Sunteți pe pagina 1din 10

UTILIZAREA INSTALAŢIILOR DE MULS ÎN FERMELE DE PRODUCERE A LAPTELUI

NECESITATE ŞI CERINŢE
Una din cele mai importante activităţi din fermele de creştere a animalelor o constituie obţinerea
laptelui.
Evacuarea laptelui din ugerul animalului este efectul unui proces neurohormonal cuprinzând două
etape distincte şi anume:
 sinteza laptelui din uger;
 secreţia propriu-zisă ca urmare a învingerii rezistenţei sfincterelor care permit extragerea
laptelui din cisternele mameloanelor prin diferenţa de presiune din interiorul cavităţilor şi
exterior.
Se ştie că cedarea laptelui este un proces complex care are loc sub influenţa ocitocinei, hormon
responsabil de colectarea laptelui în cele patru compartimente ale ugerului.
Efectul ocitocinei fiind de scurtă durată (5...7 minute), este necesar ca procesul de mulgere a
laptelui să se producă în acest interval.
Încercările omului pentru realizarea mulsului mecanic datează încă din secolul al XIX lea, dar
posibilităţi tehnice reale s-au creat abia odată cu apariţia aparatelor de muls cu pahar.
Mulsul mecanic prezintă faţă de mulsul manual o serie de avantaje de ordin fiziologic, economic
zooigienic etc. dintre care cele mai importante sunt:
 creşte semnificativ productivitatea muncii în paralel cu reducerea efortului fizic, un singur
om putând mulge 20...60 vaci pe oră, în funcţie de felul instalaţiei folosite;
 mulsul mecanic, prin imitarea suptului natural, este superior din punct de vedere fiziologic
deoarece creează posibilitatea extragerii laptelui fără să traumatizeze ţesuturile;
 mulsul mecanic contribuie prin pulsaţiile ritmice şi regulate ale aparatului de muls la crearea
unor reflexe de cedare a laptelui, scurtându-se timpul de muls la 3...7 minute;
 laptele muls este igienic, cu un număr mic de microorganisme, datorită faptului că acesta nu
mai vine deloc sau numai în mică măsură în contact cu aerul viciat din adăpost sau spaţiul
special amenajat pentru muls;
 prin mulsul mecanic se evită în bună măsură transmiterea infecţiilor de la om la animal şi
invers prin înlăturarea contactului direct dintre uger şi mâna mulgătorului;
 prin executarea mulsului mecanic producţia de lapte creşte datorită eliminării laptelui într-
un timp corelat cu activitatea hormonului de sinteză-secreţie, ocitocina; de asemenea
ultimele picături fiind mai bogate în grăsime contribuie la creşterea calităţii laptelui muls;
Faţă de instalaţiile de muls mecanic se impun o serie de cerinţe dintre care cele mai imporatante
sunt:
 să extragă integral laptele cisternal şi alveolar din uger prin corelarea vitezei de mulgere cu
cea de cedare a laptelui;
 să fie capabile să menţină starea de sănătate a ugerului prin evitarea traumatizării ţesuturilor
şi prin pregătirea corespunzătoare a animalelor la muls;
 parametrii constructivi şi funcţionali ai instalaţiilor de muls trebuie să fie în concordanţă cu
aptitudinile morfologice şi fiziologice ale animalelor pentru mulsul mecanic;
 materialele care se utilizează în construcţia instalaţiilor de muls să nu modifice calităţile
fizice şi chimice, precum şi pe cele organoleptice ale laptelui muls;
 fiabilitatea şi mentenabilitatea instalaţiilor de muls trebuie să fie foarte ridicate datorită
faptului că exploatarea acestor utilaje se face într-un timp dublu limitat dat de stereotipul
programului de lucru din fermă şi de cerinţele neurohormonale de cedare a laptelui;
 să permită dezinfecţia întregului traseu al laptelui între două etape consecutive de muls;
 să fie cât mai silenţioase, pentru a nu afecta animalele prin inhibare;
 să fie ergonomice şi să asigure cerinţele de tehnică a securităţii muncii.
