COLEGIUL TEHNIC DE AERONAUTICĂ “HENRI COANDĂ”

BUCUREŞTI

PROIECT
PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI
DE
COMPETENŢE PROFESIONALE
NIVELUL 3 DE CALIFICARE

CANDIDAT COORDONATOR

BADEA ALEXANDU ING. PROF. VECHE ADRIANA

CLASA a XII a G CATEDRA DE ELECTROTEHNICĂ

SPECIALIZAREA: Tehnician Mecatronist

 PROMOŢIA 2014

Tema proiectului
SISTEME DE CLIMATIZARE, VENTILATIE
SI INCALZIRE
 CUPRINS
Cap.1. Argument-nota de prezentare
Cap.2. Memoriul tehnic
Cap.3. Norme de securitate şi sănătate a muncii

Cap.4.Bibliografie
 Cap.1. Argument
1. Introducere.

Energia este un element esential pentru functionarea economiei

oricarei tari. Perioada in care Europa beneficia de resurse energetice sigure
si ieftine a luat insa sfarsit, iar toti membrii UE se confrunta cu provocarile
ridicate de schimbarile climatice, de dependenta din ce in ce mai mare de
importurile de energie, precum si de preturile tot mai ridicate ale energiei.
Sectorul energetic, in care este inclus si consumul casnic si tertiar, genereaza
80% din emisiile de gaze cu efect de sera din UE, reprezentand principala
cauza a schimbarilor climatice si, in mare masura, a poluarii atmosferice. UE
s-a angajat sa gaseasca solutii de atenuare a schimbarilor climatice, in
special prin reducerea volumului global al emisiilor de gaze cu efect de sera,
atat in cadrul Uniunii cat si pe plan mondial, pana la un nivel care sa
limiteze incalzirea globala la valori doar sensibil superioare celor din era
preindustriala. Se apreciaza ca, daca se continua politicile actuale in materie
de energie si transport, nivelul emisiilor de CO2 va creste pana in 2030 cu
5% la nivelul UE si cu 55% la nivelul planetei. Rezulta clar necesitatea unor
actiuni sustinute, corelate la nivel mondial pentru depasirea acestei crize.
Documentele UE arata ca in cladirile de locuit si in cele din sectorul tertiar,
se consuma aproximativ 40% din energia totala si se mentioneaza tendinta
de crestere a acestuia prin utilizarea de instalatii de ventilare si climatizare,
mai ales in sudul UE, ceea ce va conduce la cresterea consumului.

Eficienta energetica este primul element al politicii energetice

europene resimtit de cetateni. O eficienta energetica sporita poate aduce
contributia decisiva pentru obtinerea durabilitatii, competitivitatii si a
securitatii aprovizionarii. In acest context, preocuparile arhitectilor si
inginerilor pentru reducerea consumurilor energetice in cladiri au condus la
o redescoperire a principiilor de control a mediului interior prin forma
cladirilor, orientarea lor, modului de dispunere a deschiderilor, performantele
termice ale materialelor, adica prin utilizarea unor tehnologii pasive.

Sistemul de aer conditionat central intr-o casa, la fel ca si sistemul de

incalzire, este unul din cele mai importante componente al unei case in afara
de izolarea fonica si climatul din casa. Sistemele de incalzire si aer
conditionat creeaza un climat artificial in interiorul casei. Se poate ca in
fiecare camera sa fie acelasi climat, indiferent de temperatura de afara si ora
din zi. Astfel se mentine un confort ideal pentru familie.
Sistemele de aer conditionat centrale sunt proiectate sa opereze intr-un
anumit interval de temperaturi. De exemplu, temperaturile de incadrari
proiectate dintr-o anumita zona a tarii pot fi de doar 20 grade. Aceasta
inseamna ca sistemul de aer conditionat poate produce doar o diferenta de 20
grade intre temperatura de afara actuala pana la cea mai joasa posibila
temperatura pe care sistemul o poate mentine in interior.

