 IULIE 2012
4
- nu se înstrăinează prin transferuri de la o persoană la alta, ci ramân în posesia celor care
le-au creat.

2.2 CE ESTE ETICA?

’’Etica e amenajarea lumii în vederea locuirii ei, e întemeierea unui spatiu în care sufletul sa se
poata simti ca si cum ar fi acasa.’’4
Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază morala ca pe una din cele mai importante laturi ale
existenţei umane şi sociale. În acelaşi timp etica este şi o disciplină ştiinţifică, deoarece în cadru
sunt elucidate două grupe de probleme: probleme teoretice propriu-zise ce se referă la natura şi
esenţa moralei, probleme ce ţin de modul în care ar trebui să procedeze omul, după ce principii
şi norme să se conducă în viaţă.
”Etica este un sistem de reguli generale și publice pentru îndrumarea comportamentului
uman.”5Aceste reguli sunt generale pentru că se aplică tuturor oamenilor, întotdeauna și sunt
publice pentru că nu sunt secrete și îndrumează prin a interzice, permite sau impune anumite
acțiuni particulare în diferite situații
Această știință ne permite să abordăm cunoașterea a ceea ce este bun sau rău, respectul, corupția
sau loialitatea comportamentului oamenilor, adică propune evaluarea morală a faptelor ființelor
umane și, prin urmare, aceasta ghidează comportamentul nostru într-o varietate de situații.
Etica în cercetarea stiințifică este o problemă care trebuie tratată cu o importanţă deosebită,
pentru că se referă la elita intelectuală a unei țări, cu un impact fundamental asupra formării
sistemului de valori al generaţiilor viitoare.

4
Andrei Plesu,Minima moralia,Editura Humanitas,1994,p.8
5
.(citat dupa: D. Resnik, Philosophical Foundations of Scientific Ethics,
www.physics.emich.edu/mthomsen/resn1.htm)

5
2.3 ETICA ȘI CONDUITA ÎN CERCETARE
Orice activitate de cercetare științifică implică o responsabilitate pe mai multe planuri:
stiintifică, morală, socială, politică etc. Cercetatorul științific care efectuează o cercetare este
direct raspunzator pentru descoperirea sa. Elementul central, al oricărei etici a activității de
cercetare științifică, îl reprezintă responsabilitatea cercetătorului față de munca sa, dar mai ales
de rezultatele acesteia. Cercetatorul științific trebuie să justifice actul de cercetare, să justifice
utilitatea si valabilitatea rezultatelor obținute, să incerce să aducă prin cercetarea sa un beneficiu
societății. Având în vedere aceste aspecte, orice cercetare științifică trebuie pusă sub semnul
unei cenzuri morale.
Cercetarea stiințifică are și ea un cod de reguli care trebuie respectate de toți cei implicați în
acest proces. Problematica eticii şi bunei conduite în activitatea de cercetare a devenit extrem
de actuală şi vizibilă în presa generalistă în ultimii ani, o dată cu apariţia unor cazuri de abateri
intens mediatizate.
Activitatea de cercetare este astazi o activitate de înalt prestigiu profesional ,care necesită în
mod obligatoriu un stil de muncă sau un model de conduită ce implica urmatoarele aspecte:
- seriozitate în alegerea si tratarea temei de cercetare;
- responsabilitate profesională, morală si socială;
- respect față de muncă, față de tema cercetată;
- sinceritate și modestie;
- o cooperare sinceră, corectă în cadrul colectivului de cercetare;
- respectarea ierarhiilor, respectiv a statutelor și rolurilor, în colectivul de cercetare respectiv;
- comunicarea rezultatelor cercetării după o prealabilă si serioasă verificare a acestora,
comunicare ce trebuie să aibă caracter de corectitudine și valoare stiințifică.
Etica cercetarii științifice are rolul de a preciza principiile,responsabilitățile și procedurile astfel
încât cercetarea știintifică si inovarea să se desfasoare în conformitate cu principiile etice
acceptate de comunitatea științifică internatională.
Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se referă la:
- respectarea legii;
- garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în învăţământ;
- respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice;
- asumarea responsabilităţilor.
Buna conduită în cercetarea științifică trebuie să se desfașoare cu ocrotirea si refacerea mediului
natural și a echilibrului ecologic, asigurandu-se protecția acestora față de eventualele agresiuni
produse de știință și tehnologie.
În procesul de cercetare științifică este foarte important să se respecte normele etice în cercetare.
Normele promovează obiectivele cercetării, precum cunoașterea, adevărul și evitarea erorilor.
De exemplu, interdicțiile împotriva fabricării, falsificării sau denaturării datelor de cercetare
promovează adevărul și minimizează erorile.