Se ştie că laptele se află în interiorul cavităţii cisternale la o presiune de 10 N/cm2, iar extragerea lui
cu ajutorul instalaţiilor de muls se realizează prin analogie cu suptul natural al viţelului, deci prin
absorbţie.
Indiferent de tipul instalaţie de muls, procesul de recoltare mecanică se reduce, în principiu la
alternarea depresiunii de cca. 5 N/cm2, cu cea a presiunii atmosferice de 10 N/cm2. Această alternanţă
trebuie să se exercite asupra mamelonului în vederea extragerii laptelui şi a reactivării circulaţiei
sanguine şi limfatice. Ansamblul celor două faze ale acestui ciclu formează o pulsaţie iar cele două
durate specifice sunt: aspiraţia (sugerea propriu-zisă), respectiv masajul ţesutului mamelonului.

CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR DE MULS


Principalele criterii de clasificare ale instalaţiilor de muls sunt următoarele:
 după modul de instalare:
- instalaţii de muls montate în adăpost;
- instalaţii de muls folosite la platformă;
- instalaţii de muls utilizate la păşune.
 după modul de utilizare:
- instalaţii de muls staţionare;
- instalaţii de muls mobile.
 după felul în care se realizează colectarea şi transportul laptelui:
- instalaţii cu colectarea laptelui în bidoane;
- instalaţii cu transportul laptelui prin conductă şi colectarea în rezervor de
refrigerare.
 după modul de funcţionare.
- instalaţii de muls în doi timpi;
- instalaţii de muls în trei timpi.
 după tipul pompei de vacuum:
- instalaţii cu pompă cu piston;
- instalaţii cu pompă rotativă (cu palete sau cu fluid inelar rotativ).
 după felul pulsatorului:
- instalaţii echipate cu pulsatoare mecanice;
- instalaţii echipate cu pulsatoare pneumatice;
- instalaţii echipate cu pulsatoare hidro-pneumatice;
- instalaţii echipate cu pulsatoare electomagnetice şi/sau electronice.
FUNCŢIONAREA INSTALAŢIILOR DE MULS

Pentru studiul funcţionării instalaţiilor de muls considerăm drept instalaţie de bază cea utilizată în
adăposturile de vaci legate la stand şi cu colectarea laptelui în bidoane.
În figura 1 este redată schema de principiu a unei astfel de instalaţii. Acestea au avantajul că se
întreţin uşor şi nu prezintă în exploatare acele probleme pe care le ridică unele platforme de muls.
Printre dezavantajele acestor instalaţii
amintim necesitatea folosirii forţei fizice
pentru deplasarea bidoanelor cu lapte,
precum şi lipsa unui sistem de refrigerare
a laptelui imediat după mulgere.
Mulgerea la adăpost are un avantaj
care trebuie luat în calcul atunci când se
pune problema adoptării unei instalaţii de
muls şi anume că prin mulgerea vacilor în
adăpost la stand, se evită deplasarea
acestora la locul de muls pe timp ploios
sau iarna pe viscol şi ninsoare. Cele mai
frecvent folosite instalaţii de acest gen
sunt cele cu funcţionarea în doi timpi. O
Fig. 1 Schema instalaţiei de muls cu colectarea laptelui în astfel de instalaţie este alcătuită dintr-un
bidoane
generator de vacuum, conducta pentru vacuum, aparatul de muls şi o instalaţie anexă pentru
dezinfecţia traseului pe care circulă laptele.
Aşa cum se prezintă în figura 1 , instalaţia este alcătuită din: pompa rotativă cu palete 1,
electromotorul de antrenare a pompei 2,
injectorul de ulei 3 pentru ungerea pompei,
manşonul de legătură 4, conducta de aspiraţie 5,
recipientul pentru colectarea condensului 6 ,
vacuummetrul 7, regulatorul de vacuum 8,
reţeaua de vacuum 9, robinetele 10 pentru
cuplarea aparatelor
de muls, aparatul de muls 11 şi amortizorul de
zgomot 12.