Este posibil sa creezi un interval mai mare de temperatura, dar prin

supradimensionarea sistemului de aer conditionat pot rezulta cicluri scurte
cand aerul conditionat are putina munca de facut.
Daca un sistem de aer conditionat are cicluri scurte sau doar trebuie sa scada
temperatura cateva grade doar, pur si simplu nu functioneaza indeajuns
pentru a elimina umiditatea din aer. Cand aceasta se intampla, temperatura
din casa dumneavoastra atinge nivelul dorit, dar simtiti ca este frig si
umezeala.

Sistemele de aer conditionat proiectate corect vor merge perioade de zece

sau cincisprezece minute, timp in care le permite sa extraga umiditatea si
aerul pluteste in jurul spiralelor de racit in interiorul sistemului.

Cheia pentru a face ca un sistem de aer conditionat sa functioneze corect este

sa ai un echipament proiectat profesionist si sa fie instalat un sistem ductil
care sa ofere cantitatea potrivita de aer in fiecare camera a casei. Fiecare
camera trebuie sa aiba un sistem retur - aer intrand care vacumeaza aerul
 cald din tavan si intoarce acest aer in sistemul central pentru a fi racit inca o
data.

Aceste sisteme de climatizare au caracteristici funcţionale comune, cum ar fi:

distribuţia aerului condiţionat printr-un sistem de conducte (tubulatura) conectate
la sistemul central, folosirea de grilaje multidirecţionale pentru refularea şi absorţia
aerului şi un control al temperaturii, în incintele în care se face condiţionarea,
aceasta se realizează permanent prin termostate electronice de ambient.

Pentru ca un beneficiar al acestor sisteme de încălzire să poată să aleagă cea mai

bună soluţie de sistem de climatizare, el trebuie să cunoască principial modul de
funcţionare şi realizare al unui astfel de sistem.

Realizarea unui confort termic într-o clădire se poate realiza printr-un:

▪sistem independent de încălzire – pentru iarnă

▪sistem independent de răcire – pentru vară

▪sistem combinat de răcire sau încălzire şi condiţionare a calităţii aerului -

pentru orice anotimp (sistem de climatizare).

Orice sistem de climatizare se compune din două mari subansamble:

 un subansamblu care se montează în exteriorul clădirii

(conţine: condensatorul);
 un subansamblu care se montează în interiorul clădirii (de regulă,
conţine: încălzitorul – care poate fi cu rezistenţă electrică sau pe gaz,
serpentina de răcire cu freon , elementele de comandă şi control şi
reţeaua de distribuţie - formată din canalele de aer la sistemele mari).

Aceste subansamble pot fi la rândul lor compuse din alte subansamble, fiecare
realizat cu un scop, funcţie, utilitate, rol funcţional bine definit. Combinaţia
acestora defineşte performanţele şi deosebeşte diversele sisteme de condiţionare
unul de celălalt. Principalul element care defineşte rentablitatea unui sistem de aer
condiţionat este preţul energiei consumate.

Prin sistemele de climatizare moderne pe care ti le propunem, poti ajusta nu doar

temperatura din locuinta ta, dar si gradul de umiditate, puritatea si modul de circulare al
aerului. In camerele cu un regim mai dur de umiditate sau temperatura – piscina
interioara, baie sau bucatarie puteti apela la un sistem special, bazat pe senzori, pentru
mentinerea confortului dorit.

Comanda locala sau de la distanta

Pentru ca modficarile de temperatura din casa ta nu pot fi facute instantaneu, e nevoie

sa le faci din timp. Poti modifica parametrii de confort inainte de a ajunge acasa prin
intermediul Internetului, direct de pe computerul tau sau prin mesaje SMS transmise
cu ajutorul telefonului mobil. Aceasta facilitate este foarte folositoare atunci cand este
aplicata unei case de vacanta care trebuie climatizata din timp.