6
Cercetarea implică adesea o mare colaborare și coordonare între mai mulți oameni din diferite
discipline și instituții, standardele etice promovând valorile esențiale pentru munca
colaborativă, precum încrederea, responsabilitatea, respectul reciproc și corectitudinea.Multe
norme etice sunt destinate protejarii intereselor de proprietate intelectuală,încurajând in același
timp si colaborarea. Majoritatea cercetătorilor doresc să obțină un credit pentru contribuțiile lor
și nu doresc ca ideile lor să fie furate sau dezvăluite prematur. Normele etice în cercetare
contribuie la construirea unui sprijin public pentru cercetare. Sunt mai multe șanse ca oamenii
să finanțeze un proiect de cercetare dacă pot avea încredere în calitatea și integritatea cercetării.

2.4 PRINCIPIILE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Nu se poate face cercetare științifică fără ca aceasta să fie guvernată de anumite “principii” sau
“legi” care sa le conducă. Aceste principii sunt necesare, întrucât ele reprezintă normele
călăuzitoare de care orice cercetator este obligat să țina seama în activitatea sa. Ele reprezintă
nu numai niște reguli de urmat de către cercetătorul științific in activitatea sa , ci și niște “repere
morale” ce impun o atitudine etică din parteaa celui care cercetează .
Principiile cercetării științifice sunt urmatoarele:
a) Principiul demnităţii: personalul de cercetare-dezvoltare are obligaţia să desfăşoare
activităţile de cercetare-dezvoltare manifestând respect faţă de fiinţele vii şi în particular faţă
de om ca fiinţă raţională, netratându-le niciodată doar ca mijloc, ci întotdeauna ca valoare
supremă.
b) Principiul autonomiei: personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să aibă libertatea de a face
propriile alegeri, de a-şi dezvolta aptitudinile, de a cerceta, cu respectarea normelor legale in
vigoare şi să respecte acest principiu şi pentru persoanele cu care colaborează.
c) Principiul integrităţii: personalul de cercetare-dezvoltare îşi va exercita activitatea cu
onestitate, corectitudine şi spirit colegial, în deplină concordanţă cu celelalte principii etice, fără
nici o ingerinţă din afară.
d) Principiul binefacerii: personalul de cercetare-dezvoltare are obligaţia să promoveze acele
activităţi de cercetare-dezvoltare care produc beneficii sociale sau economice punând in balanţă
beneficiile, daunele şi riscurile în vederea obţinerii unui rezultat optim, fără a ignora interesul
individual.
e) Principiul precauţiei: personalul de cercetare-dezvoltare are obligaţia de a clarifica gradul de
risc ce caracterizează rezultatele cercetării-dezvoltării. În desfăşurarea activităţilor de cercetare-
dezvoltare vor fi luate în considerare toate consecinţele care pot fi prezise (prevăzute,
anticipate) pe baza datelor ştiinţifice, alături de acelea a căror probabilitate nu poate fi negată
chiar dacă nu este dovedită ştiinţific.
Sarcina comunității științifice este de a crea noi cunoștințe prin cercetare. Cercetătorii caută să
înțeleagă și să îmbunătățească lumea în care trăim. Și societatea dorește și trebuie să creadă în
rezultatele investigațiilor. Prin urmare, activitatea științifică trebuie dezvoltată pe baza
onestității, a analizei riguroase a datelor, a angajamentului față de adevăr și a monitorizării
standardelor profesionale.
Dincolo de aspecte precum etica și protecția drepturilor persoanelor care participă la cercetare,
care sunt deja relevante, este de o importanță vitală antrenarea cercetătorilor cu principii solide