Prin acţionarea pompei de vacuum de către
electromotorul 2, se produce vidarea
conductelor 9. Nivelul de vacuum se menţine
constant cu ajutorul regulatorului de vacuum 8.
Aparatul de muls se cuplează prin robinetele 10
la conductele de vacuum 9. Acesta realizează
atât transformarea nivelului de vacuum
continuu în alternanţe de vacuum şi presiune
atmosferică necesare simulării suptului natural,
Fig. 2 Cuplarea aparatului de muls la conducta de cât şi colectarea laptelui în bidoanele de muls.
vacuum În figura 2 este prezentat în ansamblu
aparatul de muls al unei instalaţii cu colectarea
laptelui în bidon şi modul de cuplare a acestuia la conducta de vacuum continuu.
Prin intermediul racordului 1 prevăzut cu un robinet, aparatul de muls se ataşează cu ajutorul
conductei flexibile 2 la reţeaua de vacuum 3.
Vacuumul se resimte la pulsatorul 4. Acesta, prin construcţia sa transformă semnalul de vacuum
continuu în alternanţe de vacuum şi presiune atmosferică la o frecvenţă impusă de cerinţele anatomice
şi fiziologice ale ţesuturilor mameloanelor. Pulsaţiile de vacuum alternativ sunt transmise prin
conducta flexibilă 5 la colector – distribuitorul 6.
Colector – distribuitorul, aşa cum îi sugerează şi numele, este format din două subansambluri şi
anume: distribuitorul, respectiv colectorul.
Distribuitorul are rolul de a transmite spre paharele de muls 7,
prin conductele flexibile 8, pulsaţiile de vacuum alternativ.
Laptele muls este recepţionat în spaţiile dintre manşonul interior
al paharelor şi mamelon, fiind dirijat apoi în colector prin
conductele 9. De aici, prin conducta 10 laptele ajunge în bidonul
receptor 11. Pentru a favoriza curgerea laptelui, acesta se racordează
la rândul său la reţeaua de vacuum cu ajutorul conductei 12, sau a
unui canal practicat în capacul etanş al bidonului.
Capacitatea de lucru a unei astfel de instalaţii este condiţionată
de intensitatea vacuumului pe reţea şi de numărul de pulsaţii ale
pulsatorului. Ambii parametrii însă trebuie să corespundă cerinţelor
ţesuturilor mameloanelor.
Paharul de muls este elementul activ care realizează efectiv
mulsul mecanic. Indiferent de diversitatea modelelor constructive,
paharul de muls are construcţia prezentată în figura 3.
Acesta constă dintr-un cilindru metalic sau din masă plastică 1
prevăzut cu un racord 2, la care se cuplează furtunul pentru vacuum
alternativ, un manşon din cauciuc 3 cu rolul de a îmbrăca etanş
mamelonul ugerului şi un racord 4 (transparent sau opac) la care se
leagă furtunul pentru colectarea laptelui. Se observă că între
manşonul interior din cauciuc şi cilindrul exterior se creează două Fig. 3 Paharul de muls
camere de vacuum şi anume: camera I de formă inelară în jurul manşonului de cauciuc şi camera II
amplasată chiar în interiorul manşonului, deci sub mamelon.
Funcţionarea paharului de muls pe parcursul unui ciclu de doi timpi este prezentată în figura 4.
Atunci când în ambele camere există vacuum, (figura 4a) pereţii manşonului sunt supuşi la aceeaşi
valoare a presiunii, motiv pentru care aceştia rămân în echilibru. Deci manşonul din cauciuc îşi
păstrează forma iniţială.
Datorită faptului că spaţiul II este sub
efectul vidului se produce extragerea laptelui
din canalele cisternale ale ugerului, acest
timp fiind cel activ sau de absorbţie.