Climatizare pe fiecare încăpere

In functie de preferințele fiecărui membru al familiei poti configura parametrii

necesari pentru confort individual pe fiecare camera a casei tale. Aceste comenzi sunt
preluate de sistemul centralizat si transmise echipamentelor care automat isi vor regla
intensitatea de functionare

Aceste instalaţii au fost luate în considerare cu mai mult interes după realizarea
locuinţelor noi (case individuale cu suprafeţe sporite, vile etc.) în care proprietari
mai pretenţioşi şi-au dorit instalaţii mai sigure (dar totuşi economice) de controlare
a microclimatului.
Economicitatea unei instalaţii începe de la calculul tehnic aprofundat (nu
estimat !) al necesarului de frig şi de căldură al încăperilor care alcătuiesc o casă,
etapă care din păcate, în ultimii ani, a fost ignorată.
Prin aceste calcule se află câtă căldură este necesară iarna, pentru anumite
temperaturi interioare dorite, în cazul unei anumite temperaturi exterioare extreme
(care depinde de localitate), atât în fiecare încăpere, cât şi pentru întreaga casă.
În mod similar, prin calcule separate se află necesarul de frig (sensibil, latent şi
total), atât pentru fiecare încăpere (pentru alegerea unităţilor interioare), cât şi
(global) pe întreaga casă (pentru alegerea răcitorului de apă).
După efectuarea acestor calcule se poate trece la alegerea sistemului cel mai
potrivit pentru climatizarea casei (vilei) în tot timpul anului.
În cele ce urmează vom prezenta succint, după opinia noastră, cel mai favorabil
sistem de climatizare a unor case individuale sau vile, în actuala etapa de
dezvoltare a habitatului indigen: climatizarea cu ventiloconvectoare.
Spre deosebire de anumiţi furnizori de echipamente, în ceea ce ne priveşte vom
lua în considerare mai mulţi factori care pledează pentru acest sistem:
 o o Uşurinţa în execuţie,
o o Uşurinţa în exploatare şi, mai ales,
o o Uşurinţa în întreţinere.

Cap.2. Memoriul tehnic

Alcătuirea instalaţiei cu ventiloconvectoare
În figura anexată este prezentată o instalaţie simplă de răcire (vara) formată din:
răcitor de apă, reţea de distribuţie a apei răcite şi ventiloconvectoare.
Din imagine rezultă că ventiloconvectoarele sunt echipamente care realizează
răcirea unor încăperi folosind apa răcită de un chiller (răcitor de apă).
Tot astfel, acelaşi aparate pot asigura şi încălzirea încăperilor în timpul iernii, prin
introducerea, în aceeaşi reţea de distribuţie, a apei calde produsă de un cazan de
încălzire centrală.
Ventiloconvectorul se compune din următoarele părţi principale: carcasa,
structura interioară autoportantă, grila cu aripioare fixe (pentru insuflarea aerului
spre încăperea climatizată), bateria schimbătoare de căldură (una sau două, pentru
răcirea/ încălzirea aerului), filtrul de aer (important pentru reţinerea continuă a
impurităţilor din aer -praf, scame, peri de animale domestice etc.-), ventilatorul
(care asigură circulaţia aerului din încăpere prin aparat pentru a fi răcit sau
încălzit), tava de condens
(care colectează vaporii de
apă din aerul tratat pentru
a fi evacuaţi), sistemul de
automatizare, care permite
prestabilirea
microclimatului dorit
(temperatură şi, implicit,
umiditate interioară
controlate), picioare de
sprijin (opţionale, pentru
montajul vertical, sub
fereastră sau la perete).
 Existenţa unei carcase corespunzătoare poate contribui la realizarea unui impact
semnificativ asupra ambientului arhitectural „îngrijit” al încăperii; există şi
ventiloconvectoare fără carcasă, care se montează, de regulă, în tavanul fals al
încăperii, legătura dintre aparat şi cameră făcându-se, în acest caz, prin intermediul
unor canale flexibile, izolate termic, şi a unor dispozitive speciale de introducere
sau de extragere a aerului (anemostate, grile etc.).