7
pentru un comportament responsabil în cercetare și un mare devotament față de integritatea
stiintifică.
Corectitudinea cercetătorului faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi cercetători constituie,
de asemenea,un principiu etic de bază pentru o bună conduită în cercetarea ştiinţifică. Necinstea
poate conduce la o imagine nepotrivită a ştiinţei şi poate distruge încrederea reciprocă a
cercetătorilor.Onestitatea cercetătorului ştiinţific asigură respectarea contribuţiilor
predecesorilor,concurenţilor şi partenerilor şi conduce la diminuarea numărului de erori
şi exagerări.Îndoiala asupra propriilor rezultate poate conduce la eliminarea erorilor
Universităţile au un rol major în prevenirea necinstei, instruirea viitorilor cercetători privind
buna conduită în cercetarea ştiinţifică constituind o misiune deosebit de importantă a
instituţiilor de învăţământ superior.
Cooperarea şi colegialitatea în grupurile de cercetare ştiinţifică reprezintă o protecţie faţă de
erorile ştiinţifice şi faţă de fraudă, asigurând transparenţa rezultatelor şi conducând la creşterea
valorii produselor ştiinţifice.
Trebuie remarcat faptul că cercetătorul în integritatea și practica sa profesională trebuie să
îndeplinească anumite calități ca profil etic, ceea ce îi va permite să fie mai conștiincios în
investigațiile sale științifice, pentru a nu genera haos în umanitate. Printre calitățile pe care un
cercetător trebuie să le aibă, pe langa o buna stăpânire a subiectului pe care il studiaza,se
regasesc și urmatoarele:
1.Atitudine morală,care se referă la onestitatea și responsabilitatea pe care cercetătorul trebuie
să și le asume în exercitarea activităților sale;
2.Atitudine reflexivă,prin care se înțelege spiritul critic pe care cercetătorul trebuie să îl aibă
atunci când analizează sursele și atenția detaliată pe care trebuie să o ofere în detectarea și
selectarea problemelor implicate în cercetarea sa;
3.Bună organizare - un bun cercetător trebuie sa fie organizat,această însușire fiind prezentă în
acele persoane obișnuite sa iși sistematizeze planurile,gândurile și activitațile;
4.Abilitatea de a gestiona metode si tehnici - după cum sugerează și numele, această calitate se
referă la aptitudinea cercetătorului de a selecta și aplica metodele și tehnicile corespunzătoare
activităților procesului de cercetare.
5.Fire perseverentă – se referă la consecvența de care trebuie să dea dovadă investigatorul în
realizarea obiectivelor sale.
6. Bună documentare.Un cercetător nu va descoperi un fenomen nou până când nu va fi pregătit
să îl descopere.Trebuie să fie pregătit mereu,să fie pus la curent cu ultimele descoperiri,ultimele
teorii și ultimele interpretări.

Unele dintre aceste calități sunt dobandite la naștere,iar altele sunt însușite prin educație și
instruire .De aici rezultă că cercetătorul insuși trebuie sa fie conștient de posibilitățile si de
limitele sale ,pentru ca acestea din urmă să poată fi rezolvate prin exercițiu si determinare.

8
2.5 ABATERI DE LA BUNA CONDUITĂ STIINȚIFICĂ

Deși majoritatea cercetărilor științifice sunt realizate și comunicate in mod legal,exista si

cercetatori care inventează sau manipulează anumite date,denaturand realitatea pentru a obține
concluzii frauduloase.
Respectarea standardelor ştiinţifice constituie o garanţie a bunei conduite în cercetarea
ştiinţifică. Principalele standarde ştiinţifice generale exclud:
- ,,ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
- confecţionarea de rezultate;
- înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
- interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
- plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor;
- prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
- neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;
- introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări;
- nedezvăluirea conflictelor de interese;
- deturnarea fondurilor de cercetare;
- neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/saustocarea eronată a
rezultatelor;
- lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activităţii la un proiect de cercetare,
cu privire la : drepturi salariale, răspunderi, coautorat,drepturi asupra rezultatelor cercetărilor,
surse de finanţare şi asocieri;
- lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitateale rapoartelor
de evaluare, alegaţiilor, rapoartelor de cercetare etc.;
- publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutateştiinţifică, fără
a se menţiona sursa iniţială şi/sau cu adăugiri nesemnificative;’’6
- nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca sursă deinformare;
- nerecunoaşterea erorilor proprii;
- difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări şi repetări;
- nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
- împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora;

6
Legea nr. 206 din 27 mai 2004, privind Buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare,publicată în Monitorul oficial nr. 505 din data de 4 iunie 2004 ,art 2,lit 3

9
- furtul de idei ;
- cercetări cu caracter paralel care urmăresc subminarea unei activităti autentice de cercetare,
pentru a o devaloriza, a o face lipsită de interes, de utilitate;
- comunicarea unor rezultate incorecte, false din punct de vedere teoretic sau oferirea unor
produse nesemnificative, inutile sau chiar periculoase;
- utilizarea activității de cercetare științifică în scopuri contrare intereselor sau securității
umanității, în scopuri nocive, antisociale, distructive.