Prelungirea duratei de absorbţie duce la
creşterea afluxului de sânge spre capătul
terminal al mamelonului. Din acest motiv
animalul ar simţi durere şi s-ar declanşa
reflexul de reţinere a laptelui. De aceea
absorbţia trebuie întreruptă pentru un timp de
relaxare. Pentru aceasta pulsatorul inversează
alternanţa pulsaţiei şi transmite prin
distribuitor, la camera I un impuls de
presiune atmosferică (figura 4 b). În spaţiul II
menţinându-se vacuum, diferenţa de presiune
pe cele două feţe ale manşonului din cauciuc, Fig. 4 Funcţionarea paharului de muls
determină deformarea sa spre centru, ceea ce
asigură un masaj decongestionant asupra

Fig. 5 Diagrama reală a unui ciclu pulsator


mamelonului.
Astfel, laptele nu mai curge, rezervorul de lapte din mamelon putându-se umple din nou. Acest timp
este cel de comprimare sau de masaj. Cei doi timpi sunt teoretic egali şi formează un ciclu complet.
Frecvenţa pulsaţiilor este de 40…70 pe minut.
Cercetările experimentale dovedesc că perioada absorbţiei poate fi mai lungă decât cea de masaj
putând atinge chiar 70 % din durata unui ciclu complet.
În figura 5 este prezentată o diagramă reală a ciclului pulsator. Se poate observa că linia
cvasiconstantă 1 reprezintă valoarea presiunii din camera II (de sub mamelon) de cca. 50 kPa, iar curba
2 , variaţia presiunii în timp din compartimentul inelar I.
Urmare a multiplelor încercări experimentale se recomandă ca trecerea de la faza de absorbţie la
cea de masaj să se facă mai lent, aceasta favorizând procesul de cedare a laptelui.
Pentru a se evita tendinţa de revenire a laptelui în spaţiul de sub mamelon precum şi efectul loviturii
hidraulice prin coloana de lapte, s-au conceput variante constructive de pahare care introduc mici
cantităţi de aer la baza paharului de muls.
În figura 6 se observă două variante constructive şi anume: varianta Bio – milker a firmei Westfalia
(figura 6 a) unde aerul este introdus prin supapa laterală 1, respectiv varianta Alvac a firmei Alfa –
Laval (figura 6.b) în care aerul pătrunde în spaţiul de sub mamelon prin orificii calibrate 1 ce străpung
partea laterală a racordului de la baza paharului.
Manşonul paharului se confecţionează din cauciuc
presat, având bune proprietăţi elastice. Aceste calităţi

Fig. 6. Variante constructive ale paharelor Fig. 7 Colector - distribuitorul


de muls

ale cauciucului permit introducerea uşoară a mameloanelor în paharele de muls, iar în timpul mulsului,
prin etanşarea realizată să nu permită căderea paharelor pe durata mulsului.
Dimensiunile manşoanelor trebuie să ţină seama de mărimea mameloanelor. Astfel, pentru rasele de
vaci crescute în România, dimensiunile medii sunt:
- lungimea mameloanelor posterioare: 70…80 mm;
- lungimea mameloanelor anterioare: 80…90 mm;
- diametrul mameloanelor: 22…24 mm.
De aceea diametrul interior mediu al manşonului se alege de 23 mm, ceea ce permite funcţionarea
corespunzătoare pentru diametre ale mameloanelor de 22…38 mm, adică pentru cca. 85% din numărul
vacilor de muls. Lungimea manşonului trebuie să fie de 2…2,5 ori mai mare decât cea medie a
mameloanelor.
Pentru îmbunătăţirea procesului de muls, manşoanele pot avea diferite forme ale secţiunii
transversale, cu porţiunea mediană aplatizată sau cu lame superioare aderente.
Colector – distribuitorul este alcătuit din două componente: colectorul care are rolul de a de a
aduna laptele de la cele patru pahare de muls şi de a-l trimite mai departe în bidonul de lapte (sau
conducta de colectare a laptelui în cazul instalaţiilor cu transportul laptelui prin conducte).
Distribuitorul, la rândul său, trimite impulsurile de vacuum alternativ recepţionate de la pulsator la
camerele inelare ale paharelor de muls. De regulă aceste două elemente formează un ansamblu comun
cu denumirea de colector – distribuitor. Formele şi dimensiunile acestora sunt variate, în principiu
construcţia lor fiind similară cu cea prezentată în figura 7.