Avantajele instalaţiilor cu ventiloconvectoare

Raţiunile care au condus la construirea acestor aparate se referă la anumite
avantaje de funcţionare şi/sau de întreţinere: estetică specială, accesibilitate uşoară
asociată cu o eficienţă ridicată, întreţinere uşoară, gamă diversificată de puteri
frigorifice, având cel puţin 10 trepte între 7 000 BTU/h (2.05 kWfrig) şi 30 000
BTU/h (8.80 kWfrig).
Ventiloconvectoarele prezintă posibilitatea excepţională a folosirii aceluiaşi
echipament interior, atât pentru răcire (vara), cât şi pentru încălzire (iarna).
Amplasat sub ferestre, în locul ocupat până acum de radiatoarele clasice,
ventiloconvectorul poate fi alimentat şi cu 4 ţevi (2 ţevi pentru apa caldă şi 2 ţevi
pentru apa rece), astfel că primăvara sau toamna, încăperile de pe faţada nordică,
mai reci, pot fi încă încălzite în timp ce acelea de pe faţada sudică pot să treacă pe
răcire.
În plus aceasta situaţie poate fi controlată automat prin fixarea unei temperaturi
de referinţă de menţinut şi în cazul răcirii şi în cel al încălzirii încăperii din cauze
exterioare.
Astfel de situaţii se întâlnesc la casele (vilele) în care spre sud au fost construite
faţade de ferestre de mari dimensiuni, unde însorirea intersezonieră conduce la un
efect de seră dificil de suportat de către ocupanţi.
 În cazul instalaţiilor mai puţin pretenţioase (cele cu 2 ţevi) ventiloconvectorul
poate asigura, fie încălzirea, fie răcirea încăperii, printr-un unic echipament, spaţiul
încăperii fiind liber pentru alte amenajări.
Un factor deloc neglijabil rămâne modalitatea relativ simplă de montare,
exploatare şi întreţinere a ventiloconvectoarelor.
Astfel, personalul mediu implicat în realizarea de instalaţiilor de încălzire este de
mult timp familiarizat cu acest tip de instalaţii, ceea ce conferă garanţia executării
unor instalaţii corecte şi durabile.
Instalaţiile cu ventiloconvectoare prezintă avantajul automatizării separate a
sursei de căldură (cazanul de încălzire centrala) sau de frig (răcitorul de apa) şi a
consumatorilor (ventiloconvectoarele), fapt ce conferă o mare flexibilitate şi
simplitate în funcţionare a sistemului.
Din aceste motive şi întreţinerea periodica a acestor echipamente este mult
uşurată şi simplificată prin separarea punctelor de intervenţie.

Concluzii
1. Atent selecţionate, montate în locul radiatoarelor clasice,
ventiloconvectoarele sunt folosite cu egal succes şi la răcire şi la încălzire.
2. Instalaţiile de climatizare cu ventiloconvectoare folosesc, în toate cazurile,
apa drept agent termic.
3. Răcitorul de apă (uzina generatoare de frig) poate sta afara, putând fi
întreţinut, fără a deranja locuinţa.
4. Cazanul de încălzire centrală, montat în subsol, se poate cupla iarna, prin
manevre şi dispozitive simple, la aceeaşi reţea de distribuţie a apei reci, folosită
vara.
5. Existenţa unei singure reţele de distribuţie a agentului termic are, atât
avantaje economice, cât şi estetice pentru interiorul locuinţei.
6. Exploatarea unei reţele de transport a apei într-o locuinţă nu pune
probleme speciale pentru mediul tehnic autohton care are experienţă suficientă în
domeniu.
7. Service-ul specializat pentru răcitorul de apă poate fi realizat periodic,
punctual, de către firme specializate în exploatarea acestor robuste echipamente
generatoare de frig.
8. Încălzire/climatizare în același sistem cu pompa de căldură.