’’Abaterile științifice’’ sunt comise de către cercetătorii care ,în mod intentionat sau din
neglijentă,incalcă valorile si principiile care definesc integritatea etică a cercetarii științifice.
Acest comportament neadecvat al cercetătorilor poate fi cauzat de :
- presiunea in carieră;
- mediul competitiv;
- necesitatea menținerii reputației prin publicare,fabricare de date;
- teama că alt grup care lucrează in domeniu poate publica mai repede;
-comoditatea,falsificarea de date pentru a completa ipotezele lucrarilor; de obicei autorii cred
in experimentul imaginat, dar nu au timp să facă experimente similare;
-ușurința cu care se pot fabrica date;
-motive economice;
-ambitie personala,căutarea de faima .

Conduita ştiinţifică necorespunzătoare se constată în două etape succesive:

Ancheta – etapa iniţială a cercetărilor asupra abaterilor în cercetarea ştiinţifică care se
declanşează după alegaţie7 si după informarea în scris a persoanei /persoanelor incriminate.
Ancheta are rolul de a verifica dacă alegaţia are o bază reală sau nu şi este realizată de un număr
mic de persoane
Investigaţia – etapa a doua a cercetărilor asupra abaterilor, care urmează anchetei şi care se
bazează pe fapte dovedite;.Investigația se declanşează pe baza raportului comisiei de anchetă.
În situațiile în care cercetătorii nu respectă buna conduită a cercetarii științifice,aceștia vor
trebui să suporte diferite sancțiuni,in functie de gravitatea faptelor comise.
Printre sancțiunile aplicate,se regăsesc și următoarele:
- îndepărtarea persoanei/persoanelor din echipa de realizare a proiectului;
- schimbarea responsabilului de proiect;

7
*invocarea unei teorii, unei păreri, unui document etc. pentru a argumenta frauda în cercetarea
ştiinţifică
10
- retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună
conduită ştiinţifică;
- mustrare scrisă;
- retrogradare din funcţie;
- suspendarea din funcţie; - concedierea; - comunicarea rezultatelor investigaţiei către
organizaţii, instituţii publicaţii etc; - interdicţia de participare la competiţia de obţinere a
finanţării temelor de cercetare; - interdicţia de a face parte din diverse comisii ( de evaluare, de
acordarea de fonduri etc.); - obligaţia de a face publice (dar fără a afecta imaginea unităţii sau
instituţiei de cercetare-dezvoltare) corecţiile asupra rezultatelor obţinute de cel incriminat;

11
CONCLUZII

În concluzie,este destul de evident faptul că nu se poate face cercetare ştiinţifică în afara

cadrului strict al regulilor ştiinţifice. Deși codurile, politicile și principiile sunt foarte importante
și utile, ca orice set de reguli, ele nu acoperă toate situațiile, sunt adesea în conflict și necesită
o interpretare considerabilă. Prin urmare, este important ca cercetătorii să învețe cum să
interpreteze, să evalueze și să aplice diferite norme de cercetare și cum să ia decizii și să
acționeze etic în diferite situații. Marea majoritate a deciziilor implică aplicarea directă a
regulilor etice.
Etica si buna conduită au o importanță deosebită in domeniul cercetării ,care ar trebui sa se
bazeze pe încrederea si buna-credinta a tuturor participanților la acest proces. Încălcarea eticii
dăunează în mod remarcabil coexistența internă in comunitatea științifică și diminuează
credibilitatea in fața celor care abia si-au început activitatea științifică și in fața restului
societății.

12
BIBLIOGRAFIE

CONSTANTIN E., Tratat de teoria cercetării știintifice, Ed. Polirom,Iași, 2007

https://www.upet.ro/cercetare/doc/ETICA%20IN%20CERCETARE.pdf
https://acad.ro/com2012/doc/30712AdunareGenerala.pdf
Legea nr. 319 din 8 iulie 2003,privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,publicată
în Monitorul Oficial nr.530 din 23 iulie 2003
Ordinul nr.5735/2011 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului
Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării
ROLLIN E. BERNARD, Science and ethics,Ed. Cambridge University Press,Colorado,2006

13