Distribuitorul 1 se montează deasupra colectorului 2 cu ajutorul unui element filetat 3 care poate
servi şi ca suport pentru suspendarea ansamblului
după încheierea procesului de lucru. Alternanţele
de vacuum ajung prin conductele flexibile
descrise la racordurile 4 ale distribuitorului.
Acestea la rândul lor le transmit prin canalele 5
ale distribuitorului la racordurile 6 . Ele comunică
cu spaţiile I inelare din paharele de muls. După
modul în care impulsurile sunt transmise la
paharele de muls, distribuitoarele pot fi simetrice
sau asimetrice. Dacă cele simetrice transmit un
impuls de vacuum la două pahare de muls şi unul
de presiune atmosferică la celelalte două, cele
asimetrice transmit acelaşi fel de impuls la cele
patru pahare simultan.
Laptele colectat prin camerele II ale paharelor
de muls este dirijat prin conducte flexibile la
racordurile 7 ale colectorului. Aceste racorduri au
capetele teşite pentru a favoriza închiderea
circuitului de lapte la manevrarea ansamblului
format din pahare de muls şi colector –
distribuitor.
Evacuarea laptelui din colector se face prin
racordul 8 care poate fi obturat de vana 9.
Colectoarele pot fi metalice sau confecţionate
din mase plastice transparente pentru a se putea
urmării procesul de muls. În ambele cazuri ele
sunt demontabile, uşor de întreţinut şi dezinfectat.
Bidonul pentru colectarea laptelui se
confecţionează din oţel inoxidabil sau din
aluminiu. Ele pot di de două feluri: de aşezat şi de
suspendat. Bidoanele de aşezat sunt cele mai
folosite, au formă cilindrică şi tronconică în
partea superioară. Capacitatea bidoanelor este de
20…30 l şi se aşează în timpul mulsului pe
pardoseala adăpostului. Bidonul de lapte este
prevăzut cu un capac, care se închide etanş pe o
garnitură din cauciuc alimentar. Capacul poate fi
prevăzut cu două racorduri: unul pentru furtunul
de vacuum şi altul pentru furtunul de transport al
Fig. 8 Funcţionarea pulsatorului pneumatic cu
laptelui care vine de la colector. Multe modele de
membrană
capace de bidoane sunt prevăzute cu mânere
astfel încât între mâner şi capacul propriu-zis să
se poată interpune pulsatorul aparatului de muls.
Pulsatorul reprezintă elementul cheie în buna funcţionare a unei instalaţii de muls. El se constituie
drept un dispozitiv care are rolul de a transforma vacuumul permanent în vacuum alternativ, necesar
pentru crearea celor doi timpi de lucru ai ciclului de muls: absorbţia şi masajul (compresia). S-au
dezvoltat mai multe tipuri de pulsatoare: cu acţiune mecanică, pneumatică, hidro-pneumatică
electromagnetică şi electronică.
Cele mai răspândite rămân încă cele pneumatice şi cele hidro-pneumatice. Cele electromagnetice şi
cele electronice sunt folosite mai frecvent pentru a dirija la rândul lor astfel de pulsatoare.
Pulsatorul pneumatic cu membrană şi supape are principiul de funcţionare redat în figura 8.
Acesta este format dintr-un corp metalic sau din masă plastică 1 în interiorul căruia se află o supapă
dublă 2 şi una simplă 3, ale căror tije sunt solidarizate cu o membrană din cauciuc cu inserţie textilă 4.
Pulsatorul este prevăzut cu racordurile 5 şi 6, prin care se transmit alternanţele de vacuum alternativ la
distribuitorul aparatului de muls. Pulsatorul se cuplează la reţeaua de vacuum permanent prin
intermediul racordului lateral 8.
În interiorul pulsatorului sunt delimitate cinci camere şi anume: I, II, V – camere de vacuum
alternativ; III- cameră de vacuum permanent; IV – cameră de presiune atmosferică ce comunică cu
mediul exterior printr-un orificiu cu filtru.