9. Aceste sisteme funcționează pe bază de aer forțat de un ventilator.

 Aerul este refulat printr-o tubulatură principală dreptunghiulară, din acesta
ieșind cu conexiunile pentru fiecare încăpere cu tubulatură mai mică, la capatul
căreia se montează o grilă de introducere a aerului cald sau rece. Aerul este
recirculat astfel se poate avea controlul calității lui reținând praful, fumul de țigară,
mirosurile neplăcute, perii de animale,bacteria,etc.

Aceste tubulaturi de tablă zincată isolate se pot monta în podul locuinței sau într-un
tavan fals, spațiul necesar fiind de 200 mm. Sursa de energie: aceste sisteme
funcționează pe pompa de căldurăaer-aer, consumă1kw energie electric și 4 kw
energie termică într-o oră, până la -10ºC, economosind până la 75% din costul
energiei iarna, iar vara funcționează ca un aparat de climatizare. Aceasta se poate
poziționa pe sol, perete sau acoperiș.Unitatea interioară se poate amplasa în pod,
camera tehnică sau într-o debara din care se conectează tubulatura de refulare și
aspirație.

Această central are în componentele ei: ventilatorul, vaporizatorul/condensatorul

(cand merge pe pompa de căldură iarna cedând căldura de la refrigerant iar vara
absoarbe căldura din locuință), o rezistență electrică când este foarte frig sau un
schimbător de căldură pe gaz metan sau GPL, filtru pentru reținerea prafului și
mirosurilor neplăcute, acestea fiind complet automatizate printr-un panou de
comanda.

În interior se instalează termostatul de la care se poate selecta funcțiile dorite

încălzire, răcire, dezumificare, umidificare, ventilarea aerului putându-se face
independent.
Elimia stratificarea(aerul cald fiind mai usor se ridica sus la masarda si ramane
acolo) cu aceste sisteme aerul este aspirat din nou in aparat improspatat cu aer
bogat in oxigen, 28,8 mc de aer proaspat pentru o persoana in conditii
normale(pentru case bine izolate este obligatoriu, prevenind igrasia si anumite
boli,50% din boli se datoreaza aerului nesatisfacator din incaperi)filtrat,tratat din
care este introdus din nou in incaperi.Economisind 20% din consumul de energie
sau combustibil.
La aceste sisteme se pot adauga si o baterie pe lichid(gen radiator de masina)in fata
suflantei, agentul termic fiind incalzit de anumiti combustibili, de ex:cazan pe
lemn,rumegus, pellet,cocs,etc.iarna incalzire fiind cu acesti combustibili obtinuta.
Incalzirea/racirea fiind aproape instant la asemenea sisteme.
Sistemul de aer condiţionat

Sistemul de aer condiţionat îmbină mai multe instalaţii care contribuie la păstrarea
unei temperaturi constate într-o încăpere sau mai multe, indiferent de temperatura
mediului exterior. Realizează împrospătarea aerului şi menţine un nivel constant de
umiditate al acestuia.

Pe timp de vară, pompa de căldură, care este acţionată cu energie electrică, prin
intermediul serpentinei răceşte o cotă parte din aerul recirculat din încăpere
distribuind, prin canale (tubulatură), aerul rece.

Pe timp de iarnă, o cotă parte din energia termică este asigurată prin intermediul
arzătorului de gaz, cealaltă cotă parte poate fi obţinută din energia termică
(căldura) a aerului liber din exteriorul casei prin intermediul pompei de căldură.
Chiar şi la temperatura mediului exterior de 0ºC se creează destulă energie termică
care să încălzească o casă printr-o pompă de căldură.

Firma M&M INSTAL SYSTEMS S.R.L. vă ajută la alegerea sistemului de

încălzire-răcire şi condiţionare a aerului, pentru a putea defini în mod corect şi
rentabil combinaţia de realizat a sistemului de climatizare (realizat din mai multe
module fiecare cu un anume rol funcţional).