În figura 8 a şi b se poate urmări funcţionarea pulsatorului concomitent cu cea a paharelor de muls.
Dacă membrana 4 este coborâtă (figura 8.a) şi odată cu ea şi cele două supape, camera III comunică cu
camera II iar camera IV cu camera V. Din camera II, prin furtunul de legătură, vacuumul se va resimţi
în spaţiul inelar al grupului de pahare din stânga. Aceste vor executa timpul de absorbţie a laptelui.
Aerul atmosferic din camera V pătrunde în spaţiul inelar al paharelor din dreapta declanşând procesul
de compresie (masaj). Pe durata celei de a doua faze, aerul din camera V se transmite prin canalul de
legătură în camera I şi deoarece datorită faptului că în camera II este vacuum, ridică membrana, ceea
ce provoacă ridicarea celor două supape. Supapa dublă închide legătura dintre camera III şi V
închizând-o pe cea dintre camerele III şi II iar supapa simplă deschide legătura dintre camera IV şi II.
De aceea vacuumul din camera III se resimte în camera V şi de aici prin furtunuri în spaţiul inelar al
celor două pahare din dreapta, cele în care în faza anterioară avusese loc compresia. Se obţine astfel
timpul de absorbţie.
Aerul din camera IV trece în camera III iar de aici prin furtunuri şi distribuitor în spaţiul inelar al
paharelor din stânga, în care în secvenţa anterioară avusese loc absorbţia, realizându-se acum în ele
timpul de compresie. Vacuumul din camera V se resimte treptat prin canalul de legătură în camera I în
care situaţie presiunea atmosferică din camera II face să coboare membrana şi odată cu ea supapele,
ciclul repetându-se.
Reglarea frecvenţei pulsaţiilor acestui tip de distribuitor se obţine prin modificarea secţiunii de
trecere dintre camera V şi camera I cu ajutorul şurubului cu vârf conic 8. Laptele colectat de la
paharele de muls 10 ajunge prin furtunurile 11 în colectorul de lapte 12, de unde sub influenţa
vacuumului permanent se scurge în bidonul cu
lapte.
Avantajul acestui tip de pulsator constă în
posibilitatea modificării pulsaţiilor în funcţie de
cerinţele fiziologice ale animalelor mulse, avantaj
care se poate transforma într-un neajuns
semnificativ dacă aceste reglaje sunt efectuate la
întâmplare sau în necunoştinţă de cauză.
Pulsatorul hidro-pneumatic (figura 9)
reprezintă o variantă modernizată a pulsatorului
pneumatic cu membrană. Are avantajul că poate
asigura la paharele de muls, caracteristici
funcţionale cu frecvenţa şi raportul timpilor
constante, indiferent de schimbările de
temperatură, umiditate şi presiune atmosferică din
mediul exterior. Pulsatorul hidro-pneumatic are în
componenţa sa două categorii de mecanisme şi
anume: unul hidro-pneumatic cu elemente de
comandă şi un mecanism cu sertar cu elemente
specifice de distribuţie. Este alcătuit dintr-un corp Fig. 9. Distribuitorul hidro-pneumatic
din polietilenă în interiorul căruia sunt amplasate
două camere C1, respectiv C2 separate în două componente prin câte o membrană M 1 şi M2, un
mecanism inversor 1, un sertar de distribuţie 2 şi o tijă tubulară 3 care face legătura dintre cele două
membrane şi prin care circulă lichidul compensator.
Cuplarea pulsatorului la sursa de vacuum se face
prin racordul 4, iar la distribuitoare prin racordurile
5 şi 6. Inversorul de sens 1, ocupă succesiv două
poziţii şi pune camera C1, respectiv C2 în legătură
cu sursa de vacuum, respectiv cu presiunea
atmosferică prin canalele 7 şi 8 practicate în corpul
pulsatorului. Sertarul de distribuţie realizează
alternativ legătura dintre sursa de vacuum sau a
presiunii atmosferice cu racordurile 5 şi 6. Acestea
la rândul lor leagă pulsatorul la distribuitor fiind
considerat elementul de comandă al pulsatorului.
Acţionarea inversorului şi a sertarului se face de
către tija de legătură dintre cele două membrane M 1
şi M2. Comanda pentru modificarea poziţiei
inversorului este asigurată de tensiunea din arcul 9
iar deplasarea sertarului 2 prin împingere de către
discurile 10 fixate pe tija tubulară 3.
Mărimea curselor inversorului şi a sertarului de
distribuţie precum şi a distanţei dintre orificiile
racordurilor la distribuitorul maşinii de muls
asigură o frecvenţă constantă şi un raport constant
între timpii de mulgere.
În figura 10 sunt reprezentate cele patru faze ale
unui ciclu de lucru (o pulsaţie). Sertarul
deplasându-se în stânga (figura 10.a) creează
vacuum pe racordul din stânga, deci realizează
timpul de aspiraţie pentru cele două pahare din
stânga, simultan presiune atmosferică pentru
racordul din dreapta, deci masaj pentru paharele din
dreapta. Poziţia centrală a sertarului (figura 10.b)
manifestă depresiune pentru ambele racorduri şi în
consecinţă timpul de aspiraţie la cele patru pahare
de muls.
Odată cu deplasarea sertarului de distribuţie în
dreapta (figura 10.c), racordul din stânga este pus
în legătură cu presiunea atmosferică, presiune ce se
transmite paharului din stânga. Se obţine faza de
masaj a mamelonului din stânga. În acelaşi timp
racordul din dreapta se cuplează la vacuumul din
reţea, vacuum ce se resimte la paharul din dreapta
Fig. 10 Ciclul de lucru al pulsatorului
unde se produce faza de aspiraţie. Urmează
hidro-pneumatic
deplasarea spre stânga cu faza intermediară în care
distribuitorul se găseşte din nou în poziţie centrală,
(figura 10.d), după care ciclul descris se repetă.
Pompa de vacuum (figura 11)are rolul de a crea vacuumul necesar funcţionării instalaţiei de muls
şi a celei de dezinfecţie. Cel mai răspândit tip de pompă de vacuum este cel cu palete.
Acesta se compune dintr-un rotor 1 montat excentric în statorul 2 prevăzut cu orificiul de admisie 4
şi cel de refulare 5. La racordul orificiului de admisie se cuplează capătul conductei de vacuum. Se
recomandă ca legătura să se realizeze printr-un furtun din cauciuc pentru a evita eventualele scurgeri
de curent electric prin conductele metalice. Rotorul este dispus tangent interior la stator, fiind prevăzut
cu patru locaşuri 6 dispuse după generatoare şi în care se montează liber paletele 7. Atunci când pompa
funcţionează, forţa centrifugă face ca paletele să se deplaseze către peretele interior al statorului,
alunecând etanş pe suprafaţa acestuia. Delimitat de palete, rotor şi stator se formează câte un spaţiu
care vehiculează aerul spre evacuare, pentru a se obţine vacuumul necesar instalaţiei. În dreptul
orificiului de aspiraţie, în spaţiul din faţa fiecărei palete este antrenată o cantitate de aer care este apoi
evacuată prin orificiul de refulare. Capătul conductei racordate la orificiul de evacuare se poate
prelungi până în afara spaţiului de muls şi i se ataşează un amortizor de zgomot.
În general ungerea pompei se face cu ajutorul unui injector de ulei plasat în dreptul orificiului de
aspiraţie. Odată cu aerul aspirat sunt antrenate din injector particule de ulei, care asigură crearea unui
film de lubrifiant între palete şi peretele interior al statorului. Pompele din ultima generaţie sunt
prevăzute cu palete grafitate astfel încât să nu mai necesite ungerea cu ulei.
Supapa regulatoare de vacuum are rolul de a menţine cvasiconstant nivelul presiunii conducta de
vacuum. Din punct de vedere
constructiv supapa de vacuum poate fi
de tip cu arc, cu greutate, cu sevoacţiune
etc. Răspândirea cea mai mare o au cele
cu arc şi cele cu greutate constantă
(figura 12 a şi b.).