Firma noastră trebuie să cunoască datele tehnice despre spaţiul în care se doreşte
montarea sistemul, pentru a determina capacitatea de încălzire-răcire a sistemului,
locul şi modul de montare fizică şi alimentare atât de la instalaţia de gaz, cât şi de
curent electric, precum şi realizarea şi montarea sistemului împreună cu
canalele(tubulatura) de distribuţie a aerului.
 După alegerea sistemului de încălzire sau răcire dorit de către beneficiar, se va
trece la executarea proiectului de climatizare care include toate datele tehnice ale
clădirii respective, cât şi a modului de desfăşurare a activităţii, după caz, a spaţiului
de climatizat sau doar încălzit/răcit. Acest proiect se va executa tot de firma noastră
cu specialişti în domeniu.

După instalarea sistemului, firma va lua măsuri suplimentare pentru adaptarea

perfectă a echipamentului la locul său de montare, controlând şi asigurând punerea
în funcţiune a sistemului şi dacă a fost executată în mod eficient şi la un randament
înalt.

NORME DE SECURITATE ŞI
SĂNĂTATE A MUNCII
 Mediul industrial trebuie să îndeplinească anumite condiţii igienice care să
asigure păstrarea sănătăţii şi a puterii de muncă a lucrătorilor. Măsurile de protecţie
şi organizare a muncii, au ca scop să asigure, în primul rând lucrătorilor,
microclimatul corespunzător.

a. Condiţiile igienice ale microclimatului în sectorul industrial.

Microclimatul se referă la:

 Încăperile unde se desfăşoară activitatea care trebuie să fie mari, spaţioase,

bine întreţinute şi curate, care să favorizeze mişcarea liberă a lucrătorilor şi
evitarea accidentărilor şi a noxelor profesionale (noxă – orice agent vătămător
organismului).
 Temperatura aerului trebuie să fie de 18-20 0C. În unele sectoare industriale,
cum ar fi cele din industria prelucrării metalelor (turnătorie, forje) temperatura
aerului este mai ridicată decât cea normală. În aceste condiţii pentru a se apăra
împotriva căldurii, organismul elimină o mare cantitate de apă şi săruri, menţinând
astfel temperatura constantă a corpului. În aceste situaţii lucrătorii vor bea sifon
sau apă la care adaugă 0,2% - 0,5% sare. Acţiunea vătămătoare a temperaturii
înalte se poate atenua prin folosirea ventilatoarelor, aerisirea prin oberlichturi etc.
Deosebit de importante sunt costumele de protecţie. Muncitorii vor purta o
îmbrăcăminte uşoară din bumbac sau din lână, de culoare deschisă care reflectă
radiaţiile calorice. Cei care lucrează în imediata apropiere a sursei de căldură,
trebuie să poarte îmbrăcăminte de azbest.
Există şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la temperaturi mai
joase, ceea ce poate determina scăderea rezistenţei naturale a organismului la
diferite boli: reumatismul, amigdalitele, bronşitele etc. În aceste situaţii
îmbrăcămintea de protecţie se compune din haine, încălţăminte şi mănuşi
confecţionate din materiale rele conducătoare de căldură şi umiditate, dar
permeabile pentru aer.
 Starea de umiditate a aerului. Umiditatea normală variază între 50 şi
70%. În afara acestor limite aerul se consideră uscat, respectiv umed.
Aerul uscat tulbură respiraţia, usucă mucoasele şi dă o senzaţie
neplăcută. Aerul umed îngreunează respiraţia şi evaporarea transpiraţiei
şi duce la scăderea rezistenţei organismului faţă de boli.
 Curenţii de aer în industrie se produc în mod special în atelierele cu
surse puternice de căldură (forje, turnătorii, cuptoare). Cercetările
efectuate arată că organismul omului poate suporta fără pericol curenţii
de aer, cu viteze chiar de 3-4 m/s, dacă temperatura lor nu este prea
scăzută. În orice caz, pericol mai mare îmbolnăvire îl prezintă oprirea
 instalaţiilor de ventilare, deoarece aceasta determină noxe care pot
produce intoxicaţii acute sau îmbolnăviri profesionale.
 Presiunea atmosferică care normal este de 760 mmHg, iar variaţiile
mici nu sunt resimţite de organismul uman. Sunt însă şi situaţii în care
muncitorii trebuie să lucreze la presiuni mult mai mici sau mult mai
mari. La presiune scăzută sunt expuşi cei care lucrează la altitudini mari,
cazuri în care, uneori, se impune ca măsură de precauţie, folosirea măştii
de oxigen. La presiune crescută sunt expuşi cei care lucrează la fundaţii
şi poduri, la lucrările submarine etc. Trebuie evitată trecerea bruscă de la
presiune scăzută la presiune normală, care poate provoca dureri de
articulaţii, dureri ale muşchilor, îmbolnăvirea pielii, greutate în respiraţie
(boala de cheson).
 Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale datorate factorilor
de microclimat se realizează prin măsurile tehnico-organizatorice
adecvate situaţiei respective, şi anume:
 modificare procesului tehnologic sau a utilajului;
 ventilarea generală, parţială, locală sau combinată;
 izolarea spaţiului de lucru şi amenajarea de spaţii speciale
pentru repaus în condiţii climatice normale;
 duşuri de apă, de aer, perdele de apă, răcirea pardoselilor cu aer
sau cu apă;
 prevederea unei instalaţii de alimentare cu apă carbogazoasă,
cu apă uşor sărată alternată cu apă dulce;
 regim raţional de lucru cu întrerupere periodică a lucrărilor;
 echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc.
f. Iluminatul la locul de muncă

Un iluminat necorespunzător produce oboseala oculară şi nervoasă a

muncitorilor. Iluminatul poate fi natural şi artificial. Cel natural are avantajul că nu
oboseşte vederea, însă prezintă inconveniente în ceea ce priveşte repartizarea
neuniformă, variaţia în timpul zilei, fenomene de orbire provocate de razele solare
etc. Iluminatul artificial igienic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să asigure un nivel suficient de iluminare;

- să creeze o repartizare uniformă a luminii, pentru a evita fenomenul de
orbire;
- să nu impurifice şi să nu încălzească aerul din încăpere.
O parte interesantă a tehnicii iluminatului o constituie cromatica la locul de
muncă. Asupra culorilor s-au făcut următoarele constatări generale:

- culoarea este cu atât mai caldă, cu cât se apropie de roşu şi cu atât mai
rece, cu cât este mai dominant albastră;
- culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ şi dau senzaţia de
apăsare;
- culorile prea vii generează: stari de agitatie, de nervozitate, surescitare,
distragerea cu uşurinţă a atenţiei, obosirea aparatului vizual, etc.;
- culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv.
 Norme de prevenire şi stingere a
incendiilor

La exploatoarea construcţiilor, instalaţiilor şi utilajelor din atelierele şi

locurile de muncă destinate execuţiei şi montajului construcţiilor metalice în afara
normelor privind organizarea şi desfăşurarea măsurilor de prevenirea şi stingerea
incendiilor cu caracter general, aplicate de unităţile industriei constructoare de
maşini, sunt intocmite şi instrucţiuni specifice , proprii activităţii respective,
acestea reprezentând măsuri suplimentare ce rezultă din caracterul specific al
locului de muncă.
Principalele obligaţii privind prevenirea şi stingerea incendiilor sunt:
-cunoaşterea şi aplicarea prevederilor normelor de prevenire şi stingerea incendilor
la locul de muncă;
-îndeplinirea la termen a măsurilor şi sarcinilor ce sunt stabilite privind prevenirea
şi stingerea incendilor;
-să nu blocheze căile de acces ( drumuri, culoare, scări, etc.) cu materiale în caz de
incendiu:
-să cunoască sistemul de alarmare, locul unde se află mijlocele de stingere a
incendiilor şi cum trebuie să se acţioneze în caz de incendiu;
-să anunţe neîntârziat conducătorul sectorului de activitate sau direct pompierilor
orice început de incendiu, sau existenţa unor împrejurari de natură să provoace
incendii;
- să participe la stingerea incendiilor, la evacuarea persoanelor şi a bunurilor
materiale;
-să menţină mijlocele de prevenire şi stingerea incendiilor de pe locul de munca în
bună stare de funcţionare.
In fiecare sector, secţie, atelier etc. se organizează din cadrele fiecărui schimb de
lucru una sau mai multe echipe pentru stingerea incendiilor, în funcţie de mărimea
compartimentelor, de numărul personalului existent de utilajele şi materialul de
primă intervenţie pentru stingerea incendiilor, de pericolul de izbucnire şi
dezvoltare a incendiilor etc.