Supapa cu arc (figura 12 a) se
compune din supapa propriu-zisă 1
prevăzută cu tija 2 pe al capăt inferior se
înfiletează piuliţa de reglare 3. Supapa
se aşează pe scaunul 4 pe care este
menţinută cu o anumită forţă dată de
arcul elicoidal de compresiune 5.
Reglarea tensiunii din acest arc se face
prin intermediul piuliţei 3. Întregul
ansamblu al supapei se montează în
carcasa 6 prevăzută cu orificiile 7
pentru pătrunderea aerului. În cazul în
care nivelul de vacuum depăşeşte Fig,11 Generatorul de vacuum
valoarea prescrisă, supapa este ridicată
de pe scaunul acesteia, permiţând
aspiraţia aerului prin orificiile 7, spaţiul
dintre supapă şi scaun în interiorul
conductei de vacuum. Odată cu revenirea presiunii la valoarea dorită supapa închide secţiunea de
trecere a aerului, permiţând menţinerea presiunii în limitele impuse.
Supapa cu greutate constantă
(figura 12. b) se compune din supapa
propriu-zisă 1 similară celei descrise
anterior, scaunul 2, tija 3, discurile 4
care asigură forţa necesară închiderii
supapei şi carcasa 5 cu orificiile 6 de
aspiraţie a aerului. Funcţionarea este
asemănătoare supapei cu arc, cu
deosebirea că presiunea necesară se
reglează prin modificarea greutăţii (a
numărului de discuri) 4.
Uniformizatorul de vacuum este
un rezervor ( bidon de lapte etc.) Fig. 12 Supape regulatoare de vacuum
amplasat în imediata apropiere a
generatorului de vacuum, pe conducta
de aspiraţie. Capacul de la partea
inferioară se menţine închis datorită
presiunii negative din circuit. Acest rezervor are două roluri şi anume: să uniformizeze pulsaţiile de
vacuum date de generator şi să colecteze condensul, respectiv eventualele impurităţi ajunse accidental
în conducta de vacuum.
Furtunurile pentru lapte servesc pentru transportul laptelui. Ele au diferite secţiuni şi lungimi în
funcţie de debitele pe care trebuie să le transporte. Se confecţionează din cauciuc alimentar.
Conductele de vacuum realizează transportul aerului, menţinerea vacuumului necesar aparatelor
de muls şi racordarea acestora prin robinete la reţea. Se confecţionează din oţel şi se protejează
galvanic sau prin vopsire împotriva coroziunii.
Sistemele de muls au devenit din ce în ce mai performante, reuşind să înlocuiască în mare parte
activitatea umană.
Cele mai performante sisteme realizează mulsul colectând laptele prin conducte din sticlă în
recipiente frigorifice. Pe parcursul mulsului, un calculator de proces dirijează hrana animalului în
funcţie de performanţele acestuia.

Fig. 13 Instalaţie de muls cu colectarea laptelui prin conducte, în


tanc de refrigerare

În figura 13 este prezentată schema unei instalaţii de muls cu colectarea laptelui prin conducte din
sticlă în recipient de refrigerare.
Vacuumul necesar instalaţiei este produs de generatorul 1 şi se resimte la aparatul de muls 4 prin
intermediul conductelor 2 şi 3. Laptele muls este dirijat sub efectul vidului prin conducta 5 în
recipientul de dezaerare 6. Acesta este prevăzut cu un traductor de nivel 7 prin care se cuplează sau se
decuplează pompa 8. Pompa preia laptele din recipientul 6 şi îl refulează prin conducta 9 în rezervorul
de refrigerare 10. Întreaga activitate este coordonată printr-un calculator de proces 11.
Viitorul sistemelor de muls este legat de circuite complexe de identificare a animalelor şi abordarea
lor pe parcursul mulsului în funcţie de indicii biologici şi economici ai acestora.