Echipa de stingere a incendiilor se compune din : şeful echipei (şeful locului de
muncă sau de schimb ) şi membrii acesteia având sarcini pentru alarmarea echipei,
anunţarea incendiului, mânuirea utilajelor şi materialelor de primă intervenţie şi
pentru salvări şi evacuări de oameni şi materiale. Fiecărui membru al echipei i se
repartizează, nominal, sarcini precise privind acţiunea şi activitatea ce trebuie dusă
până la sosirea formaţiei de pompieri(civile sau militare ).
In ceea ce priveşte organizarea pentru evacuarea persoanelor şi bunurilor materiale
în caz de incendiu, este menţionat că în toate clădirile trebuie să fie afişat vizibil
planul de evacuare în caz de incendiu care cuprinde schema clădiri, a instalaţilor
din dotare, căile de acces şi de evacuare, locurile stabile pentru adăpostirea
persoanelor şi depozitarea materialelor evacuate, ordinea privind evacuarea. Planul
de evacuare se aduce periodic la cunoştinţa personalului, de asemenea, tot periodic,
se execută exerciţii şi aplicaţii pentru realizarea corectă şi la timp a planului de
evacuare.
Încălcarea dispozitiilor legale privind prevenirea şi stingerea incendiilor atrage
răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, dupa caz.
Executarea operaţiilor de sudare şi tăiere cu flacără a metalelor se face de regulă, în
spaţii special amenanjate; când acestea se realizează în locuri cu pericol de
incendiu sau de explozie se are în vedere, în afara regulilor genarale de prevenire a
incendiilor, şi reguli specifice locului respective.
In cazul când lucrările de sudare au loc la instalaţii, rezervoare, recipiente,
conducte etc. în care au fost depozitate sau au circulat substante imflamabile,
trebuie mai intâi efectuată curăţirea acestora în interior prin spălare si apoi prin
purjare cu abur. Nu sunt admise lucrări de sudare la conducte şi aparate în care se
găsesc gaze, vapori, lichide sau aer sub presiune precum şi la cele sub tensiune
electrică.
In ceea ce priveşte restricţiile impuse în staţiile de acetilena şi în încăperile unde se
amplasează generatoare mobile, se pot enumera următoarele:
- interzicerea folosiri focului şi a fumatului
- interzicerea purtării de încălţăminte cu talpa ce ar putea provoca scântei prin
frecare ( talpă de cauciuc sau plastic pe pardoseala din cauciuc sau material
plastic ) sau prin lovituri ( talpă cu blacheuri metalice );
- interzicerea amplasării generatoarelor în secţii cu substanţe chimice care pot
genera explozii, mai ales în contact cu acetilena.
 CAP.4.B I B L I O G R A F I E

1. Mills, David., Pneumatic conveying design guide. Second edition.

Elsevier. 2004
2. Idelcsik, I.E., Îndrumător pentru calculul rezistenţelor hidraulice,
Editura tehnică, Bucureşti, 1984
3. Laza, I., ş.a., Utilizarea eficientă a energiei. Note de curs pentru
manageri energetici, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2004
4. Nagi, M., Laza,I., Lelea, D., Utilaje termice. Probleme, Universitatea
Tehnică Timişoara, 1999